ELENELE ȘI ISTORIA

  Etimologia prenumelul Elena se găsește în limba greacă, în cuvintele " helene" care înseamnă făclie, torță sau în  "hele " , care înseamnă strălucirea Soarelui. Numeroase doamne și domnișoare au purtat și poartă acest nume, unele dintre ele au rămas celebre în istorie prin faptele lor bune sau rele, pe care le-au săvârșit.

   Prima Elena intrată în istorie este Elena (sec. XIII î.e.n.), fiica lui Zeus și a Ledei, soția regelui Menelaus din Sparta, considerată cea mai frumoasă pământeană, de care s-a îndrăgostit Paris, fiul  lui Priam, regelui din Troia, ajutat fiind de frumoasa Afrodita. Răpirea ei de către Paris a constituit pretextul războiului troian, care a durat 10 ani și subiectul epopeei "Iliada" a lui Homer. Elena și Paris constituie simbolul  cuplului laș, iar dragostea Elenei s-a dovedit a fi superficială, ea recăsătorindu-se după moartea lui Paris, iar mai târziu a revenit în Sparta, la soțul ei. Tradiția spune că ar fi fost omorâtă după moartea lui Menelaus și îngropată în insula Rodos.

Elena Rareș, cu
fiul Ștefan, tablou
votiv, Suceava,Biserica
" Sânta Înviere"

   Opusă Elenei din Troia, este Flavia Augusta Elena (cca. 248-329), mama înpăratului Constantin cel Mare. Deși era doar o stabularia (servitoare de han), frumusețea și inteligența sa, calitățile morale datorate educației creștine, l-au determinat pe tribunul Constantin Chior, viitor împărat, să o ia de nevastă. Din căsătoria lor, a fost născut viitorul împărat Constantin cel Mare. Ea l-a îndemnat pe fiul ei să dea Edictul de la Milano, în anul 313, prin care se acorda libertatea creștinismului. Se ruga nopti intregi ca fiul său să nu fie corupt de slavă deșartă și de mândrie, știa că "cea mai importantă calitate a unui viitor împărat este ca, înainte de a-i comanda pe alții, să fie stăpân asupra propriilor patimi." Ea a identificat mormântul lui Iisus, locul unde a fost născut, locul de pe Muntele Măslinilor de unde s-a înălțat Iisus, lemnul Sfintei Cruci, a ridicat numeroase basilici. A murit la 80 de ani, iar trupul ei a fost depus în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa și a lui Constantin cel Mare, apoi a fost adus la Roma. Tronul ei și o parte din sicriu se află  în Muzeul Vaticanului. A fost sanctificată  și este prăzmuită la 21 mai.

   Și în istoria românilor au exista Elene celebre.

  Prima Elena intrată în istoria noastră este Elena Ecaterina (Cătălina) (1490-1553), fiica despotului Serbiei Iovan Brancovici, sora domniței Milița Despina, (soția lui Neagoe Basarab), cea de a doua soție a lui Petru Rareș. Soție credincioasă, mamă devotată, și-a urmat soțul prin cazarme, câmpuri de luptă, și-a educat proprii copii, dar și pe Chiajna, fiica lui Petru din prima căsătorie,în dragoste de țară, a ctitorit biserici ca: "Sfântul Gheorghe",           "Uspenia" din Botoșani și " Sfânta Înviere" din Suceava. L-a ajutat pe Petru să fie primit de sultanul Soliman Magnificul, prin scrisoarea pe care i-a trimis-o acestuia, a domnit alături de fiul ei, Ștefan. Tradiția spune că a fost omorâtă, prin strangulare din ordinul ginerului ei , Alexandru Lăpușneanu. A fost înmormântată la Mănăstirea Probota, ctitoria lui Petru Rareș.

       O altă Elena este Elena Udriște (1598-1653), rudă de a lui Mihai Viteazul, soția domnitorului Matei Basarab, sora cărturarului  Năsturel Udriște. Era cunoscătoare a limbilor latină, greacă, slavonă, iubitoare de literatură, artă, istorie, fiind considerată printre cele mai culte persoane ale secolului al XVII-lea. A fost culegătoare de datini, ocrotitoare a bisericii ( a ctitorit bisericile din Fierești, Negoiești,  Mănăstirea Slătioarele din Ocnele Mari, fiind, de asemenea, alături de domnitor la ctitoria celor 46 de locașuri de cult), l-a determinat pe Matei Basarab să inființeze 3 tipografii ( Mănăstirea Dealu, Câmpulung, Govora), l-a ajutat pe fratele ei la numeroase traduceri, făcând Prefața la traducerea cărții lui Thomas Kempis, unde sublinia asemănarea dintre limba română și limba latină. Alături de soțul ei, au format un cuplu patriot, iubitor de tot ce este românesc. A fost înmormântată la  Mănăstirea  Arnota.

