NESTEMATELE SI LEGENDELE LOR (II). OPALUL NESTEMATA ZODIEI CAPRICONULUI

Opal negru, in valoare de 2300 de dolari caratul, reflecta un curcubeu de culori

Opalul este o piatra semipretioasa- piatra iubirii si talismanul hotilor si spionilor, piatra nationala a Australiei - face parte din familia calcedonilor, fiind o varietate de dioxid de siliciu amorfa, hidratata, cu duritatea de 5-5,5. Opalul este guvernat de planeta Saturn, ii corespunde ziua de sambata, cifra 4 si plumbul. In functie de culoarea dominanta (rosie, alba, neagra, verde), poarta denumiri diferite, iar istoria lor este foarte bogata in intamplari adeseori dramatice. Etimologia cuvantului se gaseste in limba sanscrita si se traduce prin "piatra pretioasa, bijuterie",
In Grecia Antica, opalul era numit "arcul ceresc in piatra", denumire care isi gaseste originea in mitologie. Iris, fiica lui Okeanos, avea misiunea ca in fiecare seara sa dea la o parte perdeaua care acoperea bolta instelata, iar in timpul zilei isi intindea aripile pe cer, formand un arc ceresc. In locul unde cercul ceresc atingea pamantul, acolo se nasteau franturi de curcubeu, geme sclipitoare - opale. In Evul Mediu, la celebra Universitate Sorbon din Paris, se explica curcubeul ca fiind o lumina venita din cer pe pamant, dupa ce a trecut prin ferestrele de opal ale cerului. Tot in acea perioada, opalul era numit Lapis ranarum "piatra broastei", pentru ca se considera ca aceasta s-a format in smarcuri fetide, unde colcaiau serpi veninosi si broaste raioase. In laboratoarele alchimistilor din Praga, opalul era folosit in experientele alchimistilor pentru a obtine mult ravnita piatra filosofala.
In istorie, au existat cateva opale celebre, printre care opalul lui Nonius, al reginei Maria Stuart si al imparatesei Iozefina.
Opalul senatorului Nonius era de o rara frumusete, ceea ce l-a determinat pe Antonius, in anul 37 i.e.n. sa-i ofere pe el o suma fabuloasa, pentru a-l face cadou Cleopatrei. Nonius nu a vrut sa-l vanda, pentru ca se considera ca acel opal cazuse din aripa lui Iris si ca avea puteri miraculoase. Suparat pe Nonius, Antonius l-a exilat departe de Roma, dar odata cu disparitia senatorului din viata publica romana, a disparut si celebrul opal. Un alt opal celebru i-a apartinut nefericitei regini a Scotiei, Maria Stuart, care l-a folosit drept sigiliu pentru corespondenta. Pe el era scris :"Tot ce am mai drag, se afla sub pamant". Opalul de foc numit "Incendiul Troiei" este un alt opal celebru. Acesta a fost daruit ce catre Napoleon singurei femei pe care aiubit-o cu adevarat, imparateasa Iozefina. Insa Iozefinei nu i-a purtat noroc, pentru ca in anul 1809, Napoleon a divortat, pentru a se casatori, din interese politice, cu Maria Luiza de Austria.
In ceea ce priveste rolul lui terapeutic, in vechime era socotit ca fiind benefic pentru auz, vaz, te ferea de deochi, in special opalul negru, ii inspira pe creatori si ii proteja pe calatori. Astazi, in cristaloterapie este recomandat drept remediu pentru stres si bolile de inima.
In aceste vremuri in care devenim din ce in ce mai mult stresati si statisticile arata pe primele locuri in lume bolile cardiace ca fiind cauza decesurilor la persoane care nu au atins varsta pensionarii, va recomand, nu numai capriconilor ci tuturor cititorilor mei onesti, sa purtati opale.
Va doresc multa sanatate in noul an si putere sa faceti fata vremurilor care vin!
Pe curand,
Earnest

