EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XII). YEON-mi PARK , DRUMUL SPRE LIBERTATE

Yeon-mi Park, la summit-ul de la Dublin,2014

" Cînd am fugit în Coreea de Sud, am fost surprinsă să aud că bobocii de floare și ramurile verzi de primăvară simbolizează viața și reînnoirea, în alte părți ale lumii. În Coreea de Nord, primăvara este anotimpul morții. Este perioada când rezervele noastre de alimente sînt epuizate. (...). Primăvara mureau cei mai mulți oameni de foame. Eu și sora mea îi auzeam adesea pe adulți cînd vedeau cadavre pe străzi țîțîind dezaprobator:" "Păcat că nu au mai rezistat pînă la vară!'"

"Nu am știut niciodată că cunoașterea poate fi o sursă de fericire. Cînd eram mică, visul meu era să am o găleată de pîine. Acum începeam să am                                                                                        visuri mari "

                                                                                                                      (Yeon-mi Park, Drumul spre libertate)

Yeon-mi Park, a fost născută la 4 octombrie 1993, la Hyesan-Coreea de Nord, într-o familie de intelectuali, din casta (songbun) "de bază ", "oscilantă " , față de care ar putea exista îndoieli că ar fi loială Conducătorului Suprem sau statului. Actualmente, locuiește la Seul, este studentă la Universitatea Dongguk, la Facultatea de Justiție Penală, militantă pentru Drepturile Omului, speaker, autoare. Prima sa apariție publică a fost în anul 2011, la Seul, pe un post național de televiziune EBS ( Educational Broadcarting System), devenind cunoscută pe plan internațional în urma discursului de  la summit-ul  din anul 2014 de la Dublin "Young One World ", organizat anual, unde  reprezentanți ai tinerilor din întreaga lume dezvoltă soluții la problemele globale.  A scris pentru "Washinghton Post", a dat interviuri la "The Guardian", a activat ca misionară în cadrul organizației "Youth With a Mission", în Atlanta și în Costa Rica.

  Cartea " Drumul către libertate. Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord" a apărut  în anul 2015, în Anglia și a fost tradusă la noi de Ioana Aneci, fiind editată de Polirom. În această autobiografie, autoarea ne relatează realitatea societății nord-coreene ( atât de asemănătoare cu aceea descrisă în romanul său, "Prințesa Bari", de sud-coreanul Hwang Sok-young) dominată de doctrina-religie Yuch (" încrederea în sine") a regimului Kim Jong II, centrată pe liderul sacru, "zeitatea pentru popor". Foametea, lipsa apei și a curentului electric, corupția, îndoctrinarea, teroarea, îngrădirea libertății de exprimare și de deplasare pe teritoriul propriei țări sunt doar câteva aspecte din viața cotidiană a nord- coreenilor pe care eu vi le enumăr, din relatările scriitoarei. Autoarea  ne prezintă evadarea familiei sale din Coreea de Nord, traumele prin care au trecut în lungul drum spre libertate, spre Coreea de Sud, prin  China și Mongolia. Cartea nu poate fi povestită. Trebuie citită ca și cartea Malalei, pe care v-am recomandat-o anul trecut. Ambele militante sunt optimiste. Yeon-mi Park, consideră că : " schimbarea s-ar produce în Coreea de Nord, dacă ceilalți dezertori nord-coreeni ar pleda pentru drepturile omului în Coreea de Nord. "   Spre finalul cărții, autoarea are o reflecție, pe care ar trebui să o reținem:  "... fiecare dintre noi are deșertul lui. Poate că nu este același deșert ca al meu, dar toți trebuie să-l traversăm pentru ca viața noastră să aibă un scop și să fim liberi ".

Lectură plăcută!