      Ultima Elena, care rămâne renumită pentru bunătate, cinste și discreție,  este Elena Cuza (1825-1909), coborâtoare din două familii de cărturati: Rosetti și Sturdza. Educată cu profesori renumiți din epocă, cunoscătoare a limbilor germană și franceza, este prima Înaltă Doamnă a Principatelor Unite. A fost total opusă firii domnitorului, contemporanii lor spunând că au fost total diferiți, dar iubărețul domnitor a respectat-o și i-a luat în considerare sfaturile, mai ales în elaborarea Legii Instrucției Publice. Cumpătată, timidă, retrasă, i-a adoptat pe fiii lui Cuza cu prințesa Maria Obrenovici, (Alexandru și Dimitrie), și-a dedicat întreaga sa viață și avere acțiunilor caritabile, patronând Azilul Elena Doamna de la Cotroceni destinat fetelor orfane, și a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea” din Iași. Este înmormântată în cimitirul bisericii din Solești, din județul Vaslui.

   După aceste trei Elene, care au făcut cinste istoriei noastre, urmează alte 3 Elene: Elena Lupescu (1896-1970), amanta nimfomană, apoi soția Regelui Carol II, singura care i-a rezistat priapismului regelui, iar pentru această dragoste interzisă de Regulamentul Curții Regale, acesta a fost determinat să renunțe de două ori la tron, Elena Ceaușescu (1916-1989), ambițioasă, parvenită, care a vrut să fie deopotrivă om politic și savant mondial, mai dictatorială decât Nicolae Ceușescu și ultima, Elena Gabriela Udrea (1973), care de  2 săptămâni ține ocupat DNA, Parlamentul și umple paginile ziarelor și comentarile TV, întruchipează într-una singură, pe cele 2 Elene.

Pe curând,

Earnest

IAȘUL STUDENȚIEI MELE (XII). SĂRĂRIE

Casa Atanasie Bașotă (1828)

" Te salut oraș arhaic, plin de suveniruri
   Te salut cu toată stima, te salut și... n-am cuvinte!"
                                                       ( G. Topîrceanu, "Salut, Iași !")

     Sărărie, pe unde treceau negustorii medievali de sare spre Rusia sau Polonia, este o altă zonă frumoasă a Iașilor, un alt loc minunat al studenției mele, pentru că aici, iarna mă dădeam cu sania împreună cu prietena mea  (se mai bucurau de zăpezile străzii și niște studenți de la medicină, dar ei foloseau bobul), iar  în nopțile de primăvară mă "îmbătam" cu mirosul liliacului, fredonând boema lui Aznavour și  pentru că aici, mi s-a făcut indirect, din gelozie, prima declarație de dragoste.

  Sărărie este împărțită în două părți; strada Sărărie care începe din Târgu Cucului ( numit până în sec. al 18-lea Târgul Făinii), denumire venită de la expresia "vama cucului", care în argoul contrabandiștilor desemna locurile ascunse de trecere peste vamă și se termină la întretăierea cu strada Lascar Catargiu, de unde începe a doua parte, Șoseaua Sărărie, continuată de Șoseaua Ștefan cel Mare, care duce spre ieșirea din oraș pe drumul către Sculeni, punct de frontieră cu Republica Moldova.

   Sărărie este una dintre străzile Iașilor care mai păstrează vechea arhitectură a caselor cu demisol, (stil strategic de apărare împotriva tătarilor, care de pe colina Tătărașilor, vedeau doar acoperișurile de șindrilă, pe care le confundau cu pământul), grădinile cu trandafiri și cu liliacul la poartă, cu terasele și livezile din spatele caselor, unde în diminețele calde se bea cafeaua, iar în serile de vară și de toamnă se tăinuiește la un pahar de Cotnari. Este mult romantism și ședere blândă în acest colț al   bătrânei citadele.

