FAMILIA BRANCOVEANU (III). CABINETUL NEGRU AL DOMNITORULUI CONSTANTIN BRANCOVEANU

Constantin Brancoveanu (1654-1714)

   Arta obtinerii informatiei -spionajul- isi gaseste izvoarele, pe teritoriul Romaniei, inca din perioada antica, dezvoltandu-se in perioada medievala. Punctul culminant al acestei perioadei se atinge in vremea lui Constantin Brancoveanu, cand Bucurestiul devine cel mai important centru de spionaj, intre cele doua lumi: cea orientala dominata de Imperiul Otoman si cea occidentala in care Imperiul Habsburgic incepea sa-si faca loc, in randul Puterilor. Contele Marsigli, aflat in Bucuresti, consemna intr-un raport adresat imparatului habsburgic, Leopold I, ca a vazut la Curtea Domneasca o adevarata retea de informatie, care lucra la Cabinetul Negru al domnitorului.

Stolnicul Cantacuzino (1650-1716)

  Ce era Cabinetul Negru? Era cancelaria de lucru a Stolnicului Cantacuzino, situata in Curtea Domneasca din Bucuresti, care lega prin fire tainice Tara Romaneasca a Munteniei cu aproape toate tarile Europei. Pentru traducerea documentelor si pentru descifrarea corespondentei cifrate, Stolnicul Cantacuzino apela la serviciile multor invatati din acea vreme: Antonio Maria del Chiaro era talmaci pentru limba italiana, Nicolae Wolff si fratii Corbea erau pentru limbile greaca, slavona, latina, medicul Bartolomeu Ferrati pentru limba germana, clucerul Afenduli pentru limba turca. Pe langa acestia, lucrau multi secretari care traduceau din limbile rusa, polona, maghiara, care redactau scrisorile in limba romana sau in toate limbile mentionate mai sus.

  De aici, plecau soli in toate partile Europei. Erau folositi, de asemenea, negustorii straini, vamesii, preotii, calugarii, egumenii, strainii care intretineau legaturi cu dregatorii domnesti, rudele din strainatate ale caror informatii erau confruntate cu acelea pe care le culegeau solii, in misiunile lor diplomatice. Se colabora si se faceau schimburi de informatii cu cancelarul Rusiei, cu Mitropolitul Dositel al Ierusalimului, cu cancelaria Tarii Romanesti a Moldovei, cu Alexandru Mavrocordat, mare dregator la Constantinopol, cu contele Mikes de la Viena. Ambasadorii occidentali la Constantinopol faceau intotdeauna popas la Curtea Domeasca la ducerea si la intoarcerea din capitala Imperiului Otoman, unde gaseau informatii trebuincioase si unde lasau informatii utile lui Brancoveanu.

  Domnitorul a acordat o mare atentie si activitatilor de contraspionaj, neutralizandu-i pa acei care lucrau impotriva tarii sale, cum a facut-o cu Staico, un boier pribeag sau cu paharnicul Dumitrascu de la Corbi, pe care i-a pedepsit conform legii, adica prin spanzuratoare.

  Activitatile de spionaj desfasurate de Cabinetul Negru erau cunoscute de turci. Cronicarul moldovean, I.Neculce, ne informeaza ca turcilor le conveneau faptul ca inamicii lor au informatii despre armele pe care le detineau, despre pregatirile pentru razboi, ei considerand acestea un ascendent moral. Inamicii lor constientizau cat de puternici sunt turcii si cat de grele le vor fi incercarile de a-i invinge.

   Trebuie sa retinem faptul ca atat domnitorul Constantin  Brancoveanu cat si Stolnicul Cantacuzino au dat dovada de multa abilitate si pricepere, neavantandu-se pe calea aventurii, ci au urrmarit cu prudenta evenimentele, au cautat sa patrunda sensul politicii vremii si sa-i descifreze tainele.

