POLITICIENII ȘI POPORUL

 ,,O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți,/Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți,/Și cu voi drapându-și nula, vă citează toți nerozii,/Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii.”( Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

 

Nu am vrut să scriu deloc despre această fanfaronadă la care poporul român asistă de aproape o lună .Politicienii noștri sunt interesați de funcțiile lor,  se laudă și se acuză reciproc, dar au uitat de popor.Televiziunile sunt intresate mai mult de nunțile vedetelor și mai puțin de elevii olimpici internaționali și de profesorii care i-au pregătit. În ceea ce privește mitingul slujitorilor învățământului la care au participat 20.000 de persoane, nicio vorbă! De asemenea, nu s-a  vorbit nimic despre Eminescu sau despre Caragiale, pentru că ,probabil, nu au audiență. Totuși o televiziune, pe 15 iunie,  ne-a oferit ,,Conul Leonida în față cu reacțiunea”. Așadar, Eminescu și Caragiale m-au scutit pe mine să-i critic pe politicieni, pe criticii literari, pe analiștii politici și pe istorici și să le pun în fața titlului ,,pseudo”

Citate copiate din ,,Scrisoarea III” și din  ,,Conul Leonida în față cu reacțiunea”, ca să nu mi se spună că eu am adăugat  niscaiva versuri sau replici;

,,Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?/N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer?Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?/Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii,/N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți/În aplauzele grele a canaliei de uliți,/Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii,/Măști cu toate de renume din comedia minciunii? (...)Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,//Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget,/Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri,/La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri;/Toți pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,/Quintesență de mizerii de la creștet pînă-n talpă./Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască,/Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască…/Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii!/Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii,/În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie,/Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie./Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte,/Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte,Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri/Și aplaudă frenetic schime, cîntece și jocuri.../Și apoi în sfatul țării se adun să se admire.”

Leonida: ,,Aşa, cum îţi spusei, mă scol într-o diminează, şi, ştii obiceiul meu, pui mâna întâi şi-ntâi pe

,,Aurora Democratică', să văz cum mai merge ţara. O deschiz... şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma: '11/23 Făurar... a căzut tirania! Vivat Republica!Răposata dumneaei - nevastă-mea a d-întâi - nu se sculase încă. Sar jos din pat şi-i strig: Scoală, cocoană, şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din popor; scoală, c-a venit libertatea la putere!Când aude de libertate, sale şi dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: găteşte-te degrab', Miţule, şi... hai şi noi pe la revuluţie. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede pe jos pân' la teatru... (Cu gravitate:) Ei, când am văzut... ştii că eu nu intru la idee cu una cu două. (...)Dar, când am văzut, am zis şi eu: să te ferească Dumnezeu de furia poporului!... Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare, şi lume, lume,... de-ţi venea ameţeală nu altceva. (...) Ei, cât gândeşti c-a ţinut toiul revuluţiei? (...)Trei săptămâni de zile, domnule.e te gândeşti dumneata, că a fost aşa un bagadel lucru? Fă-ţi idee: dacă chiar Galibardi, de-acolo, de unde este el, a scris atunci o scrisoare cătră naţiunea română.Vezi dumneata, i-a plăcut şi lui cum am adus noi lucrul cu un sul subţire ca să dăm exemplu Evropii, şi s-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să firitisească...Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte ca acuma: 'Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica! Vivat Prinţipatele Unite!' Şi jos iscălit în original 'Galibardi'.( ...) Auz; da' nu e, nu se poate să fie revuluţie... Câtă vreme sunt ai noştri la putere, cine să stea să facă revuluţie? Nu e revuluţie, domnule, e reacţiune; ascultă: (citeşte tremurând:) Reacţiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunere, ea stă la pândă ascuţindu-şi ghearele şi aşteptând momentul oportun pentru poftele ei antinaţionale... Naţiune, fii deşteaptă!' (cu dezolare:) Şi noi dormim, domnule!”

Pe curând,
 Earnest