,,Suspiciunea înveninează viața. Neîncrederea jignește. Trebuie să ne vedem frumoși, Octav. Uitarea aduce mult bine” ( Rina către Octav, personaje din piesa de teatru ,,Casa nebunilor” de Tudor Popescu)
 |
| Tudor Popescu n.8.IX.1930, Constanța d.22.VIII.1999, București |
Am găsit niște versuri din piesa de teatru ,, Casa Nebunului” de Tudor Popescu, pe care vreau să le scriu, chiar dacă le cunosc, pentru toți care au copii, nepoți, pentru învățători și profesori.
Tudor Popescu era licențiat în filosofie, facultate pe care a urmat-o la Universitatea din București. De asemenea, a urmat și 1 an universitar la Institutul de Teatru ,, Ion Luca Caragiale”. El a scris 50 de piese și a fost cel mai premiat, dar și cel mai interzis dramaturg român A avut succes și cu scenariile cinematografice ( vă amintesc ,, Aventuri la Marea Neagră”) și cu cărțile pe care le-a editat pe vremea când era redactor - șef la Editura Tineretului sau cu revista ,, Urzica”, unde a fost, de aemenea, redactor - șef, în ultimii ani de dinaintea Revoluției.
Pe 17 aprilie 1981, eram la Scorțeni, la bunicii mei. Cu o zi înaint ninsese, iar eu scriam, având în vedere că umanismul socialist a creat ,,omul nou”, că natura a vrut să fie în ton cu ideologia umanistă, primăvara, devenind spectaculoasă, prin schimbare. În acea zi, când încă zăpada nu se topise, am citit din Revista ,, Teatru” ( bunicul meu era abonat la mult reviste și periodice) piesa de teatru ,, Casa Nebunului” de Tudor Popescu. Eu văzusem în anul 1980, la Focșani, piesa de teatru ,, Concurs de frumusețe”, jucată de către actorii de la Teatrul de Comedie din București ( cu un an înainte se jucase la Teatrul Dramatic Bacău) cu Silviu Stănculescu,Cornel Vulpe, Magda Catone, Candid Stoica. Dacă piesa respectivă era o comedie critică la nomenclaturiștii parveniți din epocă ( în timpul piesei tovarășii aflați în loja oficială au părăsit sala), ,, Casa Nebunului ” era o parabolă, cu multe simboluri, cu implicații filosofice. Piesa de teatru are șase personaje: Zina care apare, cântând și recitând, după fiecare scenă semnificativă, doi actori pensionari, Tudor și Vistrian care voiau să salveze viețile a doi tineri: Gelu, student și Octav, picat la examenul de admitere la facultate și Rina, nepoata lui Tudor. Cei doi actori le propun tinerilor să intre în Casa Nebunului ca ,,să pună mâna pe statuia de fildeș cu ochi de briliante”. De fapt, această statuie nu exista. Era una de gips care reprezenta idealul pe care fiecare om trebuie să-l aibă, era un loc de refugiu. Acolo, Tudor i-a învățat pe cei doi tineri ce înseamnă iubirea, frumusețea, gingășia, sensibilitatea, cinstea, fericirea, bucuria, viața curată fără ură, minciună, tristețe, răutate.
În sfârșit, după această lungă introducere, vă scriu și versurile promise.
Piesa începe cu primele versuri rostite de Zina:
,, Copilul dădu primul țipăt (bis)
El sosi ca o bucurie ( bis)
Copilul dădu primul țipăt (bis)
El sosi ca o speranță ( bis)
Copilul dădu primul țipăt (bis)
Copilul sosi ca o floare. ”( bis)
Celelalte versuri și comentarile Zinei, după scenele principale:
,,Copilul a întâlnit urâtul,
L-a întâlnit în prag de casă,
L-a întâlnit la colț de stradă,
L-a întâlnit în bancă, la școală,
Și s-a trezit privit cu silă
De urât cu inima meschină.
Copilul a-ntâlnit minciuna,
A întâlnit-o pretutindeni.
