duminică, 15 ianuarie 2012

PENTRU ROMANII MEI DE AICI SI DE PRETUTINDENI




Romanii mei, de aici si ceilalti risipiti pretutindeni in lume din diferite motive, ati fi dus-o mult mai bine, daca in fiecare etapa a vietii voastre ati fi facut, ati fi stiut, ati fi inteles multe lucruri.

1. Cand erati elevi, daca in timpul orelor de Constitutie, Educatie sau Cultura Civica ati fi invatat sau macar ati fi fost atenti, in loc sa va faceti temele la mate, sa invatati pe de rost comentariile la romana sau sa faceti fituici la fizica sau chimie, ati fi aflat care sunt principiile unui stat democratic, care sunt puterile intr-un stat si care este rolul fiecarei puteri, care va sunt obligatiile si drepturile, cum sa va manifestati si cum sa cereti sa vi se respecte drepturile.

2. Cand erati elevi si cand ati devenit maturi ati fi invatat si ati fi inteles din istorie ce inseamna progresul social si cel politic, cum poate un stat democratic sa devina dictatorial atunci cand incepe sa guverneze prin decrete-lege/ordonante de urgenta, asumarea raspunderii sau a responsabilitatii guvernamentale.

3. Cand ati devenit majori si ati putut vota, v-ati fi prezentat cu totii la vot si ati fi inteles ca sintagma "Sa traiti bine" nu inseamna "Sa traim bine", ca vi se face o urare si ca numai voi veti fi responsabili de modul cum veti trai, ca cei care va fac urarea, niciodata nu vor fi alaturi de voi.

4. Nu ati inteles cat de usor puteti fi manipulati. Astfel:

a. Ati crezut ca tot raul din tara si culmea coruptiei stau in termopanele lui A.Nastase, ca vanzarea flotei este fara importanta, pentru ca doar numai doua ramuri economice au fost distruse: transportul fluvial si maritim si comertul intern si extern si doar cateva mii de oameni au ramas fara loc de munca, pe cand termopanele...eheee....., jale mare pentru poporul roman;

b .Ati crezut in mitul puterii dat de spanac lui Popeye Marinarul, fara sa luati in considerare faptul ca aceasta putere va poate ciurui;

c. Marea manipulare sub deviza "Dreptate si Adevar" a facut ca golaniada sa triumfe in Romania. Si cand ma gandesc cat a mai fost criticat Iliescu pentru epitetul "golanule" spus unui cetatean onest, care a stiut, peste ani, sa aleaga cu inversunare simbolul golanului democratic si anticomunist!

d. Vi se inoculeaza zi de zi, ideea ca o duceti rau din cauza salariilor mari ale unei mani de parlamentari, a unor pensii nerusinate, nelasandu-va ragaz sa va ganditi ca o ducem rau din cauza unor guvernanti amatori, care se pricep foarte bine sa-si mareasca averile. Vi se indreapta ura si neincrederea in singura institutie- Parlamentul, care ar mai putea salva democratia si Romania, prin dezbateri si legi in folosul poporului;

e. Marele Jucator, prin diversiuni, a reusit sa va faca sa nu vedeti cum tara a fost transformata intr-un teatru de razboi mediatic, iar acum stradal. Infiltreaza turbulenti printre protestatari, pentru a-i determina pe jandarmi sa ia masuri violente, pentru a distruge increderea romanilor in reusita unui protest, pentru a putea institui stare de urgenta si atunci, vedem noi arestari....;Imi amintesc de vremea mineriadelor. Nimeni nu ma poate convinge ca distrugerile de atunci s-au datorat minerilor si nu celor infiltrati, pentru ca am convingerea ca niciodata cei care stiu ce inseamna munca grea, nu vor distruge bunuri materiale. S-a vrut distrugerea unei categorii sociale si s-a reusit, asa cum, pe rand, vom fi cu totii distrusi.