IMPRESII ASUPRA CRACIUNULUI 2011

S-au implinit 22 de ani de la Craciunul in care poporul se bucura de condamnarea la moarte a sotilor Ceausescu. In fiecare an, televiziunile nu uitau sa evoce acest moment si mai ales sa critice pe cei care le-au furat revolutia revolutionarilor, pe neocriptocomunistii care le-au dat drepturi, pe care actualii noncomunistii li le-au luat , pe motiv de criza. Asa le trebuie revolutionarilor, daca au indraznit sa rastoarne o dictatura, care astazi s-a reinstaurat sub palaria democratiei, a dreptatii si a adevarului!
Zilele acestea, am vazut la Timisoara si la Bucuresti cativa revolutionari nemultumiti. Si atat.Imi amintesc cat erau de vehementi pe la inceputul acestui mileniu, strigand: "Singura solutie, inca o revolutie!". Ce solutie, ce revolutie? Romanii, in majoritatea lor, sunt multumiti: nu au locuri de munca, dar au bani, altfel nu-mi explic aglomeratia din magazine, din piete si rafturi golite rapid. La tara au taiat porcul, au facut carnati, au pus sunca la afumat, iar muraturi, tuica si vin exista din belsug, iarna nu-i prea aspra, asa ca pana la Pasti, o mai duc oamenii! Celor bogati, li s-a mai deschis o partie de schi, restaurantele si hotelurile ii asteapta cu toate serviciile.... E bine in Romania. La radio se transmit 3 colinde in engleza si 1 in romana, semn ca ne-am globalizat cultural. A fost organizat chiar si Ignat Day, fiindca Ziua Ignatului nu suna europeneste, dar pomana porcului a fost in stil romanesc! ( eu cred ca ar fi fost mai corect pentru englezi sa se fi numit Inigu Day; ar fi venit si ambasadorul Marii Britanii la pomana porcului, in fata Primariei, ar fi vazut si el cum Primaria isi da autorizatie pentru sacrificarea si feastinul porcului in centrul sectorului. Problema este ca la englezi exista sacrificarea porcului la solstitiu, obicei mostenit de la celti, care era inchinat Marelui Stapan al Lumii de Dincolo, Stapan care in niciun caz nu se numea Ignat-Inigu in engleza. Asa ca nici Inigu Day nu era nimerit si nici ambasadorul nu ar fi participat la schimbul de bune practici!). Avem suficienti bani ca sa ajutam zona euro sa iasa din criza, caci, deh!, bugetarii mai pot astepta pana sa-si recapete reintregirea salariilor, spitalele medicamentele si scolilele dotarile, pentru ca lumea euro e mai importanta decat natiunea romana, care oricum se descurca!. Cat despre cei care nu se descurca, sa plece Dincolo, spre vesnicie, caci aici incurca lumea: prea multi pensionari, prea multi asistati social! Guvernul are atatea probleme: organizarea alegerilor comasate, inlaturarea eventualilor rivali politici, dirijarea dosarelor de la DNA la instante, angajarea raspunderii.....
Iar eu, Earnest onest cum sunt, am devenit nostalgic si ma gandesc de la Craciunul copilariei mele cu multa zapada, cu copiii care stiau sa colinde (chiar daca traiau in socialism) si se bucurau de nuci, mere, prune uscate, colacei si de cei 10 banuti! Oamenii erau mai deschisi si primitori si mirosea a sarbatoare, chiar daca oraul nu era luminat de sarbatoare!
Va doresc un An Nou cu bucurii si sanatate!
Pe curand,
Earnest

DOAMNELE DE IERI SI DE ASTAZI ALE ROMANIEI

Generatia care creste si va deveni majora peste cativa ani nu va mai cunoaste adevaratul sens al cuvantului doamna. Generatia mea stia sa deosebeasca o adevarata doamna de o falsa doamna (adica fosta tovarasa).

