luni, 6 iulie 2026

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XIX)

 ,, Cultura este un al doilea Soare pentru cei culți.” ( Heraclit)


 Astăzi, este Ziua Internațională a Sărutului, iar mâine, pe 7 iulie, este Ziua Internațională a Ciocolatei. Luna iulie este încărcată de Zile Internaționale , printre care și a Șahului , a Prevenirii Înecului ș.a. A debutat cu prăzmuirea Sfântului Ierarh Leontie ( Laurențiu/Lavrențiu)  de la Rădăuți, ( despre care am scris pe acest blog, pe 6 iulie 2023), a continuat cu cea  Sfântul Ștefan cel Mare și Sfânt și se încheie cu Ziua Internațională a  Prieteniei și a Traficului de Persoane ( știați că pe 15 iulie 1631, domnul Moldovei Leon Tomșa a fost obligat să-i expulzeze de pe  boierii și pe negustorii greci de pe teritoriul Moldovei, cu excepția celor căsătoriți cu pământence și așezați în țară?).
Bobul de istorie
 
Pe 19 iulie 1612, Domnul Ștefan Tomșa II , pe locul numit  ,,Cornu lui Sas” de pe lângă Prut,  l-a învins pe Constantin Movilă susținut de cumnatul său, Ștefan Potocki și de hatmanul Zolkiewski. Pe pan Potocki l-a prins și l-a trimis pentru a fi întemnițat la Edi Kule, hatmanul 
Zolkiewski a scăpat cu fugă rușinoasă, iar Constantin Movilă a fost prins de tătari, dar și-a pierdut  viața în apa Nistrului.
Mănăstirea Solca, restaurată
Cine era acest Ștefan Tomșa II ( 1611-1615 și 1621-1623) și cum a ajuns domn al Moldovei? Despre dânsul avem informații de la Miron Costin, de la Matei al Mirelor, de la cronicarul polonez Piasecki și de la călătorii-cronicari străini, care au trecut prin Moldova, în acele timpuri. Ștefan Tomșa II a fost fiul Domnului Ștefan Tomșa I ( 1563-1564) , cel care l-a lovit cu buzduganul în față, omorându-l pe Despot Vodă, pentru că nu era de acord ca Moldova să fie condusă de venetici și fratele Domnului Țării Românești Leon Tomșa ( 1629-1632). Spre deosebire de Leon, el   era fiu nelegitim ( nu se știe cum se numea mama sa) și s-a născut la Galeri ( azi, în comuna Horgești, județul Bacău), pe Valea Răcătăului. A pribegit mult prin Europa, ca oștean, luptând chiar și în Pirinei, a slujit pe la curți  străine ( a fost lefegiu în slujba lui  Regelui Ștefan Bathory al Poloniei ), la turci și, alături de ieniceri, a luptat împotriva perșilor. Vitejia sa i-a plăcut Vizirului Mehmed-Pașa, care i-a dat steag de domnie în Moldova, după ce a fost mazilit Constantin Movilă, care era filopolonez. Menționăm că, în acele vremuri, Moldova era vasală Imperiului Otoman, iar domnii trebuiau să fie confirmați de Poartă, dacă erau aleși de Sfatul Țării sau puteau fi numiți de Înalta  Poartă, dacă vizirii sau sultanii se îndoiau de credința  domnilor din Țările Române.Aceștia erau unși ca domni de Patriarhul de la Constantinopol, dar și de Mitropolitul Moldovei, respectiv, de cel al Valahiei. Doamna Elisabeta și Constantin Movilă s-au retras la Hotin, apoi în Kanemița, iar o parte a boierimii filopoloneze, printre care Nistor Ureche, Dumitru Buhuș, a cerut ajutor Poloniei, dar fără rezultat, pentru că Ștefan Tomșa II fusese  înscăunat domn, pe 20 noiembrie 1611. Ajuns domn,  Ștefan, știind că polonezii îl vor ajuta până la urmă pe Constantin Movilă,   a chemat ,,oastea țării” formată din țărani și târgoveți, pregătindu-i de luptă , promițându-le că îi va apăra de lăcomia boierilor. Lui i s-au alăturat căpitanii lui Mihai Viteazul, Mârza, Gheța, Raț. Astfel, a avut loc, după șapte luni de domnie, bătălia amintită, mai sus. Ștefan Tomșa II a fost numit ,, voievodul săracilor”,pentru că le-a făcut acestora dreptate ,pe mulți i-a îmboierit ( pentru că o parte dintre vechii boieri au sfârșit cu capul tăiat de gâdele domnului și țara rămăsese fără Sfatul Țării), le-a dat dregătorii ( printre aceștia a fost și căpitanul Mârza), a înzestrat oastea , a ctitorit Mănăstirea Solca, sfințită de Mitropolitul Anastasie Crimca, împreună cu Episcopul  de Rădăuți Aftanasie și cu Episcopul de Roman Pavel, care l-au ajutat și la ridicarea acesteia,   cu scopul de a fi necropolă domnească ( le-a dat călugărilor dreptul ca  să ridice o ,,fabrică”de bere), a ridicat Biserica din Poartă de la Curtea Domnească din Iași, pe care a dărâmat-o Sobieski, a ridicat al doilea altar al Bisericii de la Pângărați, iar doamna sa a dăruit o dveră la Mănăstirea Putna. A avut o fiică, Principesa Roxandra Tomșa, cu italianca Genevra.
Unii contemporani ai săi spun ca era ,,bețivan, muieratic, aspru, dar judeca drept”.  În politica externă, el  a considerat că cele trei țări române trebuiau să fie unite, în lupta împotriva celor care voiau să le cucerească, încheind alianțe cu Principele Transilvaniei Gabriel Bethlen și cu Domnul Valahiei Radu  Mihnea.De asemenea, a încheiat alianță și cu Hanul Cantemir-bey al Crimeei, singurul care nu l-a trădat ( până și Mârza s-a alăturat familiei Movilă ). În scurtele sale domnii, s-a confruntat cu multe comploturi, învingându-i pe complotiști  la Cucuteni-Iași sau la Fântâna lui Păcurar. A fost mazilit de două ori : prima dată, pe 22 noiembrie 1615, succesându-l la domnie Alexandru Movilă, iar a doua oară, în august 1623. A murit undeva pe malurile Bosforului. Nu se știe unde a fost înmormântat.
Bobul de cultură
 
