FAMILIA BRÂNCOVEANU (VIII). MARTIRIUL BRÂNCOVENILOR

Enache Văcărăscu şi domnitorul Constantin Brâncoveanu
cu fii săi

 Pe 15 august se împlinesc 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor şi al lui Enache Văcărăscu.

 Domnitorul, aşa după cum rezultă din "Foletul novel" ( însemnările domnitorului), se temea permanent de ceea ce i se putea întâmpla. Deşi se ştia că el instaurase o "monarhie a culturii" şi ducea o politică culturală, turcii nu se lăsau înşelaţi şi cunoşteau  foarte bine jocurile diplomatice şi politica duplicitară a domnitorului. Acum , când pierduseră Transilvania şi erau pe cale de a pierde  Banatul şi Oltenia, când erau bine informaţi că domnitorul îşi depusese banii la Zecca, în Veneţia, că avea moşii în Transilvania şi obţinuse protecţie de la cabinetul vienez pe teritoriul acesteia, Ahmed III a considerat că a sosit momentul să-l pedepsească pe domnitor, mai ales că reuşise să-i elimine pe Cantemireşti şi să introducă domni fanarioţi în Moldova. Deşi era cunoscută rivalitatea dintre Cantemireşti şi Brâncoveni, totuşi, Radu, cel de al treilea fiu al domnitorului, urma să se căsătorească cu Maria, fiica lui Antioh Cantemir, cu care se logodise la Istanbul ( se aflase mai mult ca sigur la Poartă că Dimitrie Cantemir, în tratatul încheiat la Luţk cu Petru cel Mare, îşi asigurase succesiunea urmaşilor la tronul Moldovei, cu sprijinul Rusiei). Legăturile cu Moldova erau puternice şi prin căsătoriile fetelor sale, dar şi prin ceilalţi feciori: Ştefan, care se căsătorise cu Bălaşa, fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino şi Constantin, feciorul cel mare, ( ar fi devenit un mare cărturar al epocii) care se căsătorise cu Aniţa, fiica stolnicului moldovean Ion Balş. Avea gânduri mari  Brâncoveanu: ar fi pus mâna pe Moldova, prin fiicele şi feciorii săi. Credeţi că sultanul ar fi acceptat aşa ceva?

  Răzbunarea a fost mare, după faptele necredinciosului. Însă nu au îndrăznit să-l tortureze, să-şi bată joc de el ca domnitor: întâi l-au mazilit, după care l-au luat la Istanbul, l-au închis la Edukule ( cetate din Istanbul ridicată de Mohamed Cuceritorul, unde se păstrau arhiva, tezaurul şi unde erau închişi toţi duşmanii Înaltei Porţi), l-au supus la cazne, a fost purtat în lanţuri prin Istanbul, după care în zi de mare sărbătoare pentru creştini, Adormirea Maicii Domnului, a fost decapitat după ce a privit cum zboară capetele lui Enache Văcărăscu şi a celor 4 fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei care avea doar 12 ani.Del Chiaro ne relatează ultimele vorbe ale domnitorului: " Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru".

  Trupurile le-au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini şi ţinute 3 zile la poarta Saraiului.

  Trupurile au fost pescuite, la iniţiativa Patriarhului, duse în insula Halki, unde au fost îngropate în mănăstirea bizantină, ctitoria împăratului Ion Paleologul. În anul 1720, domniţa Maria, reuşeşte cu învoirea domnitorului Nicolae Mavrocordat să aducă trupul domnitorului în ţară, îngropându-l la Biserica "Sfântul Gheorghe". Nu există inscripţie pe piatra de mormând, dovadă că s-au făcut toate în mare taină. Însă, deasupra mormântului atârnă o candelă de argint, pe care au fost inscripţionate, discret, între 2 rânduri de flori, următoarele: "Această candelă ce s-au dat la Sfântul Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod şi iaşte făcută de doamna măriei sale, Maria, care şi măria sa nădăjduieşte în Domnul, iarăşi să-i odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228". Abia în anul 1914, Virgil Drăghineanu, descoperind inscripţia pe candelă, a putut identifica ultimul locaş de veci al domnitorului.
La 20 Iunie 1992 Biserica Ortodoxă Română a canonizat pe Martirii Brâncoveni şi pe Enache Văcărăscu, stabilindu-le zi de pomenire la 16 August. 

