ORAȘE DISPĂRUTE (II).TÂRGȘORU VECHI

 ,,Un oraș măreț nu trebuie confundat cu un oraș populat.” ( Aristotel)

 

Rezervația Arheologică Târgșoru Vechi

 La 10 km vest  de Municipiul Ploiești se află Situl/Rezervația Arheologic(ă) Târgșoru Vechi  întins pe 17 ha, situat în Câmpia Munteniei, la marginea zonei piemontane colinare, între râurile Prahova și Teleajen. Acest sit este numit în literatura de specialitate ,,Mica Troie subcarpatică”, fiind un loc ideal pentru cercetători, pentru că aici există o așezare, cu locuire neîntreruptă din paleoliticul superior, până la începutul secolului al XX-lea. Cercetările arheologice au început în anul 1956 și continuă, în prezent. Este greu să păstrezi straturile de cultură, fără a distruge succesiunea epocilor. Așadar, s-au făcut săpături pe întregul perimetru al sitului, păstrând urmele cele mai importante, și anume, acelea ale orașului medieval.

Necropola birituală, sec.III-IV
Cultura Sântana d Mureș- Cerneahov

Astfel, au fost cercetate, de către renumiți profesori universitari (printre care și Academicianul Mircea Petrescu Dâmbovița), o locuință semiovală din Paleoliticul Superior, complexele Epocii Neolitice ale culturilor Starcevo - Criș, Boian, Gumelnița, complexele culturilor din Epoca Bronzului Glina III-Schnekenberg, Tei, Monteoru, ale culturilor Epocii Fierului Ferigele-Bârsești, ale perioadei geto-dacice Chilia- Militari, ale Epocii Romane, unde au fost descoperite castrul roman și termele, ale perioadei daco-romane, protoromâne și române ale culturilor Sântana de Mureș - Cerneahov ( aici există o conviețuire cu sarmații, conform materialului arheologic, dar și a celei mai mari necropole birituală -incinerație și înhumare - cu cele 470 de morminte cercetate), Ipotești- Cândești, Dridu.

Biserica ,,Sfinții Arhangheli Mihail  și Gavril”,
1671, Antonie -Vodă din Popești 

  Însă interesul arheologilor a rămas și rămâne orașul medieval Târgșoru Vechi, numit ,,orașul lui Mircea cel Bătrân” întemeiat pe o moșie a Domnului Mircea cel Bătrân pe care acesta o dăruise negustorilor și orășenilor, pentru a-și asigura nevoia de lemne, ceea ce demonstrează că exista un târg, înainte de Mircea cel Bătrân, situat în apropierea moșiei. În documentele de la începutul secolului al XV-lea, Târgșoru Vechi apare cu numele de ,,Novum Forum” sau ,,Novo Foro” ( Orașul Nou). Târgșoru Vechi este menționat în documentele medievale printre cele mai importante orașe ale Munteniei, alături de Târgoviște, Câmpulung, Brăila. De exemplu, în registrele vamale din Brașov, între anii 1500 și 1550, sunt menționate  200 de nume de negustori și locuitori ai Târgșorului. Acest oraș nu a fost doar un centru comercial, ci și unul meșteșugăresc al olarilor, fierarilor, țesătorilor. Așezarea geografică îl avantaja, pentru că pe aici treceau drumurile care legau zona dunăreană cu Transilvania, cu zona Carpaților de  Curbură, cu Moldova. De asemenea,Târgșoru Vechi este numit ,,orașul cu biserici”, lucru rar pentru un oraș negustoresc. Existența unor biserici este firească, pentru că acest oraș a fost Curtea Domnească a lui Vladislav al II-lea, care, după cum ne relatează ,,  Letopisețul  Cantacunesc”, ,,au făcut biserica domnească din Târgșor. Și au pierit de sabie, în mijlocul Târgșorului.”,dar și a lui Vlad Țepeș, Antonie - Vodă din Popești, Grigore Ion Ghica, Constantin Brâncoveanu. Aceștia au ridicat biserici, le-au reparat , pictat (Constantin Brâncoveanu, biserica lui Antonie - Vodă din Popești ) ca  și Neagoe Basarab și  Mihnea Turcitul. Antonie -Vodă din Popești a schimbat aspectul Curții Domnești. Astfel, prin Hrisovul din  9 decembrie 1671, Curtea Domnească a fost transformată în mănăstire sub numele de Turnu. A fost  construită o nouă biserică, peste biserica lui Vlad Țepeș, din cărămidă, în formă de navă, cu două cupole și cu o scară interioară cu acces spre clopotniță. Această mănăstire a fost închinată ca metoc, Spitalului Pantelimon din București, în anul 1752. Pe lângă  mănăstire  a funcționat o școală, începând cu anul 1862. Însă pentru că a fost avariată de cutremure, în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost mutată la Târgșoru Nou. Cea mai nouă  construcție ridicată în vechiul oraș este conacul Moruzzi, la N-E de Biserica Roșie a lui Mihnea Turcitul.

 Se pot vedea în Rezervația Târgșoru Vechi: Necropola Birituală a Culturii Sântana de Mureș- Cerneahov,  ruinele bisericii lui Vladislav al II-lea, ruinele Bisericii Roșii ( 1579), Ruinele Bisericii Albe ( 1570), Biserica lui Antonie- Vodă din Popești ( fosta mănăstire Turnu) restaurată integral între ani 1992 și 1997), ruine din diferite etape ale Curții Domnești, Conacul Moruzzi, ridicat în stil neoromânesc, pe care l-au cumpărat călugării Mănăstirii Turnu, în anul 2007,  cu 80.000 de euro, pentru a-l reabilita și pentru a împiedica pe alții să-l cumpere cu scopul de  a-l transforma într-un  restaurant cu numele ,,Dracula” .

  Planurile Institutului de Arheologie ,, Vasile Pârvan” și ale Muzeului de Istorie și Arheologie ,,Prahova” sunt mărețe. Vor să facă în această rezervație un centru important de cercetare, unde să se urmărească interacțiunea dintre comunitățile umane care au trăit în acest spațiu zeci de mii de ani, un sediu unde să se țină conferințe, să  pună rezervația în circuitul turistic, să se finalizeze cercetările orașului medieval, prin săpăturile arheologice, dar și prin căutarea și cercetarea documentelor din diferite perioade,care, cine știe pe unde mai sunt rătăcite. 

  Totuși, părăsit, Târgșoru Vechi rămâne un oraș măreț, chiar dacă, doar ruinele ne mai pot povesti istoria lui.

  Avem un patrimoniu  cultural bogat, care așteaptă să fie valorificat și valorizat, dar pentru aceasta trebuie bani, care, deocamdată, se duc pe arme, ce  distrug, nu construiesc și care niciodată nu ne vor putea apăra. Vă rog, să-mi spuneți, care dintre aliații noștri ne-au apărat, pâna sfârșit, în vreun război? De asemenea, vă rog ,să-mi spuneți, dacă mai există, astăzi, români ca cei din armatele române, care au luptat la Mărășești sau în Vestul Transilvaniei?