Consider insa ca niciodata nu este prea tarziu. Asa ca , dragi romani de aici si de pretutindeni, mai este timp pentru a invata si a intelege si mai ales a simti. Ma intreb, oare va fi nevoie de autorizatie la 24 ianuarie ca sa jucam Hora Unirii?

Pe curand,

Earnest

marți, 10 ianuarie 2012

DESPRE VRAJI SI VRAJITOARE





Intotdeauna omenirea a pendulat intre Bine si Rau, intre Dumnezeu si Diavol. Oamenii sunt dispusi sa aleaga Raul, pentru ca le este mai comod sa faca rau decat bine. Diavolul nu iti cere abstinenta si sa faci penitenta si iti promite sa traiesti bine pe pamant. Insa nu toti care il aleg pe Diavol sunt Faust si astfel a crescut numarul sufletelor vandute si Raul se intinde tot mai mult.
Curios mi se pare faptul ca oamenii se zgarcesc cand trebuie sa plateasca o slujba la biserica si sunt, in schimb, foarte generosi cu vrajitoarele, platind mii de euro pentru o consultatie sau pentru o "lucrare" diavoliceasca.

De la antica Kassandra din Troia pana la contemporana Zsuzsana din Budapesta ( intemeietoarea miscarii feminine a vrajitoarelor), vrajitoarele au slujit deopotriva regi, imparati si presedinti, bogati si saraci, dandu-le la fiecare, ce au dorit; putere, bani, inlaturarea adversarilor, boala si moarte vecinilor, prietenilor si chiar rudelor. Au fost arse pe rug de Inchizitie, au fost trimise in Siberia dar pe ele nu le-a infrant nimeni si continua sa-si faca meseria, care nu exista in nomenclatorul meseriilor. Ai nostri au vrut sa le interzica activitatea prin lege ( abia astepta Europa o astfel de lege ca sa aiba ce comenta despre medievalismul societatii romanesti), dar cati politicieni s-ar fi bucurat de o astfel de lege? Prea putini, pentru ca societatea romaneasca este prinsa in isteria vrajitoarelor: persoane din varful pana la baza piramidei noii nomenclaturi sunt cliente fidele ale vrajitoarelor. Reporterii nostri filmeaza si comenteaza cum oamenii se inghesuie la Sfintele Moaste sau la Boboteaza dar nu filmeaza casele vrajitoarelor, pentru a vedea ca si acolo se inghesuie persoane importante. Le este frica, mai ales ca o parte din ziaristii au apelat la serviciile lor si pot fi usor santajati. Nimeni nu cerceteaza averile vrajitoarelor si declaratiile lor de avere, impozitul platit pentru ceea ce au incasat, dar toti se revolta de averile manastiresti ca si cum calugarii si-ar face lor si neamurilor lor case! Aici se poate observa cel mai bine cum Raul scormoneste in mintea si sufletul oamenilor!

Va doresc sa nu aveti treaba cu vrajitoarele si sa nu fiti victime ale lucrarilor lor diavolicesti!