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Pe curând,

Earnest

   

DE CE NU SE PROMOVEAZĂ TURISMUL ÎN JUDEŢUL BACĂU?

Este doar o întrebare retorică, pentru că, oricum, nu voi primi niciun răspuns.

Înainte de 89, Ceauşescu voia să facă din România o ţară puternică dezvoltată economic, bazându-se pe resursele naturale şi umane, economia  turistică, limitându-se doar la promovarea staţiunilor maritime şi balneoclimaterice.

Judeţul Bacău era  dezvoltat economic, atât industrial, agrar, comercial cât şi în domeniul transporturilor. Turismul era promovat doar în "Perla Moldovei"-Slănic Moldova.

Biserica "Sfinţii Voievozi" Scorţeni, pictor N.Toniţa

Poartă din Dărmăneşti

Astăzi, cum economia este pe "chituci" în toată ţara, deci şi în judeţul nostru, nimeni nu inţiază -ca o alternativă - proiecte europene de promovarea turismului băcăuan.

Mănăstirea" Duminica Samarinencei" Valea Uzului

  Avem zone foarte frumoase, care ascund comori naturale şi istorice. S-ar putea dezvolta turismul rural în stânga Siretului, unde avem lacuri, păduri, izvoare, poieniţe, biserici de lemn, mănăstiri mai noi şi mai vechi. Cândva aceste locuri erau pline de livezi, vii, ferme de animale. Ar putea toate acestea să se refacă, dar durează, însă ar putea să se amenajeze locuri de agrement în jurul lacurilor, pentru pescarii amatori sau pentru persoane care vor să petreacă câteva zile într-o zonă nepoluată, unde să respire aer curat, să manânce sănătos, să se scoale în ciripitul păsărilor şi să adoarmă în orăcăitul broaştelor. În zona montană, avem atâtea locuri minunate:  Valea Trotuşului, numită de un localnic Valea Loirei a României, este lăsată în paragină, cu casele şi palatele familiilor Ghica şi Ştirbei care stau să cadă, cu pădurile care se taie într-un ritm mai rapid decât se coseşte; Valea Uzului cu cheile ei, cu barajul şi hidrocentrala de la Sălătruc, cu cascadele Nasolea pe care turiştii nu le găsesc, pentru că niciun indicator nu îţi arată pe unde sunt; Valea Caşinului , Valea Oituzului şi Valea Slănicului, unde s-au desfăşurat cele mai fiebinţi evenimente din istorie în acest judeţ, despre care ne amintesc monumentele ridicate de strămoşii noştri; Valea Tazlăului şi Valea Bistriţei, unde a început industria băcăuană, dar unde se află şi biserici, case memoriale şi rezervaţii naturale.

   Există un ghid turistic al judeţului Bacău sau o hartă turistică? Nu există. Consiliul Judeţean a realizat doar un pliant. Am bătut ţara asta în lung şi în lat şi am găsit la agenţii de turism, muzee, librării, hoteluri, hărţi turistice, ghiduri turistice sau cărţi despre judeţele respective. La noi, proprietarii de agenţii nu-şi cunosc judeţul şi când le propui un traseu turistic în judeţ se uită miraţi şi nu sunt siguri, dacă şoferii lor ştiu să ajungă acolo unde le-ai cerut.

   Avem profesori de geografie şi de istorie pensionari, care ar putea fi solicitaţi să realizeze hărţi şi ghiduri turistice pe zone ale judeţului, care s-ar bucura că nu au fost uitaţi şi că pot să-şi pună ştiinţa în slujba comunităţii, deoarece comunitatea va fi beneficiara dezvoltării turismului băcăuan.