 Pe curând, 

 Earnest

 Bibliografie selectivă

     Bogdan Ciupercă, Târgșoru Vechi- Locuri, oameni, identități... 60 de ani de cercetări arheologice”, în Zargidava, nr.XV, 2016, p.76-92

 

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XI)

 ,,Un om familiarizat cu istoria pare să fi trăit de la începuturile lumii.” ( David Hume)

  În istoria noastră,în luna noiembrie au avut loc evenimente importante, care au vizat existența noastră în acest spațiu. Se ne amintim doar  ce a însemnat victoria lui Basarab I din 9-12 noiembrie 1330 la ,,o Posada” împotriva lui Carol Robert d ̛ Anjou , cel care-i transmitea domnului român că îl ,,va scoate de barbă din viziunea lui” , ce importanță a avut pentru dezvoltarea conștiinței și identității naționale pentru românii din Transilvania izbucnirea  pe 2 noiembrie 1784 a Revoluției Sociale și Naționale condusă de Horea, Cloșca și Crișan sau hotărârea din 28 noiembrie 1918 a Consiliului Național Român din Bucovina, privind Unirea Bucovinei cu România. Prin aceste evenimente s-a constituit statul medieval român independent Țara Românească a Munteniei (  numită în unele izvoare și Valahia sau Ungro-Vlahia), deschiderea drumului românilor din Transilvania pentru independență și unitate,  parcurgere care a durat 134 de ani sau unirea Bucovinei cu România, după 143 de ani de stăpânire austriacă.
Bobul de istorie

 ̓

4 august 1919, Trupele române intrând în Budapesta

Pe 10 noiembrie 1918, cu mai puțin de 24 de ore înainte de Armistițiul de pe Frontul de Vest, România a declarat război Germaniei, încălcând Tratatul de Pace de la Buftea-București, din martie 1918. Încetarea războiului în Vestul Europei nu însemna încetarea războiului și pentru România, pentru că, în contextul celebrului principiu al dreptului de  autodeterminare a popoarelor, în Transilvania se pregătea Adunarea de la Alba Iulia, care urma să declare independența Transilvaniei și unirea cu România ,iar în Ungaria Béla Kun organiza Partidul Comunist Maghiar, care urmărea constituirea unei republici a sfaturilor după modelul republicii sovietice din Rusia și refacerea Ungariei Mari. El a reușit să atragă de partea lui cadrele militare de comandă, care se simțeau umilite de capitularea aliaților, folosindu-se de Declarația de Independenței a Ungariei față de Austria, ceea ce însemna destrămarea dualismului. Așadar, privirea belicoșilor, susținători ai lui Béla Kun, era ațintită spre evenimentele din Transilvania. Astfel, el susținea o campanie teroristă  în Transilvania de Nord-Vest cărei cad victime mii de români. El a reușit să constituie o armată, în Nord-Estul  Ungariei, a ocupat Budapesta, pe 21 martie 1919, a răsturnat Guvernul și a instaurat Republica Sfaturilor, a sprijinit, în aprilie 1919, insurecția de la Viena și pregătea cu mult elan , în aceeași lună, să atace Cehoslovacia, România și unirea cu Rusia Sovietică. În Transilvania, acționa Divizia Secuiască formată din trei brigăzi la care s-au adăugat detașamentele de represiune formate din jandarmi, persoane din administrația nobiliară și indivizi care voiau să se căpătuiască. Pe data de 16 aprilie 1916, Ungaria a declarat război României. În toată această perioadă, în  Nord-Vestul Transilvaniei, s-a instaurat o dictatură comunistă exercitată prin doi comisari, Agoston Péter și Kátz Béla, care a fost întărită militar pe linia artificială Zalău-Zam de către trupele colonelului  Kratokwill. Au fost atacate satele de pe Crișul Repede și Crișul Negru, cel mai mare masacru a fost în Lunca -Vașcăului. Au fost asasinați fruntașii români de la Beiuș, care au votat actul Unirii de la 1 Decembrie, printre care Nicolae Bolcaș ( bunicul regretatului avocat Lucian  Bolcaș, invitat mereu la televiziuni, critic al regimului Băsescu), Ion Ciordaș și alți intelectuali din orașele și satele de pe Crișuri și Barcău. Armata română a reușit să elibereze această regiune la sfârșitul lunii aprilie,  iar  pe 23 mai 1918, Regele Ferdinand împreună cu generalii Mădărescu și Holban, sosiți la Oradea, au trecut în revistă trupele române, care vor acționa împotriva atacului de pe Tisa în iulie-august 1919, obținând o victorie decisivă. Pe 4 august 1919, armată română a intrat în Budapesta, contribuind la înlăturarea regimului comunist al Republicii Sfaturilor, care a condus Ungaria timp de 133 de zile. Operațiunile  României din Ungaria au fost  aprobate de Consiliul Militar al Antantei. Așadar, Unirea de la 1 Decembrie 1918 nu a putut fi acceptată de regimul comunist de la Budapesta. Deși armata comunistă din Transilvania a fost înfrântă, comuniștii care au susținut-o  au continuat să acționeze. Ultima lor zvâcnire a fost sângerosul atac cu două bombe (o bombă artizanală a fost amplasată în spatele tronului regal) din Senatul României, din 8 decembrie 1920. Ținta a fost Octavian Goga, dar  au fost asasinați trei senatori: Ministrul Justiției Dimitrie Greceanu, Episcopul Greco- Catolic de Oradea  Demetriu Radu și  senatorul Spirea Gheorghiu. Printre răniți au fost și Președintele Senatului Generalul Constantin Coandă (tatăl lui Henri Coandă) și doi episcopi ortodocși, Nifon Niculescu și Roman Ciorogariu. Acest act terorist a fost organizat de trei tineri, anarhiști de extremă stângă, Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau.

Bobul de cultură

Pe 21 noiembrie 1924, Societatea ,Principele Mircea” a dezvelit statuia ecvestră a  Regelui Ferdinand, din 

Mihail Kara, 
Medalie, Ferdinand I, 1921

centrul Oradei, ca semn de omagiu al vizitei Regelui la Oradea în timpul Războiului Româno-Ungar, din anul 1919. Am ales ca bob de cultură acest eveniment legat de bobul de istorie prezentat, mai sus, pentru a sublinia faptul că  statuia a fost opera unui sculptor orădean Mihail Kara, adept al curentului artistic Art Nouveau, printre puținii sculptori din România, creatori în acest stil. El a fost preferatul Reginei Maria, care era pasionată de Art Nouveau. Aceasta i-a cerut, în anul 1920, să realizeze medaliile dedicate Unirii. În acest scop, el urma să creeze 13 piese din bronz de bună calitate, realizate prin batere, ulterior argintate. Medalioanele trebuiau să-i  reprezinte pe avers pe Regele Ferdinand, pe Regina Maria, pe membrii Casei Regale și pe Generalul Traian Moșoiu, cel care a organizat festivitatea Încoronării de la Alba Iulia. Pe revers, scria ,,Amintire de la Încoronare. Alba Iulia 1921”.

Oradea, Mihail Kara,1924
Statuia ecvestră a lui Ferdinand 

Revenind la Statuia ecvestră a lui Ferdinand din Oradea, aceasta a fost amplasată în locul statuii lui Sfântului Ladislau , costurile ridicându-se la 1.000.000 de lei. La dezvelirea acesteia a participat Regina Maria și moștenitorul tronului, Carol al II-lea, fiind sfințită de către Episcopul Ortodox de Oradea Roman Ciorogariu. Astăzi, statuia nu mai există.  Aceasta și Statuia Reginei Maria, care era  amplasată în fața Teatrului din Oradea, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, au fost retrase pentru a nu fi profanate și duse la Biblioteca Liceului ,,Samuil Micu” din Beiuș. Însă  după anul 1945, când această bibliotecă a fost arsă, cei care au pricinuit  catastrofa le-au tăiat și au făcut din ele scrumiere.Și astfel, încă o creație artistică a dispărut din patrimoniul românesc.

Pe curând, 

Earnest

Bibliografie selectivă:

Sever Dumitrașcu și Laura Ardelean, Realități uitate. Regele Ferdinand și Oradea, în Zargidava,  Nr. VI,  Bacău, 2007;

Călin Ghemiș, Din Medalistica Unirii, Crisia, Nr. LII, Oradea, 2022.

