EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXXII). KURT VONNEGUT, ABATORUL 5

 ,,-Știi... stând aici de atâta vreme și fiind nevoiți să ne imaginăm războiul , ne-am imaginat că e purtat de oameni ca noi, mai în vârstă. Am uitat că războaiele sunt purtate de copii.Când am văzut fețele acelea proaspăt rase , am avut cu adevărat un șoc: ,, Doamne Dumnezeului... ”mi-am zis , asta e Cruciadă Copiilor.” ”. (Colonelul englez de infanterie luat prizonier la Dunkerque- personaj secundar)

Kurt Vonnegut ( 1922-2007)

    De ani de zile nu mai vreau să citesc cărți și să văd filme  despre Războaiele Mondiale sau cărți S.F. Ambele genuri îmi dezvăluie dezumanizare oamenilor, din trecut și din viitor. Cu toate acestea, aș reciti ,,Pe Donul liniștit” de Mihail  Șolohov și aș revedea filmul ,,Vin cocorii”, după piesa de teatru a lui Viktor Rozov, cu Tatiana Samoilova și Aleksei Batalov. Dar trebuie să-mi fac curaj.
 Cartea pe care v-o recomand - mi-a dăruit-o -o băiatul meu, îndemnându-mă să o citesc- este un roman  care îmbină realismul cu S.F. Scriitorul Kurt Vonnegut îmi era cunoscut, pentru că îi citisem romanul ,,Leagănul pisicii”, pe care nu l-aș mai reciti ( a nu se confunda cu ,,Leagănul pisicii” de Maurice Bering, care era la modă, pe vremea când eram liceean). Kurt Vonnegut este un scriitor american, cu rădăcini germane, care a participat la cel de Al Doilea Război Mondial. A fost luat prizonier în bătălia de la Bulge și a fost încarcerat la Dresda, în Abatorul 5,  unde a lucrat într-o fabrică care producea siropuri din malț, pentru femei gravide. El a fost martorul bombardamentului anglo-american asupra orașului Dresda, din 13-14 februarie 1945, fiind unul dintre cei șapte supraviețuitori soldați americani.În capitolul Unu al cărții ,, Abatorul 5 sau Cruciada copiilor Un dans obligatoriu cu moartea”, autorul ne dă lămuriri, privind motivul pentru care a scris  acest roman. 

  Personajul principal al romanului este Billy Pilgrim, optometrist. El este luat prizonier și încarcerat la Dresda, considerat cel mai sigur oraș, crezându-se că nu va fi bombardat de Aliați,pentru că nu era un oraș industrial, ci unul cultural, deci nu reprezenta un punct strategic pentru aceștia. Însă orașul a fost bombardat, provocând distrugeri foarte mari materiale și umane: au murit în bombardament 135.000 de oameni. Autorul ne relatează despre crimele de război nu numai ale germanilor,ci și ale americanilor ( aceștia, ca să distrugă răul, au aruncat eleve în cazenele pline cu apă clocotite, punându-le la fiert). De asemenea, aflăm diferența dintre soldații englezi, care nu duceau lipsă de nimic și cei americani îmbrăcați cu costume de proastă calitate, nehrăniți, care nu puteau să ia singuri nicio decizie, fiind lipsiți de educație, care nu se ajutau între ei, considerați de către englezi ca fiind o adunătură de hoți, sărmani ce au fost trimiși pe front. Autorul ne mai dezvăluie două aspecte:1. discursul lui Truman în urma bombardamentului asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki, pe care Președintele american l-a considerat un mare succes al ,,războiului din laborator”, neavând, în discursul lui, niciun pic de compătimire pentru  locuitorii nevinovați care au murit; 2. faptul că celebrul istoric al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite Bertram Copeland Rumfoord  nu a scris despre bombardarea Dresdei, în cele șapte volume dedicate acțiunilor militare ale aviației americane. Abia, prin anii 60, el a făcut o sinteză a celor șapte volume, în care a scris și despre Dresda, acțiune pe care majoritatea americanilor au aflat-o abia atunci. Personajul principal, Billy, probabil influențat de romanele S.F. ale lui Kilgore Trout și zdruncinat psihic ca urmare a accidentului aviatic ( a fost singurul supraviețuitor), a început să trăiască paralel,în lumea reală, în trecut, prezent și în altă lume, arătându-i-se viitorul  pe planeta Trafalmadore, unde a fost dus de către răpitori cu o farfurie zburătoare. Trafalmadorianii trăiau în 4 dimensiuni, a patra fiind Timpul, unde puteau vedea trecutul ( dar numai cu ceea ce le era plăcut), viitorul și unde domnea iubirea ,unde puteau să procreeze. Ei îi acuză pe pământeni că trăiesc limitat, doar în spațiul lor tridimensional, că sunt spaima Universului și că reprezintă un pericol pentru întreg Universul. ,,Așa merg lucrurile”( ticul verbal al lui Billy)! 