 Pe curând,

Earnest

UNDE SE GĂSESC ORIGINILE CONFLICTELOR DINTRE EVREI ŞI PALESTINIENI

 Atunci când oamenii politici se amestecă şi nu lasă istoria să-şi urmeze cursul, aceasta se răzbună. 

  Palestina istorică este ţara sfântă pentru mozaici, creştini şi musulmani. Normal ar fi ca naţiunile din acest spaţiu să trăiască în pace şi armonie.

  În Antichitate, acest teritoriu situat pe ţărmurile vestice ale Mării Mediteranene a fost ocupat de triburile lui Israel şi Iuda ( denumidu-se Israel şi Iudeea; numele de Palestina vine de alt trib semit, filistenii, care au ocupat acest teritoriu în jurul anului 1000 î.e.n.), cunoscând pe rând stăpânirile asiriene, babiloniene, persane, romane, bizantine, ca în anul 641 să fie cucerit de arabi. În anul 1099, cruciaţii au întemeiat aici regatul Latin al Ierusalimului sau Outrener, care a fost controlat de mameluci, iar din anul 1561 a fost ocupat de turci, rămânând provincie otomană până în anul 1919.

  Un chimist evreu stabilit în Anglia Weizmann Chaim (AZRIEL) împreună cu Th. Herzl au pus bazele mişcării politice şi religioase sioniste ( denumirea vine de la Muntele Sion din Ierusalim), care urmărea constituirea unui cămin evreiesc  în Palestina. Weizmann Chaim a lucrat în Laboratorul Amiralităţii de la Londra, unde a contribuit la descoperirea acetonei sintetice utilizată la realizarea explozivilor.  A acţionat ca Guvernul de la Londra să susţină planul sionist. Astfel, ministrul de externe Balfour, cunoscut ca organizator de state, a conceput celebra scrisoare cunoscută sub denumirea de "Declaraţia Balfour", prin care angaja statul britanic în susţinerea planului sionist. După încheierea Tratatului de Pace de la Paris, teritoriul aflat la vest de Iordan a devenit cunoscut sub denumirea de Palestina, sub mandat britanic, recunoscut oficial în anul 1922 de către Liga Naţiunilor Unite ( în acest teritoriu se aflau atunci cca. 90.000 de evrei). De atunci a început revenirea evreilor în Palestina, aceştia reprezentând cam 30% din populaţie, în anul 1936. Datorită conflictelor dintre evrei şi arabi nemulţumiţi de revenirea evreilor, lordul Peel a intreprins o investigaţie între anii 1936 şi 1937 în Palestina, dar concluziile comisiei, de a se înfiinţa două state, nu au fost luate în considerare de statul britanic, conflictul rămânâd deschis. În anul 1948 s-a încheiat mandatul britanic asupra Palestinei, constituindu-se statul independent Israel ( primul Preşedinte a fost Weizmann Chaim între anii 1948 şi 1954), ceea ce a determinat conflictul arabo-israelian, care pare-se că nu se va termina niciodată, deşi în anul 1993, prin acordul de la Washinghton, palestinienii conduşi de Yasser Arafat recunoşteau statul Israel, iar evreii conduşi de premierul Yityak Rabin recunoştea palestinienilor Fâşia Gaza şi autonomia oraşul Ierihon din Cisordania. În anul 1996, Arafat a devenit Preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiene. Astăzi cei doi lideri pacifiştiu nu mai trăiesc, organizaţia paramilitară Hamas provoacă  Israelul şi conflictele continuă. Dacă propunerea lu i Peel era luată în considerare, astăzi ar fi fost 2 state şi linişte în acel teritoriu. În Israel, trăiesc 6.200.000 de evrei iar în Fîşia Gaza 1.300.000 de palestinieni.