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXL).IOANA PÂRVULESCU, AURUL PISICII

 ,,Corpul nostru e, Sonia dragă, un ceas între ceasuri. Ceasuri peste tot în jur: spițele bicicletei care sunt secundare cu pedală, roțile mașinilor care se învârtesc ritmic, betonul care se întărește la fundația  unei noi clădiri  într-un timp limitat, picătura din robinet, picătura din peșteră, sângele care se coagulează in vitro în cinci-zece minute, cele două-cinci săptămâni de fermentare, în prima etapă, a vinului, treapta pe care calci, pas cu pas, calci pe timp, de parcă lumea ar fi pardosită cu secunde, și construită din ceasuri. Și în acest muzeu de ceasuri, ceasul meu s-a dereglat, asta e tot, până la urmă trebuia să accept și să nu mai aștept minuni.”( Monica, personajul principal din ,, Aurul pisicii”)

 

Ioana Pârvulescu
( n. la 1 ianuarie 1960, Brașov)

Ioana Pârvulescu a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea București și este, în prezent, profesoară universitară  la Departamentul de Studii Literare la facultatea pe care a absolvit-o. În anul 1999, și-a susținut teza de doctorat intitulată ,, Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române”, sub îndrumarea lui Nicolae Manolescu. A tradus numeroase cărți din literatura universală contemporană, a publicat antologii cu teme diverse, articole și studii de critică literară. Este, de asemenea, o romancieră apreciată de cititori, dar și de critica românească și europeană, fapt demonstrat de premiile primite, dintre care două i-au fost acordate pentru literatură de către  Uniunea Europeană: unul, în anul 2013, pentru romanul ,,Viața începe vineri”, iar celălalt, în anul 2018, pentru proză scurtă ,, O voce”. Operele sale au fost traduse în 18 limbi europene.
   Romanul pe care vi-l recomand, astăzi, a fost lansat la BAC-FEST, din acest an, luna septembrie. Am vrut să particip la lansare, dar, când am ajuns, am constatat că lansarea cărții se ține în Sala de Marmură, nu în Sala de Expoziție a C.C. ,, George Apostu”, unde nu am putut să urc treptele și m-am întors, cuminte, acasă. Însă am primit cartea, cu  dedicația: ,, Pentru Lvia-Liliana, multe bucurii, sănătate, timp! Ioana Pârvulescu”

Aurul pisicii este denumirea populară a piritei ( traducerea cuvântului din  limba germană ,,katzengold”), un mineral din clasa sulfurilor ( se mai numește și ,,aurul nebunilor”) de culoare  gălbui-arămie, cu nuanțe verzui, pe care căutătorii de aur o confundau cu aurul. Cu alte cuvinte, este un aur fals, deși din această pirită se poate obține aur, dar foarte puțin.

  În general, în lectura unei cărți, eu caut să găsesc semnificația titlului, de aceea mă revolt,când traducătorii schimbă titlul original al romanului, nuvelei, poeziei. 

   Scriitoarea  a ținut să ne explice în ,,Câteva precizări auctoriale”,  următoarele: ,,Tot ce am dorit a fost să scriu o poveste de dragoste, ceea ce înseamnă și o poveste despre timp, pentru că dragostea e făcută din timp, din timp limitat, ,,prizonieră în timp”, cum spune Octavio Paz, care și-a scris eseul  pe temă, abia la 79 de ani.” 

  Ioana Pârvulescu ne povestește, în prima parte a romanului, dragostea dintre Monica Mihuț, medic veterinar, și Sebastian Severin, cercetător, cadru didactic  universitar în  specialitatea Morfologie, iar în a doua parte, întoarcerea Monicăi în timp, trăind această dragoste la vârsta de 7 ani , dar și multe amintiri, sărind în timp,  în diferite etape ale vieții ei. Multe pasaje sunt povestirile Monicăi către  Sonia, fiica ei și a lui Sebastian, care a murit, la câteva zile, după naștere.  În roman, găsim multe informații despre  muzică, literatură, despre medicina veterinară și morfologie, pasiuni pe care cei doi și le împărtășesc. Monica își motivează plecarea ei de la Sebastian  și  explică Soniei, șieși și prietenei sale Maya, că aceasta este o formă de a-și manifesta libertatea, ca și întoarcerea, în timp. Însă Monica, femeia matură, nu înțelege că libertatea și timpul pe care crede că i-au fost furate de dragoste, pot duce la ruperea sau desprinderea  ei din realitate, care este primul pas spre nebunie. 

 Fiecare dintre noi, cititorii acestui roman, pot să-și imagineze sfârșitul, după firea și temperamentul lui, pentru că autoarea tace. 

 Eu cred că trebuie citit acest roman și poate cititorii vor prețui cu toții dragostea și timpul, care este neiertător și trece prin noi, îmbătrânindu-ne și, uneori, dacă se îndură de anii noștri, ne face  mai înțelepți.

Lectură plăcută!

Pe curând, 

Earnest

Pentru nostalgici , Gică Petrescu, ,,Am strâns toamnă după toamnă”, muzică și text, Harry Negrin

https://www.youtube.com/results?search_query=c%C3%A2ntecul+Am+str%C3%A2ns+toamn%C4%83+dup%C4%83+toamn%C4%83

DESPRE ,,MĂCĂITORII PATRIOȚI”

 "Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e."
                                                                                                                                         Mihai Eminescu)

 

Catedrala Națională ,,Mântuirea Neamului”

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit 160  de ani de când, în vremea Domnului  Alexandru Ioan Cuza, și-a declarat autocefalia, 140 de ani de când, în vremea Regelui Carol I, Patriarhia Ecumenică a recunoscut autocefalia și 100 de ani, de când , în vremea Regelui Ferdinand, a fost recunoscută ca Patriarhie. Cu această ocazie, a fost sfințită pictura în mozaic a Catedralei Naționale ,, Mântuirea Neamului”, de către Patriarhul Ecumenic de Constantinopol Sanctitatea Sa Bartolomeu I și de către Patriarhul României (B.O.R.) Preafericitul Daniel.

  Pentru ,,măcăitorii patrioți”, care au găsit încă un prilej de a vorbi împotriva B.O.R,vreau să le explic următoarele:

1. Ortodoxie este un cuvânt provenit din limba greacă ( ,,orthos”= corect, drept și ,,doxa”=slăvire,opinie) , care se traduce ,,slăvire corectă” sau ,, opinie, credință corectă”. Creștinismul creștin este ramura răsăriteană a creștinismului care respectă dogma, cultul, organizarea bisericii stabilite de cele șapte sinoade ecumenice.

2. Autocefalia bisericii înseamnă autoguvernare acesteia, adică biserica este,, propriul ei cap”.

3.Catedrala Națională  se numește ,, Mântuirea Neamului”, este sediul Patriarhiei României ( B.O.R.) și are două hramuri, prin care tot românul dreptcredincios înțelege de ce a fost necesară ridicarea acesteia:

a. Prin Hramul ,, Înălțarea Domnului”se arată că această cinstește memoria tuturor  Eroilor Patriei.  Din anul 1920, se sărbătorește la Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, comemorându-se Eroii Patriei care s-au jertfit pentru apărarea ei, dar și Eroii Mărturisitori, știuți sau neștiuți, cei care și-au mărturisit credința creștină ortodoxă, începând cu martirii din secolul al III-lea până la cei din  perioada stalinistă;

Catedrala Națională ,, Mântuirea Neamului”
Catapeteasma, cea mai mare din Lume:28,8 m pe 17,1 m

b. Hramul ,,Sfântul Apostol Andrei” a fost dat pentru a ne aminti că primul misionar al creștinismului , în spațiul nostru, a fost Sfântul Apostol Andrei (de exemplu, Eusebiu  (265-340), citându-l pe Origene  (185-254), ne informează că Sfântul Andrei, în urma tragerii la sorți, a fost trimis să propovăduiască creștinismul în Sciția, adică  Dobrogea), căruia i s-au alăturat Sfântul Apostol Filip, iar în partea vestică, în Panonia, Sfântul Andronic și Sfânta Iunia. Prin acest hram, se arată al doilea mare obiectiv al ridicării acestei Catedrale Naționale, vechimea creștinismului în acest spațiu, care a început să se răspândească, imediat după Înălțarea la Cer a Mântuitorului.

4. Un ,,măcăitor patriot” a pus o întrebare retorică arhitectului nostru, băcăuanul Volodea, (pe numele lui adevărat Constantin Amâiei), dacă a conceput gratis această catedrală. Eu îl întreb pe ,,măcăitorul patriotic”, câte realizări gratuite a făcut el pentru această țară, amintindu-i ( dacă le știe) vorbele lui Iisus: ,, Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra în ea .” ( Ioan, 8:7). Eu îl felicit pe Volodea și pe toți colaboratorii săi, că au știut să îmbine armonios stilurile tradiționale românești cu cele renascentiste, pe proiectanții care au calculat rezistența acestei clădiri, pe constructorii și pe pictorul Daniel Codrescu și pe toți cei care au realizat picturile sale, în mozaic, pe cei care au executat vitraliile, instituțiile care au susținut material ridicarea catedralei și pe sponsori, dar și pe voluntari și pe cei care au susținut-o moral.