Pe curand,

Earnest

PARFUMUL CARE VI SE POTRIVESTE (VII). PARFUMURILE ZODIEI BERBEC

YOUTH DEW de la ESTEE LAUDER

   Domnisoara si doamna Berbec sunteti obisnuita sa faceti gafe, incat aveti nevoie de un arsenal redutabil de parfumuri ca sa va puteti disimula jena!

     De aceea, a creat pentru dumneavoastra Estee Lauder parfumurile Youth Dew si White Linen. Insa, dincolo de toata bravada, ati pastrat un suflet de copil si, prin urmare, va incanta lucrurile frumoase. Daca va simtiti ostenita si aveti nevoie sa va reincarcati bateriile, va veti  faceti un bine, aruncandu-va in bratele invapaiatei Miss Dior !

Youth Dew , "roua diminetii", a fost creat de Estee Lauder ca ulei concentrat de baie. Avand mare succes, Estee Lauder s-a hotarat sa-l dubleze ca parfum de piele. Acest parfum este puternic, imbinand uleiuri de citrice suculente, cu muscate Bourbon din Arhipeleagul Reunion cu benzoia vietnameza, ambra spaniola, trandafir, iasomie, cuisoare, vanilie, mosc, fiind "cat se poate de sexy", dupa cum il descrie creatorul. Acest parfum este doar pentru seara (contrazicandu-si  numele) sau pentru budoar, potrivit in toate anotimpurile dar numai cu haine sofisticate, in culori somptuoase.

White Linen, creat de Estee Lauder la sfarsitul anilor 60 ai secolului trecut, a avut si are mare succes, putand fi purtat la orice varsta. Predomina mirosul de radacina de vetiver din Insula Java, peste care adie mirosul de mandarine, atenuand miasmele de trandafir bulgaresc, iasomie, liliac si lacramioare. La sfarsit, intervine o rabufnire de cedru si ambra. Parfumul se recomanda primavara si vara, fiind un parfum de zi, care se potriveste cu haine din materiale naturale, in gama nuantelor de alb, crem, gri,galben, vernil, bleu, atat cu tesaturi uni cat si cu imprimeuri.

Miss Dior de la Christian Dior a fost creat  ca o recompensa acordata femeilor care au trecut prin restrictii, ingrijorari, tristeti in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial si a cucerit repede Parisul anilor 50 din secolul trecut, cucerand si astazi toate femeile, care se hotarasc sa-l poarte, indiferent de anotimp si de momentul zilei. Compozitia lui cuprinde gardenii, iasomie, narcise albe, trandafiri de Franta, paciuli, imbinat cu arome de ambra, muschi de padure, chypre. Purtati-l la haine albe precum si la acelea cu culori limpezi de pietre pretioase, din organdi, matase, pichet, in, dantela, tul. In orice caz, nu-l purtati cu haine negre, rosii sau purpurii.

  Dragele mele domnisoare si doamne Berbec, cred ca ati observat ca din parfumurile care vi se potrivesc, nu lipsesc doua ingrediente: iasomia si ambra. Asadar, puteti folosi orice parfum care contine aceste ingrediente si veti fi fermecatoare si atractive.Iasomia va estompeaza impulsivitatea, iar ambra va da un aer serios, care-l va zapaci pe interlocutorul dumneavoastra, atunci cand ati gafa!

La multi ani!

Pe curand,

Earnest

SFINȚI IERARHI ERUDIŢI ROMÂNI (II).MITROPOLITUL DOSOFTEI (1624-1693)

" Cel ce grăieşte în limba neînţeleasă de popor, pre sine se zideşte; iar cel ce spune de-nţălăs, biserică zideşte" (Dosoftei)

Casa Dosoftei, Iaşi

Dosoftei, "Viaţa şi petrecerea sfinţilor"

  Pe 13 martie se împlinesc 443 de ani de când Dosoftei, cunoscut drept cea mai importantă personalitate a vieţii culturale şi spirituale româneşti din secolul al XVII-lea, a fost înscăunat ca mitropolit pe scaunul Mitropoliei Moldovei.

