UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XVIII)

 ,,Nebunii îi urăsc întotdeauna pe înțelepți, ignoranții pe cei învățați, ticăloșii pe cei curați, stricații pe cei buni.” (Ioan Damaschinul, 675-753)

   

Revista ,,Familia”

Anul acesta , prima zi din  Luna Iunie ( numită popular Cireșar),1 Iunie- Ziua Internațională a Copilului -a coincis cu Marea Sărbătoare Creștină Sfânta Treime. Tot  în această zi, B.O.R. a sărbătorit 30 de ani de la înființarea la Iași a Postului de Radio Trinitas, de către Preafericitul Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. 

 Înainte de a vă prezenta bobul de istorie și de cultură, vreau să vă amintesc doar câteva evenimente care au avut loc în această lună: pe 5 iunie 1865, la Pesta, Iosif Vulcan a scos primul număr al revistei ,,Familia”, unde a debutat Mihai Eminescu ( de aceea, consider că această lună să fie în memoria românilor ca luna lui Mihai Eminescu și a Culturii Române, luna celor mai populari sfinți , Apostolii Petru și Pavel, cărora românii  le-au ticluit numeroase povești, a Sânzienelor); pe 9 iunie 1896, la Mitingul de la  Viena, s-au aflat și românii printre cei  6000 de participanți ai naționalităților din Imperiul Austro-Ungar, protestând împotriva sărbătoririi mileniului ungar organizat de Guvernul Bánffy;  pe 10 iunie 1876 ( acum 150 de ani),  la București, s-a înființat Societatea Națională de Cruce Roșie din România; pe 16 iunie 1835, la Iași s-a înființat Academia Mihăileană. De asemenea, consemnez un eveniment astronomic, despre care mulți oameni nu știu, și anume, Evenimentul Tunguska, din 30 iunie 1908.Atunci, a avut loc o explozie cauzată de un asteroid sau de un fragment de cometă care s-a prăbușit în taigaua din Estul Siberiei , aplatizând 80 de milioane de copaci, de pe o suprafață de 2150 km2

Bobul de istorie

Pe 14 iunie 1807 a avut loc Bătălia de la Obilești

Blazonul Familiei Ipsilanti (1805)