Totuși, s-a  mai schimbat "peisajul" urbanistic al străzii: nu mai circulă vechiul tramvai cu un singur vagon, nu mai este  Hanul lui Topor ( a fost demolat în anul 1980) frecventat de Ion Creangă și Mihai Eminescu  ( Constantin Radinschi  ne povestește  că aici poposeau " mulți călători străini, negustori de toate felurile",iar  ieșenii "își depănau necazurile și amintirile în compania unui pahar de vin"), nu mai este  nici casa familiei Ion și Sofia Nădejde, au apărut clădiri noi ca Centrul de Imagistică a Clinicii  "Arcadia", Biserica Creștină Baptistă, Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea. Unele case au devenit vile, dar strada mai păstrează frumoase clădiri din alte vremuri.

Școala "Spiru Haret"- orfelinat catolic (1911)

  Urcând pe Sărărie dinspre Târgu Cucului, vă recomand să vă opriți și să admirați, câteva clădiri de patrimoniu, care au aparținut sau care mai aparțin unor personalități importante din istoria noastră politică și culturală. La nr.6 este Casa scriitorului, politicianului și savantului Constantin Stere, care aparține astăzi părinților regizorului Mungiu, ridicată în a doua jumătate a secolului al 19-lea, la nr.14 este Casa logofătului filantrop Atanasie Bașotă, ridicată în anul 1828 în stil neoclasic moldovenesc, care a fost pe rând Școală Normală Superioară, cămin studențesc și cantină, Școală Profesională de Ucenici, Școală Specială Ajutătoare, ca astăzi să fie Restaurantul Star Grill, la nr.22 este Casa Sion, la nr. 40 este Biserica "Vulpe" ( după numele unuia dintre ctitori), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", ctitorită în anul 1630 și refăcută în anul 1760, aparținând cele două bresle din zonă a blănarilor și a brăharilor (  aici fuseseră  două cimitire, unul turcesc și altul românesc care avea clopote vestite pentru armonia și frumusețea sunetelor și tot în curtea bisericii fusese ridicat un monument în cinstea Ecaterinei Vârnav, cea care a purtat drapelul pașoptist), la nr.121 este Casa Teodor Burada , ridicată în secolul al 19-lea , într-un stil prea modern pentru acele vremuri, la nr.134 este  Școala "Spiru Haret"-Orfelinat Catolic, ridicată la 1911, în stil haretian, la nr.140 este Casa poetului Mihai Ursachi, care până în anul în anul 1942 a aparținut pictorului Vedeneschi Pantelimon, autorul tabloului " Cuza Vodă", iar până la  1952 a fost atelierul de lucru al sculptorului Richard P.Hette, creatorul majorităților busturilor din grădinele ieșene și ale cariatidelor Fundației, la nr. 142 Casa sculptorului Richard P.Hette, la nr.189 Grupul Școlar de Arte și Meserii "Gh. Asachi", la nr.212 este Berăria Veche, unde se ascultă blues și jazz, la nr.220 sunt vechile Cămine Studențești "1 Mai", care aparțin acum UMF. Și plimbarea poate continua pe străzile colaterale, dar râmâne pe altădată.
Pe curând,
Earnest

DE CE BAT CLOPOTELE, MITICĂ?

- De sfoara, a răspuns Mitică!

  Mitică- personaj al începutului secolului 20, nelipsit de la Gambrinus, din Cișmigiu, din saloanele madamelor Mița, Fifi, Mimi, personaj care le știa pe toate- spunea numai ce-i convenea și le spunea cu tâlc! Mitică de la începutul secolului 21 e același Mitică, madamele și situațiile sunt aceleași ( adică curat murdare, cum ar spune un alt personaj de al lui Caragiale), doar locațiile frecventate de Mitică și-au schimbat aspectul.

   Deunăzi, un politician cita la tv o replică din Caragiale, spunând că este din comedia " O scrisoare pierdută", numai că replica aparține lui Nae Ipingescu și este dintr-o "Noapte furtunoasă". Niciunul dintre invitați și nici moderatorul nu l-au corectat pe distinsul politician. Dar ce, pe Cațavencu,proprietarul ziarului "Răcnetul Carpatilor", l-a corectat cineva, când  și- a enuntat deviza vieții sale "Scopul scuza mijloacele, a spus nemuritorul Gambetta"?

