În ultima săptămână, atenția opiniei publice a fost atrasă de sinuciderea celor doi adolescenți din Craiova, iar mass media încearcă să găseacă vinovați și să sublinieze nepăsarea celor din jurul tinerilor care au hotărât să treacă Dincolo. Sinuciderea este rezultatul al multor factori, greu de identificat la fiecare persoană, de la depresia determinată de lipsurile materiale sau de lipsa afecțiunii sau a înțelegerii celor din jur, din singurătate; poate fi determinată de consumul de droguri sau de alcool ori de pierdera unei persoane dragi. În majoritatea cazurilor, sinuciderea este cauza îmbolnăvirii psihicului, iar sinucigașul este, de cele mai multe ori, un șiret și cu mare greutate îi poți identifica intențiile. Statisticile ne arată că anual în lume se sinucid între 0,5% și 1, 5% din oameni, reprezentând a zecea cauză a mortalității la adulți și a doua cauză la adolescenți. Cei mai mulți sinucigași sunt în India și Japonia, iar în Europa, anual se sinucid în Anglia, 7,6%. Sinuciderea este frecventă la persoanele cu vârste între 15 și 29 de ani.
Revenind la sinuciderile din ultimul timp, în rândul elevilor, din România și la găsirea vinovaților, eu vreau să aduc în atenția opiniei publice, următoarele aspecte:
1. Norma unui psiholog școlar este următoarea; 200 de elevi în școlile speciale; 400 de preșcolari în grădinițe; 800 de elevi în școlile gimnaziale și licee.
2. Un psiholog școlar evaluează anual pe elevi prin aplicarea unor chestionare, pe diferite teme: consum de droguri, alcool, tutun, pentru orientare socio-profesională, pentru depistarea unei devieri comportamentale, pe care le identifică după ce prelucrează acele lungi chestionare.
3. Din anul 2006, onor ministerul a dat un ordin prin care psihologul școlar nu mai poate să consilieze un elev mai mult de 3 ori, fără avizul părinților sau al tutorului legal.
4. Niciun psiholog nu va putea să identifice singur un viitor sinugicaș, fără colaborarea diriginților, a celorlalți elevi sau profesori ori a părinților, pentru că, uneori sinucigașii își anunță intențiile.
5. Odată cu trecerea școlilor speciale sub coordonarea consiliilor județene, supraveghetorii, care aveau cât de cât o anumită pregătire, au fost înlocuiți cu indivizi cu meserii diferite: tâmplari, zidari, stungari etc. De aceea, au fost semnalate situații ca acelea de abuz sexual asupra elevilor, violență fizică sau verbală.
6. În mediul rural, sunt puțini psihologi școlari, care au elevi din diferite comune și ajung doar o dată pe săptămână la fiecare școală. Sunt școli care nu au și nu au avut niciodată vreun psiholog școlar, iar elevii din liceele sau școlile profesionale urbane, care provin din aceste școli sunt, în majoritatea cazurilor, total nepregătiți pentru schimbarea mediului școlar.
Așadar, având în vedere toate aceste aspecte, cât și faptul că în ultimii 60 de ani rata sinuciderilor a crescut în lume cu 50%, în România ar trebui să se schimbe legislația. În primul rând, să scadă numărul de elevi pe care îl are în normă un psiholog școlar ( gândiți-vă cât timp îi ia acestuia să prelucreze atâtea chestionare, până identifică problemele fiecărui elev. În acest ritm, sinucigașul poate fi identificat, în chestionare, după ce a fost înmormântat!). Așa ar fi posibilă și constituirea unei norme de psiholog școlar pe fiecare comună. Ora de consiliere la învățământul primar să fie trecută obligatoriu în orar, nu separat în graficul activității învățătorilor. Pedagogii din căminele de elevi ( aceștia sunt absolvenți de licee pedagogice) să aibă discuții săptămânale cu elevii, cu sprijinul psihologului școlar, pe teme de viață- activități de prevenție-, iar în școlile speciale supraveghetorii să fie și ei absolvenți de licee pedagogice sau să urmeze cursuri de formare psihopedagogică.
Poate astfel, elevii noștri s-ar simți în siguranță, ar ști că cineva din afara familiei, se interesează de trăirile și gândurile lor, că oricând pot găsi sprijin din parte unei persoane specializate în problemele care-l frământă!
Pe curând,
Earnest
