ȘTIAȚICĂ... (XXI). ȘI CU ASTA, CE-AM FĂCUT?!

 ,,Am făcut și împrumut, l-am făcut
  Nu mai spun cum l-am făcut, dar l-am făcut

 Nu știu cât de mare o fi, 

 câte zile ne-o hrăni,

 Bine, nici nu l-am văzut;

 Cum venim, praf l-am făcut!

 Ne-am scremut cât ne-am scremut...

 ei, dar cu asta, ce-am făcut?!”

                             ( Constantin Tănase, 1939)

 

Parlamentari,luați exemplu!

 Istoria ne învață multe. Și cu asta, ce-am făcut, dacă nu o învățăm?! România, în Epoca Interbelică, a trecut prin crize economice de sub și de supraproducție, prin refaceri și dezvoltări economice,  cum, de altfel, au trecut toate țările. Însă după Marea Criză Economică,  începută în anul 1929 și încheiată în anul 1933, prin măsuri economice de protecție a economiei naționale și a investitorului român, România a reușit să ajungă, în anul 1938, la cea mai mare dezvoltare economică din istoria sa de până atunci, an la care s-au raportat toate statisticile, din secolul al XX-lea. În perioada respectivă, guvernarea a deținut-o P.N.L., care a dus politica ,,cu porțile închise” ( în sens pozitiv, de protecție și de încurajare), contrară politicii ,,cu porțile deschise” pe care a dus-o P.N.Ț.,în perioada Crizei Economice.

   Eu vreau, să-l învit pe Premierul Ilie Bolojan, președintele P.N.L., continuator al politicilor brătăniștilor, să studieze măsurile luate de ,,tinerii liberali” conduși de Gheorghe  Tătărescu, pentru că, după cum ne arată realitatea, Ilie Bolojan a reîntinerit partidul, cu tineri liberali frumoși și liberi și foarte bine școliți, cum este, de exemplu, Alexandru Nazare  Ministrul Finanțelor Publice. Este de al nostru, din Onești. Citiți-i C.V.: un geniu care direct de la finalizarea facultății a ajuns consilierul Ancăi Boagiu, la Ministerul Integrării Europene.

  Scopul meu este să-l îndrept pe Ilie Bolojan către studierea unor măsuri ( înscrise în  legi noi sau prin modificarea legilor elaborate de țărăniști), din perioada refacerii economiei naționale, nicidecum să-l critic pe genialul Alexandru Nazare. Ar trebui să știe stimabilul Premier (pentru cultura sa generală) că în acea perioadă au fost miniștrii de finanțe: Dinu Brătianu ( inginer), Victor Slăvescu ( economist, academician), băcăuanul nostru Mircea Cancicov ( profesor universitar la Catedra de Finanțe de la Facultatea de Drept, membru de onoare al Academiei Române).

- Gheorghe Tătărescu era adept al  politicii de industrializare, propunând Parlamentului măsuri de încurajare și modernizare a industriei siderurgice, metalurgice, textile, a întreprinderilor ce contribuiau la apărarea națională;

- a fost creat ,,fondul industrial” alimentat dintr- o  taxă de 1% asupra valorii importurilor făcute cu scutiri de taxe vamale de întreprinderile industriale și miniere de orice fel. Acest fond era pus la dispoziția Ministerului de Industrie și Comerț, pentru ajutorarea cu mașini și instalații a micilor industriași și meseriași români;

- Guvernul a fost autorizat să contracteze, prin subscripție publică, un împrumut intern, în sumă nelimitată, în vederea lichidării datoriei flotante a statului , provenit din creanțele sale aeriate, a lichidării datoriei statului către Banca Națională a României și pentru a se crea fonduri pentru investiții necesare apărării naționale, culturii naționale, agriculturii, învățământului, sănătății, construcției și refacerii de drumuri, precum și altor lucrări publice;

- printr-un Jurnal al Consiliului de Miniștri, se acordau avantaje unor firme ce urmau să construiască uzine de montaj, de asamblare în țară ( Cluj și București) a pieselor detașate importate, în vederea realizării de automobile și autocamioane. Acestea primeau de la autoritățile statului certificate de origine românească;

- a fost modificată de două ori Legea Minelor, din anul 1929:

a. a fost introdus dreptul de preemțiune al statului ( Guvern și Banca Națională) de cumpărare de metale prețioase ( aur, platină, argint) la prețul mondial. Persoanele fizice și juridice care exploatau aceste zăcăminte erau obligate să predea statului producția și numai în situația în care statul refuza să le cumpere, exploatatorii puteau să o vândă  în altă parte;

b. pentru explorări, în cazul țițeiului, se acorda permisul diferențiat, atribuindu-se doar societăților care dispuneau de capacitatea tehnică și financiară, cu capital  nominal deținut în majoritate de cetățeni români și al căror consiliu de administrație era format în majoritate din români;

c.  la concesionarea rezervelor statului, 60% din suprafețe urmau să se distribuie societăților naționale restul, fiind scos la licitație publică;

- s-a reglementat prin lege controlul cartelurilor. Ministerul Industrie și Comerțului nu avea doar atribuții de a stabili înființarea de noi fabrici, de îndrumare, ci și de control al investițiilor, iar prin Direcția Industriei supraveghea direct sau indirect prețul de vânzare a produselor în raport cu prețul de cost. Ministerul avea dreptul de a fixa prețuri maximale de vânzare și prețuri minimale de achiziționare a materiei prime. Această activitate de control al  cartelurile avea ca obiective asigurarea unor câștiguri normale, fără exploatarea consumatorului și înlăturarea  speculării producătorilor de materii prime, care nu erau organizați în carteluri.

 Am ales câteva măsuri, prin care s-au realizat fonduri de investiții în toate domeniile, fără a împovăra populația cu taxe mărite,  prin care  a fost încurajată economia națională, prin care au fost protejate  resursele subsolului, cât și măsuri împotriva corupției.

   Deci, domnule Premier, s-a putut și au reușit acei liberali cu care voi, liberalii, vă făliți, fără măcar să știți, ce au făcut bine. De fapt, nu știți nici ceea ce au făcut prost, ca să nu repetați greșelile lor. La studiu, domnilor parlamentari liberali ( printre voi se află istorici,  juriști, care veniți pe la televiziuni total nepregătiți) și luați volumele din Codul General al României, unde veți găsi legile din această perioadă, care sunt trecute organizat, pe ani, nu pe probleme! Nu uitați că partidul vostru se numește și Național!

Pe curând, 

Earnest

P.S. Îl informez pe Premier, că la a doua modificare a Legii minelor, în  la dezbateri s-au prezentat reprezentanții oficiali ai Marii Britanii, S.U.A., Franței, Belgiei, Olandei, primind asigurări din partea Premierului, că interesele țărilor respective nu vor fi atinse. Bineînțeles, că aceste state au rămas cu societățile lor în țară, dar conform măsurilor expuse, mai sus. Aceasta înseamnă să fii un partid național!