vineri, 29 noiembrie 2024

EARNEST- VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CIX). ARHIMANDRITUL SOFRONIE, RUGĂCIUNEA - EXPERIENȚA VIEȚII VEȘNICE

 ,,Rugăciunea cere experiența a unei libertăți duhovnicești pe care majoritatea oamenilor o ignoră.”(Arhimandritul Sofronie, ,,Despre căință și războiul duhovnicesc”)
 ,,Omul e mai prețios decât tot restul creației. Desăvârșit și încheiat, omul este minunat așa acum minunat este și Dumnezeu. E nemuritor și mai presus decât un microcosmos- e un microtheos. Faptul că Logosul Cel Veșnic al Tatălui S-a făcut trup ,,făcându-Se asemenea oamenilor” (Flp 2,7) înseamnă că, la rândul său, cu darul iubirii Sale omul se poate face asemenea lui Dumnezeu, până la identitate cu el.”( Arhimandritul Sofronie,  ,,Prin întuneric la lumină”)

Arhimandritul Sofronie
(1896 Moscova-1993 Tolleshunt Knights
)
   Am intrat în Postul Crăciunului numit și Postul Bucuriei pentru că la sfârșitul lui sărbătorim Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, numai că societatea românească este mai dezbinată ca niciodată. De aceea, mi-am propus să vă recomand această carte, care nu este ușor de citit, dar care, dacă ne aplecăm asupra slovei ei, putem să conștientizăm ceea ce ar trebui să fim, ,,un nicrotheos”, și să devenim mai înțelepți și să înțelegem că doar toleranța, iubirea și armonia între noi ne pot duce la liniște și împliniri spirituale, economice, culturale. 
   Arhimandritul Sofronie este unul dintre cei mai mari asceți ai Epocii Contemporane pe care, la 27 noiembrie 2019, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol l-a declarat sfânt al  Bisericii
Ortodoxe. 
 Sfântul Sofronie, cunoscut și cu numele Athonitul Sofronie, Arhimandritul Sofronie, s-a născut la Moscova, pe 23 septembrie 1896, având numele  Serghei Symeonovich Saharov. A studiat la Academia de Arte din Moscova, a migrat în Italia, Germania, Franța ( la Paris a avut numeroase expoziții), a trecut la budism, după care a revenit la religia creștină ortodoxă, fiind printre primii studenți ai Institutului Teologic Ortodox ,,Sfântul Serghei”. Însă, în anul  1925, considerând că studiul teologic formal nu-l  împlinea,  a părăsit institutul și Parisul pentru Muntele Athos, la Mănăstirea ,,Sfântul Pantelimon”, unde a fost discipolul Sfântului Silouan. După moartea Sfântului Silouan, el i-a scris biografia, i-a organizat scrierile. La  Athos, a fost pe rând diacon ,apoi preot, pustnic în deșertul athonit. În anul 1947, a părăsit Muntele Athos , stabilindu-se la Paris, 
Mănăstirea ,,Sfântul Ioan Botezătorul”
Tolleshunt Knights, Essex, Regatul Unit Marea Britanie
în Casa Rusă, un cămin de bătrâni, în St Genevieve-des-Bois, asistând pe preotul azilului și acționând ca părinte mărturisitor. A suferit o operație majoră de ulcer la stomac. În anul 1959, a întemeiat în ținutul Maldon din Essex, Mănăstirea ,,Sfântul Ioan Botezătorul”,
 sub jurisdicția Înalt Preasfințitului Antonie de Suroj, episcopul rus al Angliei. Aici, a reușit să tipărească și să publice cărțile Sfântului Silouan. Odată cu înființarea mănăstirii, li s-a adus  la cunoștință faptul că nu pot face un cimitir la suprafață, lucru care i-a constrâns să sape o criptă subterană. Sfântul Sofronie a trecut la cele veșnice, pe data de 11 iulie 1993, cu o zi mai înainte de finalizarea criptei.
Biserica -criptă de la
Mănăstirea ,,Sfântul Ioan Botezătorul”
  Cartea ,,Rugăciunea - experiența vieții veșnice” ( pe care am primit-o de la Asociația Profesorilor de Religie ,,Sfânta Paraschiva) cuprinde trei cărți ale Sfântului Sofronie despre rugăciune : ,,Viața Sa e viața mea”, ,,Despre Rugăciunea lui Iisus” ( publicată postum), ,,Unitatea Bisericii după chipul Sfintei Treimi”, fiecare carte fiind împărțită în mai multe capitole. Cărțile Sfântului Sofronie sunt concepute în spiritul filosofiei religiei creștine ortodoxe, de aceea, nu pot să să fie citite cu ușurință, mai ales, de cei care nu au pregătire teologică, dar cu răbdare, ele pot fi ,,descifrate” și înțelese, provocându-ne să reflectăm și să încercăm să învățăm cum să ne rugăm, cum să trăim rugăciunea, ca să putem crede în puterea ei, în special, în Rugăciunea lui Iisus Hristos , care ,,oferită în smerenie unește inima și mintea, și chiar trupul simte căldura și energia sfințită ce iese din numele lui Iisus. După o vreme - durata acestui interval diferă la fiecare dintre noi- rugăciunea poate deveni starea noastră permanentă, însoțindu-ne în tot ceea ce facem. Rugăciunea va fi cu noi atunci când vorbim și atunci când tăcem. Nu ne va părăsi atunci când lucrăm - și mulți ( sau nu poate mulți) simt rugăciunea chiar și atunci când dorm.”
Rugăciunea lui Iisus: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul !”
Pe curând,
Earnest

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ce minunat ar fi sa putem crede !

Anonim spunea...

Dacă nu crezi, nseamnă că nu mai ai nicio speranță! Vai de cei fără speranță!