Pe 29 iulie 1912, în cartierul Pantelimon din București, s-a născut Nicolae Aurelian Steinhardt,
într-o familie de evrei. Tatăl său era directorul unei fabrici de mobilă și cherestea. El s-a creștinat în închisoarea de la Jilava, pe 15 martie 1960 , fiind botezat de călugărul - preot basarabean Mina Dobzeu.  A fost închis, în anul 1958, pentru că nu a vrut să depună mărturie împotriva filosofului Constantin Noica, fiind condamnat la 12 ani de muncă silnică, la 7 ani de degradare civică,  confiscându- i-se, de asemenea, toate bunurile. El a  absolvit Facultatea de Drept și și-a susținut doctoratul, în anul 1936, în drept constituțional. A fost eliberat în anul 1964, iar după moartea tatălui său, s-a retras la Mănăstirea Rohia, unde a organizat cele 23.000 de volume ale bibliotecii mănăstirii, iar în anul 1980 a fost tuns în monahism de către Episcopul  Iustinian Chira. A murit, pe data de 30 martie 1989,de angină pectorală și a fost  înmormântat în cimitirul de  la Mănăstirea Rohia. Am scris câteva date din viața acestui mare om de cultură: jurist, eseist, critic literar, scriitor, dar ,mai ales, om de înaltă ținută morală, pentru a vă aminti, una dintre  scrierile sale,  cartea  ,,Jurnalul fericirii”. Dintre toate cărțile pe care le-am citit, consider ,,Jurnalul fericirii” una dintre cele mai bune cărți scrise în Lume, pentru că ne convinge ( indirect, prin relatarea biografiei sale) că  fericirea este întâlnirea cu Hristos, cu cele trei valori: înțelepciunea, libertatea obținută prin credință  și  iubirea de aproapele tău.
,,Nicăieri și niciodată Hristos nu ne-a cerut să fim proști. Ne-a chemat să fim blânzi, buni, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.”
Pe curând,
Earnest
Ion Suruceanu ,,Sărut femeie, mâna ta” https://www.youtube.com/watch?v=P2wqypRmP_I





2 comentarii:

Diana spunea...

Foarte frumos si interesant.Merci

Anonim spunea...

🎩💐👌