5. ,,Măcăitorii patrioți” erau revoltați că s-au cheltuit mulți bani pentru ridicarea acesteia ( tocmai le-am explicat, mai sus, ca să priceapă, de ce a fost necesară), când nu sunt școli și spitale. Voi, ,,măcăitori patrioți”, ați fost prin țară și ați văzut câte școli sunt închise, pentru că nu mai au elevi și câte licee au dispărut nu numai din mediul rural, ci și din mediul urban? Mai bine, întrebați-vă, unde sunt copiii acestei țări și de ce românii au plecat în pribegie? Oare voi știți că existența unui popor stă în conștiința originii sale, exprimată prin limbă și religie? Sigur că aveți dreptate, când spuneți că ne mai trebuie spitale ( vă amintesc, că unele dintre ele au fost închise, din lipsă de doctori, deși statul român pregătește gratuit, anual, mii de cadre medicale) . Problema înființării, dotării școlilor și ale spitalelor este , în primul rând, al statului, conform Constituției. Cu toate acestea, vă informez că în lume, primele școli și spitale au fost pe lângă temple, sinagogi, biserici, mănăstiri. La fel a fost și în spațiul românesc. Vă amintesc de celebra școală de pe lângă Episcopia Tomisului, despre care ne relatează doi mari erudiți sfinți daco-romani, Ioan Cassian și Dionisie Exiguul, care au învățat în școlile religioase  dobrogene. Sfântul Ioan Cassian (cca. 360-435) și prietenul său Sfântul Gherman l-au avut profesor pe Teotim I ( daco-roman), viitorul episcop al Tomisului . Unele izvoare ne relatează despre Școala Casienilor, în locurile izolate de pe teritoriul care aparținea familiei Casian, unde se învăța și literatura, istoria, științele exacte, cum ne mărturisește Ioan Cassian în ,,Convorbirea XVI”: ,,cunoașterea literaturii, în care atât m-a frământat stăruința profesorilor și citirea fără încetare”, pentru că toate istoriile despre războaie îi veneau în minte când se ruga pentru iertarea păcatelor și cânta psalmi , ,,împiedicându-mi mintea la aspirațiile către cer.” Dionisie Exiguul ( 470-545), în  scrisoarea către Episcopul Tomisului Petra  (Petru), îi  aduce mulțumiri pentru tot ce l-a învățat ,, Mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile părinte şi podoaba aleasă a învăţăturilor lui Hristos şi am mereu înaintea ochilor minţii râvna sfântă pentru hrana duhovnicească pe care o cheltuiaţi cu mine când eram copil, râvna pe care nici spaţiul nici timpul nu o pot uita; vă rog să primiţi o mulţumire pe care ştiu că nu pot să v-o dau la înălţimea cuvenită". De asemenea, primele spitale, bolnițele, au fost întemeiate în mănăstiri. Și astăzi, B.O.R a construit spitale, case pentru copiii dezavantajați material și cu C.E.S., cămine pentru  bătrâni și susține familii nevoiașe. Voi ,,măcăitorii patrioți”, cât voluntariat faceți și câte școli, spitale ați întemeiat sau ați sponsorizat, la câte familii nevoiașe ați pregătit cadouri de Crăciun sau de Paști? Eu am fost și nu ,,mâcâi patriotic”, am făcut voluntariat pentru că sunt cu adevărat iubitor al acestei țări, mi-am educat copiii în dragoste de familie și de țară ( și ei fac voluntariat) și trăiesc aici, chiar dacă, probabil,în alte țări ar câștiga mai bine.

26 octombrie 2025
Slujba de Sfințire a picturii în mozaic a Catedralei Naționale 

6. Surprinzător a fost pentru mine că printre acești ,,măcăitori patrioți ”sunt și uniații. Aceștia s-au gândit să atace Ortodoxia, acuzând-o că aceasta s-a opus Unirii, că s-a opus introducerii alfabetului latin. Eu recunosc scopul patriotic al înființării Bisericii Unite Greco - Catolice și rolul pe care l-a avut în acele vremuri la dezvoltarea conștiinței naționale, dar nu înțeleg de ce s-au reînființat, după anul 1989, căci nu  mai  existau austriecii care să nu recunoască  Biserica Ortodoxă. Nu vreau să le amintesc răutăcios cum au susținut, unii dintre ei,în timpul revoluțieii pașoptiste și după aceea politica de federalizare în cadrul Imperiului Habsburgic și apoi al Imperiului Austro- Ungar, din care să facă parte  și Transilvania. Atunci, întrebarea pe care le-o pun: cine nu voia Unirea? Ați uitat de Sfinții Mărturisitori din Transilvania: Visarion Sarai, Sofronie, Oprea Miclăuș, Ioan din Galas, Moise Macinic din Sibiel?  În ceea ce privește introducerea alfabetului latin în scriitura religioasă , știți prea bine că prin aceasta românii voiau să se deosebească de catolici, dar, din nou, ați uitat că ortodocșii au ținut primele slujbe în limba română și au făcut primele traduceri  ale cărților sfinte. De ce nu sunteți corecți? De unde această politică antiortodoxă?

7. Și o informație pentru toți ,,măcăitorii patrioți”: vă aduc la cunoștință că sub esplanada din fața catedralei, la subsol, mai este de lucru la Peștera ,,Sfântului Apostol Andrei”, unde va fi o bibliotecă, un muzeu, săli pentru activități culturale. Aveți două posibilități: să ,,măcăiți patriotic” sau să faceți voluntariat, să căutați fonduri pentru terminarea acestor lucrări, ca să demonstrați că nu sunteți împotriva culturii.Sau , sunteți?

 ,,Tată, iartă-i că nu știu ce fac!” ( Luca, 23:34)

P curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=f99o6E_xk6o&list=RDToD0Y1Gl4fI&index=8 ( Avem o Țară)

Bibliografie selectivă pentru ,,măcăitorii patrioți”

Livia- Liliana Sibișteanu, ,,Începuturile organizării vieții creștine în spațiul românesc ( secolele I-VIII)”, cu bibliografia aferentă;

Livia- Liliana Sibișteanu , Scurt istoric privind începuturile legăturii între religie și sănătatea oamenilor”, cu bibliografia aferentă;

Livia- Liliana Sibișteanu, Învățământul în spațiul carpato-danubiano-pontic în primul mileniu creștin”, cu bibliografia aferentă;

Aceste articole au fost publicate în revista ,,Diaconia”numerele 16, 20, 21

P.S. O ascult, acum, pe Anca Alexandrescu. Eu cred că are ceva cu  Preafericitul Patriarh Daniel, pentru că ea, ca fost consilier pe la Guvern, Parlament,  știe că protocolul Patriarhiei prevede ca la evenimente speciale să fie invitate și oficialitățile instituțiilor nereligioase , adică membrii Guvernului, Parlamentului, Președinții și foștii, Președinții Academiei Române, Familia Regală, membrii ai Parlamentului UE, conducătorii Armatei, Jandarmeriei, Poliției, SRI, indiferent  de  religie, etnie și de atitudinea lor față de Patriarhie. Dacă ei răspund sau nu invitației este problema lor, dar Patriarhia își respectă protocolul, regulile. Ar fi fost foarte bine, ca în această seară, să se fi abținut și să nu fie la fel ca ,,măcăitorii patrioți”. Probabil, nu a fost invitată și mândria  a făcut-o  pătimașă. Mare manipulare face, în această seară! Acești reprezentanți ai instituțiilor au fost invitați la Slujba de Sfințire a picturii, în mozaic, nu la săvârșirea Liturghiei, pentru că evenimentul special de astăzi, unde se fac invitații, a fost această slujbă, de aceea și cei doi Patriarhi au venit doar la slujirea acesteia. De ce nu a fost invitat Călin Georgescu? Simpliu: pentru că acesta are domiciliul în Buftea și, deocamdată, el este sub control judiciar. Chiar nu știți, acest fapt, despre care vorbiți zilnic? Aceste informații le dau pentru invitații Ancăi Alexandrescu, care-și dau cu părerea ca ,,măcăitorii patrioți”.