  Romanul se încheie cu onomatopeea ,,Cirip-cirip?”, pe care o spune Billy când s-a desprins din strânsoarea Timpului. Caracterul, viața lui Billy cu temeri și complexe, dar și  cu un umor sarcastic le veți afla, citind romanul și veți descifra singuri motivul pentru care el s-a retras într-o Lume ireală, imaginară ( asta nu înseamnă că n-ar fi viață și pe alte planete din alte galaxii) și ce mesaje ne transmite scriitorul prin trafalmadoriani.

Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest 

Pe acest link https://www.youtube.com/watch?v=I5eI-l3mrn0, puteți asculta cântecul ,,Cocorii”, compus de Ian Frenkel pe versurile poetului din Daghestan Rasul Gamzatov. Am găsit traducera în limba română a acestor versuri.  M-a impresionat și mă mai impresionează simbolismul cocorilor la ruși: ei sunt sufletele soldaților căzuți în lupte. Rușii  au cel mai puternic și sincer Cult al Eroilor.

Uneori mi se pare că soldații

Ce nu s-au întors din câmpurile de sânge,
Nu au murit pe pământul nostru,
Ci s-au transformat în cocori albi.
Din timpuri imemorabile
Zboară și le auzim vocile.
Oare nu este acesta motivul pentru care rămânem tăcuți
Și triști atunci când ne uităm la cer?
Zboară în cețuri până la sfârșitul zilei.
Și există un mic gol în formația lor: -
Poate acesta este locul pentru mine.
Va veni ziua când într-un asemenea stol de cocori
Voi zbura în aceeași ceață cenușie.
Strigând ca o pasăre din ceruri
Stolul obosit de cocori zboară, zboară prin văzduh,
Spre toți cei pe care i-am lăsat pe pământ.
Uneori mi se pare că soldații
Care nu s-au mai întors de pe câmpiile însângerate,
Nu au murit pe pământul nostru,
Ci s-au transformat în cocori albi...”

INTERVIU CU OLEKSANDR NABOKA

                                           ,,Acolo unde interesul dictează, acolo nu există adevăr”. 

                                                                                                        (Mihai Eminescu)

 

Harta Moldovei la 1359

Cine este Oleksandr Naboka de a devenit atât de important pentru Oxana Bodnar de la HotNews, încât să-i ia un interviu, privind lecția de istorie despre Bucovina de Nord și Basarabia de Sud? Sus-numita jurnalistă ar fi trebuit să se  fi interesat despre istoria  celor două teritorii românești care aparțin actualmente Ucrainei și despre un alt teritoriu românesc, Maramureșul de Nord, ca să poarte o conversație, nu doar ca să aprobe aberațiile  domnului Oleksandr Naboka, care , de altfel, este un onorabil istoric ucrainean, profesor universitar. Până la reocuparea orașului Lugandsk de către ruși, Oleksandr Naboka a predat la Universitatea din orașul respectiv, întemeiat de către un englez, iar în prezent predă la Universitatea din Poltava, oraș întemeiat de bulgari, care a aparținut Lituaniei, apoi Poloniei, după care rușii au instalat acolo o garnizoană cazacă, iar în anul 1667 a intrat în componența Țaratului Rus.

   Dar să revin la lecția de istorie pe care ne-o dă istoricul ucrainean. 

În primul rând,vreau să menționez că Oxana Bodnar ne informează că a căutat o persoană avizată, care să ne explice cum văd ucrainenii problema granițelor, iar noi, chiar dacă nu ne convine ce ne spune distinsul istoric, trebuie  să abordăm această temă ,, din ambele perspective.” Istoricul acuză România , în general, și pe unii politicieni, în special, că ar avea pretenții teritoriale asupra teritoriilor care aparțin Ucrainei, care au fost dintotdeauna ale Ucrainei. De asemenea, manipulează publicul cititor cu răscoala din anul 1924 de la Tartarburnar, pe care românii o consideră una bolșevică, dar care a fost una națională a ucrainenilor de separare de România. De asemenea, ne acuză de românizarea ucrainenilor, de persecutarea lor ( în acest sens, ar trebui un Proces Nurnberg” intentat românilor), de fascism și ne spune că nu am învățat nimic din cel de Al Doilea Război Mondial. Singurul lui argument este cel statistic, privind populația din acele teritorii.

