marți, 6 aprilie 2021

BIBLIA (VII). DESPRE POST

 ,,Când cineva îți va zice: „Eu am ținut tot postul”, răspunde-i: Eu aveam un dușman și m-am împăcat cu el, obișnuiam să bârfesc și m-am oprit, suduiam, și m-am lăsat.” 
                                                                                                                      (Sfântul Ioan Gură de Aur)
                                                                                                                           

     Suntem în  plin Post al Paștilor. La mine este un defect profesional, nu numai o curiozitate, ca să știu când s-a hotărât ținerea posturilor ( mă refer la cele patru posturi ale Bisericii Ortodoxe) și care este originea cuvântului post. Am căutat în dicționare, în istorii ale creștinismului și am găsit puține informații.
Astfel, despre Postul Paștilor, singurele informații pe care le-am găsit țin de durata, respectiv, despre restricții dar nu am aflat cine și când s-a stabilit  acesta.  În anul 325, la Sinodul de la Niceea s-a hotărât ca Postul Paștilor să țină șapte săptămâni, în Biserica Răsăriteană, iar la Sinodul de la Laodicea, din anul 363 și,  respectiv, la Sinodul de la Trulan, din anul 692, s-au stabilit restricțiile pe durata acestuia. Cele dintâi mențiuni despre practicarea postului Crăciunului le avem din secolele IV-V, de la Sfântul Augustin și de Episcopul Leon cel Mare al Romei. Primele atestări ale Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel sunt consemnate în ,,Constituțiile Apostolice”, din secolul al IV-lea. În ceea ce privește Postul Sfintei Marii se presupune că acesta s-a stabilit, în secolul al V-lea, odată cu dezvoltarea cultului Maicii Domnului.
    Referitor la originea și semnificația cuvântului ,,post”, acesta este de origine slavă și se traduce prin ,,abținere”. În ,,Dicționarul Biblic”, am găsit termenul din limba ebraică și cel din limba greacă. În Vechiul Testament, pentru post este cuvântul ebraic ,,som” și expresia ,,inna napso”, care se traduce ,, a face sufletul să sufere”, folosită, când se fac referiri la post. În Noul Testament, se folosesc cuvintele grecești ,,nestes” și ,,sitos”, adică ,, fără mâncare”. 
     Care este semnificația postului, astăzi, pentru creștini dar și pentru credincioșii din alte religii o știm, ea nu diferă de la o religie la altă, ci diferența constă în durata acestuia și modul în care se ține. De exemplu, budiștii tibetani sunt cei mai consecvenți în ținerea așa-zisului ,,post negru”, pe o perioadă foarte îndelungată de timp.
     Titlul postării este despre postul în Biblie, iar eu am făcut o introducere mare și propun specialiștilor, preoți sau profesori de religie, care vor citi cele scrise de mine, să  ne informeze, dacă au mai multe date, despre când și unde s-au hotărât ținerea posturilor creștine.
      În Vechiul Testament,  se spune despre postul din Ziua Ispășirii, pe care evreii îl țin și în zilele noastre. Se ținea în luna a șaptea , în a zecea zi. Astăzi, se ține în cele zece zile ale pocăinței, care încep cu Roș Hașana- Anul Nou ebraic, perioada dedicată exercițiilor spirituale, penitenței, rugăciunii pentru pregătirea celei mai solemne zi ,Yom Kippur -Ziua Ispășirii. În Vechiul Testament, ni se spune că în Ziua Ispășirii, Marele Preot, făcea ispășire pentru sine și pentru preoți, sacrificând un vițel, pentru popor, sacrificând un țap. Cu  sângele celor două animale, se stropeau tronul îndurării și pământul din fața chivotului. După cele două jertfe, se aducea un alt țap, ,,țapul ispășitor”, pe capul căruia Marele Preot ținea mâna și mărturisea păcatele lui Israel, după care țapul era alungat în deșert, să ducă cu el păcatele  Israelului. În Deuteronom 9, 9-10, Moise însuşi ne relatează cum s-a suit pe munte şi a stat 40 de zile şi 40 de nopţi, fără să mănânce pâine şi fără să bea apă, după care a primit de la Dumnezeu cele două table ale Legii, „Tablele Legământului“. De asemenea, în Vechiul Testament se mai spune despre posturi ocazionale, individuale sau colective,  moduri de a exprima durerea sufletească, modalități prin care oamenii se smereau, având ca scop obținerea ajutorului Domnului sau o pedeapsă pe care omul și-o aplica ( ,,să facă sufletul să sufere”), pentru fărădelegile săvârșite. Însă, fără o purtare corectă, postul era zadarnic ( Is.58:5, Ier.14:11; Zah.7)
      În Noul Testament, se vorbește despre singurul post anual al evreilor din Ziua Ispășirii, despre postul unor farisei din zilele de luni și joi sau despre postul des pe care-l ținea Ana. Singura ocazie când ni se spune despre postul lui Iisus este acel de patru săptămâni, pe care Acesta  l-a ținut, în deșert, pentru pregătirea Sa în vederea misiunii pe care urma s-o săvârșească,  fiind mereu ispitit de diavol. Iisus i-a învățat pe ucenicii Săi să postească pentru Dumnezeu, nu pentru ei ( Mat. 6:16-18). Când a fost întrebat de ce nu postesc și ucenicii lui, El a răspuns că nu este necesar ca ei să postească, atâta vreme, când EL, ,,Mirele este cu ei”. Mai târziu, vor posti și ucenicii. În Faptele, liderii Bisericii au postit, când au ales misionarii și prezbiterii. Sfântul Pavel ne relatează că a postit de două ori, voluntar, ca autodisciplinare ,,nesteia”, prin abstinență de mâncare, menționând și foamea involuntară ,,limos”.
        Doresc tuturor celor care țin post, s-o facă în liniște, cu bucurie și smerenie, să se abțină de la răutăți, să facă fapte bune, pentru că degeaba se abțin de la mâncare, dacă-i macină invidia, egoismul și ura.
      Pe curând,
      Earnest
 


Un comentariu:

Vali spunea...

Eu am cunoscut mulți oameni care țin cu foarte multă restricție post alimentară, dar care mor de grija altora: bârfesc, jignesc, se răzbună. Atunci, ce importanță mai are postul?