EARNEST VĂ RECOMANDĂ UN MUZEU (X). MUZEUL DE ARTĂ ENEOLITICĂ CUCUTENI DIN PIATRA NEAMȚ

 „  România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală a României care  este cuprinsă între 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident, că această străveche civilizaţie europeană, precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie, în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.” (Marija Gimbutas)

   

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni

   Eu mai sper ca vremea să se îndrepte, căci în luna octombrie codrul arată cel mai frumos, iar copacii, îmbrăcându-și hainele colorate cu nuanțe de la verde- nucăriu  la galben, roșcat, ruginiu, fac o adevărată paradă a modei, inspirându-i pe creatorii de țesături care fac din diferite fibre, covoare, pături, pânzeturi pentru îmbrăcăminte, lenjerii, huse, tapițării etc.
  Așadar, în condiții meteo favorabile, vă invit să mergeți  până la Piatra Neamț. Acolo, vă veți plimba cu telecondolă și de la înălțime  veți admira Dealul Bâtca Doamnei cu ce s-a mai păstrat din cetatea dacică Petrodava ( sec.II î.H - I d.H.), Centrul Vechi cu Curtea Domnească, unde, vizavi de această, veți zări o clădire frumoasă, care adăpostește Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Vă asigur, că veți dori să vedeți ce se află în această clădire, iar eu vă recomand să vizitați muzeul, căci nu o să regretați. 

Cultura Cucuteni

  Muzeul este în fosta clădire a primei bănci private din Piatra Neamț, ,,Banca Petrodava” (1930- 1948), care a fost construită între anii 1928 și 1930 de către antreprenorul Carol Zaiu, după un proiect al arhitectului Roger H. Bolomey ( 1883-  1947). În orașul Piatra Neamț, acestui arhitect îi aparțin proiectele  câtorva clădiri reprezentative , printre care și Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în stilul moldovenesc, considerată cea mai frumoasă biserică din oraș. Menționăm că  Roger H. Bolomey a fost arhitect-șef al orașului,iar apoi al Bucureștiului.

  Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni a fost amenajat între anii 2004 și 2005, din inițiativa lui Gheorghe Dumitroaia, directorul de atunci al Complexului  Muzeal Național Neamț și a primit, în anul 2006, Premiul ,,Iulian Antonescu”. În muzeu, sunt expuse 300 de piese de patrimoniu din categoria ,, Tezaur”, cu valoare artistică și cultică, el  fiind cel mai mare muzeu de cultură eneolitică din  S-E Europei.  Obiectele cucuteniene sunt expuse în 5 săli.

 La parter, în Sala 1 se află  aparatură electronică audio-vizuală pentru  prezentarea unor materialele arheologice descoperite în așezările cucuteniene și aspecte din timpul săpăturilor arheologice, iar în Sala 2 sunt expuse vase ornamentale. Multe dintre acestea vă vor trezi interesul pentru a găsi propriile dumneavoastre păreri, privind utilitatea sau valoarea lor cultică. În studenție, căutam asemănări între ceramica Culturii Cucuteni cu cea a Culturii Mohenjo Daro - Harappa, care este o cultură a Epocii Bronzului, dar ceramica cucuteniană o depășește prin frumusețe, simbolistică și vechime. 

Cultura Cucuteni, ,,Soborul Zeițelor”, Poduri

 La etajul 1, în Sala 3 sunt expuse figurine umane ( majoritatea idoli), animaliere, care, altare, pictate sau cu decoruri incizate ( unele considerate ca literele Scrierii Danubiene)  sau simple. Multe dintre acestea vă vor atrage atenția, dar cred că măcar două dintre ele vă vor trezi interesul ,,Soborul Zeițelor” Poduri ( Bacău) și ,, Sfânta familie” Poduri ( Bacău).  ,,Soborul Zeițelor” a fost descoperit într-un sanctuar ( Vatra 2) de la Poduri datat în jurul anului 4900 î.H.  și este alcătuit  din  statuete în poziție șezând, dintre care 15 statuete mari, pictate cu roşu,  alte şase statuete mai mici nepictate și 13  tronuri de lut ars. O statuetă ne atrage atenția prin mâinile  reprezentate deasupra gurii, conferindu-i o expresie gânditoare și prin două proeminențe conice care marchează brațele. Mâna dreaptă este modelată pe gât, iar mâna stângă este ridicată şi sprijinită pe obraz, în aşa - numitul gest de „gânditor”. ,,Sfânta Familie de la Poduri ( Bacău) a fost descoperită pe Vatra 1 și este alcătuită dintr-un vas antropomorf miniatural și șase statuete etalate în jurul vetrei, dintre care una, mai mare, este numită ,,Matroana”. 

La etajul II, în Sala 4 se organizează expoziții temporare, iar în Sala 5  se află panouri și portretele arheologilor care s-au ocupat cu cercetarea Culturii Cucuteni și multe artifacte descoperite de Dan Monah, în săpăturile arheologice de la Poduri. Menționăm că în muzeu sunt și artifacte, aparținând culturilor Petrești, Gumelnița și Vinca-Turdaș.

La subsol, se află depozitul muzeului și laboratorul de cercetare și restaurare.

  Eu trăiesc cu speranța că nu se vor gândi să trimită la vreo expoziție internațională, obiecte originale din Tezaurul Cucuteni, cu o garanție mică, care vor dispărea.  Cred că replicile acestora și prezentarea virtuală, astăzi, în Epoca Digitalizării, îi va convinge pe iubitorii de artă să vină în România, pentru a le vedea în original.

  Plimbare plăcută la Piatra Neamț și chiar dacă ați văzut acest muzeu, eu cred că merită să-l mai vizitați!

  Pe curând,

  Earnest

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (X)

 ,,Fără eroi suntem toți niște oameni simpli fără să avem habar până unde putem ajunge ”

                                                                                                                                  Bernard Malamud

Baia Mare, Sfatul Bătrânilor  (1973).
Sculptor: Gheza Vida

  Luna octombrie, ca toate lunile anului, este încărcată de evenimente politice, economice, sociale, militare, religioase, tradiționale și culturale.Vreau să vă amintesc doar patru dintre acestea, după care vă voi prezenta alte două , mai puțin știute sau știute și uitate. 

   Luna octombrie a început cu trei mari evenimente: pe 1 octombrie credincioșii creștini sărbătoresc un eveniment important din istoria creștinismului: Acoperământul Maicii Domnului, devenit simbol, credință și speranță. Fie ca Maica Domnului să ne apere țara, ferindu-ne de război, de vrajba dintre noi, arătându-ne că iubirea, binele trebuie să triumfe în fața urii și a răului! Tot pe 1 octombrie este Ziua Internațională a Vârstnicilor, care din anul 1991 este sărbătorită, conform Rezoluției nr. 45/106 a Adunării Generale a Organizației  Naționale Unite. Anul acesta, nu am auzit niciun oficial al statului român, prezentând vârstnicilor omagiile pentru că ei există, trăiesc și  își desfășoară majoritatea activităților în spațiile construite de vârstnicii, care mai sunt în viață, că au fost învățați , tratați, vindecați, hrăniți și apărați  de aceștia. De asemenea, 1 octombrie este și Ziua Internațională a Medicilor. În această zi, am auzit doar critici la adresa medicilor! 

 Să nu uităm nici de Ziua  Armatei Românie, din 25 octombrie, care a fost stabilită prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959, pentru a-i  comemora pe eroii căzuți în lupta de la Carei ( 25 octombrie 1944), ultima bătălie de eliberare a Nordului Transilvaniei de sub ocupația horthystă.

Bobul de istorie

  Pe 7 octombrie 1207, a fost asasinat Ioniță Caloianul, țarul Imperiului Româno- Bulgar.

   

Ioniță Caloianul  (1168-1207)
Reconstrucția feței de către antropologul
Yordan Yordanov

Despre Țaratul Româno- Bulgar se scria în vechile manuale școlare de istorie și programa școlară rezerva 1 oră pentru această temă.  Acum, sunt manuale care le rezervă românilor sud-dunăreni doar o frază, iar altele nici măcar această frază. Despre românii situați în Platforma Prebalcanică (  teritoriul bulgăresc situat între Munții Balcani și Dunăre),  izvoarele bizantine din secolele XI-XII vorbesc numai de bine. De exemplu, Ana Comnena ne relatează în cronica sa,  că invazia cumanilor din anul 1094 a fost anunțată Împăratului Alexios I Comnenul de către căpetenia valahilor Poudilas (Bădilă). Un alt cronicar ne informează că valahii aveau ,, fortărețe care sunt foarte numeroase și ridicate pe stânci abrupte”. Ei locuiau alături de bulgari și cumani, dar se bucurau de privilegii economice și politice, pentru că aveau obligații militare în apărarea frontierelor nordice ale Imperiului Bizantin.

