UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (X)

 ,,Fără eroi suntem toți niște oameni simpli fără să avem habar până unde putem ajunge ”

                                                                                                                                  Bernard Malamud

Baia Mare, Sfatul Bătrânilor  (1973).
Sculptor: Gheza Vida

  Luna octombrie, ca toate lunile anului, este încărcată de evenimente politice, economice, sociale, militare, religioase, tradiționale și culturale.Vreau să vă amintesc doar patru dintre acestea, după care vă voi prezenta alte două , mai puțin știute sau știute și uitate. 

   Luna octombrie a început cu trei mari evenimente: pe 1 octombrie credincioșii creștini sărbătoresc un eveniment important din istoria creștinismului: Acoperământul Maicii Domnului, devenit simbol, credință și speranță. Fie ca Maica Domnului să ne apere țara, ferindu-ne de război, de vrajba dintre noi, arătându-ne că iubirea, binele trebuie să triumfe în fața urii și a răului! Tot pe 1 octombrie este Ziua Internațională a Vârstnicilor, care din anul 1991 este sărbătorită, conform Rezoluției nr. 45/106 a Adunării Generale a Organizației  Naționale Unite. Anul acesta, nu am auzit niciun oficial al statului român, prezentând vârstnicilor omagiile pentru că ei există, trăiesc și  își desfășoară majoritatea activităților în spațiile construite de vârstnicii, care mai sunt în viață, că au fost învățați , tratați, vindecați, hrăniți și apărați  de aceștia. De asemenea, 1 octombrie este și Ziua Internațională a Medicilor. În această zi, am auzit doar critici la adresa medicilor! 

 Să nu uităm nici de Ziua  Armatei Românie, din 25 octombrie, care a fost stabilită prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959, pentru a-i  comemora pe eroii căzuți în lupta de la Carei ( 25 octombrie 1944), ultima bătălie de eliberare a Nordului Transilvaniei de sub ocupația horthystă.

Bobul de istorie

  Pe 7 octombrie 1207, a fost asasinat Ioniță Caloianul, țarul Imperiului Româno- Bulgar.

   

Ioniță Caloianul  (1168-1207)
Reconstrucția feței de către antropologul
Yordan Yordanov

Despre Țaratul Româno- Bulgar se scria în vechile manuale școlare de istorie și programa școlară rezerva 1 oră pentru această temă.  Acum, sunt manuale care le rezervă românilor sud-dunăreni doar o frază, iar altele nici măcar această frază. Despre românii situați în Platforma Prebalcanică (  teritoriul bulgăresc situat între Munții Balcani și Dunăre),  izvoarele bizantine din secolele XI-XII vorbesc numai de bine. De exemplu, Ana Comnena ne relatează în cronica sa,  că invazia cumanilor din anul 1094 a fost anunțată Împăratului Alexios I Comnenul de către căpetenia valahilor Poudilas (Bădilă). Un alt cronicar ne informează că valahii aveau ,, fortărețe care sunt foarte numeroase și ridicate pe stânci abrupte”. Ei locuiau alături de bulgari și cumani, dar se bucurau de privilegii economice și politice, pentru că aveau obligații militare în apărarea frontierelor nordice ale Imperiului Bizantin.

 Cum s-a constituit Imperiul Româno- Bulgar, pentru că știm că, în anul 1018, teritoriul fostului Țarat Bulgar a devenit provincie a Imperiului Bizantin, în urma înfrângerii bulgarilor de către Împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul? În istoria sa, Nicetas Choniates ne descrie amănunțit răscoala românilor, conduși de Petru și Asan, care i-a atras, alături de ei,  pe bulgari și pe cumani.Cauza acestei răscoale a fost  măsura vexatorie a Împăratului Isaac al II-lea Anghelos, care a vrut să-și pregătească o nuntă fastuoasă cu fiica Regelui Bela al II-lea al Ungariei prin jefuirea bunurilor și ,,prădarea turmelor” din teritoriul dintre Balcani și Dunăre. Conducătorii românilor Petru și Asan s-au întâlnit cu Împăratul Isaac al II-lea Anghelos la Kypsela ( azi Ipsela), pentru a obține unele ușurări ale noilor măsuri. Însă acesta nu numai că le-a refuzat cererile, dar i-a și umilit, poruncindu-i unui demnitar al său să-l pălmuiască pe Asan. Întorși acasă, cei doi au organizat răscoala, au câștigat multe lupte, au eliberat teritoriul respectiv,iar în anul  1186 au întemeiat Țaratul Româno-Bulgar, stabilind capitala la Tîrnovo, nu la Preslav unde a fost capitala Primului Țarat Bulgar. S-au purtat multe bătălii între bizantini și româno-bulgari susținuți de cumani, în care victoriile au fost când de o parte, când  de cealaltă parte, dar statul româno-bulgar și-a extins frontierele înspre apus și înspre răsărit. Cei doi frați au fost asasinați  de aceeași persoană, Ivanco, un feudal român invidios. Asan a fost asasinat în anul  1196, iar Petru  în anul 1197, dar ei au fost fondatorii Dinastiei Asăneștilor, care a condus acest țarat între anii 1186 și 1280. 

