DESPRE SIMBOLURI (III). CRUCEA (I)

   Crucea este cel mai vechi simbol atestat încă din epoca pietrei, reprezentată pe pereţii peşterilor, pe vasele ceramice, pe obiectele metalice, fiind un simbol solar, al divinităţii supreme sau a celor 4 elemente primordiale:Foc, Pământ, Aer, Apă sau al celor 4 direcţii. În secolul 3 î.e.n., Plaut îi dă un sens moral: un chin moral sau călăul. Odată cu răstignirea lui Iisus Hristos, crucea a devenit cel mai important simbol creştin, cu mare încărcătură spirituală: în Noul Testament, în Evanghelia după Marcu VIII:34 sunt redate cuvintele lui Iisus «Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să mă urmeze».    

Crucea latină Are braţele de sus egale, iar partea de jos este mai lungă, reprezintând crucea pe care a fost răstignit Iisus şi în consecinţă, sacrificiul Său şi mântuirea omenirii care a rezultat din aceasta. Crucea latină a apărut pe obiectele romane în secolul IV, după ce creştinismul a devenit o religie liberă, fiind apoi planul multor biserici. După Consiliul de la Constantinopol, din anul 692, pe această cruce a fost reprezentat Iisus crucificat, purtând o coroană de spini. Pe această cruce ( crucifex), este adăugat titulus-ul sau inscripţia, fixată din ordinul lui Pilat din Pont deasupra lui Iisus răstignit: I.N.R.I. ( Iisus Hhristos, Regele Iudeilor). Crucea cu 2 braţe, braţul de sus mai mic este numită Crucea din Lorraine, fiind asociată cu patriarhii, cu episcopii celor 5 episcopii medievale, iar crucea triplă , cu cea de-a treia orizontală, cea mai mică, aşezată sub orizontala principală este asociată cu papalitatea. Cupolele bisericilor ortodoxe ruseşti au adesea în vârf asemenea cruci, dar cu cea de a treia orizontală, cea mică, aşezată sub orizontala centrală şi uneori înclinată.

                                              

     Crucea grecească

Are cele patru braţe egale şi formează planul bisericilor ridicate în stil bizantin. În Orientul Mijlociu, în epoca precreştină era simbolul zeilor asociaţi cu cerul, ca zeul mesopotamian Shamash sau ca zeul Anu. La azteci, această cruce aparţinea zeului comerţului, Yacatecutl ( Stăpânul Nas), iar în ritualul budist este numită visra vajra şi reprezintă puterea doctrinei lui Buddha

Crucea Sfântului Petru

Are braţele de jos egale, iar partea de sus este mai lungă. Sfântul Petru i-a rugat pe răstignitorii  Săi să-l răstignească cu capul în jos şi nu drept, spunând: „Nu sunt vrednic ca să fiu răstignit precum Hristos al meu; căci El a fost răstignit astfel pentru a privi spre pământ, unde avea să coboare în Iad pentru a elibera sufletele închise acolo. Răstigniţi-mă cu capul în jos ca să privesc către ceruri, acolo unde mă voi duce”. Cererea i-a fost îndeplinită. Astfel, marele Apostol al Domnului, Petru, şi-a sfârşit viaţa, plecându-şi capul la picioarele lui Hristos. Purtând crunta durere a lanţurilor în mâinile şi picioarele sale, şi-a dat sufletul său curat în mâinile lui Dumnezeu.

Crucea Sfântului Andrei

Este o cruce grecească în formă de X pe care a cerut să fie răstignit Sfântul Andrei, pentru că şi el se considera nevrednic de a fi răstignit ca Iisus. Această cruce este folosită ca semn de circulaţie, ca simbol al morţii, dacă nu respecţi regulile de circulaţie, la trecerea pe o cale ferată. De asemene, este reprezentată pe steagurile Scoţiei şi Insulei Jersey

Crucea malteză sau Crucea Sfântului Ioan

Numită şi Crucea cu opt colţuri, crucea malteză era semnul Cavalerilor Ospitalieri sau al Cavalerilor Sf. Ioan din Ierusalim, care protejau la început peregrinii, apoi a devenit un remarcabil ordin militar al Cruciatelor. Stabilindu-şi cartierul general în Malta, au devenit cunoscuţi sub numele de Cavalerii de Malta. Cele opt capete reprezintă beatitudinea (binecuvântarea) şi sunt alcătuite din patru vârfuri de săgeată. Această formă de cruce era cunoscută în  Asiria Antică, unde cele opt capete îi simbolizau pe zeii Ra, Anu, Belus şi Hea. Crucea Malteză este un simbol al protecţiei, un semn de onoare.

Pe curând,
Earnest