 Cum s-a constituit Imperiul Româno- Bulgar, pentru că știm că, în anul 1018, teritoriul fostului Țarat Bulgar a devenit provincie a Imperiului Bizantin, în urma înfrângerii bulgarilor de către Împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul? În istoria sa, Nicetas Choniates ne descrie amănunțit răscoala românilor, conduși de Petru și Asan, care i-a atras, alături de ei,  pe bulgari și pe cumani.Cauza acestei răscoale a fost  măsura vexatorie a Împăratului Isaac al II-lea Anghelos, care a vrut să-și pregătească o nuntă fastuoasă cu fiica Regelui Bela al II-lea al Ungariei prin jefuirea bunurilor și ,,prădarea turmelor” din teritoriul dintre Balcani și Dunăre. Conducătorii românilor Petru și Asan s-au întâlnit cu Împăratul Isaac al II-lea Anghelos la Kypsela ( azi Ipsela), pentru a obține unele ușurări ale noilor măsuri. Însă acesta nu numai că le-a refuzat cererile, dar i-a și umilit, poruncindu-i unui demnitar al său să-l pălmuiască pe Asan. Întorși acasă, cei doi au organizat răscoala, au câștigat multe lupte, au eliberat teritoriul respectiv,iar în anul  1186 au întemeiat Țaratul Româno-Bulgar, stabilind capitala la Tîrnovo, nu la Preslav unde a fost capitala Primului Țarat Bulgar. S-au purtat multe bătălii între bizantini și româno-bulgari susținuți de cumani, în care victoriile au fost când de o parte, când  de cealaltă parte, dar statul româno-bulgar și-a extins frontierele înspre apus și înspre răsărit. Cei doi frați au fost asasinați  de aceeași persoană, Ivanco, un feudal român invidios. Asan a fost asasinat în anul  1196, iar Petru  în anul 1197, dar ei au fost fondatorii Dinastiei Asăneștilor, care a condus acest țarat între anii 1186 și 1280. 

 Acestor doi întemeietori i-a urmat fratele lor mai mic, Ioniță numit Caloianul ( cel Frumos),

Târnovo, Biserica ,,40 de Sfinți”
Mormântul lui Ioniță Caloianul

poreclit  Rōmaioktonos ( omorâtorul de romei, adică de bizantini) Menționez că izvoarele bizantine îi numai pe români romani, vlahi, blahi, iar pe ei, bizantinii, romei.Ioniță Caloianul este unul dintre conducătorii români pe care îi îndrăgesc, chiar dacă a fost imprevizibil, dar  avea conștiința apartenenței la lumea romanică, socotindu-se urmaș al romanilor, cerând să fie respectat ca atare.În perioada domnieii sale, a avut loc Cruciada a IV-a, care nu a urmărit doar eliberarea Ierusalimului din mâinile musulmanilor, ci ocuparea tronului Constantinopolului, trecerea la cultul catolic al locuitorilor Imperiului Bizantin. Ei au întemeiat Imperiul Latin de Răsărit, împărat fiind Balduin de Flandra și  au distrus, au jefuit cât au putut. Ioniță Caloianul s-a pus în fruntea celor care au luptat împotriva noilor conducători, a profitat de instabilitatea politică de la Constantinopol, întărind în Balcani autoritatea sa. Balduin nu a vrut să recunoască suveranitatea statului condus de el și i-a cerut să restituie către Imperiul  Latin de Răsărit  teritoriilor ocupate de Asănești. Și-a găsit și omul! În anul 1205, sub zidurile Adrianopolui, oastea lui Ioniță Caloianul  alcătuită din români și bulgari, ajutată de 14.000 de cumani i-a înfrânt pe latini, iar Împăratul Balduin a fost luat prizonier și dus la Târnovo.Unele izvoare ne relatează că Ioniță Caloianul l-a tratat ca pe un oaspete, sperând să obțină avantaje, dar Balduin se pare că a pus ochii pe Ana Cumana, soția lui Ioniță Caloianul, ceea ce l-a determinat pe țar să-l închidă în turnul castelului.  Unele izvoare ne relatează că s-ar fi purtat tratative, timp de doi ani, pentru eliberarea lui Balduin, dar Ioniță a hotărât în cele din urmă, să-l condamne la moarte. În ceea ce privește relațiile sale cu Papalitatea, s-au păstrat scrisorile cu Papa Inocențiu al III-lea  căruia îi cerea să-i recunoască titlul de Împărat, iar Țaratul său să fie considerat ca un continuator al Primului Țarat Bulgar,  motivându-și prima cerință cu originea sa romană, iar Papa îi cerea să treacă la catolicism. Însă Papa Inocențiu al III-lea i-a trimis doar coroana regală și titlul de Rege și l-a numit pe Arhiepiscopul Vasile de Turnu doar ca primat al vlahilor și bulgarilor.  Ioniță Caloianul s-a făcut că nu pricepe și i-a mulțumit pentru încoronarea imperială și pentru recunoașterea titlului de Patriarh al Bisericii Țaratului Româno- Bulgar, promițându-i că în curând va trece la catolicism. Intenția sa era de a cuceri Constantinopolului, dar această ambiție  nu și-a putut-o realiza, pentru că, în timpul asediului Tessalonikului din anul 1207, a fost ucis de un general din oastea sa, cumanul  Mannaster. Osemintele sale au fost aduse la Biserica ,,40 de Sfinți” din Târnovo devenită necropolă a dinastiei Asăneștilor. Aceasta a fost ridicată  în anul 1230 de către Ioan Asan în urma victoriei împotriva  lui Teodor Komnin, conducătorul Epirului.

Bobul de cultură

  25 octombrie 1964, Monumentul Ostașului Român de la Carei

 

Carei, Monumentul Ostașului Român (1964).
Sculptor Gheza Vida, arhitect Anton Dâmboianu

La împlinirea a douăzeci de ani de la lupta eroică a ostașilor Armatei a 4-a condusă de Generalul Gheorghe Avramescu, în centrul orașului Carei, a fost ridicat Monumentul Ostașului Român. Monumentul este opera sculptorului Gheza Vida și al arhitectului Anton Dâmboianu. Acesta este realizat  din piatră albă, are o înălțime de 12 m, o întindere frontală de 18 m și o adâncime de 5 m. Pe monument este inscripționat textul ,,Glorie ostașilor armatei române căzuți în lupta eliberării Patriei”. Gheza Vida ne-a explicat simbolistica creației sale, astfel: „Lucrarea are mai multe elemente simbolice, începând cu acel cap de țăran care există la capătul complexului, simbolizând răscoalele țărănești care au fost pe aceste meleaguri. Urmează poarta jertfelor care s-au dat pentru eliberarea patriei. E țăranca ce împlântă o floare, simbolizează viața nouă care începe. Urmează soldatul eliberator care, sub forma în care e reprezentat, ilustrează un ostaș demn de menirea lui, participant activ la eliberarea Patriei. Ca punct culminant al acestui monument, am înălțat obeliscul sau flacăra veșnică, un obelisc ce seamănă cu turlele bisericilor din Maramureș".

 Bibliografie selectivă:

Academia Română, Istoria Românilor, Editura Enciclopedică, București, 2001, vol.III, p. 427-428:

Wikipedia, informații despre  Vida Gheza  și despre Monumentul Ostașului Român 

Pe curând,

Earnest

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (IX)

 „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pământ. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.”

