DE CE N-AS PLECA DIN ROMANIA?

Ganditorul si Femeia sezand, cultura Hamangia,
 mileniul IV i.e.n.

Biserica din Arbore, zugrav Dragos Coman, sec.XVI

Biserica Evanghelica fortificata din Biertan, zidar Andreas Lapicida, sec. XV

   De curand, a fost lansata, de unii ziaristi, campania "De ce n-ai pleca din Romania?", dupa ce multi dintre ei ca si primul cetatean din stat ne indemnau sa luam drumul "bejeneriei", pe meleaguri straine, fie  la strans de capsuni sau la cersit, fie ca specialisti in constructii, prin universitati, spitale, filarmonici ori ca specialisti in hotie si sex, caci deh! ," romanii e bun la toate".

  Adesea ii spun vecinului meu ca eu, Earnest, cetatean onest, n-as parasi niciodata Romania, iar el imi rade in nas, zicandu-mi ca sunt un om in varsta si nu mai am cand  sa ma realizez acolo. El, vecinul meu, ca si ziaristii si primul om din stat motiveaza "bejenia" romanilor (de altfel ca si majoritatea bejenarilor), ca o necesitate de implinire economica si rareori ca o implinire profesionala. Vecinul meu nu intelege ca eu nu am plecat, nu plec si nu voi pleca, nu pentru ca am un loc de munca unde m-am implinit profesional, , ci pentru ca am convingerea ca pe acele meleaguri straine, oricat de bun as fi, pentru ei cat si pentru mine as fi un strain. 

Soare dupa Muntii Apuseni, august 2004

   In singuratatea mea din "bejenerie", dupa ce voi fi satul de stralucirea strazilor si a vitrinilor, de splendoarea monumentelor si muzeelor lor, de autostrazile fara gropi cu locuri de popas curate, de muzica, cluburile, mancarea si bautura lor, ce voi face? Imi voi exprima sentimentele intr-o limba care nu imi apartine, voi dori sa spun ca "imi este dor" ( pentru aceasta sintagma nu voi gasi traducere) sa ascult o doina, sa ma prind in hora, alaturi de cei dragi, sa ascult chiotul nuntasilor si bocetul indoliatilor, sa particip la praznicile daruite strabunilor si la hramurile sfintilor. Vor putea  sa inteleaga ca in timp ce la ei, comerciantii se pregatesc de sarbatorile de iarna cu doua luni inainte, la noi mai sunt copii care incep repetitiile pentru "Colinde", "Plugusor" , pentru jocurile "Caprei", "Ursului", "Jianului", ca mai sunt femei, indiferent de starea lor sociala, care se incapataneaza sa-si pregateasca in casa, bucatele de  sarbatori?. Oare ma vor crede ca pe mine Voronetul ma fascineaza mai mult decat Notre Dame de Paris, pentru ca este unic in lume, ca "Ganditorul" de la Hamangia si ceramica de Cucuteni nu au egal in lume?. Ma vor intelege ca eu vad splendoarea si frumusetea Gurasadei si a Densusului si nu o vad pe aceea a piramidelor egiptene, ca ma emotioneaza mai mult Sfinxul dacic din Bucegi sau acel de la Rosia Montana cu Sfinxisorul pe cap, decat Sfinxul egiptean?. Cum ma vor privi, cand le voi spune ca prefer mai mult sa imi petrec vacanta printre moti, oseni sau bucovineni decat printre bogatii din celebrele statiuni elvetiene, ca imi place mai mult jalnica si parasita Sulina decat mareata Marsilie, ca un sejur  in Delta Dunarii ori Balta Brailei, o plimbare cu vaporasul pe Dunare la Cazane imi vor aduce mai multa liniste decat o terapie intr-un cabinet medical, ca un pelerinaj la Ramet sau la Turnu Rosu ma vor incarca energetic pozitiv? Imi vor putea raspunde in ce loc in lume voi mai gasi o biserica ca aceea inchinata celor "Trei Ierarhi" din Iasi sau  o "Masa a Tacerii" sau o "Poarta a Sarutului"ca acelea realizate de Brancusi la Targu Jiu, ori tarancute cu fete rumene care mai imbraca in zile de sarbatoare ia, catrinta, bundita, flacai cu camese brodate, cu clopul pe varful capului care sunt fericiti  in lumea lor rurala, unde nu este poluare, dar toamna si primavara se impotmolesc in noroaie, iar iarna in nameti? Bineninteles ca imi vor spune ca au si ei Alpii lor, locurile lor sacre, satele cu traditii, dansurile si cantecele lor populare, dar acelea sunt ale lor si ii reprezinta pe ei, nu sunt ale mele si nu ma reprezinta. 

 De aceea, eu nu voi putea trai nicaieri, decat in Romania mea, aici alaturi de stramosii si  contemporanii mei, care devin din ce in ce mai needucati, mai putin sensibili si cu mai putina raspundere civica, dar pentru care mai am sperante, consolandu-ma cu gandul ca si ei au needucatii, analbabetii, drogatii, criminalii , pedofilii, hotii lor, dar pe care nu-i scot in lume ca pe niste trofee. Doar pentru aceasta diferenta si pentru politetea lor falsa, nu merita sa plec, pentru ca nu vreau sa spun "imi este dor".

Pe curand,

Earnest