 Așadar, eu spun doamnei Oxana Bodnar, următoarele:

1.Stabilirea frontierelor unor state se face, printr-un Tratat de Pace, în urma unor războaie. Din câte știu eu, România nu se află în război cu niciun stat, iar Tratatul de Pace de la Paris din anul 1946 a fost nedrept pentru România. Istoricul are dreptate în ceea ce privește că nu am învățat nimic din greșelile trecutului, pentru că în situația de față suntem de partea greșită, când ar fi trebuit să fim neutri, având în vedere faptul că românilor de pe teritoriul Ucrainei li s-au luat unele drepturi.

2. Am atașat Harta Moldovei la anul 1359 , când s-a întemeiat Statul Medieval Independent Țara Românească a Moldovei, pentru cei care consideră că trebuie să avem ,,ambele perspective.” După cum ne arată harta, pe vremea aceea nu eram vecini nici cu Ucraina, nici cu Rusia, ci cu Polonia, Lituania și  Podolia. În Antichitate, conform istoricilor greci și descoperirilor arheologice, acest teritoriu era ocupat de sciți și de geto-daci ( este menționată cetatea dacică Petridava , astăzi Camenița din Ucraina). În Perioada Migrațiilor, Cronica lui Nestor ne spune că aici s-au  stabilit 4 triburi slave: bujanii, dulebii, tiverții și uliții. Nicio urmă de dreavleni ( numele ucrainenilor din Cronica lui Nestor)  sau  ruteni, cazaci, alte nume cu care ei sunt cunoscuți în cronici. Podolia, ca întreg teritoriu estic european, a cunoscut stăpânirea mongolă între anii 1240 și 1260, fiind eliberată de către Olgierd, prințul Ducatului Lituania, după care a intrat la Uniunea Polono-Lituaniană ( a fost supusă frecventelor atacuri ale cazacilor), apoi a aparținut doar Poloniei, fiind încorporată Rusiei, în secolul al XVIII-lea. În concluzie, nici urmă de ucraineni în vecinătatea Moldovei, iar  în Moldova, nici atât. Mai mult, între secolele X- XIV, pe teritoriile din centrul actualei Ucrainei sunt menționate formațiuni prestatale ale românilor cu numele de bolohoveni, brodnici ca aliați, fie ai rușilor, fie ai pecenegilor ori ai cumanilor în războaiele dintre ei, din această perioadă. Unul dintre conducătorii brodnicilor a fost voievodul Ploscânea ( secolul al XII-lea), contemporan cu Sviatoslav.

3. Ucrainenii au fost mercenarii Europei. Însuși Mihai Viteazul s-a sprijinit pe armata de mercenari ucraineni conduși de Cocea. Ei erau războinici și trăiau din jafuri. Bogdan Hmelnițki i-a organizat într-un stat, dar pentru că nu a putut face față Uniunii Polono - Lituaniană, de bunăvoie, prin Tratatul de la Pereiaslav, din anul 1654, a intrat sub protecția Țarului Rusiei Alexei I și așa a rămas  până în secolul al XX-lea. E greu de definit statutul  ucrainenilor din acea perioadă, pentru că, situați la granița vestică a Rusiei, se războiau cu toți vecinii. La un moment dat, între anii 1680 și 1683, Sultanul Mehmed IV i-a dat domnului moldovean Duca -Vodă domnia în Ucraina, pe care a administrat-o cu talent și cu energie, rechemând populația fugară și restabilind ordinea, intensificând producția și comerțul cu vite, adică i-a pus la muncă.

4. Așadar, Moldova nu a fost niciodată a Ucrainei, dar Ucraina a pretins Moldova de la Lenin, când acesta, în contextul războiului civil, a pus în aplicare principiul dreptului popoarelor la autodeterminare. Lenin le-a spus ucrainenilor că așa cum ei au dreptul la autodeterminare, același drept îl au și moldovenii. 