   Între anii 1969 și 1980, în Italia au avut loc 12.690 de atentate și alte acțiuni violente, care au provocat 362 de morți, 4.490 de răniți ( aceste cifre nu includ și victimile Mafiei). În nicio altă democrație occidentală, asasinatul nu a fost înălțat ca in Italia la rangul de instrument al luptei politice. Mă întreb, de vreo 10 ani incoace, care este calea cea mai "corectă", în a-ți înlătura opoziția politică: asasinatul sau dosariada și arestarea?

     În anii 70 ai secolului trecut, viața politică italiană era marcată de diferite coaliții, mai mult sau mai puțin puternice, până la aceea din ianuarie 1978, dorită de Moro și condusă de Andreoti, care vedeau o Democrație Creștină, acceptând voturile Partidului Comunist Italian, în numele solidarității, în lupta împotriva terorismului. Și la noi, timp se 10 ani s-au făcut și s-au desfăcut alianțe, care luptau împotriva corupției. Mă îndoiesc, că cineva va putea lupta vreodată, împotriva lui însuși!

    Tot prin anii 70, în Italia apărea scandalul Gelli, finanțator al unor atentate, mason al Lojei P2, care cocheta cu serviciile secrete. Rapoartele de anchetă înaintau ideea că Gelli era centrul motor al manevrei de manipulare a opiniei publice, cu jutorul presei și a magistraturii pentru a lovi in Guvern. Câte instituții a debusolat, Gelli? Serviciile Secrete, Presa, Magistratura, Guvernul. Ce s-a întâmplat cu Gelli? A făcut câțiva ani de închisore în Elveția și Italia, a fost liberat pe caz de boală (o operație la inimă, pe care nu a făcut-o niciodată), s-a retras într-un exil fericit la vila sa din Arezzo, de unde acorda interviuri, declarându-se complet nevinovat. Mare tam-tam este acum și la noi în țară, numai că personajul este altul, iar terorismul este înlocuit cu corupția, dar instituțiile sunt aceleași!

    Teribilul cutremur din nul 1980 din Italia a oferit marea ocazie pentru o frauda uriașă în dauna statului, în care un rol important l-a avut Ciro Cirillo. Acesta a avut alături de el Mafia, Loja P2, reprezentanți ai partidelor politice, oameni din serviciile secrete, funcționari publici corupți, intreprinzători de mari afaceri ilegale, toți făcându-se vinovați direct sau indirect de organizarea unor licitații câștigate de antreprize aranjate. În România, în ultimii ani, au avut loc multe inundații, alunecări de teren, avalanșe, înzăpeziri, multe licitații...

      Stiți care este deosebirea între Italia și România? Italia, cu Mafia, cu Loja P2, cu magistrații, cu serviciile secrete, cu funcționarii corupți a reușit să se dezvolte economic, putând fi egala celorlalte state dezvoltate la masa negocierilor, pe când România a sărăcit, și-a distrus economia, s-a indatorat, ramânând cu câteva gondole, terenuri de sport, pârtii de schii neterminate, parcuri de râsul lumii și multe scandaluri inutile.

    Și acum, când au inceput să bată clopotele, întrebați-l pe Mitică: " De ce bat clopotele?", iar Mitică, va răspunde, șmecherește:"De sfoară!"

Pe curând,

Earnest

ȘTIAȚI CĂ (XIV)... S-AU ÎNTÂMPLAT ÎN ROMÂNIA ÎN LUNA FEBRUARIE

... pe 1 februarie 1847 a fost inaugurat la Iași Teatrul de la Copou cu "Bătălia moldovenilor cu Cavalerii Teutoni la Marienburg", tablou vivant de Gheorghe Asachi și cu "Vicontele de Letorier", vodevil de Bayard și Dunanoir?

... pe 2 februarie 1831 a fost înființată Eforia Spitalelor de la București?

Cetatea Neamțului

... pe 3 februarie 1395 este prima mențiune documentară a cetății Neamț, ridicată din ințiativa domnitorului Petru I Mușat?

... pe 4 februarie 1935 echipajul român de bob de două persoane (Al. Frim și V. Dumitrescu) cucerește titlul de campion mondial, la Engelberg, Elveția?

                         în anul 2008 fost declarată, de către Union for International Cancer Control, Ziua Mondială a Cancerului?

... pe 5 februarie 1861 a fost înființată la Sighet Asociația pentru cultură a poporului român din Maramureș?

... pe 6 februarie 131 este atestată documentar Alburnus Maior, astăzi Roșia Montană?