Pe curând, 

Earnest

O INSTITUȚIE DEMOCRATICĂ NEOFICIALĂ:STRADA. SECVENȚE

1848, București
 Ana Ipătescu în fruntea revoluționarilor

Secvența1.Odată cu Revoluția franceză, când strada a dărâmat Bastilia, simbol al absolutismului și al dreptului omului de a se revolta, de a nu fi de acord cu cei ce impuneau legi și reguli discriminatorii, strada a devenit prima  instituție democratică, care n-a fost niciodată oficializată, dar care a legiferat lozinca Libertate, Egalitate, Fraternitate. Strada trebuie să aibă lideri, să aibă opinii și programe coerente, trebuie să știe ce vrea. Numai că strada nu știe întotdeauna ce vrea, dar de cele mai multe ori, strada a fost vocea și voința poporului. Tot strada, la București, în anul 1848, a răsturnat Guvernul provizoriu trădător și a instaurat primul Guvern democratic din România, iar în anul 1989, strada l-a dat jos pe Ceuașescu, dar aceeași stradă au făcut doi președinți în România, au răsturnat 2 guverne: Boc și Ponta, total opuse în politica lor privind interesele poporului: unul a luat, celălalt a dat. Se pare că poporului nu-i place nici să i se ia, nici să i se dea sau probabil, liderii străzii au avut interese diferite.

Secvența 2. Marele regizor italian, Fellini, a realizat în anul 1954  celebrul film "La Strada", o dramă profundă a artiștilor ambulanți, care își duceau viața în stradă. Fellini a susținut întotdeauna că acest film nu a avut niciun mesaj ascuns, ci a fost pur și simplu un film realizat din solidaritate față de artiștii ambulanți Eu nu cred  în aceste declarații, pentru că știu cât de săracă era Italia și  prin câte frământări politice și sociale trecea în  acele vremuri! Le amintesc celor care au văzut filmul, pe cele 3 personaje, încercând să le dau o interpretare, care va părea multora o exagerare: Gelsomina-inocenta vândută brutalului artist de circ ambulant Zampano-trăiește în lumea ei plină de iluzii, dar care la un moment dat este cutremurată de violența vieții, fiind părăsită de Zampano atunci când se îmbolnăvește și moare în singurătate. Gelsomina este marea masă a străzii cu iluziile și speranțele ei, care a reușit să dărâme orânduiri, conducători, dar care a fost mereu părăsită, manipulată de lideri, în interesul lor. Zampano este bărbatul care își impune voința, lipsit de sentimente, durul care vrea să stăpânească și să-i controleze și manipuleze sentimentele Gelsominei dar și ale altor femei. El corepunde atât de bine unor lideri din stradă, manipulatori fără scrupule. Ultimul personaj este Nebunul pe sârmă, Il Motto, cel care o face pe Gelsomina să înțeleagă că fiecare om are un scop în viață. Este omorât de Zampano. El este manifestantul din stradă care știe ce vrea, știe de ce a ieșit în stradă, care nu se lasă manipulat, care nu își face iluzii dar care știe că niciodată ideile mărețe nu vor pieri, chiar dacă cei care le-au creat sunt aici muritori.

Dușman al luptei de clasă- caricatură

Secvența 3. Vă amintiți de perioada când pe străzi se aflau panouri cu eroi ai muncii socialiste sau cu caricaturile "dușmanilor luptei de clasă" ? Îmi amintesc că într-o zi, când veneam de  la școală ( eram prin clasa a II-a), m-am înspăimântat foarte tare în fața unei astfel de caricaturi. Am întrebat-o pe mama ce înseamnă sintagma "luptă de clasă". Mama m-a privit lung și mi-a răspuns scurt: "caricatură". Până când am învățat la școală, la istorie, ce este "lupta de clasă", eu am știu că aceasta înseamnă ""caricatură"". Mult mai târziu, când am înțeles societatea și politica, mi-am dat seama ce a vrut mama să spună  prin "caricatură". Zilele acestea, am senzația că trăiesc într-o țară caricaturală, care este o "caricatură". Când am văzut mașinile negre ale ANAF-ului cu înscrisul "executare silită", mi-am amintit de mașinile Gestapo-ului din filmele documentare și artistice, iar comportamentul reprezentanților acestei instituții era atât de asemănător cu acel  al ofițerilor  Gestapo-ului, încât m-am speriat la fel de tare ca atunci când am privit caricatura  dușmanului "caricatură" din copilăria mea. Mi-am zis că această dramatică "caricatură" a zilelor noastră este o înspăimântătoare imitație a epocilor fasciste și staliniste, care va avea  consecințe negative asupra societății democratice pe care ne străduim să o reconstruim de vreo 26 de ani!