5. Oleksandr Naboka susține punctul de vedere al istoricului Mihai Grișevschi, care în Rada Centrală de la Kiev, din data de 20 aprilie 1918, spunea că Basarabia nu a aparținut niciodată Moldovei, argumentând cu populația ucraineană de pe acest teritoriu. Nu înțeleg de ce Naboka se compromite ca istoric, știind prea bine că atât rușii, cat și austriecii au dus o politică de deznaționalizare a populației băștinașe din teritoriile ocupate, prin schimbarea numelor, prin rusificare, germanizare, prin  mutarea lor în alte părți ale imperiului și prin colonizarea altor neamuri. Rușii au colonizat Basarabia cu ucraineni, evrei, ruși, polonezi, după cum austriecii au colonizat Bucovina cu germani, evrei, ruteni, austrieci, huțuli etc.

6. Răscoala din anul 1924  de la Tartarburnar a fost una organizată de către comuniști împotriva stăpânirii românești. Ce-i drept, majoritatea răsculaților erau ucraineni comuniști. Ucrainenii nu au avut,în perioada interbelică, decât două orientări ideologice: comunismul și fascismul. Nu se compară cu românii, care  erau liberali, țărăniști, poporaniști ,conservatori, semănătoriști, socialiști, comuniști, legionari, creștini- democrați. Istoria interbelică din România are destul de multe dovezi ale infiltrării comuniștilor de la Moscova în mișcarea comunistă din România, ceea ce a dus la scoaterea P.C.R . din legalitate, prin Legea Mârzescu, în același an 1924.

7. Eu sunt convins că toți istoricii străini, pseudoistoricii români și chiar istorici români folosesc istoria cu scop manipulator, având, pe bună dreptate, convingerea că românii, în majoritate, nu-și cunosc istoria.

8. Într-adevăr, ar trebui un nou ,,Proces Nurnberg”, dar să fie judecați ucrainenii pentru persecuțiile naționale și religioase săvârșite asupra minorităților din țara lor.

 Pe curând,

 Earnest

Surse: Alexandru V. Boldur, Istoria Basarabiei, București, 1994;

          M.Adauge, A.Furtună, Basarabia și Basarabenii, Chișinău, 1991;

          Ștefan Ciobanu, Unirea Basarabiei, Chișinău, 1993

 

LA ÎNCEPUT DE AN 2025

 ,,Înțeleptul merge înainte, dar privește înapoi.” ( Proverb persan)

 

 

Moigrad , mileniul V î.e.n.,
idol de Aur

Înțelepți erau, uneori, și romanii, de aceea l-au făcut pe Zeul Ianus cu două fețe: cu o față privea înainte și cu cealaltă privea înapoi, tocmai pentru ca în Anul Nou să nu se repete greșelile din Anul Vechi. Dar acesta este un mit, de aceea nimeni nu vrea să învețe din trecut.
 Anul Vechi 2024 s-a încheiat cu anularea alegerilor și cu hotărârea începerii procesului electoral de la capăt. Anul 2025 a început cu anunțul că visteria este goală: nu mai sunt bani și datoriile cresc.Unde au dispărut banii? Nu se știe. Dar sunt bani pentru noi alegeri. Așa că au apărut candidați noi pentru Președinte, printre care și Nicușor Dan încurajat de susținători. Doamne, ferește-ne de geniile cu neuroni tociți! Între timp, s-a hotărât să candideze și cele două floricele: Crin Antonescu și Viorel Ponta. Nu am nimic împotrivă, dar parcă simt că ar vrea să candideze și Iliuță, proaspăt  instalat în Palatul construit de Regele Carol I, în locul caselor domnești ale lui Șerban Cantacuzino și ale lui  Constantin Brâncoveanu din incinta Mănăstirii Cotroceni. Ce să facem, Dinastiei Hohenzollern i-a plăcut mult să locuiască prin locurile domnilor noștri și să-și facă necropolă regală în Mănăstirea Argeșului, ctitoria lui Neagoe Basarab ( să nu uităm că sus-numitul Rege l-a adus pe arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy, care a realizat unele modificări bisericii mănăstirii pe care Paul de Alep, mare învățat sirian,o considera ,,una dintre minunile lumii”).