... pe 7 februarie 1935 Stroe și Vasilache prezentau la București premierea primului film românesc cu sonor, "Bing Bang", realizat cu o aparatură Argani construită de un inginer român ?

... la București, pe 8 februarie 1859, are loc primirea cu entuziasm a domnitorului Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza?

... pe 9 februarie 1908 a fost născut la București poetul și traducătorul Cicerone Theodorescu, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor între anii 1948 și 1953, redactor șef la Viața românească?

... pe 10 februarie 1938 regele Carol II a instaurat primul regim dictatorial din România?

... pe 11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza abdica ca urmare a conjurației "monstruoasiei coaliții"?

... pe 12 februarie 1894 a fost născută la Cotu Vameș, județul Neamț, scriitoarea, traducătoarea, publicista Otilia Cazimir,  supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii?

... pe 13 februarie 1785, în închisoarea de la Alba Iulia, Crișan (Marcu Giurgiu) s-a sinucis, sugrumându-se cu curelele de la opinci, cel ce a condus armatele răsculaților din Zarand, în timpul Revoluției din anul 1774?

... pe 14 februarie 1888 se inaugura la București Ateneul Român?

... pe 15 februarie 1933, a izbucnit la Atelierele Grivița din București greva generală a ceferiștilor. Deși era criză economică și țărăniștii aflați la putere au vândut cam ce se putea vinde, ei nu au îndrăznit să vândă străinilor căile ferate române, sub pretextul privatizării!

... pe 16 februarie 1995 a murit la București Victor Kernbach, specialist în mitologie, autor al multor lucrări de istoria religiilor?

Constantin Brâncuși ( 1876-1957)

... pe 17 februarie 1987, la Iași, studenții au manifestat împotriva condițiilor inumane din cămine, scandând Vrem apă să ne spălăm și lumină să învățăm!

... pe 18 februarie 1883 a fost născut la Giurgiu cunoscutul pictor neoimpresionist Nicolae Dărăscu,?

... pe 19 februarie 1876 a fost născut la Hobița- Gorj marele sculptor român Constantin Brâncuși?

... pe 20 februarie 1838  a fost primul spectacol de operă cântat în limba română de studenții Conservatorului din Iași, cu "Norma" de Bellini?

... pe 21 februarie 1805 a fost născut la Pănade-comitatul Târnava Mică- Timotei Cipariu, cunoscut revoluționar pașoptist, istoric, lingvist, pedagog, orientalist, "părintele filologiei românești", poliglot ( cunoștea și vorbea 15 limbi)?

... pe 22 februarie 1906 a fost înființat  Institutul Geologic al României și s-a creat Corpul geologilor?

... pe 23 februarie 1271 este prima atestare documentară a orașului Brașov?

... pe 24 februarie 1340 este atestată documentar drept capitală Moldovei orașul Siret?

... pe 25 februarie 1925 Miron Cristea devine primul Patriarh al României?

... pe 26 februarie 1891 a fost înființată Asociația Arhitecților Români?

... pe 27 februarie 1655 începe în Țara Românescă mișcarea seimenilor, cărora li se vor alătura și târgoveții?

... pe 28 februarie 1859 apare la București prima revistă umoristică românească "Țânțarul" editată de C.A.Rosetti și N.T. Orășanu?

... pe 29 februarie 1980 a murit la București, Gheorghe Ștefan, istoric, arheolog, specialist în filologie clasică, membru corespondent al Academiei Române?

Pe curând,

Earnest

DESPRE SUPERSTIŢII (VI). MAMIFERELE SĂLBATICE

 Superstiţii sunt şi despre mamiferele sălbatice, animale care sunt fie demonice ale căror spirite le ajută sau le protejează pe vrăjitoare fie că sunt încărcate pozitiv şi întâlnirea cu ele este benefică.Astfel:

  CAPRA a fost asociată, timp de mii de ani, cu dezmăţul şi cu diavolul, de aceea spiritele caprelor ajută şi protejează pe vrăjitoare. Diavolul este înfăţişat sub forma unui ţap sălbatic cu copite aurite. Se spune că trebuie să ai întotdeauna la stână un ţap, pentru că acesta absoarbe orice boală pe care ar putea să o aibă oile.