Pe curând,

Earnest

DIALOG

Vecinul meu, cel care are mereu ceva de comentat, m-a întâmpinat în această dimineaţă, cu următoarea replică:

- Măi, Earnest, de la Revoluţie încoace, ţara asta a avut un Preşedinte hidrotehnist, un Preşedinte geolog şi unul marinar. Se pare că a câştigat marinarul, având în vedere faptul că sudul este sub ape. Dar marinarul nu a ieşit în larg.

-Îţi arde de glumă, vecine, acum când oamenii sunt atât de nenorociţi, i-am replicat eu, cu reproş.

- Nu glumesc deloc. Poate ultimul nu a avut pricepere sau interes, dar ceilalţi puteau să oblige guvernele să facă investiţii în îndiguiri, în regularizarea apelor, în împăduriri. Nu-i mai plânge pe oameni, pentru că au tăcut când au văzut că sub nasul lor dispar pădurile-poate unii dintre ei sunt şi cei care au prăduit ţara-  pentru că nu-şi fac rigole sau nu şi le curăţă, pentru că aruncă gunoaiele în râuri şi pâraie. Unde sunt apele limpezi ale apelor noastre?. Mizeria începe încă de la izvoare. Natura se răzbună, Earnest, se răzbună şi nu ne învăţăm minte!. 

- Noi, românaşii, îi zic eu filosofic, moştenim cu siguranţă de la romani, principiul de viaţă horeţian "Carpe diem", pentru că trăim astăzi fără să ne gândim la ziua de mâine. Vindem totul astăzi, ca să avem astăzi banii pe care îi cheltuim aiurea tot astăzi!. Nu credem că mâine se poate repeta catastrofa de astăzi. Nu ai auzit ce a spus un specialist ieri? O astfel de catastrofă a mai avut loc în judeţul Vâlcea acum 150 de ani!. Îi ajută cu ceva pe oameni această statistică?. Din contra, le întăreşte convingerea că doar urmaşii urmaşilor lor se vor mai confrunta cu o astfel de situaţie. Şi atunci, de ce atâta grabă?.

- Îţi spun eu, Earnest, dacă nu se iau măsuri, rămânem fără păduri, munţii şi dealurile se prăvălesc asupra noastră, iar noi ne vom trăi clipa în mizerie şi sărăcie.

- Nu înainte de a asculta manele în zilele de sărbătoare, de a ne distra deşanţat prin cluburi în noaptea de Înviere, de a mânca mici şi de a bea bere pe plajă, pe la marginea pădurilor, prin parcuri, lăsând în urma noastră gunoaie, nu înainte de a sfida şi demola valorile lăsate de străbunii noştri. Sunt foarte dezgustat, vecine!

- Ia-ţi o barcă pneumatică, Earnest!

Pe curând,

Earnest

FAMILIA BRÂNCOVEANU (VII). BRÂNCOVENII ŞI CANTEMIREŞTII

Corbul-Constantin Brâncoveanu

Inorogul-Dimitrie Cantemir

Este binecunoscută rivalitatea şi ura dintre  cele două familii, pe care cu subiectivism, dar şi cu amărăciune a tratat-o Dimitrie Cantemir, în primul roman alegoric românesc

"Istoria ieroglifică".

Când şi  ce pricină a provocat această rivalitate şi ură? Izvoarele sunt subiective, de aceea noi prezentăm faptele, lăsându-vă pe dumneavoastră să-i judecaţi.