A fost născut la la 26 octombrie 1624 la Suceava , pe numele de botez Dumitru, în familia de mazili Barilă ( probabil cu origine domneasca sau boierească, destituită din funcţie, originară din sudul Dunării, aromână, după numele părinţilor:Leontari şi Misira), care a emigrat in Moldova, ca urmare a mazilirii şi care se ocupa cu negoţul.

  Se presupune că educaţia a îneput-o la Iaşi la Colegiul "Sfinţii Ierarhi", continuând-o la Liov, la Şcoala "Frăţia Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului". Era cunoscător al limbilor greca veche , neogreaca, latina, slavona, polona, ucraineana, rusa, a filosofiei şi retoricii. 

  Când şi-a terminat studiile, întors în Moldova, s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele de Dosoftei. A fost pe rând, stareţ la Mănăstirea Tazlău, episcop de Huşi, apoi episcop de Roman, ajungând de doua ori mitropolit al Moldovei:1671-1674 şi 1675-1686

A fost de două ori exilat în Polonia: prima oară, după bătălia de la Hotin din anul 1574, împreună cu domnitorul Ştefan Petriceicu, iar a doua oară, după atacul de la Iaşi în anul 1686, cand Jan Sobietski a prădat Iaşul, a luat cu el tezaurul, arhiva mitropoliei, luându-l captiv pe Dosoftei, iar la trecerea prin Suceava a luat odoarele din biserica episcopală şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

   Dosoftei a continuat opera lui Varlaam de a introduce limba română în biserică, urmărind să reînvigoreze activitatea culturală din vremea lui Vasile Lupu, refăcând tipografia, traducând în limba română cărţi bisericeşti, printre care "Liturghierul", "Dogmatica Sfântului Ioan Damaschinul", "Viaţa şi petrecerea sfinţilor" (pe care a completat-o), cărţi de istorie ("Istoriile" lui Herodot, prefaţându-le cu 26 de stihuri, compuse de el, "Cronograful" lui Matei Ciglas), drama "Enofili" scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis. A studiat documentele de cancelarie, inscripţiile din Moldova şi a scris "Poem cronologic despre domnitorii Moldovei", care cuprinde 215 versuri şi o notă de 26 de rânduri, în care a demonstrat continuitatea daco-romană la nord de Dunăre, după retragerea aureliană. Însă capodopera sa rămâne "Psaltirea pre versuri tocmită", Dosoftei realizând o operă complexă şi originală, depăşind marile greutăţi ale versificării, fiind un extraordinar cultivator de rime, care nu au afectat înţelesul textului psalmilor. 

  În timpul exilului în Polonia, a tradus ,la cererea Episcopului Kievului şi a Patriarhului Moscovei, numeroase cărţi religioase din limba greacă în limba slavo-rusă, printre care "Istoria bisericească", "Constituţiile Sfinţilor Apostoli". A murit în Polonia la 13 decembrie 1693, fiind îngropat în biserica din Zolkiew. Pe 14 octombrie 2005, a fost canonizat, fiind pr'ăzmuit pe 13 decembrie.

    Sfântul Ierarh Dosoftei a reprezentat o adevărată revoluţie în cultura românească, pentru că prin operele sale, limba română  a devenit adevărată limbă de cultură.

Pe curând,

Earnest

PARABOLĂ

 Cândva-într-un alt timp, undeva-într-un alt spaţiu, era o ţară minunată cu oameni frumoşi, deştepţi, toleranţi, harnici (asta nu înseamnă că în acea ţară nu erau şi oameni ticăloşi, hoţi, leneşi, mincinoşi, criminali), peste care stăpânea un Zmeu susţinut de mulţi zmeuţi şi zmeuţe, care s-au pus de acord să vândă ce mai era de vândut din ţară, să distrugă încrederea între supuşi, să-i ticăloşească, să-i determine să ia calea pribegiei  dar, mai ales, să le distrugă sufletul şi mintea.