  ELEFANTUL simbolizează întotdeauna înţelepciunea, forţa, longevitatea, de aceea micile figurine cu elefanţi sunt folosite ca talismane aducătoare de noroc. Imaginile sau mici statui cu elefanţi puse la intrările în casă pot oferi protecţie ca şi ornamentele cu elefanţi din interiorul caselor, aşazate cu faţa la uşa de la intrare, care atrag norocul în casă.

   IEPURELE DE CÂMP  era considerat în relegiile politeiste un animal sacru, în timp ce în creştinism este asociat cu vrăjitoarele, fiind socotit un semn de rău augur. Marinarii se întorc acasă, dacă, în drum spre navă, le taie calea un iepure de câmp.De asemenea, tinerii care urmează să se căsătorească, dacă în săptămâna premergătoare nunţii se întâlnesc cu un iepure de câmp, trebuie să amâne nunta, ca să aibă o căsnicie fericită. Dacă o femeie însărcinată vede un iepure de câmp, trebuie să-şi facă în haine trei rupturi, ca să nu nască un copil cu bot de iepure. Totuşi se mai păstrează obiceiul purtării de talismane aducătoare de noroc cu codiţe  sau cu picioare de iepure.

   LILIACUL era asociat în trecut cu vrăjitoarele, despre care se credea că se ung  cu sânge de liliac înainte de a zbura pe mături. Dacă omori un liliac îţi atragi ghinionul, dacă zboară un liliac pe lângă tine, înseamnă că cineva încearcă să te vrăjească, iar dacă zboară de trei ori în jurul casei, cineva din casă va muri; la fel se va întâmpla dacă descoperi un liliac în casă. Totuşi nu toate superstiţiile despre lilieci sunt rele, de aceea chinezii pictează pe farfurii cinci lilieci, simbolizând cele cinci elemente ale fericirii: sănătatea, bogăţia, longevitatea, iubirea de virtute, moartea liniştită.

      LUPUL era la daci animal sacru, iar la romani era lupoaica. Lor li se dedicau sărbătoarea Lupercaliilor, care se mai păstra în Moldova în vremea lui Dimitrie Cantemir, după cum ne relatează acesta în "Descrierea Moldovei". Un sfat bun este să nu pronunţi deloc cuvântul lup în luna decembrie, pentru că aceasta creşte probabilitatea de a întâlni un lup în cale. Este indicat să poarte copiii un colier de dinţi de lup, pentr a-i feri de răni. O coadă de lup pusă deasupra uşii grajdului îl ţine pe lup la distanţă. Vrăjitoarele folosesc maxilarele de lup în vrăjile lor aducătoare de moarte, pe care le aruncă în curţile oamenilor, cărora le doresc moartea. Există credinţa numită licantropia, conform căreia oamenii se pot transforma în lupi, devenid vârcolaci.
    ŞOBOLANUL este numit de ţigani "coadă lungă", pentru că ei consideră că pronunţarea numelui acestuia le aduce ghinion.Se spune că este un semn rău, când şobolanii părăsesc un vas, ei prevestind dezastrul. Când părăsesc o casă, sau când rod mobila în dormitor, acolo va muri cineva. Când aruncăm peste casă dinţii de lapte ai copiilor, este bine să-i rugăm pe şobolani să le aducă în loc alţii mai puternici.
  URSUL. În vechime, pe spatele urşilor dansatori erau aşazaţi copiii ca să nu facă tuse convulsivă. O veche superstiţie spune, că atunci când se împerechează urşii, orice vită gestantă dintr-o gospodărie apropiată va naşte puiul mort.
  VEVERIŢA dacă îţi taie calea de la stânga la dreapta e semn de noroc şi dacă îţi taie calea de la dreapta la stânga e semn de ghinion. Pentru a evita ghinionul, pocneşti din degete şi spui "pâine cu unt".
 VULPEA , cel mai şiret animal, nu poartă ghinion dacă o vezi singură sau dacă se furişează pe lângă casă ( important este să nu se furişeze pe lângă coteţ). Însă poartă ghinion, dacă vezi mai multe vulpi.
Pe curând,
Earnest

ROMÂNCE CELEBRE(VII). REVOLUȚIONARELE PAȘOPTISTE

Ana Ipătescu  (1805-1875)

   Se știe că femeile au jucat un anumit rol în Revoluția de la 1848 din Țările Române, acela din umbră, ele fiind cele care confecționau panglici tricolore, steaguri și stegulețe, copiind manifeste. Însă, au existat printre ele și femei curajoase, pe care le-au mânat ori o datorie patriotică, ori un sentiment puternic de dragoste față de un revoluționar, deterninându-le să fie în primele rânduri ale luptelor revoluționare. 