Secvența 4. Strada revoltată răstoarnă acea "caricatură", care nu este lupta de clasă, ci dictatura pe care am cunoscut-o eu atunci când am înțeles societatea și politica, dictatura în care au trăit părinții mei, în care am trăit eu și în care nu vreau să trăiască copiii mei!

Pe curând,

Earnest

DESPRE MOLDOVA ȘI MOLDOVENI

 "Sunt oameni și în Moldova!"

                                      (Miron Costin)

  Românilor le place să-și satirizeze semenii, prin bancuri, scoțându-le în evidență unele  defecte , atitudini specifice. Astfel, oltenii, ardelenii, moldovenii, evreii, țiganii sunt ținta bancurilor, scopul acestora fiind nu numai umoristic , ci și moralizator. În aceste bancuri, nu simți răutate, dispreț sau ură, cum simți în afirmațiile unora , când se referă la Moldova și moldoveni. Trist este faptul că unii indivizi, care nu uită să ne amintească cât sunt ei de educați (vezi Mădălin Voicu) și culți vorbesc cu foarte mult dispreț despre Moldova și moldoveni. Mulți dintre ei nu au călcat niciodată în Moldova, habar nu au că acest teritoriu românesc ( Moldova istorică reprezintă 30% din teritoriul României Mari, fiind cea mai întinsă provincie istorică din cele 4 țări românești) este încărcat de spiritualitate, prin zonele sacre binecuvântate de Dumnezeu (Kogaionul dacic-Muntele Tazlău, Ceahlăul, Țâpova), prin cele sacralizate de oameni prin ritualuri specifice sfințirii unor locașuri religioase, prin oameni spiritualizați, dăruiți cu bioenergie vindecatoare sau prin cultură. 

  Vreau să le amintesc acestor indivizi, ce datorează ei Moldovei și moldovenilor și-i invit să vină în concediu în Moldova, să-și încânte privirea cu  peisaje frumoase, să admire bijuteriile arhitecturii medievale și moderne, să viziteze muzeele și să guste din bucatele, vinurile moldovenești și să tânjească după frumoasele sau frumoșii moldoveni!

 Dragii mei îngânfați, vă spun că prima universitate românească a fost întemeiată la Suceava, în vremea lui Alexandru cel Bun, iar prima universitate de stat tot de un domnitor ce  poartă și numele de Alexandru (Ioan Cuza) a fost întemeiată la Iași. Tot în Moldova cea înapoiată a fost prima Școală de miniatură din sud-estul Europei (Mănăstirea Bistrița-G. Uric),au fost mari școli de pictură murală și de muzică, iar în perioada interbelică, Moldova se mândrea cu 4 universități celebre: Iași, Chișinău, Cernăuți și Suceava. Aici, în Moldova, G.Țamblac scria prima biografie românească ("Viața Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava"), iar Miron Costin scria primul poem filosofic românesc ("Viața lumii"). Nu știu cum se face, dar primii români intrați în conștiința culturală universală au fost tot moldoveni: Dimitrie Cantemir și Spătarul Milescu. Psaltirea a fost tradusă în versuri de Mitropolitul Moldovei Dosoftei, punându-se astfel bazele limbii române literare. În Moldova înapoiată, Dragoș Coman a creat celebrul albastru de Voroneț și la Arbore-biserica sa de suflet- a realizat 33 de nuanțe de verde ( ați văzut Mănăstirea Arbore? Ați auzit de ea?), iar Ștefan cel Mare și Sfânt a ridicat la Pătrăuți prima mănăstire-spital de măicuțe din spațiul românesc. Și tot el a ridicat prima biserică-mausoleu la Războieni ( primul mausoleu în spațiul nostru l-a ridicat Traian la Adamclisi) Și tot în Moldova, singura regiune din țară care nu a putut fi ocupată în primul Râzboi Mondial,  unde leneșii de moldoveni au luptat desculți la Mărășești pentru a-și apăra glia, au fost ridicate 6 mausolee ( 4 sunt în județul Vrancea  și 2 în județul Bacău. Le-ați vizitat, știți unde sunt?). Moldovenii sunt primii care s-au gândit la elaborarea unei constituții ( vezi mișcarea cărvunarilor, Iași 1822), să întemeieze un stat modern de tip republică 1802- D.Sturdza ( băcăuanii au și încercat în revoluționarul an 1848 pentru câteva zile să organizeze o republică) și tot un moldovean, Alexandru Ioan Cuza, a deschis calea spre România modernă, prin reformele sale atotcuprinzătoare!