 Constantin Cantemir (1685-1693), domnitor fără prea multă carte (unele izvoare spun că era analfabet) a avut o atitudine realistă în politica externă. El a înţeles că nu trebuie să rişte viaţa statului moldovean în favoarea proiectelor de cruciată, adesea fanteziste , încercate de plonezi, pentru că ştia că turcii sunt departe de a fi slăbiţi. Constantin Brâncoveanu, domnitor erudit, credea că printr-un joc inteligent al duplicităţii poate să fie echilibru între turci şi celelalte Puteri. De aceea, dorea domnitor în Moldova, o persoană pe care el să o subordoneze şi care să fie partizan al politicii sale. Ion Neculce ne relatează, exagerând, că Brâncoveanu a cheltuit 1.000 de pungi de aur şi a început o campanie de intrigi la Istanbul, pentru a-l înlătura pe bătânul Cantemir, reuşind în cele din urmă două lucruri: 1. surghinuirea lui Lascarache Russet agentul Moldovei la Rodos; 2. înlăturarea lui Dimitrie Cantemir, ales domnitor de Divan, în anul 1693, la moartea tatălui său şi aducerea pe tronul Moldovei a fiului fostului domnitor Gheorghe Duca, Constantin , rămas în istorie sub numele de Duculeţ, în vârstă de 17 ani ca şi Dimitrie şi la fel de erudit ca acesta, pe care-l logodise cu fiica sa favorită, Maria (v-am relatat în articolul anterior că Brâncoveanu căsătorise înainte pe fiica sa Stanca, cu descreieratul Radu, fiul lui Ilieş Alexandru, ultimul Muşatin). De aici a început ura şi rivalitatea în faţa sultanului: care pe care!, care are mai multă influenţă la Înalta Poartă, ură şi rivalitate de pe urma căruia a câştigat doar sultanul, pentru că a luat bani şi de la unii şi de la alţii, iar atunci când a considerat că a sosit vremea a instaurat domniile fanariote.

  Antioh Cantemir reuşeşte să obţină de la sultan mazilirea lui Duculeţ şi înscăunarea sa, în anul 1795. şi trimite sol la Brâncoveanu, cerând împăcare şi "să-i dea o fată care să-i fie Doamnă", dar Brâncoveanu îi pune drept condiţie să-i omoare pe boierii care l-au trădat pe Duculeţ, pe care Antioh nu o acceptă şi rivalitatea continuă, succesându-se la tronul Moldovei din nou Duculeţ, urmat de Mihai Racoviţă şi din nou Antioh. Acum vine rândul Brâncoveanului să ceară împacarea, care se finalizează cu o promisiune de căsătorie în viitor a fetei lui Antioh cu primul fiu al lui Brâncoveanu, cu căsătoria fiicei lui Ioan Balş cu al doilea fiu al domnitorului muntean şi cu încheierea la Focşani în anul 1707 a tratatului "de dragoste şi vecinătate" . Probabil pacea dintre cei doi nu a plăcut sultanului, care avea nevoie de bani, aşa că acesta îi dă domnia din nou lui Racoviţă, apoi lui Nicolae Mavrocordat, iar în anul 1710, turcii îl pun pe Dimitrie Cantemir în tronul Moldovei, căsătorit între timp cu Casandra, fiica lui Serban Cantacuzino. Însă Dimitrie Cantemir doreşte să-şi asigure succesiunea la tron şi se aliază cu Petru cel Mare împotriva lui Ahmed III, pe când Brâncoveanu a făcut ce ştia el mai bine: să nu fie nici cu unul nici cu celălalt, dar de fapt cu amândoi. Nu i-a reuşit, pentru că Toma Cantacuzino trece pe faţă, cu un steag de oşteni, de partea ruşilor, ceea ce turcii nu vor ierta niciodată, chiar daca au fost victorioşi la Stănişeşti. Acum a început decăderea Brâncoveanului şi instaurarea deocamdată doar în Moldova a domnitorilor fanarioţi.

Pe curând,

Earnest

BACĂU. ACASĂ LA CREŞTINI

CATEDRALA "ÎNĂLŢAREA DOMNULUI"

   "Bacău. Acasă la creştini" este cartea pe care au primit-o cadou elevii din Bacău, la sfârşitul acestui an şcolar. Cartea a fost scoasă de Arhipescopia Romanului şi Bacăului în colaborare cu Primăria Municipiului Bacău. Salutăm această iniţiativă ( o astfel de carte are şi Municipiul Iaşi, apărută cu câţiva ani în urmă), dar ne permitem să aducem critici, în privinţa conţinutului.

   Înainte de a critica, apreciem calitatea hârtiei şi a fotografiilor realizate de Răzvan Bibere, Eugen Grigore, Ioan Bîşcă şi faptul că sunt explicate semnificaţia hramului fiecărei biserici.