Doamnele copilariei mele au fost strabunicile,bunicile, matusile si prietenele lor, nascute, crescute si educate intr-o alta lume. Iti dadeau clasa de cum te intampinau cand le treceai pragul, dupa cum stateau pe scaun, dupa cum te serveau la masa, de modul cum controlau o conversatie. Fetele invatau de la ele cum se face serbetul si pelteaua, cum si cand sa poarte bijuteriile, cat parfum sa-si toarne pe piele, iar pe noi, baietii, ne invatau cum sa facem o invitatie unei fete, cum sa ne imbracam si cum sa ne comportam la o intalnire si mai ales cum sa acceptam un refuz. Cu ele discutai lejer despre vecini si copiii lor, dupa cum discutai cu multa seriozitate despre Novalis, Kant, Eminescu sau despre muzica si curentele artistice. Adevarate doamne au mai fost pentru mine, invatatoarea mea si profesoarele mele de limba si literatura romana, de limbi straine, de istorie, geografie, biologie si muzica. Aveau distinctie, cultura si eleganta in comportare. Nu aveau haine de lux, dar toate erau de bun gust. Majoritatea doamnelor mele au fost chemate la Cer. Le simt si acum parfumul de violete, de briza marii, de gardenii sau de chypre, iar doamnele pe care ele le-au format sunt in varsta si cred ca au aceeasi amaraciune ca mine, cand vad falsele doamne care au aparut la sfarsitul secolului trecut.
Noile doamne expun vesnic un zambet tamp pe chipul lor care a suferit modificari in urma interventiilor chirurgicale, stau inaltate pe tocuri si merg saltat sau impleticit, poarta pe ele, cel putin, 20 g. de aur, se parfumeaza cu cel mai scump parfum, turnat din belsug pe piele si pe haine si poarta numai haine de firma. Petrec mai mult din viata la coafor, cosmetica, sali de gimnastica, prin magazine, cluburi sau la suete. Nu au mai fost la teatru, muzee, concerte simfonice de pe vremea cand le duceau scolile. Citesc doar presa mondena si stiu totul despre celelalte doamne, se uita de sus la doamnele de cultura, pentru ca nu sunt de rangul lor, si le dispretuiesc pe acelea care nu se imbraca cu haine de firma. Isi petrec concediile in tara sau in strainatate cu gasca, se pupa in aer sau isi flutura degetele, atunci cand se intalnesc. Ele conduc jeep-uri chiar si in oras, isi pun mana la gura cand rad, fac gafe peste gafe, fac echitatie si inot, cat despre serbet si peltea...nici vorba. Ele sunt doamne si nu stiu sa gateasca. Ele sunt pentru multe alte femei "lumea buna" si reprezinta modele pentru cele care aspira la aceasta lume buna.
Pe curand,
Earnest

ROMANCE CELEBRE (II). MITA BICICLISTA (1885-1968)

Casa din Piata Amzei

Citind acest articol, mai mult ca sigur veti spune ca nu este corect sa o pun pe Mita Biciclista in randul romancelor celebre, alaturi de doamna Chiajna, despre care am scris deja. Da. O pun si va asigur ca fiecare femeie pe care o voi prezenta a fost celebra prin ceva: fie prin cultura, cercetare stiintifica, sport, fie prin activitate politica si militanta sau prin atitudini si comportamente scandaloase.

Mi-a venit ideea sa scriu despre Mita Biciclista, acum cateva luni cand Tribunul a spus intr-o emisiune TV ca ea a fost amanta lui Carol II. Mai greseste si C.V.T! M-am luat cu altele si mi-am amintit de intentia mea, dupa ce am citi o referire la frumoasa Mita, in cotidianul "Gandul" de acum o saptamana.

Maria Mihaescu, alintata Mita, s-a nascut la Ditesti, judetul Prahova, in urma relatiei pe care mama sa, spalatoreasa, a avut-o cu patronul ei, de origine germana (apelativul de "Biciclista" i l-a dat redactorul sef de la "Furnica",George Renneti). Daca tatal natural al Mitei nu i-a dat numele, in schimb s-a ocupat de educatia ei, trimitand-o la studii in strainatate. Aici a dus o viata dubla: de tanara care se ingrijea de propria educatie si de amanta de lux. La Paris, a fost amanta lui Leopold, viitorul Leopold III, rege al Belgiei si i-a sucit mintile lui Manuel, viitorul rege al Portugaliei care, dupa spusele ei, a cerut-o de nevasta. Mita era bruneta cu ochii albastrii spre verde, avea 1,60m. inaltime si un corp superb. Isi vopsea parul blond, lucru rar pe vremea aceea. In Paris, a castigat o bataie cu flori cu o frumoasa parizianca.

Intoarsa in tara, s-a stabilit la Bucuresti, atragand atentia aristocratiei si burgeziei vremii, prin educatie, frumusete si extravaganta. Au curtat-o Octvian Goga si Nicolae Grigorescu, dar ea i-a ramas fidela marii ei iubiri, doctorul Nicolae Minovici, parintele Salvarii. Nu se stie daca a fost amanta sau nu a regelui Ferdinand, dar se stie ca acesta a admirat-o foarte mult, drept care i-a daruit casa din Piata Amzei.