(Alfred Hofmann, ,,Istoria Pământului”)

 

Muzeul CFR,
Locomotiva Călugăreni,
  care a circulat pe linia București-Giurgiu

În luna septembrie, au avut loc în istoria României multe evenimente care au jucat un rol important în evoluția noastră politică și culturală. Să ne amintim doar de câteva evenimente din timpul revoluției pașoptiste:  A Treia Adunare Națională de la Blaj, arderea la București a  Regulamentelor Organice și a Arhondologicestei Condici, eroica rezistență de pe Dealul Spirei a pompierilor conduși de căpitanul Pavel Zăgănescu (acest  eveniment i-a determinat pe români, până în zilele noastre, să le  acorde acestora încrederea, iar 13 septembrie a devenit Ziua Națională a Pompierilor), dar să nu uităm nici înființarea, în septembrie  1849, a Tribunalelor Militare ( ,,tribunalele de sânge”) pentru cei care au participat la revoluție sau trecerea Dincolo, pe 10 septembrie 1872, a lui Avram Iancu, la înhumarea căruia, pe 13 septembrie,  mii de români au fost opriți să participe. Vă  amintesc și  două evenimente culturale: pe 18  septembrie 1911, Grigore Brezeanu  a finalizat primul film artistic românesc ,, Amor fatal” cu Lucia Sturdza  și Tony Bulandra, iar un an mai târziu, în luna septembrie, timp de 30 de zile ( timp record în acele vremuri), la  Cinematograful ,,Eforie”  din București a rulat filmul  ,,Independența României”, în regia lui Aristide Demetriade, din distribuție, făcând parte, alături de regizor, și Constantin Nottara. Filmul a fost prezentat, de asemenea, în Transilvania, la Budapesta și la Viena.

Bobul de istorie

  De data aceasta, m-am gândit să vă prezint câteva aspecte din istoria economică a țării noastre, și anume, despre construcția căilor ferate.  Având în vedere părerea lui Alfred Hofmann despre români, vreau să subliniez faptul că noi, românii,  când nu am avut  încredere în puterea noastră de a realiza ceva, am apelat la străini, care ne-au înșelat și păgubit. Am ales problema construirii căilor ferate, ca un bun exemplu, în acest sens. Cei care au fost școliți înainte de anul 1989 știau din manualul de Istoria României despre Afacerea Strousberg, despre care, în  manualele actuale, nu se mai spune nimic. De ce? Pentru că a fost implicată Casa Regală și despre aceasta,numai de bine! Despre Cuza putem spune vrute și nevrute, dar despre Carol I, nu!

Marcel Botez ( 1885-1954)

   După cum știm, englezul George Stephenson a aplicat motorul cu aburi la locomotivă, care a fost folosită prima dată pentru transportul cărbunilor. În Anglia, în anul 1825, s-a inaugurat  prima cale ferată destinată  transportul mărfurilor și călătorilor, pe o distanță de 40 de km, între orașele  Stockton și Darlington. 

  În România, pe 10 septembrie 1868, s-a  dat Legea pentru construirea și exploatarea unei rețele de căi ferate, concesionându-se aceste lucrări Consorțiului Strousberg. Până la acea dată, se construise în România două căi ferate,pentru transport călători: București -Giurgiu ( a treia din Europa de Est) și Suceava -Roman. Planul Regelui Carol I era măreț, gândind legarea nordului țării cu sudul țării. În alegerea consorțiului a cerut părerea tatălui său, Principele Carol Anton, care l-a  recomandat pe afaceristul Strousberg, ,,regele drumurilor ferate”. Concesionarea a fost făcută pentru o perioadă de 90 de ani. Se construiau următoarele linii: 1.  Roman - Mărăşeşti - Tecuci, cu ramificaţia Tecuci - Bârlad; 2.  Galaţi - Brăila - Buzău - Ploieşti - Bucureşti; 3.Bucureşti - Piteşti - Slatina - Craiova - Turnu Severin - Vârciorova.  Menționăm faptul că proiectul  de acordare a concesionării a fost  redactat  la Berlin, nu de către Ministerul Lucrărilor Publice de la București, că Regele Carol I a numit  pe prusacul Ambronn ( un apropiat al lui Strousberg) în funcția de comisar al statului român, pentru a supraveghea emisia de obligațiuni  de către consorțiu, pentru formarea  capitalului necesar. Însă numirea acestuia era ilegală, pentru că un comisar străin nu putea reprezenta România. În decursul anilor, au fost descoperite nereguli financiare, inclusiv în măsurarea liniei ferate construite, diferența fiind de 19 Km, păgubind statul român cu 5 milioane de lei. România, în anul 1871, a anulat concesiunea Consorțiului Strousberg, după care au urmat o serie de procese, prin care România a fost obligată să plătească despăgubiri și dobânzi. Ceea ce n-ar trebui să ne surprindă este faptul că Germania a condiționat recunoașterea Independenței (pe care am obținut-o prin luptă și victorii mari, când  armata otomană a capitulat în fața ,, junei și brave” armate române), de rezolvarea problemei căilor ferate.  România răscumpăra rețeaua de căi ferate și obligațiunile emise de statul român, cu o dobândă de 6%, care erau garantate prin ipotecarea reţelei feroviare. 

  Însă am demonstrat că putem să proiectăm și să construim și singuri o cale ferată, prima fiind în anul 1874, când la 5 mai,  la Iași, a fost  inaugurat primul tronson de cale ferată românească, pe direcția Iași- Ungheni.

  Anul 1880  este cel mai important din istoria căilor ferate române, căci de atunci oamenii de stat  români şi-au dat seama de importanţa administrării de către stat a principalelor mijloace de comunicaţie a ţării, formându-se „Direcţiunea princiară a căilor ferate române” (CFR), iar toate căile ferate au început să fie răscumpărate şi să intre în administrarea statului, renunţându-se definitiv la concesionările care au creat atât timp puternice scandaluri politico-financiare şi au prejudiciat guvernul român.

  Fiindcă suntem în luna septembrie, trebuie să amintim  că pe 13 septembrie 1872 a fost inaugurată Gara de Nord și a început activitatea Atelierele C.F.R de la București

 Bobul de cultură

  Noi, cei mai în vârstă, ne amintim de  Festivalul Național  ,,Cântarea României”, dar puțini dintre noi știm că această denumire nu aparține Epocii Ceaușescu. Pe 27 septembrie 1919, la București, s-a înființat Societatea Corală ,,Cântarea României” condusă de  Marcel Botez ( să nu uităm nici de cartea ,, Cântarea României” de Alecu Russo). Marcel Botez ( a fost coleg de liceu cu Nicolae Titulescu), profesor, critic muzical, dirijor , compozitor, considera că muzica este o cale de afirmare a României în plan european și este un mijloc de educație patriotică pe întreg teritoriul țării. Societatea Corală ,,Cântarea României”avea peste 120 de membrii  aleși din toate categoriile de cetățeni pasionați de muzică , dar și talentați, dispuși să răspândească cântul și portul românesc pe toate teritoriile  țării și în întreaga Europă. Statutul acestei societăți a fost semnat de multe personalități culturale de atunci, printre care și Mihail Jora, Simion Mehedinți. Timp de 25 de ani, membrii acestei societăți  au ținut concerte în majoritatea orașelor din țară, bucurându-se de aprecierea publicului, dar și a presei. În anul 1923, în ,,Cele trei Crișuri” se consemna: ,,Cântarea României a devenit o mândrie națională și un element de cucerire morală și de unificare a sufletului național”. De asemenea, presa din  numeroasele orașe  din țările unde ei au susținut concerte: Turcia, Grecia, Bulgaria, Polonia, Suedia, Cehoslovacia, Germania, Elveția, Italia, Franța, Spania ș.a. au avut  numai cuvinte de laudă pentru vocile armonioase ale coriștilor, pentru repertoriu care cuprindea  muzică clasică din toate timpurilor împreună cu muzică populară  și despre dirijorul Marcel Botez. Într-un ziar  din  Ancona se scria: ,,Dulci inimilor noastre ne-au venit din depărtare cântecele armonioase ale Daciei Traiane.Trebuie să spunem că corul românesc este după simțirea noastră  cel mai bun din toate.”