  Astfel, pe 27 martie 1848, la Iași steagul libertății Moldovei a fost purtat de Elena Vârnav, o tânără de 24 de ani. Despre ea, istoria nu ne dă și  alte informații.

  În Țara Românească, Ana Ipătescu, fiica un negustor bogat și soția unui înalt funcționar, a participat alături de soțul ei la întâlnirele secrete ale "Frăției", cunoscându-l acolo pe chipeșul Nicolae Golescu, de care s-ar fi îndrăgostit. Se pare că pasiunea pentru acesta a îndemnat-o pe 19 iunie 1848, când primul guvern democrat a fost arestat prin trădarea coloneilor Odobescu și Solomon, să se pună în fruntea revoluționarilor și să elibereze guvernul. Iată cum relatează acest eveniment jurnalul austriac, "Allgemeine Osterreichische Zeitung",  la 20 iunie 1848: "Poporul devenise mânios, trebui însă, deoarece nu avea arme, să bată în retragere. Multora le pierea treptat curajul și începură să se îndoiască de cauza poporului suveran, temându-se ca libertatea, dobândită cu puține zile în urmă, va fi pierdută. Alții mai curajosi începură să construiască baricade, pentru a continua lupta inegală. Disperarea ajunsese de acum la un grad înalt, când o eroină parcă se năpusti din nori, venind pe Podul Mogoșoaiei cu două pistoale în mână. Ea striga din toate puterile: "Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!". Aceste cuvinte ale tinerei eroine - care este soția unui funcționar, numele ei fiind Ana Ipatescu - electrizează masele. Se dă asaltul (...). Valahii s-au dovedit a fi eroi adevarați".

Maria Rosetti (1819-1893)

 O altă doamnă, care s-a dovedit foarte curajoasă, a fost Maria Rosetti ( de origine scoțiano-franceză, prima femeie ziaristă din România), soția  revoluționarului republican, C.A.Rosetti. Ea a participat la întrunirile desfăşurate în casa familiei Rosetti, ce aveau ca scop pregătirea revoluţiei în Ţara Românească. A făcut tot posibilul să-şi salveze soţul și pe ceilalți revoluționari arestați de turci şi expediați cu o corabie otomană în susul Dunării, spre Serbia, în septembrie 1848. Deghizată în ţărancă, împreună cu pictorul C.D. Rosenthal, bun prieten cu soţul ei, şi copilul abia născut, Libertatea Sophia, Maria Rosetti urcă pe corabie şi cere voie însoţitorilor să-l sărute pe Rosetti, strecurându-i  în gură un bileţel în care erau fixate ora şi locul unde întreg grupul de revoluţionari va fi eliberat. Operaţia a reuşit, după care au trăit nouă ani în exil, la Paris, unde Maria Rosetti a publicat "Principautés Danubiennes", în 1853. Rosenthal a folosit-o ca model pentru lucrările sale "România revoluţionară" şi "România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii", pictate în 1850.

Pelaghia Roșu (1800-1870)

  În Transilvania, Pelaghia Roșu, o învățătoare din Mărișel, un sat din Munții Apuseni, a condus femeile, într-o bătălie împotriva infanteriei maghiare. Este a doua femeie, din istoria noastră, dupa Doamna Chiajna, care conduce o bătălie. Bărbații din Mărișel, înșiși soțul și fiul ei, erau în oastea lui Avram Iancu. Pe 12 martie 1849, 1600 de infanteriști maghiari au atacat Mărișelul, crezând că nu vor avea vreo rezistență din partea localnicilor. Urmărind de pe munte, deplasarea trupei maghiare spre Mărișel, Pelaghia a adunat femeile din sat, care erau bune călărețe, le-a îmbrăcat în haine bărbătești,  atacându-i din toate părțile pe infanteriștii maghiari. Aceștia, luați prin surprindere, crezând că este cavaleria moților, s-au zăpăcit și s-au retras în dezordine, lăsând pe câmpul de luptă 30 de soldați morți, un căpitan și un sergent major. La trecerea  Someșului Rece, alți 100 din ei s-au înecat. Şi mai târziu, pe 6 iulie 1849, Pelaghia Roşu a fost în fruntea trupelor lui Avram Iancu şi l-a ucis pe comandantul maghiar Vasvari Pal, istoric și filosof, de orientare socialist utopic. În  anul1850, Palaghia Roșu este recompesată de guvernatorul Transilvaniei pentru meritele avute în timpul Revoluţiei paşoptiste. În actul de recompensă, se spun următoarele: „Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 August 1850, ordonez, să se dee Pelagiei Roşu, mama lui Andreiu Roşu din Mărişel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstraţia săvărşită cu isteţime în contra insurgenţilor, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei.”