A fost prima femeie din Romania care a mers cu bicicleta, ( avea un ghidon de argint), determinand comentarii in cotidianele epocii si a scandalizat opinia publica cand a iesit din mare intr-un sumar costum de baie.

In anii 40 ai secolului trecut, s-a casatorit cu generalul Alexandru Dumitrescu, pe care il imbraca ponosit si il trimitea la cersit, atunci cand li s-a cofiscat averea. Ce facea cu banii? Manca, ca pe vremuri, la Athenee Palace. Era un mod de a-si refuza noua situatie sau rabufnea parventismul ?

Pe curand,

Earnest

Pe Strada Mare de 1 Decembrie

Am mai scris, cu nostalgie, despre Strada Mare, din Bacau, asa cum arata in copilaria mea.

Vremurile s-au schimbat, stada se numeste Mihai Viteazul, pravaliile evreiesti au fost inlocuite cu blocuri, insa a ramas o strada comerciala, care la un capat se termina cu Piata Alexandru cel Bun si cu 2 biserici catolice, iar la celalalt capat cu Piata Stefan cel Mare si cu 2 biserici ortodoxe. Ma intrebam, astazi: oare comerciantii si bancherii care au spatii aici, constientizeaza cata istorie strabate in aceasta strada si ce mare rezonanta are in constiinta romanilor numele domnitorilor si voievozilor de mai sus? Eu cred ca nu! In afara pravaliei Pambacului si a Asociatiei Apicultorilor, nicio farmacie, nicio alta pravalie sau banca nu arborasera steagul, de Ziua Nationala. Nici la cele 4 biserici nu flutura steagul! Si cand ma gandesc, ca pe boltile bisericilor, mai ales in Transilvania, in secolul al 19-lea se picta tricolorul, ca semn al dragostei de patrie, al luptei nationale, al libertatii, ma iau fiorii!
M-am plimbat cu furie pe strada, de la un capat la altul, de pe un trotuar pe altul si am vazut tineri , maturi si batrani, imbracati cu haine ponosite si cu figuri triste. Dinspre Piata Tricolorului se auzea, cantandu-se "Asa-i romanul". Romanul nu mai este acela din cantec, nici acela din poezia populara sau din literatura culta. Romanul de astazi este indiferent fata de el insusi si fata de semenii sai, se complace in propria neputinta si asteapta pe altii sa vina sa-l scoata din amorteala! Nu mai stie sa se bucure cu adevarat, stie doar sa se distreze in mod vulgar, sa fie fals in toate! Nu mai are respect fata de valori si de insemnele nationale, iar romanul care mai simte romaneste si care mai este roman cu adevarat a obosit de atata zbatere. Ii sangereaza sufletul si inima, cand vede cum totul se duce, se risipeste, cum seamanul sau este indiferent si cum, treptat, se salbaticeste si se dezumanizeaza.
Cu aceste ganduri, m-am intors trist acasa. Am deschis televizorul si am vazut inscris in trunchiul unui copac, pe Iisus pe cruce si mi-am zis ca Dumnezeu ne-a dat un semn: numai credinta mai poate salva acest popor, dar speranta mea s-a risipit, cand i-am vazut pe semenii mei, inghesuindu-se la fasolea cu carnati a primarului portocoliu si cum un cetatean a vrut sa-i pupe mana Presedintelui. E trist! De fapt, acest post, care ar trebui sa fie al bucuriei, este trist si dureros! Eu nu mai pot suporta sa vad atata saracie, umilinta si necredinta.
Pe curand,
Earnest