S-au pus zmeuţii şi zmeuţele pe treabă: pe unde treceau, lăsau prăpăd şi pe cei pe care îi considerau mai deştepţi sau pe cei care li se opuneau, le-au găsit pricini şi    i-au închis în turnul castelului, pentru a-i reeduca, pentru că deh!, Zmeul voia o ţară curată. Supuşii se întrebau, de ce nu apare un Făt-Frumos, călare pe un cal, înarmat cu un buzdugan fermecat, care să se lupte cu Zmeul cel Rău şi Urât, care devenea pe zi ce trece de nesuportat. Dar ce să  să vedeţi voi, cititorii mei oneşti? Au apărut 2 Feţi-Frumoşi ( ce-i drept, fără cai şi fără buzdugane fermecate), care şi-au jurat reciproc că vor face tot ce pot, ca să scape ţara de Zmeul cel Rău şi Urât şi de acoliţii lui. Au ţinut discursuri, au convins poporul că ei sunt salvatorii lui, iar poporul i-a crezut şi i-a învevestit cu încredere, iar ei, după ce s-au luptat pe cale paşnică şi în spiritul legii cu Zmeul cel Rău şi Urât, au constatat că spiritul legii nu are efect, că orice ar face, se întoarce ca un bumerang împotriva lor, au lăsat-o mai moale. Mai mult, unul dintre Feţii-Frumoşi s-a hotărât să părăsească lupta, pentru că obosise şi pentru că i se făcuse somn, lăsându-l pe celălalt să se descurce cu Zmeul cel Rău şi Urât. Poporul se întreba  ce este de făcut, pentru că niciodată vreun Făt-Frumos nu a părăsit lupta.Unii spuneau că situaţia nu se potriveşte cu niciuna dintre cele clasice: de obicei, Feţii -Frumoşi, din timpuri mai îndepărtate decât timpul lor, erau motivaţi, pentru că se luptau pentru o Ileană Cozânzeană şi pentru împărăţia ei. Dar acum, erau 2 Feţi-Frumosi, nicio Ileană Cosânzeană dispusă să-l părăsească pe Zmeul cel Rău şi Urât şi era doar o singură împărăţie, pe care nu ştiau cum să o împartă. Cât desore popor, spuneau alţii, uitaseră de el...

   Cititorii mei oneşti, eu nu-mi amintesc ce s-a întâmplat în cele din urmă cu Zmeul cel Rău şi Urât, cu zmeuţii şi zmeuţele lui, cu cei 2 Feţi-Frumoşi, cu acea ţară şi cu poporul ei. Or mai fi existând?

 Pe curând,

Earnest

ŞTIAŢI CĂ(XII)...DESPRE BACĂU (3)

Hotelul Central, 1882

... în Evul Mediu, în Bacău existau 5 mănăstiri ortodoxe? Mănăstirea Precista atestată în anul 1491, Mănăstirea Viile-"La viile ungureanului"-atestată în anul 1640, Metoc-Bacău atestată în anul 1641, Mănăstirea "Sfântul Nicolae" atestată în anul 1653 şi Popor -Metoc atestată în anul 1690.

...pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Bacăul s-a mândrit cu un lăutar-ţigan, Angheluţă, cunoscut şi în afara graniţelor? Domnitorul Scarlat Calimachi l-a trimis, împeună cu taraful său, să cânte în Rusia, iar cunoscutul diplomat Wihelm Kotzebue i-a făcut un frumos portret în romanul său "Lascar Vioresc".