(astăzi, Valea Argovei, județul Călărași) între ruși, ajutați de oastea Domnului  Constantin Ipsilanti, și turci , din timpul războaielor ruso-turce, ca parte a Războaielor Napoleoniene. Marele Vizir Ibrahim Hilmi Pașa se afla la Silistra, cu o armată de 13.000 de oșteni, așteptând ordinul noului Sultan Mustafa IV ca să ocupe Bucureștiul. ( Menționez că între anii 1806 și 1807 în Istanbul au avut loc revoltele ienicerilor care  nu erau de acord cu reformele Sultanului Selim III, privind modernizarea armatei, determinându-l pe acesta să abdice, în favoarea vărului său, care-i susținea pe răsculați). În această perioadă, Țara Românească  și Moldova se aflau sub ocupația rusă și sub administrația lui Constantin Ipsilanti. Însă generalul rus Mihail Miloradovici, aflat în București, a hotărât să-i  împiedice pe turci să ajungă la București, venindu-i în întâmpinare, în fruntea unei armate de 12.000 de oșteni. În Bătălia de la Obilești ( aici, existase una dintre impunătoarele  curți domnești ale Domnului  Constantin Brâncoveanu, care de-a lungul războaielor  ruso-turco-austriece din secolul al XVII-lea,  a fost incendiată de multe ori), rușii au fost victorioși, iar vizirul s-a retras spre Silistra. Am ales acest eveniment din zdruncinata istorie  a românilor de la începutul secolului al XIX-lea, pentru a relata planul Țarului Alexandru I și al Domnului Constantin Ipsilanti. Trebuie să consemnez două aspecte, pentru ca să înțeleagă contextul istoric cei care vorbesc de ocupațiile rușilor ale celor două Țări Românești. În primul rând, începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea, cele două Țări Românești erau vasale Imperiului Otoman și sub protecția Imperiului Țarist. În al doilea rând, prin hatișeriful  de privilegii din anul 1802 date românilor de către  Imperiul Otoman li se confirmau acestora prevederile firmanelor din anii 1774, 1783,1791, prin care se stabileau obligațiile materiale și se fixa la șapte ani durata domniilor; înainte de expirarea termenelor, domnii nu puteau fi maziliți decât cu acordul celor două Puteri. Totuși, sultanii mutau domnii dintr-o țară în alta.Unul dintre acești domni a fost Constantin Ipsilanti, fiul Domnului Alexandru Ipsilanti și tatăl eteristului Alexandru Ipsilanti. Constantin Ipsilanti a avut mai multe domnii în Moldova și Țara Românească, între anii 1799 și 1807, domnind într-o perioadă grea,confruntându-se cu atacurile lui Pazvantoğlu, cu distrugerile provocate în București de marele cutremur din 26 octombrie 1802, de desele inundații și de cele provocate de incendiul din 9 septembrie 1804. El a întreținut, ca și Domnul Constantin Brâncoveanu, un serviciu de spionaj prin emisari-spioni în Europa, implicându-se și în revoltele ienicerilor. El era filorus, ceea ce îi nemulțumea pe turci. Planul său era să constituie un Regat al Daciei, prin unirea Serbiei cu Țara Românească și cu  Moldova, susținut de Țarul Alexandru I. Acesta, ca și Țarina Ecaterina, voia refacerea Daciei ca un stat-tampon între cele trei Imperii: Habsburgic,Țarist și Otoman ce urma a fi realizat până în anul 1830. Începutul acestui plan a fost prin numirea lui Constantin Ipsilanti ca domn, în anul 1806,  de către Rusia în cele două Țări Românești și în această calitate de domn al celor două țări unite a emis mai multe acte. Cu ajutorul Rusiei, urma să scape de suzeranitatea otomană și în acest scop își constituise o armată de 10.000 de oșteni. Însă victoria de la de la Obilești nu a putut fi fructificată, pentru că Rusia a fost înfrântă de Napoleon în Bătălia de la Friedland în aceeași lună cu victoria de la Obilești, ceea ce a determinat ca Rusia să-și  schimbe prioritățile, părăsind Țările Române. Un an mai târziu, Constantin Ipsilanti, neamaiavând sprijinul Rusiei, s-a stabilit la Kiev, unde a murit, în anul 1816. Soția sa Elisabeta , fiica lui Constantin Văcărescu, a murit la vârsta de 96 de ani, la Odesa. Astfel, sfârșea visul Unirii, care va fi realizat după o jumătate de secol, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 Ianuarie 1859.

Bobul de cultură

Cetatea Ungurașul 

La 22 iunie 1529, Petru Rareș l-a înfrânt pe Ferdinand de Habsburg în Bătălia de la Feldioara, ajutându-l pe Ioan Zapolya să devină Voievodul Transilvaniei, care-i dăruiește, în semn de mulțumire Domnului Moldovei Cetatea Ungurașul , astăzi, aparținând județului Cluj. Am ales să vă prezint pentru luna iunie un monument înscris pe Lista Monumentelor  din județul Cluj, o cetate aflată în ruină, pentru importanța pe care  a avut-o localitatea Unguraș în dezvoltarea învățământului și a tradițiilor din această zonă. De asemenea, Ungurașul reprezintă și în zilele noastre un model de bună conviețuire între români și celelalte minorități (maghiari, rromi, maghiari, ruși) între ortodocși și reformați - calvini, penticostali, adventiști, greco- catolici și romano-catolici.