NE PREGATIM DE ZIUA NATIONALA

Noua, romanilor, tare ne mai place sa vorbim, despre subiecte sensibike, numai pentru a ne baga in seama. Uneori emitem pareri false asupra unor lucruri pe care nu le cunoastem si prin aceasta distrugem si ceea ce ne-au mai ramas din simbolurile nationale.
Ne pregatim cu mare fast de Ziua Nationala, adica va avea loc o defilare sau parada militara. Ce mi-a fost dat sa aud astazi la o emisiune moderata de Ursu : "Ni s-a confiscat Arcul de Triumf", dupa care, ne-a prezentat discursul lui Carol II, la inaugurarea monumentului. Cum adica? Daca armata romana, atat cat a mai ramas din ea, trece pe sub Arcul de Triumf, aceasta inseamna o confiscare a unui simbol? Nu stiu care a fost measajul pe care a vrut moderatorul sa ni-l transmita prin difuzarea discursului lui Carol II, pentru ca Regele de atunci nu era cu nimic mai bun decat Presedintele de astazi. Au foarte multe lucruri in comun: de la caracter, comportament, la masuri si atitudini!
De asemenea, au vorbit despre Zilele Nationale ale romanilor: 10 Mai, 23 August, 1 Decembrie.
Eu nu stiu, daca in acele vremuri, era mai important sa sarbatoresti instaurarea monarhiei, la 10 Mai, decat Independenta Romaniei, la 9 Mai! Cum nu vad o mare diferenta intre versurile poetului Vasile Alecsandri ale imnului 'arii: "Traiasca Regele", care erau mai mult o urare pentru Rege nu pentru tara, invocandu-l pe Dumnezeu care sa-l ocroteasca mai intai pe rege si apoi tara si versurile lui Victor Tulbure din "Trei nume" (Partidul, Ceausescu, Romania), versuri care incepeau cu preamarirea poporului roman, cantec care nu a fost imn national! S-a vorbit, de asemenea, de faptul ca in timpul societatii socialiste multilateral dezvoltate nu se sarbatoarea 1 Decembrie. Ba se sarbatorea, la fel ca si 24 Ianuarie! Tin minte , ca in vremea studentiei , in Iasi de 24 Ianuarie de dimineata pana la 12 noaptea se canta si se juca Hora Unirii! La 1 Decembrie se tineau conferinte si discursuri la Case de Cultura, in aulele universitatilor. Tot Ursu, ne-a aratat cum in anul 1929, familia regala a sarbatorit 1 Decembrie la Alba Iulia, numai ca pe film era trecut: mai 1929. Deci la Alba Iulia, familia regala a participat la sarbatoarea Zilei Nationale, nu la manifestarile dedicate zilei de 1 Decembrie. Si ultima parere a intelectualului moderator a fost aceea referitoare la 23 August, noua Zi Nationala. Aceasta zi a insemnat eliberarea Romaniei de sub un regim dictatorial si intoarcerea armelor impotriva aliatilor fascisti. Daca astazi Ziua Europei este 9 Mai, cand a capitulat Germania, de ce ar fi fost o eroare, ca romanii sa sarbatoreasca ziua, cand au trecut de partea Aliatilor?
Daca tot trebuie sa criticam ceva, in preajma Zilei Nationale, ar trebui sa analizam si sa vedem daca cele trei regimuri, care au condus destinele romanilor, cu imnuri si cu zile nationale, au facut ceva pentru cei amarati, caci acestia au format si formeaza marea masa a romanilor. Cred ca analiza va favoriza acea epoca pe care o criticam cel mai mult si acest lucru nu este in avantajul nimanui, mai ales a acelora care au murit pentru libertate, fie in anul 1877, fie in anii Primului si celui de Al Doilea Razboi Mondial sau in Revolutia din Decembrie!
Doamne, ocroteste-i pe romani!
La multi ani, compatrioti si sa auzim de bine!
Earnest