 Acestor doi întemeietori i-a urmat fratele lor mai mic, Ioniță numit Caloianul ( cel Frumos),

Târnovo, Biserica ,,40 de Sfinți”
Mormântul lui Ioniță Caloianul

poreclit  Rōmaioktonos ( omorâtorul de romei, adică de bizantini) Menționez că izvoarele bizantine îi numai pe români romani, vlahi, blahi, iar pe ei, bizantinii, romei.Ioniță Caloianul este unul dintre conducătorii români pe care îi îndrăgesc, chiar dacă a fost imprevizibil, dar  avea conștiința apartenenței la lumea romanică, socotindu-se urmaș al romanilor, cerând să fie respectat ca atare.În perioada domnieii sale, a avut loc Cruciada a IV-a, care nu a urmărit doar eliberarea Ierusalimului din mâinile musulmanilor, ci ocuparea tronului Constantinopolului, trecerea la cultul catolic al locuitorilor Imperiului Bizantin. Ei au întemeiat Imperiul Latin de Răsărit, împărat fiind Balduin de Flandra și  au distrus, au jefuit cât au putut. Ioniță Caloianul s-a pus în fruntea celor care au luptat împotriva noilor conducători, a profitat de instabilitatea politică de la Constantinopol, întărind în Balcani autoritatea sa. Balduin nu a vrut să recunoască suveranitatea statului condus de el și i-a cerut să restituie către Imperiul  Latin de Răsărit  teritoriilor ocupate de Asănești. Și-a găsit și omul! În anul 1205, sub zidurile Adrianopolui, oastea lui Ioniță Caloianul  alcătuită din români și bulgari, ajutată de 14.000 de cumani i-a înfrânt pe latini, iar Împăratul Balduin a fost luat prizonier și dus la Târnovo.Unele izvoare ne relatează că Ioniță Caloianul l-a tratat ca pe un oaspete, sperând să obțină avantaje, dar Balduin se pare că a pus ochii pe Ana Cumana, soția lui Ioniță Caloianul, ceea ce l-a determinat pe țar să-l închidă în turnul castelului.  Unele izvoare ne relatează că s-ar fi purtat tratative, timp de doi ani, pentru eliberarea lui Balduin, dar Ioniță a hotărât în cele din urmă, să-l condamne la moarte. În ceea ce privește relațiile sale cu Papalitatea, s-au păstrat scrisorile cu Papa Inocențiu al III-lea  căruia îi cerea să-i recunoască titlul de Împărat, iar Țaratul său să fie considerat ca un continuator al Primului Țarat Bulgar,  motivându-și prima cerință cu originea sa romană, iar Papa îi cerea să treacă la catolicism. Însă Papa Inocențiu al III-lea i-a trimis doar coroana regală și titlul de Rege și l-a numit pe Arhiepiscopul Vasile de Turnu doar ca primat al vlahilor și bulgarilor.  Ioniță Caloianul s-a făcut că nu pricepe și i-a mulțumit pentru încoronarea imperială și pentru recunoașterea titlului de Patriarh al Bisericii Țaratului Româno- Bulgar, promițându-i că în curând va trece la catolicism. Intenția sa era de a cuceri Constantinopolului, dar această ambiție  nu și-a putut-o realiza, pentru că, în timpul asediului Tessalonikului din anul 1207, a fost ucis de un general din oastea sa, cumanul  Mannaster. Osemintele sale au fost aduse la Biserica ,,40 de Sfinți” din Târnovo devenită necropolă a dinastiei Asăneștilor. Aceasta a fost ridicată  în anul 1230 de către Ioan Asan în urma victoriei împotriva  lui Teodor Komnin, conducătorul Epirului.

Bobul de cultură

  25 octombrie 1964, Monumentul Ostașului Român de la Carei

 

Carei, Monumentul Ostașului Român (1964).
Sculptor Gheza Vida, arhitect Anton Dâmboianu

La împlinirea a douăzeci de ani de la lupta eroică a ostașilor Armatei a 4-a condusă de Generalul Gheorghe Avramescu, în centrul orașului Carei, a fost ridicat Monumentul Ostașului Român. Monumentul este opera sculptorului Gheza Vida și al arhitectului Anton Dâmboianu. Acesta este realizat  din piatră albă, are o înălțime de 12 m, o întindere frontală de 18 m și o adâncime de 5 m. Pe monument este inscripționat textul ,,Glorie ostașilor armatei române căzuți în lupta eliberării Patriei”. Gheza Vida ne-a explicat simbolistica creației sale, astfel: „Lucrarea are mai multe elemente simbolice, începând cu acel cap de țăran care există la capătul complexului, simbolizând răscoalele țărănești care au fost pe aceste meleaguri. Urmează poarta jertfelor care s-au dat pentru eliberarea patriei. E țăranca ce împlântă o floare, simbolizează viața nouă care începe. Urmează soldatul eliberator care, sub forma în care e reprezentat, ilustrează un ostaș demn de menirea lui, participant activ la eliberarea Patriei. Ca punct culminant al acestui monument, am înălțat obeliscul sau flacăra veșnică, un obelisc ce seamănă cu turlele bisericilor din Maramureș".

 Bibliografie selectivă:

Academia Română, Istoria Românilor, Editura Enciclopedică, București, 2001, vol.III, p. 427-428:

Wikipedia, informații despre  Vida Gheza  și despre Monumentul Ostașului Român 

Pe curând,

Earnest