Însă, conţinutul cărţii realizat de Nicoleta Bichescu, Ionuţ Tomescu, Constantin Gherasim lasă de dorit, datorită superficialităţii şi lipsei de seriozitate cu care au conceput descrierile, cât şi datorită erorilor. Sunt descrise cele 29 de biserici ortodoxe, dintre care una pe stil vechi, cele 8 biserici catolice şi sunt amintite cele 4 culte neoprotestante din municipiu. În descrierea bisericilor, s-a dat dovadă de inconsecvenţă, ceea ce mă determină să cred că descrierile au fost copiate din istoricul care se află la intrarea în biserică. Stimaţi autori, orice descriere de monument, se realizează după un plan: amplasarea, descrierea ( istoric, stilul arhitectonic- se evidenţiază numele zidarului/ arhitectului, a constructorului, materialele de construcţie, stilul picturii şi se evidenţiază numele pictorului, atunci când este cunoscut, descrierea catapetesmei), sunt numite obiectele de cult, încheindu-se cu valoarea monumentului respectiv. Sunt menţionaţi preoţii parohi. Bineînţeles că acest plan nu este respectat. Dacă la bisericile vechi nu se prea cunosc numele arhitecţilor, nu aveţi nicio scuză să nu fi  consemnat numele arhitecţilor la bisericilor noi, cum aţi omis să faceţi la bisericile catolice: "Sfânta Cruce", "Sfântul Francisc din Assisi", "Inima Neprihănită a Mariei", "Conventul Sfântul Iosif", dar mai ales la Catedrala Ortodoxă "Înălţarea Domnului". Nu se poate ca să nu menţionaţi numele arhitectului celei mai mari biserici din România, a patra dintre bisericile ortodoxe din lume ( este vorba de arhitectul Constantin Amâie). Puţină documentare, nu strica prin arhive. Probabil vi s-a părut mai interesant câţi preoţi, câţi invitaţi au participat la sfinţire, decât numele creatorului. Erori grave au fost făcute şi în descrierea stilului unor biserici. Exemplific doar cu 2 biserici. 1. Biserica "Sfântul Ion" nu este în stil neobizantin, ci în stil baroc românesc. Pictura interioară este în stil neobizantin. Brâul nu este specific stilului moldovenesc, ci stilului muntenesc, brâncovenesc, barocului românesc şi se numeşte torsionat, nu împletit şi este o moştenire în acest spaţiu din ceramica neolitică. 2. Catedrala " Înălţarea Donmnului" nu este în stil moldovenesc, ci în stil bizantin , cu elemente de modernism. Cupola este în stil  moldovenesc, dar nu în totalitate, pentru că nu se prea ştie să se realizeze o cupolă moldovenească, de aceea s-a vrut să se facă una florentină şi până la urmă a ieşit ceva original, care sperăm să ţină, la un cutremur mare. 

  Domnilor autori, cred că aţi fi putut face şi un cuprins al cărţii.

 Pe curând,

Earnest

CREDINŢE ŞI TRADIŢII (IX). SĂRBĂTORILE LUNII IULIE

  Sărbătorile creştine şi necreştine din luna iulie, numită popular luna "Cuptor", sunt, în general,  sub semnul Focului.

   În cultura românească, Focul vine din Soare, iar Soarele este patronul verii şi al vieţii, el fiind considerat sfânt. El este ochiul  de zi al lui Dumnezeu, după cum Luna este ochiul de noapte. Sărbătorile dedicate Focului abundă în luna iulie.

 Astfel, luna iulie începe cu sărbătoarea Anei-Foca, de pe 1 iulie. În această zi, nu se lucrează, căci îţi poate arde gospodăria. Biserica creştină comemorează în această zi pe doi importanţi doctori fără de arginţi din secolul V, Damian şi Cosma. Această zi era ţinută cu mare stricteţe ( în Republica Moldova se mai ţine), când se făceau rugăciuni pentru sănătate, iar "vindecătoarele" făceau descântece, în special pentru epilepsie şi febră tifoidă.

