 |
| Chivotul Mănăstirii Hurezi, dăruit de Brâncoveanu |
Am ajuns la ultimul articol dedicat familiei Brâncoveanu în Anul Sfinţilor Martiri Brâncoveanu, prin care am încercat să relatez fapte, aspecte mai puţin cunoscute de publicul larg, aparţinând Epocii Brâncoveneşti. De aceea, voi scrie despre o manifestare a stilului brâncovenesc, orfevrăria. Deşi obiectele de argint laice şi religioase ocupau un loc important în stilul brâncovenesc, ele sunt mai puţin cunoscute pentru că pe majoritatea oamenilor îi interesează alte manifestări ale stilului, cum ar fi arhitectura sau pictura.
Numărul mare al "arginturilor" evidenţiază nu numai luxul de la curtea domnească, de la curţile boiereşti dar şi încadrarea acestei manifestări artistice în unitatea stilisticii brâncoveneşti.
"Arginturile" cuprind obiecte de cult religios: anaforniţe, ripide, chivote, căţui, cadelniţe, potire, relicvarii, ferecături de cărţi; obiecte de uz casnic:talere, căni, pahare, pocale, tot felul de alte obiecte; bijuterii: inele, cercei, colane, cruci, medalioane, paftale, broşe nasturi etc. Dacă până în secolul al XVI-lea, aceste obiecte erau comandate la atelierele din Italia sau Germania, începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea comenzile se fac la atelierele saşilor din Sibiu sau Braşov, iar modelele executate de meşterii saşi pentru munteni sunt cu totul altele decât acelea executate pentru clientela transilvană. Însuşi domnitorul le trimitea izvoade (modele) care se încadrau în stilul brâncovenesc din sculpturile în lemn, piatră sau din pictură. Au fost aduşi câţiva argintari lutherani la Bucureşti ca să lucreze pentru domnitor, boieri şi biserică, ca braşoveanul Georg Heltmer ( acesta, pentru că s-a stabilit la Bucureşti a fost scos din breslă, deşi s-a angajat că nu va divulga arta argintarilor braşoveni). Sunt cunoscute şi numele altor argintari ai epocii care au lucrat pentru munteni, ca : Johannis Henning, George May II, Sebastian Hann.
Se ştie că în perioada respectivă saşii adoptaseră stilul baroc, dar li s-a sugerat ca în obiectele comandate de clientela munteană, subiectul cât şi ornamentaţia să se reliefeze mai complet, într-un câmp cât mai aerat, imprimând armonie şi unitate. Comun celor două stiluri a rămas tehnica specifică Transilvaniei, a repousse-ului şi a cizelării. Subiectele "arginturilor" comandate de clienţii munteni pentru obiectele de cult sunt legate de istoria bisericii ortodoxe, de multe ori se refereau la la hramul bisericii pentru care s-a făcut comanda, iar ornamentaţia reproducea motivele florale autohtonizate: bujorul, laleaua, garoafa, narcisa, trandafirul, înconjurate de gingaşe arabescuri. Se creează acest stil brâncovenesc în orfevrărie, ca şi celelalte manifestări ale stilului, îmbinând arta occidentală cu cea orientală de factură persană şi cu cea tradiţională bizantină, făcându-se astfel trecerea de la arta medievală spre cea modernă.
Prin introducerea frumosului artistic în viaţa de toate zilele sau în executarea cultului religios, domnitorii, boierii, reprezentanţii bisericii au exprimat un deosebit simţ artistic, demonstrând fie o educaţie estetică primită, fie o caracteristică a românilor, care s-a manifestat şi în arta broderiei ( în Epoca Brâncovenească, atelierul de broderie de la Mănăstirea Hurezi, condus de Despineta, poate fi considerat cea mai de seamă şcoală de artă românească de la sfârşitul secolului al XVII-lea, neignorând nici contribuţia atelierelor de la Neamţ. Bistriţa Moldovei sau Tismana), în cusăturile şervetelor, iilor sau cămăşilor.
Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre mulţii noştri domnitori care au lăsat ţării valori materiale şi morale, care şi-au iubit ţara şi faţă de care noi, urmaşii, avem o mare datorie.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu