ORASE -MUZEU UITATE (I). LIPOVA

Am vorbit in articolul anterior despre mostenirile romanilor, afirmand ca noua ,romanilor, ne place sa ne laudam ca suntem mostenitori, ca avem averi , pe care le lasam in paragina. Nu stim sa pastram, sa valorificam si sa valorizam ceea ce mostenim. Sunt popoare care traiesc din mostenirile colective, care stiu sa puna in valoare orice piatra, sa scoata bani din orice se considera ca merita a fi vizitat. Noi ne lasam monumentele sa se degradeze, lasam orase intregi in paragina, in loc sa facem proiecte de reabilitare, bine argumentate, in care sa demonstram cat de mult am castiga, de pe urma lor, daca le-am pune in circuitul turistic. Mentionez doar cateva asezari, care ar putea fi dezvoltate din punct de vedere turistic, ca: Rosia Montana, Gherla, Lipova sau situl arheologic de la Histria.
Astazi ma voi opri la orasul LIPOVA, din judetul Arad.
Orasul actual este format din 3 asezari vechi, care sunt mentionate, incapand cu sec.11: Soimos, Radna, Lipova. Orasul este situat la poalele muntilor Zarand, la iesirea Muresului din defileu.

Am putea vorbi astazi de trei parti ale orasului : orasul vechi, cu monumente deosebit de frumoase, lasat in paragina, orasul nou, identic cu toate orasele construite in socialism si statiunea balneoclimaterica. Singura parte a orasului, care este intr-o permanenta modernizare, incercand sa atinga standardele europene. este statiunea.In fiecare an, aici vin sute de turisti din toata Europa, care sunt incantati de ospitalitatea romaneasca si de apa minerala Lipova. Cu ce patrimoniu s-ar putea mandri localnicii, in fata strainilor? Cu un centru vechi, a carui arhitectura nu se mai intalneste in lume, dar care este lasat in paragina, cu un bazar turcesc, care in curand se va pravali peste trecatori si care nu are marfa specifica unui bazar, cu cetatea Soimos, la care nu poti ajunge, pentru ca nu este cale de acces, cu biserica ortodoxa a carei temelie a pus-o BasarabI dar care este mai tot timpul inchisa, cu manastirea franciscana Maria Radna, care adaposteste o icoana facatoare de minuni, manastire care nu se mai termina de renovat. Ce ar trebui sa faca edilii orasului? Sa reabiliteze centrul orasului, sa incurajeze mestesugurile traditionale pe care le practicau breslasii si pe care sa le valorifice in bazar, sa amenajeze o cale de acces spre cetate, sa introduca muzeul de istorie, situl arheologic „Mănăstirea Bizere” Frumuşeni, in circuitul turistic al turistilor din statiune etc. Dar pentru a face toate acestea, trebuie sa-ti iubesti locul, trebuie sa faci proiecte, trebuie sa muncesti ca sa le pui in aplicare si toate acestea inseamna efort. Insa tot mai bine este sa te plangi ca nu sunt bani si ca nu poti face nimic. Si viata merge inainte, in timp ce mostenirea dispare, prin distrugere.
Earnest