  Mi-ar trebui pagini întregi să scriu numele unor mari oameni de cultură moldoveni, dar nu  mă pot abține să nu amintesc doar câțiva dintre ei, din epoca modernă și contemporană.  Istorici: Mihail Kogălniceanu, Hașdeu ( lingvist deopotrivă), A.D.Xenopol, Nicolae Iorga și întemeietorul școlii românești de arheologie, Vasile Pârvan, filosoful Vasile Conta, biologi și geografi , întemeietori de noi ramuri ale științelor : Ion Ionescu de la Brad, Emil Racoviță, Grigore Antipa, Ion Borcea, medici, chimiști, fizicieni, matematicieni: D. Bagdasar, Ernest Juvara, Petre Brânzei, Ion Lascar, Petre Poni, Ștefan Procopiu, George Vrânceanu, D.I.Mangeron, Solomon Marcus etc., marii ingineri Gheorghe Asachi, Anghel Saligny sau Gh. Botezatu precursorul programului "Apollo", muzicieni, începând cu Barbu Lăutaru și continuând cu Flechtenmacher, Burada, Porumbescu, Muzicescu, ajungând la marele Enescu și lista continuă, sculptori Irimescu, Marcel Guguianu, George Apostu, pictori Octav Băncilă, Nicolae Tonița, Dan Hatmanu dar să nu-i uităm nici pe C.Tănase, Birlic, Emanoil Petruț, I.Dichiseanu sau pe Arșinel. Dar despre Alecsandri, Creangă și de poetul național Mihai Eminescu, de M.Sadoveanu, Victor Ion Popa și de contemporanii Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu sau de Matei Vișniec, Nichita Danilov ați învățat la școală că sunt moldoveni? Primii critici literari, tot moldoveni au fost: C.Dobrogeanu Gherea și Titu Maiorescu. Tinerii regizori care au adus premii României, Corneliu Porumboiu și Cristian Mungiu, culmea! sunt  moldoveni.

  Ca să vă dezmeticesc, vă spun că moldovencele nu sunt doar frumoase, sunt și deștepte, curajoase, deschizătoare de drumuri. Prima româncă, ce s-a pus în fruntea unei oștiri a fost Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareș. Prima femeie inginer din Europa este gălățeanca Elvira Zamfirescu, prima femeie inginer silvic din lume este băcăuanca Aurora Gruescu, prima femeie neurochirurg din lume este fălticeanca Sofia Ionescu Ogrezeanu. Moldovencele au excelat și în domeniul artelor: scriitoarele Sofia Nădejde, Magda Isanos ( medic și avocat), Elena Farago, Otilia Cazimir, sculptorița Olga Sturdza, regizoarele Elisabeta Bostan, Sorana Coroamă, sopranele de talie mondială Nelly Miricioiu, Angela Gheorghiu, cea mai bună voce a muzicii pop, Loredana Groza , veșnica tânară Stela Popoescu, frumoasa și talentata Diana Lupescu, vocile inconfundabile ale unei muzici veritabile populare: Angela Moldovan și Sofia Vicoveanca și să nu le uităm: pe aceea care a atins perfecțiunea în gimnastică, Nadia Comăneci și nici pe atleta Doina Melinte, ori pe prima româncă parașutistă cu brevet, Smaranda Brăescu, campioană europeană (1931) și mondială (1932) sau pe contemporana noastră, tânăra Simona Maierean, prima româncă pilot de avion supersonic.  Moldovencele au fost bune și în spionaj, Vera Atkines , fiind considerată cea mai bună femeie spion din cel de Al Doilea Război Mondial. Ce ziceți despre frumoasele și deșteptele moldovence din mass media si de Mariana Cojocaru ?