Pe curând,

Earnest

MIGUEL DE UNAMUNO. PRIMA TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

                                                      

  În anul 1929, apărea la Editura Naţională, în singura  traducere autorizată de Miguel de Unamuno unui român, şi anume, lui L.Sebastian, romanul "Negura". Cu această ocazie, prozatorul spaniol, de origine bască, filozoful, profesorul, eseistul, poetul și dramaturgul trimitea românilor un Cuvânt înainte, intitulat "Cititorilor mei Români". Doresc să vă transcriu câteva fragmente din acest mesaj.

  " Scriitorii care gândesc şi simt limba latină-e vorba de limbă şi de grai-sunt măguliţi de faptul că sunt traduşi în româneşte pentru prestigiul graiului acesta: al Românilor care ne amintesc de Roma. Există printre noi, latinii, iluzia că nu e mare lucru să traduci o altă limbă latină. Şi zic iluzie, pentru că, dând peste un text românesc eu, care cunosc curent cele mai multe dintre limbile latine-spaniola, portugheza, catalana, italiana-nu l-am priceput deloc, nici măcar aproximativ. 

Miguel de Unamuno (1864 -1936)

     Pe de altă parte, atât de puţin, vai, atât de puţine lucruri cunosc despre România! (....) Cele mai multe şi cele mai bune însemnări ale mele despre România, le am de la îndatoritorul meu amic şi concetăţean-s-a născut în acelaşi oraş cu mine, Bilbao,-marele poet, Ramon de Basterra care, ah! a petrecut în România, reprezentând Spania, doi ani pe vremea războiului şi care a scris o carte "La obra de Trajano" ("Opera lui Traian"), unica lucrare originală care s-a scris în Spania despre România.   

Şi acum, iată-mă contemplând marca poştală de pe scrisoarea pe care mi-o trimite Sebastian din Bucureşti. Această marcă arată chipul unui copil! Al unui copil! Dacă e adevărat că sufletul colectiv românesc, că sufletul mulţimii româneşti e călăuzit de un spirit infantil, un spirit de copil curat, de acea făptură care nu e altceva decât copil, cât de mult invidiez poporul românesc! Un popor nu are decât două lucruri dumnezeieşti: maternitatea şi infantilitatea. Şi dacă un popor îşi află mântuirea, o datoreşte acelor ce nu pot să pună mâna pe arme.(....)

   Aşadar, când voi primi traducerea de faţă, intenţionez s-o frunzăresc din nou, şi să văd dacă ritmul lecturii româneşti îmi sună frumos, să văd dacă mă voi înţelege pe mine însumi când îl voi auzi pe al meu Augusto Perez cum geme în româneşte, cerându-mi viaţă şi nemurire" ( Hendaye, 8 ianuarie 1929).

    Nu ştiu dacă acest roman a mai fost tradus de altcineva, după cum nu ştiu dacă a mai fost reeditat. Oricum, eu vi-l recomand şi nu mă pot abţine să nu transcriu din nou câteva fraze din epilogul acestuia, intitulat "Discurs funebru" ( este vorba de discursul câinelui Orfeu, la moartea stăpânului său, Augusto Perez.

"Ce animal straniu şi omul! Niciodată nu e devotat celui din faţa lui. (...) E un animal bolnav, fără discuţie! Veşnic e în suferinţă! (....) Numeşte cinism, adică apucături de câine, neruşinarea şi destrăbălarea, el, animalul ipocrit prin excelenţă. Cuvântul l-a făcut ipocrit. Ar trebui să se numească ipocrizia antropism, devreme ce neruşinarea e botezată cinism".

   Dragii mei citori oneşti, meditaţi la acest început de an, la tot ce am citat eu aici.

   Vă doresc un an bun şi ca să citez pe strămoşii noştri romani, "mai bun decât cel care a fost şi mai puţin bun decât cel care va urma". Aceasta, ca să fim optimişti!

Pe curând,

Earnest