Pe curand,

Earnest

marți, 3 ianuarie 2012

NESTEMATELE SI LEGENDELE LOR (II). OPALUL NESTEMATA ZODIEI CAPRICONULUI

Opal negru, in valoare de 2300 de dolari caratul, reflecta un curcubeu de culori







Opalul este o piatra semipretioasa- piatra iubirii si talismanul hotilor si spionilor, piatra nationala a Australiei - face parte din familia calcedonilor, fiind o varietate de dioxid de siliciu amorfa, hidratata, cu duritatea de 5-5,5. Opalul este guvernat de planeta Saturn, ii corespunde ziua de sambata, cifra 4 si plumbul. In functie de culoarea dominanta (rosie, alba, neagra, verde), poarta denumiri diferite, iar istoria lor este foarte bogata in intamplari adeseori dramatice. Etimologia cuvantului se gaseste in limba sanscrita si se traduce prin "piatra pretioasa, bijuterie",
In Grecia Antica, opalul era numit "arcul ceresc in piatra", denumire care isi gaseste originea in mitologie. Iris, fiica lui Okeanos, avea misiunea ca in fiecare seara sa dea la o parte perdeaua care acoperea bolta instelata, iar in timpul zilei isi intindea aripile pe cer, formand un arc ceresc. In locul unde cercul ceresc atingea pamantul, acolo se nasteau franturi de curcubeu, geme sclipitoare - opale. In Evul Mediu, la celebra Universitate Sorbon din Paris, se explica curcubeul ca fiind o lumina venita din cer pe pamant, dupa ce a trecut prin ferestrele de opal ale cerului. Tot in acea perioada, opalul era numit Lapis ranarum "piatra broastei", pentru ca se considera ca aceasta s-a format in smarcuri fetide, unde colcaiau serpi veninosi si broaste raioase. In laboratoarele alchimistilor din Praga, opalul era folosit in experientele alchimistilor pentru a obtine mult ravnita piatra filosofala.
In istorie, au existat cateva opale celebre, printre care opalul lui Nonius, al reginei Maria Stuart si al imparatesei Iozefina.
Opalul senatorului Nonius era de o rara frumusete, ceea ce l-a determinat pe Antonius, in anul 37 i.e.n. sa-i ofere pe el o suma fabuloasa, pentru a-l face cadou Cleopatrei. Nonius nu a vrut sa-l vanda, pentru ca se considera ca acel opal cazuse din aripa lui Iris si ca avea puteri miraculoase. Suparat pe Nonius, Antonius l-a exilat departe de Roma, dar odata cu disparitia senatorului din viata publica romana, a disparut si celebrul opal. Un alt opal celebru i-a apartinut nefericitei regini a Scotiei, Maria Stuart, care l-a folosit drept sigiliu pentru corespondenta. Pe el era scris :"Tot ce am mai drag, se afla sub pamant". Opalul de foc numit "Incendiul Troiei" este un alt opal celebru. Acesta a fost daruit ce catre Napoleon singurei femei pe care aiubit-o cu adevarat, imparateasa Iozefina. Insa Iozefinei nu i-a purtat noroc, pentru ca in anul 1809, Napoleon a divortat, pentru a se casatori, din interese politice, cu Maria Luiza de Austria.
In ceea ce priveste rolul lui terapeutic, in vechime era socotit ca fiind benefic pentru auz, vaz, te ferea de deochi, in special opalul negru, ii inspira pe creatori si ii proteja pe calatori. Astazi, in cristaloterapie este recomandat drept remediu pentru stres si bolile de inima.
In aceste vremuri in care devenim din ce in ce mai mult stresati si statisticile arata pe primele locuri in lume bolile cardiace ca fiind cauza decesurilor la persoane care nu au atins varsta pensionarii, va recomand, nu numai capriconilor ci tuturor cititorilor mei onesti, sa purtati opale.
Va doresc multa sanatate in noul an si putere sa faceti fata vremurilor care vin!
Pe curand,
Earnest