  Dragii mei infatuați bucureșteni, intelectuali din afara Moldovei (mă refer la cei care-i disprețuiesc pe moldoveni), îmi cer iertare pentru cei de Dincolo și pentru cei contemporani, moldoveni celebri, de aici, de dincolo de Prut, din nordul Bucovinei, pe care nu i-am pomenit, dar ei există în cultura românească, în sportul românesc și în conștiința noastră a celor care nu facem deosebiri între români, care cunoaștem și respectăm valorile acestui popor. Moldovenii nu sunt cei mai leneși, bețivi,violatori, criminali români. Ei sunt români ca toți românii, cu defecte și calități, dar sunt cei care au creat Miorița și v-au dat bătaie de cap la școală, când a trebuit s-o analizați, așa cum v-au dat bătaie de cap cronicarii, junimiștii, marile Eminescu, George Bacovia. În loc să ne disprețuiți, veniți în Moldova, vizitați Iașul, Suceava, Rădăuțiul, Fălticeniul, mănăstirile din întreaga Moldovă, Galațiul și Botoșaniul, Slănic Moldova și Țara Vrancei!Treceți și dincolo de Prut, pe la Hotin și Soroca, în sud la Chilia și Cetatea Albă sau în nord, la Cernăuți,  ca șă vedeți ce au făcut ucrainieni din moldoveni, ca să nu-i mai compătimiți atât de mult pe ucraineni!

Pe curând,

Earnest

CE AȘTEPT ÎN ANUL MAIMUȚEI DE FOC ?

 Am intrat în Anul Maimuței de Foc! Maimuța este vioaie, se mișcă repede, este ironică, răutăcioasă, generoasă, amuzantă, uneori țâfnoasă, fidelă, nu suportă nedreptatea și foarte inteligentă, iar atunci când este de Foc, te arde! ( să ne amintem de ultimul An de Foc al Maimuței-1956- când au avut loc primele manifestări anticomuniste din lume în Ungaria, Polonia, România- mișcările studențești din Timișoara, Iași, București, Cluj, Târgu Mureș-, când a avut loc revolta de celular a deținuților politici din Penitenciarul Aiud).
Având în vedere cele scrise mai sus, eu aștept în acest an ca Maimuța de Foc să-i ardă pe toți cei care au făcut rău acestui popor și să mi se răspundă la următoarele nelămuriri:

1. Unde au fost investiți cei 25%  luat din salariul bugetarilor?

2. Unde s-a dus profitul din acele investiții?

3. Dacă a existat un profit, de ce nu se dă și acționarilor, adică bugetarilor, cotă parte din profit sau de ce nu li se dă înapoi " împrumutul" cu dobânda aferentă? Dacă investiția a fost păguboasă, cei responsabili, să plătească!

5.Cine joacă cărțile în România: SUA sau UE? Cine e mai puternic și cine va câștiga în lume? Oricum, UE a început să piardă de când și-a desemnat lider Germania, dar nici SUA nu va câștiga tot timpul! Se va ridica Orientul, iar România va fi de partea Orientului, atunci când va veni vremea, dacă va mai exista vreo Românie!

6.Cine este vinovatul real al accidentului de la Colectiv?

7.Cine este marile manipulator sofist al " tinerilor frumoși și liberi", lipsiți de cultură civică și istorică ( să nu îmi spuneți c-or fi fantomele lui C.Z.Codreanu sau H.Sima!)?

8. Cine este în spatele reducerii orelor de educație istorică? ( cu ce scop, știm: pentru a avea " tineri frumoși și liberi"!)