ORASE ALE PERSONALITATILOR (III).SIGHISOARA

Sighisoara, una dintre cetatile medievale europene bine conservate si considerata cea mai frumoasa cetate europeana, se poate mandri, in istoria ei, cu personalitati marcante ale vietii politice, culturale si sportive, care s-au nascut sau care au trait aici. Situata in Podisul Transilvaniei, pe cursul mijlociu al Tarnavei Mari, in apropierea a doua asezari antice, cetatea dacica Sandava si castrul roman Capistenarum, Sighisoara a fost intemeiata in secolul al XII-lea de colonistii germani din regiunea Rinului de Nord, numiti franconi. Turistii care vin in Sighisoara sunt atrasi de misterul cetatii si de legendele legate de Dracula si cunosc prea putin despre personalitatile marcante , atat romani, cat si germani si maghiari care sunt legati de cetate, fie prin origine, fie prin creatiile lor inspirate de aceste locuri, fie prin activitatea pe care au desfasurat-o aici.
Cea mai cunoscuta personalitate care s-a nascut in Sighisoara este Vlad Tepes (1431-1476), domnitor al Tarii Romanesti de 3 ori: 1448, 1456-1462, 1476. Tatal sau, domnitorul Vlad Dracul ( fiul lui Mircea cel Batran), care a avut 2 domnii in Tara Romaneasca: 1436-1442, 1443-1447, s-a stabilit in Sighisoara intre anii 1431 si 1445, indeplinind functia de comandant al corpului de paza al cetatii si de comandand al ostilor imperiale din sudul Transilvaniei. La Sighisoara a infiintat o monetarie, unde se bateau ducati noi ( moneda munteneasca), ce au circulat întâi în Translivania, iar apoi și în Țara Românească.
Tot in perioada medievala, a trait in Sighisoara cronicarul sas Georgius Krauss (1607-1679), autor al cronicii orasului si al lucrarii Cronica Ardeleneasca, care tratează istoria Transilvaniei intre 1608 si 1655.
O alta personalitate cu care se poate mandri Sighisoara este feldmaresalul Michael Friederich Benedikt von Melas (1729- 1806), fiul preotului Bartholomeus Melas din Sighisoara, cel care a condus armatele austriece in lupta de la Marengo impotriva lui Napoleon ( Napoleon i-a trimis o scrisoare si o sabie "ca o dovada a deosebitei mele consideratiune, ce mi-a fost inspirata de curajul armatei dumneavoastre, pe campul de la Marengo").
Carl Ludwig Sigmund (1810-1883) a fost primul profesor din lume de sifilisologie ( a predat la Universitatea de la Viena) si numele lui este asociat de glanda Sigmund, cunoscuta si sub numele de ganglioni limfatici epitrocleari.
Zaharia Boiu (1834-1903), preot, pedagog, poet, publicist, membru corespondent al Academiei Romane, membru fondator al ASTREI, primul roman absolvent al liceului german din Sighisoara si intemietorul primei scoli romanesti din oras (1861), este autorul abecedarului romanesc si al cartii "Carte de citire pentru scolile populare romane" si a tradus in limba germana Memorandum-ul.
Au mai trait in Sighisoara: Franz Friederich Fronius (1829-1886), biolog si etnolog, a scris 33 de lucrari stiintifice, printre care: "Flora din Sighisoara, contributie la flora din Transilvania", "Scaldatul in Transilvania" etc., Herman Iulius Oberth (1894-1899), unul dintre parintii fondatori ai rachetei si ai astronauticii, Horea Teculescu (1897-1942), folclorist, autor al culegerii "Pe Mures si pe Tarnave" si a numeroase lucrari:"Stefan cel Mare si Ardealul", "Mihai Eminescu si Ardealul", "Scoala in literatura noatra" etc., Eckhard Hugel ( 1908-1977), biolog si profesorul botanistilor de renume mondial, care au invatat in Sighisoara: Walter H. Muller, profesor la Universitatea Hanovra si Ingrid Essigmann Capessius, profesoara la Universitatea Heidelberg.
De asemenea, s-au nascut in Sighisoara oamenii politici: Istvan Csaki (1894-1941), ministru al Ministerului de Externe al Ungariei intre anii 1938-1941, cel care a semnat atat Dictatul de la Munchen, cat si Dictatul de la Viena, ) Maxim Boghian (n.1925), ministru al Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare intre anii 1974 si 1980, al Ministerului Muncii intre anii 1981 si 1990, sotul artistei Silvia Popovici, Miron Mitrea (n.1956), fondatorul Confederatiei Sindicale "Fratia", al Partidului Solidaritatii Sociale, care a fuzionat cu PSDR, ministru al Ministerului Transporturilor, Lucrarilor Publice si Locuintelor intre anii 2000-2004, folchistul Adrian Ivanitchi (n. 1947), membru al formatiilor Sideral, Sfinx si al Cenaclului Flacara, cantaretii de muzica populara Marioara Tanase (1940-1970), Vasii Carabut (n.1986), criticul de cinema si realizatoare TV Eugenia Voda (n.1959), handbalistii echipei nationale, deveniti apoi antrenori: Hans Zultner (1930) si Radu Voina (1950).
Am ales cateva dintre personalitatile sighisorene, pentru a va informa ca renumele orasului nu se datoreste doar cetatii, ci si oamenilor care si-au adus contributia la dezvoltrea culturii si sportului sau care au jucat un rol in politica europeana si a Romaniei.
Pe curand,
Earnest