Mileniul III î.e.n.,
Pumnale din Aur

  În toată această hărmălaie politică din România, când mulți români au ieșit în stradă, cerând reluarea Turului 2 al alegerilor parlamentare, aflăm că au fost furate coiful dacic de la Coțofănești și trei brățări dacice din Muzeul Drens din orașul olandez Assen. Ralucuța a ieșit iute pe la televiziuni și ne-a informat că totul a fost O.K.pentru că această expoziție a fost realizată în cadrul diplomației culturale cu Olanda. Întrebare: Despre ce diplomație culturală vorbești Ralucuța? Unde este reciproca? Cum ai scos obiecte de tezaur originale, ci nu replici, din țară, unele provenind din mileniu V î.e.n. , din perioada neolitică Le-am văzut pe imaginile filmate,obiecte pe care realizatorii le considerau tot dacice. Pe cine vrei să ,,aburești”? Scoaterea acestor obiecte a fost cu dedicație? De la daci ne-au rămas puține obiecte, pentru că Traian a luat, conform lui Dio Cassius, în jur de 165.000 kg. de aur și 331.000 kg. de argint, iar prin muzeele de la Viena și Budapesta se află suficiente obiecte din aur descoperite pe teritoriul Transilvaniei, în timpul stăpânirii austriece și austro-ungare. Nu i-am auzit nici pe austrieci, nici pe unguri, vorbind despre schimburi diplomatico- culturale și scoțând aceste obiecte din muzee și plimbându-le prin alte țări.

  A urmat apoi pledoaria Ministrului Învățământului, privind Curriculum Școlar și Programa. Intervenția cu multe argumente de bun simț a Președintelui Academiei Române l-a determinat pe psihologul țării să renunțe la năstrușnica programă. Între timp, emisarii administrației S.U.A. vizitează Europa, vorbind despre suveranitate, democrație, dând ca exemplu România, unde au fost încălcate drepturile democratice, despre încetarea războiului dintre Ucraina și Rusia. Dar europenilor nu le pasă și-l aplaudă frenetic pe belicosul Zelenschi, care vrea să facă un NATO în Ucraina. Eu cred că ar trebui să se numească altfel, căci Ucraina nu are nimic de a face cu zona nord-atlantică. Bineînțeles, viteazul ucrainean se vrea conducătorul acestei organizații.

 În România, din nou, este ,,jale” mare și scandal că mărețul scriitor Cărtărescu nu a fost acceptat ca membru corespondent  al Academiei Române. A sărit filosoful Liiceanu ( în  viziunea mea el nu a creat niciun curent filosofic, nu a adus nimic nou în filosofie, este doar un eseist și un comentator de pe pozițiile existențialismului și agnosticismului, care ne spune în ,,Ce gândește Dumnezeu”că Acesta este doar o idee și un reper și de aceea nu-i putem cere nimic, nu putem negocia cu El, pentru că nu ne dă nimic.), denigrându-l pe Președintele Academiei Ioan - Aurel Pop, ca și cum era vina lui că mărețul scriitor nu a fost făcut membru corespondent al acestei instituții. Să-i fie rușine, filosofului!

  În această agitație continuă, s-a uitat despre furtul din Olanda, despre datoria către statul român al Președintelui ce a demisionat din dragoste pentru Țara pentru care el nu a făcut nimic, în cei 10 ani de domnie.

   Am început cu un proverb persan și închei tot cu unul persam: ,,Când un om urcă pe acoperiș un măgar, tot el îl și coboară.”

  Pe curând,

  Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=p5resGv9vdI

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (II)

 

,,Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul. O naţie fără istorie este un popol încă barbar, şi vai de acel popol care şi-a perdut religia suvenirilor.

 ( Nicolae Bălcescu)

Timpul și Spațiul ne trimit la origini

 Se pare că am fost inspirat, în ianuarie, când m-am hotărât să deschid aceste postări legat de istoria și cultura română, pentru că stimabilul domn, care vremelnic este Ministrul Învățământului, a hotărât ca să scoată disciplinele Istorie și Geografie din trunchiul comun al clasei a XII-a. De fapt, a redus și orele de Limba și Literatura Română, de Limba Latină ( nu-i nimic, pentru că o învață copiii din Africa și să nu ne mirăm, când africanii vor domina Lumea, prin pregătirea lor intelectuală). Mai mult, ,,își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască” și decretează, atenționându-ne că va trebui să ne obișnuim cu ideea că, în următorii 5-10 ani, mulți oameni vor avea implantate în creier cipuri, care țin ,,de morala tehnologiei.” În afara cipurilor care vindecă anumite boli ca epilepsia , Parkinson, vor fi cipuri care vor îmbunătăți memoria. Care memorie? Aceea a unei false identități, pentru că memoria identității naționale nu va mai exista. Eu nu înțeleg ce este în mintea liberalilor care ne-au dat trei miniștri ai Învățământului cu mari probleme, fie de inteligență, fie de  comportament. Atâta vreme cât profesorii nu pot începe anul școlar fără a face un test psihologic, de ce n-ar trebui să-l facă și miniștrii care-i păstoresc? O ministresă, profesoară de Limba și Literatura Română, nu știa limba română ( să nu uităm de pepsiglas), o alta, ingineră de vapoare, nu înțelegea rostul disciplinei  Filosofie în licee, iar actualul nu înțelege rostul mai multor discipline și el, care este doctor în psihologie  și supervizor/formator în psihoterapie rațional-emotivă și cognitiv- comportamentală, nu înțelege nici măcar că ar avea nevoie urgentă de consiliere, mai ales, că uită ce a zis cu o  zi înainte.