9.Pe cine deranjează BOR? Nici pe departe Bisericii Naționale nu i s-au retrocedat atâtea bunuri cât li s-au retrocedat celorlalte biserici. care i-au scos pe preșcolari și pe elevi din spațiile retrocedate! Atunci nimeni nu a făcut manifestații, nimeni nu a organizat dezbateri, privind  bogățiile instituților respective, prvind zicerile sau tăcerilede  cutărui prelat etc. Totul s-a făcut în liniște și în pace. Numai BOR, de -a lungul istoriei noastre, a avut un rol național, a contribuit la dezvoltarea și promovarea limbii române ca limbă literară și de aceea a deranjat și mai deranjează!
10. Cine dorește ca în România să existe o democrație falsă  a unei minorități din stradă? Deci, cine dorește anarhie?
12. Care este cauza obiectivă a destrămării USL? Ce i s-a propus lui Crinuț și patriotul din el a refuzat să facă un anume joc, preferând altul, prin care a devenit peste noapte, dintr-un om politic cu viitor, un actor al  momentului tragic-comic dinainte, din timpul și de după destrămarea USL. Alții apun că l-ar fi prins cu ceva și ar fi devenit șantajabil. Eu prefer să cred în varianta mea, pentru că mai cred în românismul din unii dintre compatrioții mei!
13. Cine vrea ca Romania sa nu acceseze fonduri europene, cine vrea ca Romnia sa nu se dezvolte, cine vrea ca Romania sa fie o semicolonie?
Pe curând,
Earnest
P.S. Oare Ana Pauker s-a dedublat, reîncardându-se în M.M. și A.G, fenomen unic în religiile brahmană, budistă și hinduistă?

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XI).EIJI YOSHIKAWA, MUSASHI

Eiji Yoshikawa (1892-1962)

 

  " Furia unui om adevărat este expresia indignării morale"

(Eiji Yoshikawa, Musashi)

  Am afirmat că nu sunt un fan al literarii japoneze și totuși vă mai recomand o carte a unui scriitor japonez, după o lună de la respectiva afirmație. V-o recomand din mai multe motive, unul fiind acela că această carte ocupă locul V, în topul celor mai vândute cărți din lume ( pe primul loc se situează "Harry Potter" de J.K.Rowling, urmată de "Povestea celor două orașe" de Ch. Dickens, "Stăpânul inelelor" de J.R. Tolkin, "Micul Prinț" de Antoine de Saint-Exupery). Romanul " Musashi" a fost ecranizat de 7 ori , a fost pus de mai multe ori în scenă și au fost realizate 2 seriale de televiziune.

     Scriitorul Eiji Yoshikawa a fost născut într-o famile se samurai și s-a autoeducat prin muncă (după ce a fost nevoit să părăsească școala datorită eșecului profesional al tatălui său), lucrând ca ucenic într-un magazin. A întrat în lumea literară cu haiku-uri, a fost corespondent în China în timpul Primului Război Mondial. Pentru activitatea sa literară, a primit două distincții: Medalia Culturală ( cea mai mare distincție care se acordă scriitorilor  în Japonia ) și Ordinul Comorii Sacre. În lumea occidentală, este cunoscut prin două romane "Taiko" și "Musashi".

    Romanul "Musashi" a apărut la Editura Polirom din Iași, în 2 ediții: 2004 și 2013, în traducerea Angelei Hondru (prima traducătoare din limba japoneză, din țara noastră). "Musashi" este un roman istoric scris foarte bine, cum în Europa știau să scrie doar Sienkiewicz și Sadoveanu. Acțiunea se petrece în vremea shogunului Tokugawa, la începutul secolului al XVII-lea. Musashi este un personaj real, un cunoscut samurai japonez, care a pus bazele unei școli de arte marțiale a luptei cu 2 săbii, autor al tratatului "Cartea celor cinci cercuri". Romanul are 1250 de pagini și este conceput în 2 volume: "Roata norocului" ( cuprinde 5 cărți: Pământ, Apă, Foc, Vânt) și "Poarta spre glorie" ( cuprinde 3 cărți: Cer, Soarele și Luna, Lumina Pefectă). Personajele sunt într-o continuă căutare: bărbații vor să  găsească Calea Sabiei, iar femeile să găsească iubirea. Căutările lui Musashi și drumul lui spre desăvârșire este lung, fiecare etapă în devenirea sa corespunde simbolisticii elementelor primordiale din volumul 1 și ale corespondenței lor, din volumul 2. Personajele se întâlnesc, se despart, se caută, ele sunt , pe de o parte,  într-o fugă disperată, fiind supuse  unor încercări, ispite diferite, iar ,pe de altă parte, se purifică. Întâlnim personaje din toată societatea japoneză a  acelei  epoci: samurai, ronni, daimyo, negustori, călugări ( din care se desprinde unul dintre cele mai interesante personaje ale romanului, Takuan), proscriși, bandiți, prostituate etc. Interesant este faptul că toate aceste personaje știu să scrie și să citească ! ( cât de greu este alfabetul japonez), toți cunosc regulile onoarei, toți respectă templele. Musashi înțelege Calea Sabiei ca o sursă de putere pentru a guverna asupra oamenilor și a-i conduce pe drumul păcii și al fericirii. Ajunge la această concluzie, după ani de viață ascetă, lectură, exerciții, muncă fizică, practicarea unor arte ca pictura și sculptura, lupte, concentrare și meditații.