marți, 27 decembrie 2011

IMPRESII ASUPRA CRACIUNULUI 2011


S-au implinit 22 de ani de la Craciunul in care poporul se bucura de condamnarea la moarte a sotilor Ceausescu. In fiecare an, televiziunile nu uitau sa evoce acest moment si mai ales sa critice pe cei care le-au furat revolutia revolutionarilor, pe neocriptocomunistii care le-au dat drepturi, pe care actualii noncomunistii li le-au luat , pe motiv de criza. Asa le trebuie revolutionarilor, daca au indraznit sa rastoarne o dictatura, care astazi s-a reinstaurat sub palaria democratiei, a dreptatii si a adevarului!
Zilele acestea, am vazut la Timisoara si la Bucuresti cativa revolutionari nemultumiti. Si atat.Imi amintesc cat erau de vehementi pe la inceputul acestui mileniu, strigand: "Singura solutie, inca o revolutie!". Ce solutie, ce revolutie? Romanii, in majoritatea lor, sunt multumiti: nu au locuri de munca, dar au bani, altfel nu-mi explic aglomeratia din magazine, din piete si rafturi golite rapid. La tara au taiat porcul, au facut carnati, au pus sunca la afumat, iar muraturi, tuica si vin exista din belsug, iarna nu-i prea aspra, asa ca pana la Pasti, o mai duc oamenii! Celor bogati, li s-a mai deschis o partie de schi, restaurantele si hotelurile ii asteapta cu toate serviciile.... E bine in Romania. La radio se transmit 3 colinde in engleza si 1 in romana, semn ca ne-am globalizat cultural. A fost organizat chiar si Ignat Day, fiindca Ziua Ignatului nu suna europeneste, dar pomana porcului a fost in stil romanesc! ( eu cred ca ar fi fost mai corect pentru englezi sa se fi numit Inigu Day; ar fi venit si ambasadorul Marii Britanii la pomana porcului, in fata Primariei, ar fi vazut si el cum Primaria isi da autorizatie pentru sacrificarea si feastinul porcului in centrul sectorului. Problema este ca la englezi exista sacrificarea porcului la solstitiu, obicei mostenit de la celti, care era inchinat Marelui Stapan al Lumii de Dincolo, Stapan care in niciun caz nu se numea Ignat-Inigu in engleza. Asa ca nici Inigu Day nu era nimerit si nici ambasadorul nu ar fi participat la schimbul de bune practici!). Avem suficienti bani ca sa ajutam zona euro sa iasa din criza, caci, deh!, bugetarii mai pot astepta pana sa-si recapete reintregirea salariilor, spitalele medicamentele si scolilele dotarile, pentru ca lumea euro e mai importanta decat natiunea romana, care oricum se descurca!. Cat despre cei care nu se descurca, sa plece Dincolo, spre vesnicie, caci aici incurca lumea: prea multi pensionari, prea multi asistati social! Guvernul are atatea probleme: organizarea alegerilor comasate, inlaturarea eventualilor rivali politici, dirijarea dosarelor de la DNA la instante, angajarea raspunderii.....
Iar eu, Earnest onest cum sunt, am devenit nostalgic si ma gandesc de la Craciunul copilariei mele cu multa zapada, cu copiii care stiau sa colinde (chiar daca traiau in socialism) si se bucurau de nuci, mere, prune uscate, colacei si de cei 10 banuti! Oamenii erau mai deschisi si primitori si mirosea a sarbatoare, chiar daca oraul nu era luminat de sarbatoare!
Va doresc un An Nou cu bucurii si sanatate!
Pe curand,
Earnest

