FAMILIA BRÂNCOVEANU (VIII). MARTIRIUL BRÂNCOVENILOR

Enache Văcărăscu şi domnitorul Constantin Brâncoveanu
cu fii săi

 Pe 15 august se împlinesc 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor şi al lui Enache Văcărăscu.

 Domnitorul, aşa după cum rezultă din "Foletul novel" ( însemnările domnitorului), se temea permanent de ceea ce i se putea întâmpla. Deşi se ştia că el instaurase o "monarhie a culturii" şi ducea o politică culturală, turcii nu se lăsau înşelaţi şi cunoşteau  foarte bine jocurile diplomatice şi politica duplicitară a domnitorului. Acum , când pierduseră Transilvania şi erau pe cale de a pierde  Banatul şi Oltenia, când erau bine informaţi că domnitorul îşi depusese banii la Zecca, în Veneţia, că avea moşii în Transilvania şi obţinuse protecţie de la cabinetul vienez pe teritoriul acesteia, Ahmed III a considerat că a sosit momentul să-l pedepsească pe domnitor, mai ales că reuşise să-i elimine pe Cantemireşti şi să introducă domni fanarioţi în Moldova. Deşi era cunoscută rivalitatea dintre Cantemireşti şi Brâncoveni, totuşi, Radu, cel de al treilea fiu al domnitorului, urma să se căsătorească cu Maria, fiica lui Antioh Cantemir, cu care se logodise la Istanbul ( se aflase mai mult ca sigur la Poartă că Dimitrie Cantemir, în tratatul încheiat la Luţk cu Petru cel Mare, îşi asigurase succesiunea urmaşilor la tronul Moldovei, cu sprijinul Rusiei). Legăturile cu Moldova erau puternice şi prin căsătoriile fetelor sale, dar şi prin ceilalţi feciori: Ştefan, care se căsătorise cu Bălaşa, fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino şi Constantin, feciorul cel mare, ( ar fi devenit un mare cărturar al epocii) care se căsătorise cu Aniţa, fiica stolnicului moldovean Ion Balş. Avea gânduri mari  Brâncoveanu: ar fi pus mâna pe Moldova, prin fiicele şi feciorii săi. Credeţi că sultanul ar fi acceptat aşa ceva?

  Răzbunarea a fost mare, după faptele necredinciosului. Însă nu au îndrăznit să-l tortureze, să-şi bată joc de el ca domnitor: întâi l-au mazilit, după care l-au luat la Istanbul, l-au închis la Edukule ( cetate din Istanbul ridicată de Mohamed Cuceritorul, unde se păstrau arhiva, tezaurul şi unde erau închişi toţi duşmanii Înaltei Porţi), l-au supus la cazne, a fost purtat în lanţuri prin Istanbul, după care în zi de mare sărbătoare pentru creştini, Adormirea Maicii Domnului, a fost decapitat după ce a privit cum zboară capetele lui Enache Văcărăscu şi a celor 4 fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei care avea doar 12 ani.Del Chiaro ne relatează ultimele vorbe ale domnitorului: " Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru".

  Trupurile le-au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini şi ţinute 3 zile la poarta Saraiului.

  Trupurile au fost pescuite, la iniţiativa Patriarhului, duse în insula Halki, unde au fost îngropate în mănăstirea bizantină, ctitoria împăratului Ion Paleologul. În anul 1720, domniţa Maria, reuşeşte cu învoirea domnitorului Nicolae Mavrocordat să aducă trupul domnitorului în ţară, îngropându-l la Biserica "Sfântul Gheorghe". Nu există inscripţie pe piatra de mormând, dovadă că s-au făcut toate în mare taină. Însă, deasupra mormântului atârnă o candelă de argint, pe care au fost inscripţionate, discret, între 2 rânduri de flori, următoarele: "Această candelă ce s-au dat la Sfântul Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod şi iaşte făcută de doamna măriei sale, Maria, care şi măria sa nădăjduieşte în Domnul, iarăşi să-i odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228". Abia în anul 1914, Virgil Drăghineanu, descoperind inscripţia pe candelă, a putut identifica ultimul locaş de veci al domnitorului.
La 20 Iunie 1992 Biserica Ortodoxă Română a canonizat pe Martirii Brâncoveni şi pe Enache Văcărăscu, stabilindu-le zi de pomenire la 16 August. 

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Pe curând,

Earnest