...că pe la 1850, în Bacău erau 6 hanuri în care poposeau călătorii şi un hotel ţinut de Jorj Cristici, renumit, pentru că aici se întâlneau unioniştii? Hotelul Central, existent şi astăzi în centrul oraşului, a fost clădit în anul 1882 de Alecu Vasiliu. Au mai fost zidite şi alte hoteluri, care nu se mai păstrează: Hotelul Europa al lui N.Teodorescu, Hotelul Naţional şi Hotelul Drăgoianu ale lui N.Drăgoianu.

...pe la anul 1851, nici băcăuanii nu au scăpat de gripă, "cataroi", cum o numeau doctorii, venită din Rusia sau din Serbia, iar în anul 1865 oraşul a fost lovit crunt de holeră, care va cuprinde, în anii următori, întreaga ţară?

...la 10 iulie 1856, în Bacău, a avut loc una dintre primele manifestări populare pentru Unire? Participanţii au iniţiat , două zile mai târziu, un Act Naţional cu 3 puncte, pe care l-au semnat locuitorii băcăuani, prin care cereau: Unirea Moldovei cu Valahia, Adunare Legiuitoare aleasă de naţiune, din toate clasele sociale, Domnitor unic, ales de popor.

... la 16 aprilie 1857 în Bacău a poposit Charles A. Talleyrand, reprezentantul Franţei pentru Comisia Europeană, căruia i s-a înmânat Carta Unionistă? Pe stadă, au fost aruncate sute de bilete, având tipărite în franţuzeşte, la cele 4 colţuri : Union, Fraternite, Liberte, Egalite. Talleyrand (nepotul celebrului diplomat  şi mininistru de externe al Franţei napoleoniene) a fost găzduit în casa boierului Costache Lupaşcu.

... în primul său drum spre Bucureşti, Alexandru Ioan Cuza a poposit în Bacău, fiind primit cu mare entuziasm de locuitorii oraşului? Domnitorul a fost găzduit în casele vărului său, P. Docan. Casa principală se păstrează şi astăzi , pe strada Cuza Vodă.

Pe curând,

Earnest

ORAŞE ALE PERSONALITĂŢILOR (V).BEIUŞ

CENTRUL BEIUSULUI

    În ultimele săptămâni, s-a vorbit mult despre tragicul accident aviatic din Ţara Moţilor şi despre supravieţuitori. Unul dintre aceştia este medicul Sorin Ianceu, cel de al doilea specialist român in prevelarea de ficat, medic la Spitalul Municipal din Beius. Mă întreb, cum un medic tânăr, pasionat face voluntariat și nu-i miroase sub nas în România, nu a luat drumul Occidentului și nu-i complexat că lucrează în spitalul celui mai mic municipiu din România? Uite, că mai sunt si români dintre aceştia! Beiuşenii se vor mândri în viitor că în oraşul lor o altă personalitate a lucrat ca medic chirurg, specialist in prevalarea de organe.
  De fapt, în acest oraş au fost născuţi, au învăţat sau au activat multe personalităţi culturale şi politice româneşti.

  Beiuşul este una dintre frumoasele aşazări româneşti. Situat în Depresiunea Beiuşului, la poalele Munţilor Apuseni, pe malul dreapt al Crişului Negru,  este străbătut de Valea Nimăiești (afluent al acestuia), care împarte orașul în două părţi, te atrage prin curăţenie, linişte, ordine şi energie pozitivă. Această asezare, din paleolitic până în prezent, nu a fost părăsită niciodată. Probabil energia pozitivă a Apusenilor i-a ţinut pe oameni aici. Beiuşenii au fost întotdeauna oameni liberi, menţinându-şi în diferitele stăpâniri străine organizarea specifică românilor, voievodatul. În anul 1205, în scrisoarea Ponticelui  Inocenţiu al III-lea, către arhiepiscopul de la Kalocsa (Ungaria), se semnalează  aici existenţa unei reşedinte episcopale de rit grecesc (ortodox) şi dorinţa de atragere a acesteia la catolicism, iar într-un document datat  în anul 1263 , emis de capitlul orădean, este amintit  Ioan , voievodul Beiuşului. În secolele al XV-lea şi al XVI-lea, sunt pomeniţi o serie de voievozi şi cnezi ai Beiuşului:  Petru Bothos, Simion Ordas, Marizsan, Herczalter (?), Ilie, Ilie Bonta, Petru Rodomem, Mihail, Iufa, Ivan Bassa, Ioan Mihail, Ivan Ţigan, Baltazar Baxa, Ioan Beiuşeanu, importante personalităţi ale epocii, care au luptat pentru menţinerea privilegiilor acordate de regii Ungariei sau de episcopii catolici asupra  ţinuturilor stăpânite de ei. În anul 1308, episcopul catolic al Oradei, Emmerich I, avea o casă în Beiuş, unde" petrecea mult timp", iar in anul 1600, în drumul lui spre Viena ,Mihai Vitezul a poposit 2 zile în Beiuş, lăsându-i la plecare, pentru paza oraşului, pe ostenii săi sârbi sub comanda lui Dimitrie Buzinca.