Și s-a întrebat mirat copilul:
De ce atât de mult minciuna
Se plimbă mândră printre oameni ?( bis)
Și floarea și-a pierdut o petală
Și floarea nu mai este floare. ( bis)
Și ce a aflat copilul? Că într-o lume a egalității, el nu este asemeni unui alt copil, că cei în vârstă, din motive pe care nu le știe, nu sunt la fel de buni ca toți copiii. Că în lume oamenii tremură în fața oamenilor. Că există mulți oameni care vor și vor și vor și reușesc să aibă, să aibă, să aibă, deși jură că nu le trebuie, nu le trebuie, nu le trebuie.”
,,Copilul s-a întâlnit cu ura,
Pândea la colț de suflet tânăr,
Rostea discursuri țipătoare,
Monea prin vorbe sunătoare,
Schimba un suflu de candoare,
Pe-o ură neagră, sfidătoare.
Copilul a întâlnit tristețea,
Tristețea urii sfidătoare. ( bis)
Și ce-a aflat copilul? Că pe lume sunt oameni albi și oameni galbeni și oameni negri și oameni roșii. Și oamenii albi trebuie să-i urască pe oamenii negri, cei negri pe cei galbeni, cei galbeni pe cei albi, cei albi pe cei roșii. Și el a venit pe lume ca să urască pe toți cei care sunt de o altă culoare ca a lui.
Și ce a aflat copilul? Că în lume sunt oameni care cred în Cristos, că oamenii care cred în Budha, oameni care cred în Moise, oameni care cred în Mohamed. Cei care cred în Budha trebuie să-i urască pe cei care cred în Moise, cei care cred în Mohamed să-i urască pe cei care cred în Cristos. Și el a primit harul divin de a ști să-i urască pe cei care sunt de o altă credință ca a lui.”
,, Copilul s-a întâlnit cu ura,
Copilul s-a întâlnit cu tristețea,
Tristețea urii sfidătoare. ( bis)
Copilul a întâlnit prostia
L-a întâmpinat cu o statuie.
Prostia-i rea pentru că vrea statuie.
Prostia-și-nalță o statuie,
Prostia-și apără stauia ( bis),
Copilul a întâlnit statuia,
Copilul a întâlnit prostia.
Și ce a aflat copilul? Că în lume sunt oameni care nu-și cheamă mamele cu același cuvânt ca al lui, că nu-și numesc țara cu același cuvânt, că nu se bucură și nu se întristează cu același cuvânt. O ură dreaptă este între cuvinte, o ură fără margini desparte cuvintele de cuvintele lor, o ură sfântă îi cere să urască toate celelalte cuvinte care nu sunt ale lui.”
Finalul se este într-o notă optimistă:
,, Copilul a întâlnit iubirea!
Cândva aștepta în suflet.
Copilul a întâlnit frumosul
Era în suflet și-n afară.
Copilul a început să-l vadă.
Și bucuros el îl prinse-n brațe,
Și fericit, acum copilul
Privea la ea cu ochi albaștri.
Zâmbi copilul fericirii.
Frumosul îi zâmbi în suflet,
Porni în viață bun și nobil.
Și fericit porni copilul. ( bis)
Frumosul îi zâmbea în suflet”
Pe atunci, eram diriginte la clasa a XII-a, mecanică. Era o clasă, unde predominau băieții ca și la electrotehnică, iar la cele de chimie erau doar fete, rareori câte un băiat. La ora de dirigenție, am discutat această poezie. A fost o discuție reușită.
Pe curând,
Earnest
ABBA, Chiguitita a fost împreună cu ,,El este fratele tău”cântecele Anului Internațional al Copilului, declarat în anul 1979 de către UNICEF.
Chiquitita tradus https://www.youtube.com/watch?v=28ua_s-j7dM
3 comentarii:
Foarte frumos scris ! Mai mergi la teatru, la concerte ? Imi aduc aminte cum ne imbracam frumos si ce domnisoare eram odata cand mergeam la teatru !
Și la concerte împreună cu Monica. Avem abonament. Uneori mai venea și Crăița.
🥁👀😊
Trimiteți un comentariu