   Pe parcursul romanului, se fac referiri la diferite școli de arte marțiale, la perioade din istoria Japoniei, la religie, la artele tradiționale: teatru, sculptură, școli de pictură.

  Al doilea motiv pentru care vă recomand această carte este  pentru a cunoaște Japonia acelei perioade, descrisă de un japonez, comparând cu imaginea pe care ne-a transmis-o J.Clavell în romanul "Shogun", a cărei acțiune se desfășoara tot în perioada lui Tokugawa.

Lectură plăcută!

Earnest

   

   

IULIAN ANTONESCU-IN MEMORIAM

Iulian Antonescu (1932-1991)
 portret realizat de Dan Hatmanu

  Astăzi, 21 ianuarie 2016, Fundația Cultural Științifică "Iulian Antonescu ", a cărui președinte este domnul profesor doctor Ioan Mitrea, cu ocazia zilei aniversare a " nașterii întru ceruri", a comemorat, la Biserica Precista, 25 de ani de la " nașterea întru ceruri" a  lui Iulian Antonescu, mare om de cultură, orator, profesor universitar, istoric, arheolog, muzeograf, traducător din lirica medievală franceză a secolelor X-XIII.

  Surprinzător este faptul că posteritatea i-a dedicat 5 cărți celui care a scris puțin dar a conferențiat mult, nu numai în țară dar în cele mai cunoscute țări cu tradiție în organizarea de conferințe: Anglia, Franța, S.U.A. Iulian Antonescu știa să capteze auditorul, iar sălile unde conferenția erau arhipline, indiferent de anotimpul, ziua și ora la care avea loc pledoaria sa. L-am audiat de atâtea ori, l-am cunoscut personal în casa bunicului meu, am asistat, copil fiind, la discuțiile lor din diferite domenii. Nu am întâlnit o persoană cu o așa de mare cultură, să fie atât de modestă, politicoasă și adaptabilă la orice situație, cum era Iulian Antonescu. Pe doamna Antonescu am cunoscut-o în casa Elvirei Enea și am purtat adesea discuții despre pictură și literatura contemporană. 

  Astăzi, la comemorare, alături de doamna Antonescu au participat o parte din personalitățile culturale băcăuane, muzeografii muzeului fondat de el, care-i poartă numele. Slujba a fost oficiată de părintele Tomozei. Domnul profesor doctor Ioan Mitrea, în omagiul pe care  i l-a adus, a menționat faptul că viață, crezul profesional, idealul de viață pe care acesta și l-a desăvârșit au constituit un imbold și un model pentru cei din jurul său. Bacăul și județul Neamț îi datorează rețeaua de muzee înființată de el, muzeele din țară îi datorează modernizarea în concepție. El a făcut primele săpături arheologice în Bacău ( la Curtea Domnească) și în județul Bacău, a fost membru fondator al revistei  culturale "Ateneu" și al revistei istorice "Carpica". Puțin știu că a făcut tot  posibilul pentru reabilitarea monumentelor istorice din județ, el contribuind, printre altele, la obținerea autorizației de reabilitare a picturii  lui Nicolae Tonița din Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril", din Scorțeni.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Earnest