Cărturarul turc Evila Celebi (1611-1684) a vizitat în anul 1661 şi oraşul Beiuş despre care scria  că era  " foarte bogat, oameni mai arătoşi ca cei de aici nu se întâlnesc în alte ţinuturi".

Într-un manuscris rămas de la Mihai de la Beiuş din anul 1695, aflăm că  Beiuşul era un important centru cultural-religios ,unde biserica ortodoxă de aici desfăşura o intensă activitate de traducere a cărţilor religioase din limba slavonă în română, de copiere a unor cărţi destinate cultului şi pentru a învăţa scrisul şi cititul .

  Beiuşenii au adăpostit-o pe soţia lui Horea, urmărită de oştenii austrieci, pentru a fi închisă.

  O altă perioada de înflorire culturală a oraşului începe odată cu înfiinţarea în anul 1828 de către episcopul Samuil Vulcan a unui gimnaziu român unit (greco-catolic). La cest gimnaziu, vor învăţa tineri din oraş şi din împrejurimi, mulţi dintre aceştia, jucând un rol important în cultura românească şi în lupta naţională. 2 mitropoliţi, 2 episcopi şi 11 academicieni au fost elevii acestui gimnaziu. Îi amintim pe: Mitropolitul şi academicianul Vasile Mangrea (1850-1919), unul din semnatarii Memorandumului, episcopii Moise Miron Românul (1828-1908), profesor la Institutul Teologic de la Arad, preşedinte al Partidului Naţional Român de la Arad, Valeriu Traian Frențiu (1875-1952), , deținut politic, mort în închisoarea de la Sighetul Marmaţiei,şi  Iuliu Hîrţea (1914-1978), deţinut al închisorii de la Gherla, militanţii Partenie Cosma (1837-1923), deputat în Dieta de la Budapesta, senator și director al Băncii „Albina” din Sibiu, Ioan Ciordaș ( 1877-1919) avocat, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania, delegat la Marea Adunarea Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, membru în Marele Sfat Național, avocatul, ziaristul şi poetul Miron Pompiliu (1847-1897), prieten cu Mihai Eminescu, primul culegător de balade din Ţara Beiuşului,, academicianul Ioan M.Anton (1924-2011), dezvoltătorul şcolii româneşti de maşini hidraulice, membru activ al New York Academy of Sceinces, profesorul Ioan Ossian (1885-1957), doctor în litere şi filosofie, arestat de hortişti, iar apoi de comunişti, mort în lagărul de muncă Canalul Dunăre-Marea Neagră,  istoricul Gavril Hădăreanu (1939-2008), cunoscut pentru lucrările sale dedicate istoriei învăţământului şi de istorie locală, academicianul Ioan Pop de Popa (n.1927), primul doctor român, care a efectuat operaţii pe cord deschis în România (1973), care a realizat prima inimă şi primul plămân artificial din România (1953-1954), situând România pe locul IV, în lume în acest domeniu. Au fost născuţi în Beiuş academicianul Ioan de Sabata (1928-2006), care a adus contribuţii deosebite în dezvoltarea electrotehnicii, în aplicaţiile tehnice ale fenomenului Hall şi în dezvoltarea ferohidrodinamicii., actorul Adrian Pintea (1954-2007), cunoscut publicului în special pentru întrepretarea lui Iancu Jianu. Şi lista ar putea continua...

