Maine incepe Postul Mare. Pe vremea cand oamenii erau cu adevarat mai credinciosi, traiau in aceasta saptamana intr-un timp mult mai purificat, aproape sacru, din moment ce, din punct de vedere bisericesc, Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor apartine Sarbatorii Pastilor. Potrivit Sfantului Ioan Crisostomos "aceasta saptamana se numea mare.... pentru ca in zilele acestea a savarsit Domnul nostru fapte mari". In aceste zile postul este mai aspru, de luni pana sambata, mancandu-se de regula doar paine, sare si fructe uscate, bandu-se doar apa. Sunt zile de intristare si adanca reculegere in amintirea patimilor lui Iisus Hristos. Erau scutiti de post calatorii, batranii si bolnavii, spunandu-se in popor ca "Baba calatoare n-are sarbatoare" si ca "Postul bolnavilor si rugaciunea betivilor Dumnezeu nu le tine seama". Sa retinem! Aceste sunt doar reflectii populare!Potrivit traditiilor romanesti, in Saptamana Mare se comemorau si mortii fiecarei familii. Se credea ca mortii vin la toate deniile, intrarea lor facandu-se in biserica dupa plecarea viilor. Nimeni nu trebuie sa-i planga, pentru ca acum pot deveni agresivi. Pentru imbunarea lor si pentru ca acestia sa ne ajute si sa asigure protectia animalelor din gospodarii, se faceau numeroase pomeni si pomeniri, pomana fiind extrem de bine primita in aceasta perioada. In acelasi timp, pentru o mai buna comunicare cu aceste spirite si cu Divinitatea, trebuia ca sa se duca un trai exemplar, prin abstinenta si reculegere. Abstinenta nu este numai alimentara, ci si comportamentala si sexuala, altadata, considerandu-se ca aceasta tripla abstinenta apropie omul de sacru si-l departeaza de profan. De asemenea, in aceasta saptamana se curata casa, se ardea tot ce era vechi, se varuia, se cumparau haine noi, pentru ca totul se reinoia, pentru ca se astepta era izbavirii.
Desigur, in acest spirit, am putea sa incercam sa fim mai putin patimasi si sa ne iertam unii pe altii, precum Dumnezeu ne iarta noua mai toate greselile noastre si sa constientizam ca nu mostenim acest Pamant si ca trebuie ca sa-l lasam urmasilor nostri curat si roditor!
Sa auzim de bine,
Earnest
Cei mai numerosi romani sud-dunareni sunt aromanii. Ei locuiesc in Grecia ( grecii nu-i recunosc ca etnie separata, ii numesc greci latinizati), in Bulgaria si in Albania. In Romania locuiesc 100.000 de aromani. Aromanii din Albania s-au ocupat in Evul Mediu cu oieritul, comertul si cu mestesugurile, in special cu tesutul covoarelor din lana. Ei au fost singurii carora turcii le permiteau sa faca comert in sudul Dunarii, acordandu-le aceleasi drepturi cu romanii nord-dunareni. In Albania au ridicat la rang de mari orase, localitatile Moscopole si Corcea. In Moscopole, ortodocsii aveau dreptul sa traga clopotele la slujbele religioase, in timp ce in celelalte biserici din Penindsula Balcanica, acest lucru era interzis de catre autoritatile otomane. Vechimea orasului coboara pe la anul 1300, iar in secolul al XVII-lea acest oras devine al doilea ca importanta economica si culturala din partea europeana a Imperiului Otoman, dupa Constantinopol. Orasul avea 60.000 de locuitori, in majoritatea aromani, avea 12 cartiere numite dupa biserici, 70 de biserici, dintre care 42 apartineau aromanilor, o universitate, numeroase biblioteci si banci, o tipografie, a doua din Imperiul Otoman, dupa aceea din Constantinopol. Moscopolitenii faceau comert cu Venetia, Viena, Moscova si au intemeiat numeroase colonii pe rutele comerciale spre aceste mari centre europene. Pentru aceste beneficii si drepturi pe care le aveau, turcii le solicitau un tribut foarte mare. Cu toate acestea, aromanii din Moscopole erau foarte bogati: aveau case mari din piatra placate cu marmura si cu doua niveluri, biserici bogate, cu picturi valoroase si catapetesme poleite cu aur. Bogatia lor cat si privilegiile pe care le aveau au atras invidia celorlalte popoare balcanice supuse de turci, culminand cu intrigi, care au dus la distrugerea orasului de catre trupele albaneze conduse de Ali Pasa, in anul 1788. A fost primul pogrom etnic, din perioada moderna, consemnat in istorie. O parte dintre aromani s-au refugiat in Coecea, altii au imigrat spre Viena, Budapesta si in Transilvania, contribuind la renasterea nationala a romanilor transilvaneni ( stamosii lui Andrei Saguna proveneau din aromanii din Moscopole). Orasul a fost distrus definitiv in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, in timpul luptelor partizanilor albanezi impotriva ocupatiei fasciste. Astazi Moscopole este un sat cu 700 de locuitori, dintre care 200 de aromani. Din impunatoarele biserici au ramas doar ruine. Doar celebra manastire Prodrom este deschisa, oficiindu-se slujbe o data pe an, cand se aduna aici aromani de pretudindeni.
