IN MEMORIAM MIRCEA DIACONU ( 24.XII. 1949 - 14.XII.2024)

 „Candidatura la prezidențiale a fost un ACCIDENT. Nici nu mă vedeam în postura aia de prizonier.” ( Mircea Diaconu)

Mircea Diaconu s-a născut în Ajunul Crăciunului și a trecut Dincolo, în Postul Crăciunului. S-a născut la Vlădești, județul Argeș într-o familie de intelectuali, preoți și învățători, unde a primit o frumoasă educație religioasă și națională. S-a căsătorit cu Diana Lupescu, de asemenea, actriță, care provenea tot dintr-o familie de intelectuali, care primise și ea o astfel de educație. O singură dată am stat față în față cu Mircea Diaconu, în Bacău, la Gala Învățământului, când m-am dus s-o salut pe Diana cu care am fost colegă de liceu ( doar în clasa a IX-a), dar colegă și de cenaclu, găzduit de mama ei, la Biblioteca Casei de Cultură.
Mircea Diaconu a fost un actor mare. Îți dai seama cât de mare este un actor, atunci când vezi că face dintr-un rol mic, un rol mare. Amintiți-vă de interpretarea pe care a făcut-o lui Brânzovenescu dintr-o ,,Scrisoare pierdută”, în regia lui Liviu Ciulei. A avut câteva replici, dar mimica sa a vorbit mai mult ca o sută de replici. Am vizionat de multe ori această secvență și mi-am spus ;, Mircea Diaconu ești un mare actor!” Ce-i drept, l-am văzut de mai multe ori în filme. Mi-a plăcut rolul doctorului din ,,Mere roșii”. De curând, am revăzut filmele : ,,Actorul și sălbaticii”, ,,Metamorfoze”, ,,Filip cel Bun”, ,, Vacanță tragică”, ,,Vânătoarea de vulpi”, ,, Campioana.” Nu m-am plictisit să revăd filmele ,, Buletin de București”, ,,Căsătorie cu repetiție” sau acelea cu ardelenii în SUA. Indiferent dacă a avut rolurile principale sau secundare, el le-a interpretat cu mare măiestrie.

I-am urmărit interviurile, comentariile sale politice, emisiunile pe care le făcea dimineața, împreună cu Diana, iar între anii 1994 și 1999 au organizat ,,D’ale Bucurestilor, carnaval la 1900”, când, timp de trei zile, te puteai întâlni, în zona Palatului Voievodal de la Curtea Veche, pe Calea Victoriei, în Piața Unirii și pe străduțele  Centrului Vechi, cu  cu textele și personajele lui Caragiale, Tănase, Alecsandri sau Mușatescu.

  Mircea Diaconu a fost și un politician liberal implicat, dar mereu dezamăgit de liberalii lui, pentru că a fost un utopic și nu putea să-și dezamăgească alegătorii. La Ministerul Culturii nimeni nu era interesat de Constantin Brâncuși și de salvarea monumentelor românești care ,,mureau în picioare”. Le-a demonstrat liberalilor că românii îl vor, reușind să fie ales europarlamentar, fără să fie susținut de vreun partid. I-am ascultat deseori cuvântarea din Parlamentul U. E. ,,Statul de drept în România”. Un astfel de discurs patriotic, pe care eu îl consider demn și curajos. l-a mai ținut mult hulita Viorica Dăncilă. Am fost mândră de cei doi și mi-am zis că România nu a murit încă.

  S-a vorbit mult despre căsătoria lui, despre dragostea pentru Diana. S-au iubit, pentru că au avut aceeași educație, aceleași idealuri, au crezut într-o Românie prosperă, democratică ( altfel, n-ar fi participat la Revoluția din decembrie 1989), și-au crescut copiii în aceleași principii. Doi actori talentați, culți, harnici,  cu valori morale și principii de nezdruncinat, care nu puteau trăi decât în dragoste și credință.

   Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace! Acolo, te vei întâlni cu strămoșii tăi , care te vor primi cu dragoste,  pentru că nu i-ai dezamăgit, te vei întâlni cu toți profesorii tăi și cu  actorii cu care ai colaborat,  făcându-ne viața mai frumoasă.

 Pe curând,

 Earnest

P.S. Ce credeți că au găsit interesant să scrie cei de la Cancan despre Mircea Diaconu? Ce pensie avea actorul. Ăștia mor de grija pensiilor mari ale celor care au lăsat ceva, în urma lor, și anume, un model de viață demnă, domnilor cancaniști.