 |
| "Cinci bandite" de Kawatake Mokuami (1816-1893) |
Aseară am vizionat la Teatrul "Bacovia" piesa "Cinci bandite" de Kawatake Mokuami, interpretată de Compania de teatru “1980” din Tokio. Piesa aparţine genului kabuki ce face parte din teatrul tradițional japonez alături de teatrul: nō, kyōgen și bunraku.
Genul kabuki a apărul în anul 1603 odată cu instaurarea epocii shogunatului, numită după numele shoghunului, epoca Tokugawa. Acest gen este destinat oamenilor de rând, reprezentând drama acestora, fiind creat şi nutrit de sentimetele și interesul lor pentru anumite teme.
Vă informez că a treia zi de la anunţ, casa de bilete era închisă: se vânduseră toate biletele. M-am bucurat că publicul băcăuan este interesat de arta japoneză şi bucuria mi-a fost şi mai mare când am văzut foarte mulţi tineri , aşteptând la intrarea la teatru. Însă bucuria mea a durat puţin, încât mi-am zis că începe să-mi fie ruşine cu acest public. Majoritatea fetelor şi băieţilor erau îmbrăcaţi ca la picnic ( dacă mergi sâmbăta şi duminica la mall, ai prilejul de a vedea parada modei în rândul liceenilor, dar la teatru este cu totul altceva: aici poţi veni în pantaloni scurţi. tricou, rochie de plajă, încălţat cu adidaşi, căci deh! e teatru, nu e mall). M-am interesat şi am aflat că erau elevi de la C.N."V.A." Şi mi-am zis, acel cadru didactic care a avut iniţiativa ducerii în masă a elevilor la teatru nu a avut şi iniţiativa de a-i pregăti?. Adică să le spună adolescenţilor cu se îmbracă la teatru, cum se comportă într-o sală de teatru, ce este teatrul kabuki, care nu are nimic de a face cu teatrul european şi astfel nu ar fi fost situaţii ca acelea de a părăsi sala în timpul spectacolului, de a se plimba dintr-o lojă în alta, de a ieşi pe o uşă şi a intra pe alta, de a te plictisi şi pentru a scăpa de plictis îţi săruţi partenera sau te asezi pe jos în lojă şi te hârjoneşti etc. Mi-am amintit de "epoca de aur" a culturalizării maselor, când se vindeau bilete de teatru prin instituţii şi uzine, numai că atunci, clasa muncitoare, funcţionărimea şi intelectualitatea veneau la teatru îmbrăcaţi cu ce aveau ei mai frumos: bărbaţii în costum de haine sau la sacou, iar doamnele cu haine pentru ocazii. Încep să regret epoca aceea, care era mai de bun simţ ca aceasta.
Pe curând,
Earnest
Un comentariu:
Aceasta este genetatia zilelor noastre. Ma intreb, daca va mai veni vremea respectului si al bunului simt.Eu consider ca principalii vinovati sunt parintii care ei insisi ar trebui educati. Cum si cu ce sa se imbrace copilul, il invata mama de mic, cum sa se comporte intr-o sala de spectacol, tot mama trebuie sa-l invete, mergand cu el, macar o data la 3 luni la spectacol. Numai ca majoritatea copiilor merg pentru prima oara intr-o sala de teatru sau de concert cu scoala.
Trimiteți un comentariu