,,De câte ori ai vrea să te abați, cât decât puțin, de la lege, un polițist, s-a întâmplat, să fie prin apropiere și să te vadă. ” ( Edward A. Murphy)
Nu știu dacă ați observat că, în fiecare zi, este câte o știre nefavorabilă împotriva instituțiilor statului care au grijă de educația copiilor și nepoților noștri, de sănătatea noastră, de păstrarea ordinii publice, de apărarea sau respectarea legii și chiar împotriva celor care cu sfințenie țin la respectarea valorilor creștine. Ce-i drept, în toate instituțiile sunt și corupți ori nepricepuți, dar reclamă negativă nu îndreaptă lucrurile și faptele , ci determină neîncrederea cetățenilor față de acestea.
Poliția Română ( într-o perioada numită Miliție), mai ales cea Rutieră și cea de Combatere a Criminalității Organizate, este vizată cel mai mult. Pe seama polițiștilor din acest două servicii se fac bancuri , uneori răutăcioase, care nu au nimic de a face cu umorul, alteori sunt aduse critici, când polițiștii respectă regulile /protocoalele, pentru că reporterii nu le cunosc ( ar trebui să se uite la filmele sau serialele polițiste americane, ca să vadă că și în cel mai democratic stat, în situații de risc, polițiștii le spun infractorilor să se așeze pe burtă, cu mâinile la spate, iar ei, în această poziție, uneori călare pe infractori, le pun cătușele).
Poliția Română ( într-o perioada numită Miliție), mai ales cea Rutieră și cea de Combatere a Criminalității Organizate, este vizată cel mai mult. Pe seama polițiștilor din acest două servicii se fac bancuri , uneori răutăcioase, care nu au nimic de a face cu umorul, alteori sunt aduse critici, când polițiștii respectă regulile /protocoalele, pentru că reporterii nu le cunosc ( ar trebui să se uite la filmele sau serialele polițiste americane, ca să vadă că și în cel mai democratic stat, în situații de risc, polițiștii le spun infractorilor să se așeze pe burtă, cu mâinile la spate, iar ei, în această poziție, uneori călare pe infractori, le pun cătușele).
Îmi cer scuze cititorilor mei onești pentru această introducere, dar mă revoltă politica de învrăjbire a populației împotriva instituțiilor statului, probabil cu scopul de a distrage atenția cetățenilor de la marea criză politică prin care trece România.
Scopul acestei postări este să public o scrisoare de mulțumire pe care a trimis-o prietena mea Inspectoratului Județean de Poliție Bacău. Într-una dintre aceste zile toride de august, Toniței i s-a făcut rău în Piața Centrală. Cu mare greutate, a ajuns la o bancă unde a reușit să se așeze. În timp ce și-a deschis poșeta să-și scoată un șervețel, un cetățean bronzat, burtos s-a așezat lângă ea, apropiindu-se tot mai mult, cu ochii fixați pe portofelul din poșetă.O doamnă, cu un copil de mână,văzând-o că abia mai respiră, a luat păhărelul de apă al copilului, i-a dat să bea apă, i-a mai adus un păhărel de apă,dar a observat și atitudinea cetățeanului. Privind în jur, a văzut două polițiste tinere, le-a strigat și în timp ce acestea se apropiau de bancă, cetățeanul a zbughit-o. Ce s-a întâmplat mai departe, aflați din scrisoarea, de mai jos. I-am cerut permisiunea prietenei mele, care, ca și mine, a slujit învățământul, având aceeași specialitate ca a mea. În Liceul de Fete ,und am învățat ( astăzi Colegiul Național ,,Vasile Alecsandri”) noi două eram ,,vedetele” științei respective.
,,Către
Inspectoratul de Poliție județean Bacău
Str.Alexei Tolstoi, nr.2, Bacău
Subsemnata, Luttinger Antoneta, domiciliată în Bacău ( urmează adresa), doresc să transmit o scrisoare de mulțumire pentru două polițiste care, prin comportamentul lor plin de profesionalism și omenie, mi-au salvat viața: Boroeanu Lavinia-Elena și Laslău Camelia, Secția 8 Poliția Rurală Buhoci.
Miercuri, 12 august, în jurul orei 14,00, am suferit o cădere de tensiune ( 9/5) și vertijuri puternice, când mă întorceam din piață. Episodul de stare de rău a durat aproximativ 20 de minute, fiind în imposibilitatea de a mă deplasa, acasă. Amândouă au căutat să-mi dea primul ajutor, au sunat la 112, pentru Ambulanță și, cu ultimele puteri, am refuzat să merg la Urgențe, pentru că aveam soțul închis în casă,în vârstă de 85 de ani, cu handicap grav: Alzheimer. Amândouă m-au dus la mașină și m-au condus până acasă. Pentru mine a fost o binecuvântare că am ajuns , cu ajutorul lor, acasă.
Trebuie dat ca exemplu de comportament, de empatie și omenie!!!.
Mulțumesc din suflet că aveți în subordine asemenea oameni deosebiți !!!
Cu stimă și cu respect,Antoneta Luttinger
Bacău, 14 august, 2026”

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu