Anul acesta, comemorăm 300 de ani de la mazilirea la București, iar apoi decapitarea la Istanbul, pe 6 august 1714, a domnitorului Constantin Brâncoveanu, a celor 4 fii ai săi și a vistiernicului, Enache Văcărescu.
Mi-am propus să vă prezint, în fiecare lună, frânturi din viața cotidiană, culturală a epocii brâncovenești, din acțiunile de organizare administrativă, de spionaj și alte fapte,mai mult sau mai puțin cunoscute, intreprinse de membrii familiei Brâncoveanu.
M-am gândit să încep cu măsurile luate de Constantin Brâncoveanu împotriva tâlharilor.
Tâlharul, în legislația medievală, era individul care săvârșea următoarele tâlhării: fura, omora, răpea femei și copii, viola, făcea contrabandă, practica sadomia.
Tâlharii acționau, în general, ăn zonele de margine, pe sub munte, unde activau și tâlharii unguri, ori la Dunăre, unde mișuna o lume pestriță etnic, nesupusă, inventivă, abuzivă.
Încă din secolul al XIV-lea, locuitorii satelor de la hotarele dinspre munte aveau obligația de pază. Păzitorii se numeau plăieși ( "gonitorii împotriva răufăcătorilor") și erau scutiți de unele dări. În vremea lui Brâncoveanu, erau 230 de sate și de părți de sate de plăieși, conduși de vătafi de plai si de un căpitan a căror activitate se întindea peste mai multe "vătășii", acestia fiind subordonați marelui vornic. Ei aveau atât obligația de a-i prinde pe tâlhari și pe șerbii fugiți de pe moșii cât și să recupereze bunurile furate, iar uneori aveau datoria de a ocroti locașurile sfinte, aflate aproape de hotare. Constantin Brâncoveanu a organizat numeroase expediții împotriva "tâlharilor unguri de suptu munte", după cum el însuși ne relatează în însemnările sale, păstrate la Mănăstirea Hurezu. El a constatat faptul că se săvârșeau multe tâlhării în punctele de vamă și a hotărât să înființeze, începând cu anul 1690, corpul martalogilor, luptători deprinși să caute, să urmărească, să scotocească și să combată în condiții alpestre, păzitori ai granitelor și punctelor vamale. Martologilor din zona Loviștei, le-a încredințat și atribuții judecătorești și să-i supravegheze pe plăieși. Martologii de la Dunăre (etimologia cuvântului martolog se gasește în cuvântul turcesc"martaloz"="marinar creștin de pe Dunăre") aveau și obligația de a supraveghea trecerea fluviului. Martologii erau conduși de un căpitan și primeau scutiri fiscale și se puteau angaja să îndeplinească alte îndatorii militare.
Tâlharii, odată prinși, primeau diferite pedepse: bătaia la tălpi sau biciurea publică în zi de târg, ordalia, închiderea în beciurile reședinței domnești sau ale mănăstirilor, unde erau supuși la diferite cazne, pentru a fi "reeducați", trimiterea la ocnă sau pedepsirea cu moartea, prin spânzuratoare.
Dacă a reușit Brâncoveanu să oprească tâlhăriile, așa cum o făcuse Vlad Țepeș, nu știm. Știm însă că, în zilele noastre, tâlharii, în special "cei de catifea" , s-au înmulțit si ne râd in nas, sfidându-ne prin opulență și mai ales prin achitarea lor de către instanțele judecătorești.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu