SFINȚI IERARHI ROMÂNI ERUDIȚI (IX). SFÂNTUL IERAH LEONTIE DE LA RĂDĂUȚI

 ,,Cu nevoinţe duhovniceşti toată viaţa ţi-ai petrecut-o şi, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.” ( Troparul, Glasul 8)

   
 

Racla  cu moaștele Sfinților Leonte și Teodosie

Cea mai veche știre despre Sfântul Leontie de la Rădăuți o avem de la un teolog ucrainean, Zaharia  Kopistenski, ieromonah din Kiev, care în cartea sa ,,Palinodia”, scrisă  între  anii 1621 și 1622, ne relatează printre sfinții din Moldova, că la Rădăuți ,,în episcopie, Sfântul Leontie, făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg.” Această informație confirmă faptul că la acea vreme, Leontie, primul Episcop al Rădăuților, era canonizat. De fapt, în ,,Istoria orașului Rădăuți” se spune că strada care ducea spre Mănăstirea Bogdana, prima mare necropolă domnească ( aici, sunt îngropați primii domni ai Moldovei și unii membrii ai dinastiei Bogdăneștilor, fiind 10 morminte),se numea Strada Sfântului, pentru că era drumul pe care veneau pelerinii, pentru a se închina la racla Sfântului Leontie.
  Conform tradiției, Sfântul Leontie s-a născut la Rădăuți, la sfârșitul secolului al XIV-lea și a învățat la Mănăstirea ,, Sfântul Nicolae” ( Mănăstirea Bogdana), ctitoria lui Bogdan I. Aici, el a  intrat în viața călugărească, fiind tuns în monahism cu numele de Lavrentie.  Mai târziu, primește binecuvântarea de a se retrage în sihăstrie în codrii Rădăuților, pe valea Putnei, unde se nevoiau mulți călugări, care l-au povățuit pe Lavrentie spre înaintarea în viața duhovnicească. Pentru că în jurul chiliei sale veneau mulți credincioși, care-i cereau ajutorul și sfatul, el a întemeiat un schit cu numele de Laura ( Lavra, care este considerată, deocamdată, prima sihăstrie din Moldova),în jurul căruia s-a  întemeiat o așezare, numită Laura, care aparține, astăzi,  orașului Vicovul de Sus. Aici, l-a avut învățăcel pe Daniil Sihastrul.

Rădăuți, Bogdana

   În anul 1402, Alexndru cel Bun a  împărțit teritoriul Mitropoliei Moldovei, în trei eparhii: Rădăuți, Suceava și Roman.  A ales Rădăuțiul ca centru episcopal, comasând în jurul acestuia toate parohiile și mănăstirile din Nordul Moldovei. De ce a ales Mănăstrirea Bogdana ca sediul Episcopiei? Probabil, pentru că aici au  fost îngropați strămoșii săi și pentru că, pe vremuri, Rădăuțiul a fost reședința ocolului ( organizație prestatală ) a voievodului Radomir.

    Însă, Alexandru cel Bun avea nevoie de un episcop și l-a ales pe egumenul de la Schitul Laura. Credem că l-a ales pe acesta nu doar pentru evlavia și credința lui, ci și pentru faptul că Lavrentie era un erudit, căci nu cred că domnul Alexandru cel Bun, întemeietor de școli (Școala de Miniatură de la Mănăstirea Bistrița, Scoala de Teologie și de Drept de la Suceava) ar fi numit episcop un analfabet,ci un teolog cu știre întemeiată de carte. Lavrentie a venit la Rădăuți, lăsându-l egumen la schitul său, pe Daniill Sihastrul.

  Ca Episcop al Rădăuților, Lavrentie a rămas un om al rugăciunii și al dragostei față de oameni, fiind căutat pentru rugăciunile sale făcătoare de minuni și pentru sfaturile pe care le dădea tuturor.  Când, ajuns la bătrânețe, n-a mai putut face față îndatoririlor episcopale, s-a retras din scaun, la schitul pe care îl întemeiase, nevoindu-se mai departe în pustnicie, ducând viață  isihastă, de liniștire, primind „schima mare”, treapta ultimă a făgăduințelor vieții călugărești. Ca schimonah, a primit numele de Leontie. Înainte de a muri, și-a chemat obștea, de la care și-a luat rămas bun..  A fost îngropat la Schitul Laura, dar pentru că la mormântul său veneau mulți credincioși, pentru vindecare,  s-a hotrât mutarea trupului său, pe care l-au găsit neputrezit, la Episcopia Rădăuților. Probabil, atunci, a avut loc prima sa canonizre, pe 1 iulie. Documentele vremii ne relatează că pe 1 iulie, se făce mare praznic și se dădea de mâncare oamenilor necăjiți, la Mănăstirea Bogdana.

   În anul 1639, când ucrainenii au prădat Rădăuțiul ( se știe că aceștia s-au răzbunat pe domnul Vasile Lupu, care nu a vrut să o dea de nevasta pe fiica, sa Ruxandra, lui Timuș, fiul cel mare al lui Bogdan Hmelnițki, care era cam needucat), dând foc mai multor așezări din Moldova. Probabil, după  ce acesta s-a retras, pentru că Vasile Lupu  s-a răzgândit, au mai rămas cete de hoți și de bandiți ucraineni, care au provocat mari stricăciuni. Atunci, de teamă ca bandiții să nu  profaneze corpul sfântului, călugării l-au ascuns într-o groapă făcută chiar sub mormântul său.  În urma săpăturilor arheologice dintre anii 1974 și 1977  au fost găsite moaștele Sfântului Leontie, ele fiind așezate într-o raclă în anul  1991, pentru a fi venerate de credincioși. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința de lucru din 20 iunie 1992, canonizarea oficială ( a doua canonizare) a Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți și includerea sa în calendarul creștin ortodox, cu data de prăznuire 1 iulie.

   Așadar, la Mănăstirea Bogdana, pe lângă mormintele din pronaos și naos ale  membrilor Dinastiei Bogdăneștilor, vă veți putea ruga și la racla Sfântului Ietah Leontie, care se află în partea dreaptă a naosului.

Pecurând,

Earnest