Pe curând, 

Earnest

FAMILIA BRANCOVEANU (II). CONSTANTIN BRANCOVEANU SI CULTURA MASELOR

ACADEMIA DOMNEASCA "SFANTUL SAVA", 2010

   Constantin Brancoveanu a fost un opozant la unirea religioasa a romanilor din Transilvania. Istoricul Victor Papacostea spunea, intr-o prelegere, ca domnitorul considera ca ar fi trebuit sa inteleaga clerul ortodox ca educatia si instructia crestina a maselor ar fi putut opri, pe de o parte, Reforma si Contrareforma, iar pe de alta parte, constituirea Bisericii Unite, pentru ca cele doua biserici "ispiteau" poporul prin tiparituri si prin scoli. De aceea, prin actiunea pentru dezvoltarea unui invatamant superior, Constantin Brancoveanu s-a ocupat si de cultura si educatia religioasa si morala a multimii.

   Incurajat de o curte intelectuala receptiva la reforma si progres, domnitorul a inteles ca trebuie sa incurajeze tipariturile, traducerea cartilor bisericesti si mai ales sa incurajeze negustorii si mestesugarii sa infiinteze scoli intretinute de bresle.

     Pe timpul domniei sale, au fost traduse si tiparite carti bisericesti pentru toate popoarele ortodoxe; el a creat si a subventionat scoli, pretutindeni unde a fost solicitat. Aceste fapte (dar mai ales traducerea in greaca vulgara a cartii lui Theophilact, arhimandritul Bulgariei, cuprinzand explicarea Evangheliilor "ca sa fie la indemana tuturor iubitorilor de cetire") , l-au determinat pe Patriarhul Calinic al II-lea sa-i trimita o scrisoare (semnata de toti marii mitropoliti, exceptand pe cei romani), in care isi exprima indignarea, scriind :"Pentru popor s-au facut unele; pentru dascali altele; cele intelepte pentru intelepti; cele sfinte pentru sfinti; nu sunt toate pentru toti". Constantin Brancoveanu si-a vazut insa  de treaba si a trecut la reformarea Academiei Domnesti "Sfantul Sava", pe 3 directii: organizare, administrare si programe.Se dadeau profesorilor recomandari metodice si pedagogice, de aplicare practica a cunostintelor, discutarea pe texte, pentru intelegerea lor. La aceasta scoala superioara, se invata gramatica, ortografia, logica, retorica, filosofia, astronomia, fizica, se invata despre nastere, moarte si suflet, literatura universala, se cercetau textele filosofice si teologice. Aici invatau deopotriva tineri care proveneau din familiile boieresti, cei care isi incepusera studiul in manastiri si care proveneau din diferite paturi sociale, straini: greci, macedonieni, epiroti, sarbi, bulgari, albanezi.. Printr-un hrisov, Brancoveanu le acorda celor saraci si studentilor straini , burse, in valoare de 50 de lei pe an, care proveneau din veniturile vamesilor de la Greaca.. In hrisov, spunea ca "aceasta mila pentru ucenicii saraci" sa fie urmata de viitorii domni. Alexandru Ipsilati va fi acela, care nu va respecta hrisovul, si mai mult, va da un alt hrisov prin care interzicea primirea copiilor de tarani, in aceasta scoala.

 Pe cei destoinici, indiferent de originea lor sociala, Constantin Brancoveanu i-a trimis la universitati straine, ca sa cunoasca si alta lume si sa aduca invatatura lor, in tara.

Pe curand,

Earnest