PLIMBĂRI PRIN JUDEȚ (IX). DRUMUL DE LA BACĂU LA MĂNĂSTIREA RĂCHITOASA

 ,, Nu toți care se plimbă sunt pierduți” ( J. J. R. Tolkein)

  Probabil, pe Tolkien ( binecunoscutul scriitor englez, autorul romanului ,,Stăpânul inelelor”) l-au inspirat să ne transmită această idee  cei care credeau că așa-numiții  ,, vântură vreme” se plimbau pentru că  nu aveau ce face, ,,plimbărisindu-se” degeaba, fără nicio țintă. Eu eram pierdută dacă nu mă plimbam pe jos, pe unde mă aflam, ca să cunosc locul și oamenii, după cum priveau, zâmbeau, se încruntau,  se  comportau pe stradă ( dacă scuipau, aruncau pe jos mucurile de țigară, cojile de semințe sau ambalajele de la ce mâncau) sau după cum erau îmbrăcați etc; mă plimbam , adică plecam în călătorie cu trenul, avionul, dar cel mai des cu mașina, pentru că puteam să mă opresc unde voiam ca să privesc natura, să fotografiez, să respir aer curat sau să beau apă dintr-un izvor, să culeg o floare și, de multe ori, să ating un râu sau un pârâu cu picioarele, după ce mă descălțam. Cu aceste obiceiuri i-am obișnuit și pe copiii mei, cărora le-am arătat aproape întreaga țară.

Colinele Tutovei

Acum,după ce au trecut ploile și vijeliile și înainte ca Sfântul Ilie să-și anunțe prezența cu ploi, tunete și fulgere , vă propun o altă plimbare prin județ, pe un traseu scurt de 56 km de la Bacău la Mănăstirea  Răchitoasa. Despre Mănăstirea Răchitoasa v-am scris pe acest blog (14 iunie 2009), dar pe atunci se căutau fonduri pentru reabilitare. Vă informez, că după descărcarea arheologică făcută de unul dintre  puținii arheologi medievaliști pe care îi mai avem, Ion Mareș de la Muzeul de Istorie al Bucovinei ( s-a născut în județul nostru,  la Poduri), mănăstirea a fost reabilitată și arată nemaipomenit, oferindu-vă un loc liniștit  de relaxare și meditație spirituală.
Așadar, încărcați de entuziasm, porniți pe traseul Bacău, Secuieni, Izvorul Berheciului, Colonești, Răchitoasa. Nu vă propun opriri multe, nici abateri de la drumurile județene. Vă îndemn să priviți peisajul Colinelor Tutovei,Văii Berheciului, Văii Zeletinului, casele ( unele dintre ele sunt tradiționale , bine îngrijite). Pe vremea tovarășilor, această zonă era trecută într-o statistică  europeană , având cel mai mare număr de vite pe cap de locuitor. După Revoluția din anul  1989, a devenit ,,Valea Plângerii”: din vechile ferme au rămas doar scheletul clădirilor, multe dintre blocurile specialiștilor au fost părăsite și vrednicii locuitori au furat ferestrele și ușile, vechile conace boierești, pe care le transformaseră tovarășii în sediile C.A.P., au fost părăsite. Am înțeles de ce, în anii 40 ai secolului trecut, țăranii au distrus conace, au furat de la cei care, în mare parte, îi disprețuiau, dar n-am înțeles de ce, după anul  1989, și-au distrus rezultatele proprii lor munci.

Colinele Tutovei la
Izvorul Berheciului

 Dacă doriți, puteți să vă opriți la Biserica ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Secuieni ( ridicată între anii 1927 și 1938) , unde  se află icoana- relicvar a Sfântului Cuvios Mucenic Visarion pe care Mitropolitul Olteniei a dăruit-o de curând bisericii. Sfântul Cuvios Mucenic  Visarion s-a născut la Secuieni (28 mai 1884), a fost starețul Mănăstirii Lainici și a murit la 8 noiembrie 1951, în spital, în urma maltratărilor făcute de securiști. Înainte de a ajunge la Izvorul Berheciului, vă propun singura abatere de la șosea, ca  să intrați, pe drumul din partea stângă a șoselei, în satul Obârșia. Intrarea în sat este dezolantă, dar faceți totuși o tură pe ulițele satului, ca să vedeți case vechi cu verande, dar mai ales frumoasele grădini de flori din curțile caselor. De aici, din  Dealul Zarea Obârșiei, izvorăște Râul Berheci și, după 92 de km, în  satul Gara Berheci din județul Galați, se varsă în Râul Bârlad. Nu vă îndemn să vă abateți la Mănăstirea Băimac, pentru că, într-o altă postare, vă voi propune un pelerinaj la mănăstirile din județul Bacău.

Colonești
Biserica din Paiantă și Vălătuci (1673)

 Urmărind indicatoarele, părăsiți Valea Berheciului și intrați în Valea Zeletinului ( Râul Zeletin izvorăște din Dealul Țâgâra și se varsă în Izvorul Berheciului la Gohor, județul Galați). Pe această vale, sunt așezate comunele Colonești și Răchitoasa. În Colonești, veți vedea multe vile, dar se mai păstrează și case vechi, care au farmecul lor. La Colonești , dacă aveți timp, ( eu vă sfătuiesc să faceți toate popasurile la întoarcerea de la Mănăstirea ,, Adormirea Maicii Domnului ” din Răchitoasa), opriți-vă la două biserici: Biserica din Paiantă și Vălătuci și la Biserica din Lemn  Boierească . Biserica din Paiantă și Vălătuci ,,Sfântul Nicolae” este situată în cimitirul satului. A fost ridicată, în anul 1673, ca biserică de schit. Pe vremea aceea era acoperită cu paie, după care a fost acoperită cu șindrilă. Clopotnița era într-un stejar, clopotele , fiind fixate de două  ramuri

Răchitoasa
Mănăstirea ,Adormirea Maicii Domnului”(1697)

groase. Nu știm dacă este stejarul actual de lângă biserică, declarat monument al naturii, sau de ,,strămoșul său”. Știu însă că ,,restauratorii” au fost prost inspirați,când au  realizat un acoperiș din tablă și au înlocuit părți importante din arhitectura bisericii cu materiale moderne. Cealaltă Biserică de Lemn ,,Sfântul Dumitru” a fost ctitorită, în anul 1809, de  familia boierilor Ruset. În comună, se află și vechea  școală monument ridicată în întregime, în anul 1908, de  Gheorghe și Smaranda Apostoleanu ( Gheorghe Apostoleanu a fost unul dintre consilierii Domnului Alexandru  Ioan Cuza, Ministrul Justiției, senator). În această comună, s-a născut Arhimandritul Victor Ojoc, compozitor de muzică psaltică și autorul celei mai importante alcătuiri psaltice, antologia de cântări bisericești ,,Anastasimatarul”. Dacă nu vă opriți la Colonești, în 20 de minute veți ajunge la poarta mănăstirii. 

Drum bun și să vă fie cu folos călătoria!

Pe curând,

Earnest