" MIZERIA CARE STRĂLUCEȘTE "

  Fiecare popor are o latură specifică de a se manifesta. De exemplu, nouă, românilor, ne place să ne scoatem mizeria în stradă, iar  uneori și înafară granițelor, pentru care suntem premiați de unii și de alții catalogați și marginalizați. Alte popoare își țin mizeria în casă, șlefuind-o cu mult sârg, făcând-o să strălucească! Câte reportaje ați văzut despre viața copiilor din orfelinate, case de plasament, școli speciale, astăzi incluzive,din România și câte astfel de reportaje ați văzut din alte țări? A trebuit să văd un astfel de reportaj realizat de televiziunea australiană, despre orfelinatele, despre copiii cu contract, despre școlile de reeducare din Elveția și să constat cât de "curată și civilizată" este Elveția, cât de frumos strălucește mizeria umană acolo!Acum vreo trei ani, le-am arătat colegilor o scrisoare redactată și transmisă pe internet de o rusoaică despre drama pe care o trăiește de ani de zile, pentru că Protecția Copiilor din Norvegia i-a luat copilul! Colegii mi-au spus că scrisoarea este o făcătură a unei rusoaice împotriva unui stat democrat. Tot despre democrația norvegiană cu tradiție ne vorbeau pe posturile de televiziune domnii Oreste și Chiriac, când a fost pusă în dezbatere publică situația familiei Bodnariu. Despre ce tradiții democratice, vorbiți stimabililor? Vreți să vă amintesc? Ibsen, ca să poată scrie celebrele piese "Casa cu păpușii ", " Rața sălbatică", "Stâlpii societății", "Brand", a trebuit să se autoexileze în Italia, Franța. Cam în aceași perioadă cu drama personajelor ibseniene, Nora și Laura, la noi Sofia Nădejde conferenția despre drepturi și libertăți, despre" Chestiunea femeilor",  făra ca soțul ei să-i pună pumnul în gură!. Ce fel de democrație este aceea în care regele nominalizează pe Prim-Ministru și pe miniștrii săi ( iar noi îl criticăm pe Cuza că făcea acest lucru acum 150 de ani!), din care mai mult de jumătate trebuie să aparțină Bisericii Norvegiei, în care Protecția Copiilor nu are psihologi care să discute cu copiii care sunt luați abuziv din familiile lor, care separă pe frați fără să țină cont de implicațiile asupra dezvoltării lor psihice ( amintiți-vă de criminalul,  care a trecut printr-o astfel de traumă în copilărie și care a omorât 92 de oameni)?  Să nu mai vorbim de faptul că  Regele este șeful Bisericii Norvegiei, iar Guvernul numește parohii și episcopii și că nu au făcut prea multe modificări în Constituție din anul 1814! ( să știți că acest popor curajos, care se trage din vikingi a stat 400 de ani sub dominația daneză și vreo 100 de ani sub aceea suedeză, reușind să-și obțină independența înaintea Primului Război Mondial, în anul 1907, printr-un referendum național).

 Având în vedere cele relatate mai sus, îmi permit să dau câteva sfaturi celor care vor să migreze din România din diferite motive: fie că le miroase urât în propria lor țară și pleacă, deși au serviciu și o situație materială bună, fie pentru că nu au un loc de muncă și doresc să le asigure copiilor lor un trai decent sau pentru întregirea familiei..

1. Când vă alegeți țara, nu este important doar faptul să învățați limba țării respective, ci să cunoașteți câte ceva despre istoria, mentalitatea și legislația din acea țară, ca să nu pățiți ca familia Bodnariu.

2. Oricât de supărați veți fi pe țara voastră, păstrați-vă cetățenia română, dacă țara respectivă acceptă dublă cetățenie.

3. Dacă se vor naște copiii voștri în afara României, cereți cetățenia română și pentru ei și atunci statul român vă va putea apăra, când veți trece printr-o situație extremă, ca aceea a familiei Bodnariu.

4. Nu vă lăsați amăgiți de civilizația și democrația care strălucesc, ca ar putea ascunde  "MIZERIA CARE STRĂLUCEȘTE "!

Pe curând,

Earnest