 Am făcut o introducere cam lungă și nici nu am pomenit despre furtul coifului și al celor două brățări dacice. Despre acest furt, voi scrie în următoarea postare.

Și acum, bobul de istorie și cultură pentru luna februarie

Pe 25 februarie 1925, Scaunul Arhiepiscopal și Mitropolitan al Ungrovlahiei s-a ridicat la rangul de

București, Ansamblul  Patriarhal 

Scaun Patriarhal. Cu alte cuvinte, după 1600 de ani  de organizare ierarhică a creștinismului din spațiul românesc,  s-a înființat Patriarhia României. Însă până la această dată, au fost parcurși niște pași. În adunarea ad hoc din Moldova , care trebuia să hotărască Unirea Moldovei cu Țara Românească, au fost dezbătute multe programe, printre care și programul reformei bisericii propus de Arhimandritul Melchisedec, în ședința din  4 noiembrie 1857. Primul punct al reformei sale era: ,, Recunoașterea neatârnării Bisericii ortodoxe a Răsăritului, din Principatele unite, de orice chiriarhie ( autoritatea superioară a Bisericii, n.n.) păstrându-se însă, unitatea credinței și înțelegerea cu Biserica ecumenică a Răsăritului, în privința dogmelor”. După recunoașterea Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza, pe 11 ianuarie  1865, îi dă Mitropolitului Nifon Rusailă titlul de Mitropolit -Primat (poate să denote autoritate și jurisdicție, n.n.). În anul 1872, s-a înființat Biserica Ortodoxă Română prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei și a Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonică față de Patriarhia de  Constantinopol. Pe 25 aprilie 1885, Patriarhia de Constantinopol a recunoscut autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, iar în anul 1919, Biserica Ortodoxă din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș și Episcopia Chișinăului și Hotinului s-au integrat în Biserica Ortodoxă Română. Pe 30 decembrie 1919,Sfântul Sinod al B.O.R a hotărât că așa ,, după cum s-a realizat unirea tuturor teritoriilor românești la Patria -Mamă, tot astfel să se realizeze și unitatea bisericească pe întreg pământul României întregite, într-o singură Biserică Autocefală Ortodoxă“. Acum, existau toate condițiile pentru înființarea Patriarhiei României. Pe 1 noiembrie 1925, Miron Cristea a devenit, în calitatea sa de Primat al României, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Prin aceasta, Biserica și Neamul deveneau un întreg și era o recunoaștere care i se dădea Bisericii Ortodoxe Române a rolului pe care l-a avut în apărarea creștinătății, în dezvoltarea limbii române, a învățământului și a luptei naționale.

Samuil Micu (1745-1806)

În februarie 1791, Samuil Micu a terminat de scris ,, Istoria românilor cu întrebări și răspunsuri” ( rămasă în manuscris) cu scopul de a face educație istorică și politică a poporului, în spiritul ideologiei iluministe a Școlii Ardelene. A fost prima carte de istorie concepută pe  metoda dialogului  pentru explicarea și propagarea ideilor naționale și a cunoașterii istoriei. Am ales acest exemplu, pentru bobul de cultură, pentru a-i arăta Ministrului Educației că predarea istoriei, încă de acum 200 de ani,  nu se făcea prin memorarea unor date, ci prin explicarea fenomenelor istorice, în vederea dezvoltării conștiinței naționale.Am început postarea cu un citat din Nicolae Bălcescu, cu același scop, iar eu nu vreau ca poporul român să devină un popor barbar. Nici măcar istoricii antici greci și romani  nu i-au considerat barbari pe strămoșii noștri geto-daci, atunci când le-au cunoscut cultura și civilizația.

Pe curând,

Earnest

Pentru sufletul dumneavoastră

https://www.youtube.com/watch?v=9FkGUEWwWxs

,,Iscălitură de lumină”,versuri Ion Lotreanu, muzica Savoy ( Marian Nistor)