duminică, 18 decembrie 2011

DOAMNELE DE IERI SI DE ASTAZI ALE ROMANIEI

Generatia care creste si va deveni majora peste cativa ani nu va mai cunoaste adevaratul sens al cuvantului doamna. Generatia mea stia sa deosebeasca o adevarata doamna de o falsa doamna (adica fosta tovarasa).
Doamnele copilariei mele au fost strabunicile,bunicile, matusile si prietenele lor, nascute, crescute si educate intr-o alta lume. Iti dadeau clasa de cum te intampinau cand le treceai pragul, dupa cum stateau pe scaun, dupa cum te serveau la masa, de modul cum controlau o conversatie. Fetele invatau de la ele cum se face serbetul si pelteaua, cum si cand sa poarte bijuteriile, cat parfum sa-si toarne pe piele, iar pe noi, baietii, ne invatau cum sa facem o invitatie unei fete, cum sa ne imbracam si cum sa ne comportam la o intalnire si mai ales cum sa acceptam un refuz. Cu ele discutai lejer despre vecini si copiii lor, dupa cum discutai cu multa seriozitate despre Novalis, Kant, Eminescu sau despre muzica si curentele artistice. Adevarate doamne au mai fost pentru mine, invatatoarea mea si profesoarele mele de limba si literatura romana, de limbi straine, de istorie, geografie, biologie si muzica. Aveau distinctie, cultura si eleganta in comportare. Nu aveau haine de lux, dar toate erau de bun gust. Majoritatea doamnelor mele au fost chemate la Cer. Le simt si acum parfumul de violete, de briza marii, de gardenii sau de chypre, iar doamnele pe care ele le-au format sunt in varsta si cred ca au aceeasi amaraciune ca mine, cand vad falsele doamne care au aparut la sfarsitul secolului trecut.
Noile doamne expun vesnic un zambet tamp pe chipul lor care a suferit modificari in urma interventiilor chirurgicale, stau inaltate pe tocuri si merg saltat sau impleticit, poarta pe ele, cel putin, 20 g. de aur, se parfumeaza cu cel mai scump parfum, turnat din belsug pe piele si pe haine si poarta numai haine de firma. Petrec mai mult din viata la coafor, cosmetica, sali de gimnastica, prin magazine, cluburi sau la suete. Nu au mai fost la teatru, muzee, concerte simfonice de pe vremea cand le duceau scolile. Citesc doar presa mondena si stiu totul despre celelalte doamne, se uita de sus la doamnele de cultura, pentru ca nu sunt de rangul lor, si le dispretuiesc pe acelea care nu se imbraca cu haine de firma. Isi petrec concediile in tara sau in strainatate cu gasca, se pupa in aer sau isi flutura degetele, atunci cand se intalnesc. Ele conduc jeep-uri chiar si in oras, isi pun mana la gura cand rad, fac gafe peste gafe, fac echitatie si inot, cat despre serbet si peltea...nici vorba. Ele sunt doamne si nu stiu sa gateasca. Ele sunt pentru multe alte femei "lumea buna" si reprezinta modele pentru cele care aspira la aceasta lume buna.
Pe curand,
Earnest

duminică, 11 decembrie 2011

ROMANCE CELEBRE (II). MITA BICICLISTA (1885-1968)




Casa din Piata Amzei








Citind acest articol, mai mult ca sigur veti spune ca nu este corect sa o pun pe Mita Biciclista in randul romancelor celebre, alaturi de doamna Chiajna, despre care am scris deja. Da. O pun si va asigur ca fiecare femeie pe care o voi prezenta a fost celebra prin ceva: fie prin cultura, cercetare stiintifica, sport, fie prin activitate politica si militanta sau prin atitudini si comportamente scandaloase.

Mi-a venit ideea sa scriu despre Mita Biciclista, acum cateva luni cand Tribunul a spus intr-o emisiune TV ca ea a fost amanta lui Carol II. Mai greseste si C.V.T! M-am luat cu altele si mi-am amintit de intentia mea, dupa ce am citi o referire la frumoasa Mita, in cotidianul "Gandul" de acum o saptamana.

Maria Mihaescu, alintata Mita, s-a nascut la Ditesti, judetul Prahova, in urma relatiei pe care mama sa, spalatoreasa, a avut-o cu patronul ei, de origine germana (apelativul de "Biciclista" i l-a dat redactorul sef de la "Furnica",George Renneti). Daca tatal natural al Mitei nu i-a dat numele, in schimb s-a ocupat de educatia ei, trimitand-o la studii in strainatate. Aici a dus o viata dubla: de tanara care se ingrijea de propria educatie si de amanta de lux. La Paris, a fost amanta lui Leopold, viitorul Leopold III, rege al Belgiei si i-a sucit mintile lui Manuel, viitorul rege al Portugaliei care, dupa spusele ei, a cerut-o de nevasta. Mita era bruneta cu ochii albastrii spre verde, avea 1,60m. inaltime si un corp superb. Isi vopsea parul blond, lucru rar pe vremea aceea. In Paris, a castigat o bataie cu flori cu o frumoasa parizianca.

