ORAȘE ALE PERSONALITĂȚILOR (VII). SULINA

 ,,Ca toate lumile de margine, Sulina e o lume timidă, care nu se deschide ușor. Mergi spre ea și ea se retrage câteva sute de metri, ca marea la reflux în Țara Galilor. E tăcută și încruntată, ca fețele pescarilor din Deltă – deltă de care e legată printr-o nesfârșită rețea de canale și drumuri de pământ.” 

( Voicu Bojan, reporter)

   

 Sulina, Palatul C.E.D ( 1866)

În câteva zile, suntem la sfârșitul verii.  A fost o vară capricioasă.Fiecare dintre noi a trecut prin ea, cum a simțit că-i este mai bine. Eu am trăit  cu amintirile altor veri  și vreau să vă propun, pentru sfârșitul lunii august sau pentru luna septembrie, dacă aveți timp sau posibilități fizice și materiale ,  să vizitați sau să  revizitați orașul Sulina- orașul pe unde s-au perindat multe personalități din țara noastră și din alte țări. Sulina a fost cândva un oraș cosmopolit,unde conviețuiau în armonie, alături de români, cu viciile și calitățile lor, diferite naționalități, după cum aflăm din romanul,, Europolis”  de Jan Bart.El numea Sulina ,,o mahala a Levantului” sau un ,,Babel  în miniatură”. De exemplu, în anul 1932, în Sulina se vorbeau  27 de limbi: limba greacă era limba comercială, iar limba franceză era limba de bază.În oraș, existau 154 de prăvălii, 3 mori, 4 tipografii, 1 teatru cu 300 de locuri ( cel mai mare din Estul Europei, 1 cazinou, 1 casă de rendez-vous, 1 hotel al celui mai bogat grec din oraș, Camberi.

  Am fost la Sulina, cu mulți ani în urmă, am dormit în port, în cabina vaporului  și m-am plimbat pe străzile orașului: acolo am simțit că timpul a stat în loc.  Mi-a plăcut mult.

Mormântul lui Ghiorghios Kontoguris

   În perioada medievală,  la Sulina se scotea sarea din mare ( de unde vine și numele orașului) de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Interesul pentru orașul Sulina și pentru stăpânirea Gurilor Dunării s-a intensificat, după anul 1785, însă  navigația era dificilă pe canalele Dunării din cauza bancurilor de nisip și a curenților. Singurii perseverenți erau pirații care jefuiau corăbiile aflate în imposibilitatea de manevră la ancoră sau în zonele de dificultate la Gura Dunării. După Războiul Crimeei, Cele Șapte Puteri, care au  stabilit prevederile Congresului de Pace de la Paris din anul 1856, au hotărât  înființarea Comisiunii Europene la Dunăre, stabilind la Sulina Secretariatul General  și Sediul Tehnic al C.E.D. Patrimoniul tehnic era format din șantierul naval, navele de dragaj, navele hidrotehnice, navele de salvare, remorcherele de intervenție și de manevră, casa de pilotaj etc. În anul 1870, i s-a acordat statutul de Porto- Franco, pe care l-a desființat , în anul 1931, Partidul Național Țărănesc ( una dintre măsurile  proaste sau neinspirate pe care le-a luat acest partid, în anii Marii Crize Economice). Orașul s-a dezvoltat rapid: s-au înființat  casa de apă, uzina electrică, linia telegrafică și telefonică, au fost ridicate locașuri de cult pentru toate religiile minorităților, s-a construit un spital care acorda asistență medicală gratuită, au fost consolidate cheiurile.  A fost vizitat de suveranii Europei, de diplomați ( unii s-au stabilit definitiv  la Sulina), scriitori, actori ,arhitecți, ingineri, prințese și prinți români, de aceea l-am numit oraș al personalităților. S-au născut la Sulina dirijorul  George Georgescu,  scriitorii: Vahan Malezian, Romulus Bărbulescu ( a fost și actor), Dan Culcer ( critic literar), Ilie Danilov și a trăit mulți ani la Sulina,find comandantul portului, scriitorul botoșănean Jan Bart. Orașul a fost distrus de două ori :în Primul și al Doilea Război Mondial ( eu nu am putut înțelege niciodată, de ce a fost bombardat de Aliați, pe 24 august 1944 , exact acum 82 de ani în urmă, când noi, cu o zi înainte, întorsesem armele împotriva Germaniei). Atunci, a fost distrus 82% din patrimoniul cultural al orașului. După anii 50 ai secolului trecut, Sulina s-a dezvoltat ( a fost construită fabrica de pește, una dintre cele mai mari din țară, șantierul naval destinat întreținerii flotei navale și locale de pescuit), dar totul a intrat în declin , după anul 1989. Astăzi, ocupațiile de bază ale locuitorilor sunt agricultura și pescuitul, constatându-se că autoritățile locale au început  să conștientizeze că salvarea orașului este dezvoltarea turismului. Însă, multe clădiri de patrimoniu ar trebui renovate, cum sunt cele trei faruri sau biblioteca. 

  Sulina este un oraș mic, pe care trebuie , căci se poate, să-l străbați pe jos, ,,citindu-i”  istoria, privind fiecare clădire.Când  am vizitat Sulina, mai existau case pe stâlpi, case de lemn ridicate pe fundații de piatră, alături de vilele foștilor funcționari ai Comisiunii Europene a Dunării,  Palatul C.E.D., Farul cel Vechi de pe malul drept al Brațului Sulina, unde este muzeul care păstra biroul de lucru al  lui Jan Bart, Casa lui Jan Bart. Ca să ajung la plajă, am trecut prin celebrul  cimitir multietnic al orașului ( construit în anul 1886), împărțit în șase parcele, pe confesiuni religioase. În monumentele funerare ale cimitirului, unele dintre ele adevărate opere de artă, găsești poveștile și legendele orașului. În cimitir,  se află mormântul celebrului pirat grec Ghiorghios Kontoguris ( probabil singurul pirat din lume îngropat într-un cimitir) , care a dorit să fie înmormântat la Sulina, al Prințesei Ecaterina Moruzi, al celor  doi îndrăgostiți, Margaret Ann Pringle şi William Webster , al celor doi frați Gherasimos și Ana ( ambii înecați în Dunăre:  Gherasimos a sărit  în în Dunăre ca s-o salveze pe sora sa, care intrase în apă ca să-și scoată mingea), al lui William Simson, arhitectul care și-a adus contribuția la construirea cheilor  și mulți căpitani de marină străini,care au dorit să fie înmormântați în acest cimitir.

  Am aflat de la niște prieteni, care au fost de curând la Sulina, că sunt căi de acces spre plajă, care nu mai trec prin cimitir. Totuși, dacă veți merge la Sulina, trebuie să vedeți și cimitirul, așa cum ați vizitat cimitirele Eternitatea din Iași sau Bellu din București.

 Vacanță  sau concediu plăcut tuturor celor, care mai sunt în vacanță sau concediu!

 Pe curând, 

Earnest