 Pe curând,

Earnest

Bibliografie selectivă:

 vezi pe Biblioteca Națională a României, colecțiile speciale ale bibliotecii despre  Drumul de Fier- un simbol al modernității;

 Viorica Teișanu, Marcel Botez-animator de frunte al muzicii corale, în Cercetări Istorice, Iași, 1978-1979, p.679-690.

https://www.google.com/search?q=imnul+ceferistilor+din+rom%C3%A2nia&sca_esv=3f080a3bfc790179&rlz=1C1YTUH_enRO1013RO1013&sxsrf=AE3Ti

ORAȘUL HÂRLĂU ȘI EVREII

 ,,Ce-mi folosește înțelepciunea, când domnește prostia.” (Proverb evreiesc)

 Ruinele Curții Domnești din Hârlău,1392

Săptămâna trecută, în drum spre Mănăstirea Coșula, am trecut prin Hârlău. Am vrut, de mult timp, să-i arăt lui Horea celebrul galben de Coșula, despre care am scris pe acest blog, pe 15 ianuarie 2020. Intenția mea a fost să postez, astăzi, despre orașul Hârlău, ca oraș - muzeu, dar m-am răzgândit, când am constatat că  nu există indicatoare care să te îndrepte spre monumentele orașului. Nu am mai trecut prin Hârlău, din anul 2021. Voiam să văd cum au fost finalizate cercetările  arheologice de la Curtea Domnească pe care le-am vizitat în timpul săpăturilor, acum, 24 de ani. Nu am văzut niciun indicator spre acest monument. 

 Orașul Hârlău este unul dintre cele mai vechi așezări urbane din Moldova, unde a locuit Doamna Margareta Mușat. Din anul 1392, a fost reședință domnească de vară a multor domni: Petru Mușat, Stefan cel Mare, Ștefăniță, Petru Rareș, Ștefan Lăcustă, și a fost reședința permanentă a lui  Radu Mihnea, unde a și decedat, în anul 1626. Am văzut că cei mai interesați de istoria orașului sunt evreii, care, deși, în zilele noastre, în oraș nu mai este nicio familie evreiască ( la fel ca la Buhuși), ei au refăcut și au redeschis Sinagoga Mare, în anul 2019. Atunci, în Hârlău mai trăia doar o evreică: doamna Șifra Corbici, căsătorită cu un inginer horticultor român-ortodox. În casa lor, au conviețuit în armonie, două religii: iudaică și creștină, cei doi soți respectându-se reciproc. Pe mine mă surprinde întotdeauna cum mentalitățile și relațiile dintre oameni se schimbă odată cu vremurile. Cel mai bun exemplu, în acest sens, este comunitatea umană din Hârlău. 

Primele atestări documentare despre așezarea evreilor în Hârlău sunt din vremea lui Ștefan cel Mare. Primul evreu menționat din Hârlău este doctorul Șmil, care era unul dintre medicii lui Ștefan cel Mare de la Curtea Domnească de la Suceava, care-l trata de dureri de dinți. La începutul secolului al XVIII-lea, domnii Moldovei le-au permis evreilor refugiați din Galiția și din Podolia să se stabilească la Hârlău, acordându-le meseriașilor înlesniri de taxe. De exemplu, Grigore II Ghica (1735-1739) le-a acordat   privilegii bijutierilor, el însuși, având un bijutier evreu din Hârlău, iar domnul Scarlat Callimachi le-a acordat la doi evrei licență pentru a construi o fabrică de sticlărie și  una de  hârtie cu  60 de angajați. De asemenea, a scutit de taxe, pe trei meseriași evrei și le-a permis evreilor să construiască o casă de rugăciuni și o baie rituală. Menționez, că la începutul secolului al XX-lea, în Hârlău existau 6 sinagogi. În anul 1886, evreii reprezentau 56,6% din populația orașului,  ocupându-se cu comerțul, dar și cu meșteșugurile: croitorie, cizmărie, frizerie, fierărie ( potcovărie) etc.  În Hârlău, locuiau și alte minorități naționale: armeni, lipoveni și țigani. Era un orașel, reședință de isprăvnicie, unde toți locuitorii trăiau în bună înțelegere, fără conflicte etnice sau religioase. La sfârșitul secolului al XIX-lea, evreii au întemeiat  Școala Evreiască -Română ,, Cultura”, unde învățau peste 250 de elevi evrei și români.

Sinagoga Mare din Hârlău 1814

În ceea ce privește drepturile juridice ale evreilor stabilite prin legi, situația diferă de la o perioadă la alta. Dacă unii domnii  le-au acordat evreilor prin hrisoave, individual, unele drepturi, Regulamentele Organice din anii 1831-1832 ( alcătuite sub influență rusească), le anulau multe drepturi: evreii nu mai erau considerați cetățeni români, ci străini  și în această calitate nu mai beneficiau de drepturi civile și politice, nu puteau deține terenuri agricole, plăteau taxe mai mari, în comparație cu ceilalți locuitori, iar cei care nu puteau demonstra o sursă de venit erau considerați vagabonzi și erau expulzați. De aceea, în Programul de la Islaz, din anul 1848, articolul 21 prevedea: ,,Emancipația Izraeliților și drepturi politice pentru ori-ce compatrioți de altă credință”, în contextul în care la Moscova și la Berlin se înființaseră primele ghepouri din Europa. Domnul Alexandru Ioan Cuza le-a acordat evreilor dreptul la cetățenie română, cu condiția de a renunța la cetățenia pe care o aveau, acordată de alt stat și dreptul de a cumpăra terenuri agricole.

Nu știm în ce context, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea , în România, deci și în orașul Hârlău, a apărut o mișcare antisemită, ceea ce a determinat migrarea evreilor din România în țările continentelor americane și în Palestina. În perioada interbelică, un jurnalist, Horia Carp, a activat în Uniunea Evreilor din România ( sionistă) și a fost senator al Partidului Liberal, între anii 1927 și 1928 , respectiv,  1929 și 1931. Antisemitismul din perioada Guvernului Goga -Cuza ( decembrie 1937-februarie 1938) și  a scurtei perioade a guvernării legionare ( septembrie 1940- ianuarie 1941) nu i-a înspăimântat pe evreii din Hârlău, care au fost supuși unui regim de teroare. Alături de evrei au fost  avocatul Nicolae Polizu-Micşu­neşti, boierii Ghica Deleni şi preoții ortodocși Constantin Constantinescu și Dumitru Ștefă­nescu, când  Guvernul Antonescu a hotărât ca toți evreii din localitățile aflate în apropierea frontierei cu URSS  să fie evacuați, până la data de 31 iulie 1941, iar doctorul Ioan Agapi, primarul Hârlăului, a refuzat evacuarea acestora.  Aceste informații se găsesc în cartea ,,Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități ” de Carol Iancu,  istoric evreu născut la Hârlău, profesor la Universitatea din Montpellier. Părăsirea de către evrei a orașului Hârlău a început cu anul 1951, ca urmare a naționalizării. În anul 1989, mai erau în Hârlău doar 20 de evrei.

  Vreau să menționez faptul că Sinagoga Mare din Hârlău a fost ciuruită de unii oșteni antisemiți sovietici, că noțiunea  de antisemit, care a determinat mișcarea antisemită, a fost lansată în anul 1879 de către jurnalistul german Wilhelm Marr, desemnând o atitudine educațională, socială, politică, culturală, religioasă, doar față de evrei, nu și față de celelalte neamuri de origine semită, ca de exemplu, arabii. De asemenea, orașul Hârlău a fost un exemplu de conviețuire între români și evrei, indiferent de vremuri și că, în general, noi, românii, nu suntem antisemiți, chiar dacă  suntem ,,creatori” ai multor bancuri cu Rabinul, Ițic și Rașela, după cum  suntem la fel de buni ,, creatori” ai bancurilor cu oltenii, moldovenii, ardelenii.

  Nebuni și exaltați au existat în toate vremurile și nu trebuie să încurcăm trei noțiuni distincte: național, naționalist și șovinist, ceea ce, în zilele noastre este un fenomen frecvent.

 Eu mă întreb: de ce,  abia  în anul 2019 , când în Hârlău exista doar o persoană evreică, având vârsta de 70 de ani, s-a reabilitat Sinagoga Mare? Profesorul Carol Iancu ne-a dezvăluit într-un interviu că a scris cartea  ,,Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități ”  în memoria strămoșilor săi și că bunicul său a luptat în Primul Război Mondial de întregire a României. Oare evreii plecați din România în Israel au prevăzut un război cu Hamas și s-au gândit ca cei vârstnici născuți în România, vorbitori buni ai  limbii române și cunoscători ai culturii și civilizației românești, să revină în România?  

  Pe curând, 

  Earnest