Intoarsa in tara, s-a stabilit la Bucuresti, atragand atentia aristocratiei si burgeziei vremii, prin educatie, frumusete si extravaganta. Au curtat-o Octvian Goga si Nicolae Grigorescu, dar ea i-a ramas fidela marii ei iubiri, doctorul Nicolae Minovici, parintele Salvarii. Nu se stie daca a fost amanta sau nu a regelui Ferdinand, dar se stie ca acesta a admirat-o foarte mult, drept care i-a daruit casa din Piata Amzei.

A fost prima femeie din Romania care a mers cu bicicleta, ( avea un ghidon de argint), determinand comentarii in cotidianele epocii si a scandalizat opinia publica cand a iesit din mare intr-un sumar costum de baie.

In anii 40 ai secolului trecut, s-a casatorit cu generalul Alexandru Dumitrescu, pe care il imbraca ponosit si il trimitea la cersit, atunci cand li s-a cofiscat averea. Ce facea cu banii? Manca, ca pe vremuri, la Athenee Palace. Era un mod de a-si refuza noua situatie sau rabufnea parventismul ?

Pe curand,

Earnest

joi, 1 decembrie 2011

Pe Strada Mare de 1 Decembrie


Am mai scris, cu nostalgie, despre Strada Mare, din Bacau, asa cum arata in copilaria mea.
Vremurile s-au schimbat, stada se numeste Mihai Viteazul, pravaliile evreiesti au fost inlocuite cu blocuri, insa a ramas o strada comerciala, care la un capat se termina cu Piata Alexandru cel Bun si cu 2 biserici catolice, iar la celalalt capat cu Piata Stefan cel Mare si cu 2 biserici ortodoxe. Ma intrebam, astazi: oare comerciantii si bancherii care au spatii aici, constientizeaza cata istorie strabate in aceasta strada si ce mare rezonanta are in constiinta romanilor numele domnitorilor si voievozilor de mai sus? Eu cred ca nu! In afara pravaliei Pambacului si a Asociatiei Apicultorilor, nicio farmacie, nicio alta pravalie sau banca nu arborasera steagul, de Ziua Nationala. Nici la cele 4 biserici nu flutura steagul! Si cand ma gandesc, ca pe boltile bisericilor, mai ales in Transilvania, in secolul al 19-lea se picta tricolorul, ca semn al dragostei de patrie, al luptei nationale, al libertatii, ma iau fiorii!
M-am plimbat cu furie pe strada, de la un capat la altul, de pe un trotuar pe altul si am vazut tineri , maturi si batrani, imbracati cu haine ponosite si cu figuri triste. Dinspre Piata Tricolorului se auzea, cantandu-se "Asa-i romanul". Romanul nu mai este acela din cantec, nici acela din poezia populara sau din literatura culta. Romanul de astazi este indiferent fata de el insusi si fata de semenii sai, se complace in propria neputinta si asteapta pe altii sa vina sa-l scoata din amorteala! Nu mai stie sa se bucure cu adevarat, stie doar sa se distreze in mod vulgar, sa fie fals in toate! Nu mai are respect fata de valori si de insemnele nationale, iar romanul care mai simte romaneste si care mai este roman cu adevarat a obosit de atata zbatere. Ii sangereaza sufletul si inima, cand vede cum totul se duce, se risipeste, cum seamanul sau este indiferent si cum, treptat, se salbaticeste si se dezumanizeaza.
Cu aceste ganduri, m-am intors trist acasa. Am deschis televizorul si am vazut inscris in trunchiul unui copac, pe Iisus pe cruce si mi-am zis ca Dumnezeu ne-a dat un semn: numai credinta mai poate salva acest popor, dar speranta mea s-a risipit, cand i-am vazut pe semenii mei, inghesuindu-se la fasolea cu carnati a primarului portocoliu si cum un cetatean a vrut sa-i pupe mana Presedintelui. E trist! De fapt, acest post, care ar trebui sa fie al bucuriei, este trist si dureros! Eu nu mai pot suporta sa vad atata saracie, umilinta si necredinta.
Pe curand,
Earnest