   Pe 8 iulie se ţine Pricopul sau Precupul, cel care pricopeşte (dă în copt) grâul, secara, orzul, ovăzul. În această zi, bărbaţii nu muncesc la câmp măcar până la prânz , pentru că Pricopul ar putea să dea grindină sau să prichească grânele (grăbirea uscării înainte ca acestea să "bage" o boabă în spic). Femeile ţineau această zi ca să nimerească aluatul. Acum se făceau şi în unele zone se mai fac ritualuri de apărare împotriva grindinii ca : înfingerea în pământ sau în grinda, pragul casei  a unui cuţit sau topor, aprinderea lumânării de la Înviere sau arderea salciei sfinţite de la Florii ori a crenguţei de tei de la Rusalii.

Între 14  şi 22 iulie se sărbătoresc Cîrcovii de Vară sau Cîrcovii Marinei. Cîrcovii sunt entităţi care îi însoţesc, câte trei, pe Ciurica, pe Sfânta Marina şi pe Sfântul Ilie,  păzind şi  îngrijind fiarele sălbatice. Aceasta era perioada de odihnă şi petrecere, cum este astăzi luna august. Se începea cu Ziua Femeii de pe 15 iulie, când era sărbătorită Ciurica ( despre această sărbătoare am vorbind în Ştiaţi că....Despre calendar), pe 17 iulie este trecută în calendarul creştin Sfânta Marina, despre care tradiţia populară spune că era sora  Sfântului Ilie. În această zi, femeile duceau usturoi, ceapă, pelin şi tămâie la biserică spre sfinţire. După slujbă, se dădea foc la tămâie şi se afumau usturoiul şi pelinul, care se păstrau pentru a lecui pe copii de epilepsie. Tot acum se mătura casa cu mături de pelin, împotriva puricilor. Această perioadă se încheie cu sărbătoarea Sfântului Ilie de pe 20 iulie, urmată de sărbătoarea lui Ilie Pălie de pe 21 iulie şi de sărbătoarea Sfântului Foca de pe 22 iulie, mutată de B.O.R. pe 23 iulie, pentru a sparge triada Pârliilor. Cei doi îl însoţesc pe Sfântul Ilie şi pedepsesc cu foc pe cei care nu le ţin sărbătorile. Sfântul Ilie aduce ploaie cu tunete şi fulgere. El are poruncă, spune tradiţia populară, de la Dumnezeu să trăsnească Diavolul, oriunde s-ar ascunde, de aceea dă cu săgeţi de foc (fulgere) până îl mântuie. Acum se sărbătoresc Moşii de Sfântul Ilie, când se duc la biserică ofrande de fructe de vară ( în special mere) pentru strămoşi. Cât despre Sfântul Foca, în alte spaţii geografice este patronul navigatorilor, numele lui venind de la focă ( cuvânt de origine greacă), nu de la foc, dar românii i-au dat altă semnificaţie, tinându-l de foc. ( probabil şi din cauză că în această lună erau şi mai sunt multe incendii, datorate căldurii excesive). Menţionăm că Sfântul Foca este singura sărbătoare creştină pe care o ţin musulmanii de la noi, de când le-au ars şapte case la oamenii care au muncit de ziua sfântului.

  Sărbătorile lunii iulie se încheie cu  ziua lui Pintilie Călătorul de pe 27 iulie. În această zi, se "întoarce crugul" (bolta cerească) spre toamnă, "se călătoreşte vara", care începe cu pălitul frunzelor de tei. Pintilie Călătorul apără vitele şi oamenii de multe boli, iar pe cei care-i ţin ziua  îi tămăduieşte de arsuri şi epilepsie şi îi apărau de brumă timpurie.

   Să vă ferească Dumnezeu de boli, incendii şi trăsnete  şi să aveţi parte de o lună prosperă!

Pe curând,

Earnest