 Cetatea Ungurașul a fost construită după Marea Invazie a Hoardei de Aur, din anul 1241, probabil în timpul  Voievodului Transilvaniei Ladislau  Kán, care a continuat politica de autonomie a Transilvaniei începută de Roland Borșa, el fiind menționat ca primul proprietar al cetății. Aceasta avea menirea să apere minele de sare de la Dej, Sasnireș ( Nireș, comuna Mica) și locul de încărcare a sării- portul Someșului de lângă Dej. Cetatea Ungurașul a fost construită din piatră luată din Cetatea Ciceu, având o formă pătrată cu laturile de 22 m. Astăzi, mai sunt vizibile ruinele bastionului estic și șanțurile de apărare. În anul 1996, Parohia Reformată Calvină din Unguraș a ridicat un monument pe care este inscripționat următorul  text în limbile latină, română, maghiară, germană : ,,Aici a fost Cetatea Ungurașului.”

  Cetatea Ungurașului a pierdut-o Petru Rareș în favoarea Voievodului Mailat, după care a cumpărat-o cu 8.000 de florini netrebnicul Cardinal Gheorghe Martinuzzi ( cel care și-a însușit o parte dintre comorile dacilor), care a dărâmat-o ca să n-o reia în stăpânire Petru Rareș. Tot Martinuzzi a dărâmat și Ciceiul ( refăcută de în secolul al XIV-lea, care aparținea, de asemenea, lui Petru Rareș). Pietrele Cetății Ungurașul le-a folosit la ridicarea Cetății Gherla.

  La Unguraș, încă din anul 1330, pe lângă Biserica Catolică ( în vremea preotului Ioan)  funcționa o școală, care a fost preluată, în anul 1643, de către Biserica Reformată. Aceasta  a funcționat în clădire proprie până în anul 1875, când s-a deschis o școală de stat. În această comunitate, au fost păstrate multe obiceiuri și tradiții cum a fost practicarea clăcii la culesul cireșilor, la Sărbătoarea Secerișului sau la culesul strugurilor ( singura tradiție care se mai păstrează).Acestea  se încheiau cu o masă dată de gazdă ( la culesul cireșilor), cu împletitul cununii  care era purtată de-a lungul satului însoțită de cântece ( la Sărbătoarea Secerișului) sau cu un bal.

 În legătură cu Cetatea Ungurașului, au fost create legende consemnate de către istoricul și etnograful József  Kádár din Turda, în ,,Monografia Solnoc-Dăbâca”, printre care și legenda din  care am copiat, următorul fragment: ,,A coborât din cetate o fată de uriaș (deci cetatea a fost construită și locuită de uriași ) să vadă ce se petrece în jurul cetății. Se uita în jur, privea mirată satele, grădinile și oamenii care erau mici față de mărimea ei. A ridicat un agricultor cu boi cu plug și bucuroasă s-a dus la tatăl uriaș să arate ce a găsit. Tatăl cand i-a văzut s-a supărat explicând fetei că omulețul nu poate deveni jucărie pentru că acesta lucrează pentru ei, deci să-l ducă înapoi, altfel rămân fără mâncare.”

  Oare, cine erau piticii și cine erau uriașii?

Pe curând,

Earnest

 Bibliografie selectivă:

 Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010; 

 József  Kádár, Monografia Solnoc-Dăbâca, Dej 1902.

P.S. Mâine, este Ziua Învățătorului.Cu această ocazie, le urez tuturor celor care slujesc sau au slujit  Învățământul, acest sistem educațional, fără de care niciun om  n-ar putea exercita vreo meserie și ar fi doar căutător de hrană sau un cerșător,  multă sănătate  și mulți ani cu minte limpede!

https://www.youtube.com/watch?v=w90yNRCDSbk Îmnul Învățătorului- Chemaţi de sfânta datorie, Versuri: Victor Bilciurescu Muzica: Al. Mihăilescu-Buşteni, urmat de Mihai Eminescu - Fiind băiet păduri cutreieram