MÂNCĂRURI NAŢIONALE

   Mâncarea naţională este un alt simbol care face parte din identitatea unei naţiuni şi a imaginii de sine.  Profesorul universitar de cultură latino-americană, Jikia Zaner, consideră că este imposibil să alegi un singur fel de mâncare naţională pentru o ţară, pentru că sunt state unde s-au întrepătruns mai multe culturi ( ca de exemplu India, Mexic) sau sunt popoare care au adoptat un fel de mâncare de la alt popor, devenind apoi măncarea lor națională ori state care au o origine comună şi au aceeaşi mâncare naționale ( de exemplu sarmalele pentru  Republica Moldova şi România, ceviche pentru Peru şi Ecuador), trebuindu-se să se adauge şi alte mâncăruri specifice unei regiuni din acel stat, care au devenit naționale, cum ar fi de exemplu, plăcintele moldoveneşti "poale în brâu", simbol naţional pentru România.

 Ne apropiem de ziua naţională a României şi m-am gândit că puţini români ştiu care ne sunt mâncărurile naţionalre, recunoscute pe plan mondial. Cu ani în urmă, am găsit o carte de gastronomie în Franţa, unde erau trecute la brânzeturi, ca fiind specifice românilor: brânza de burduf, caşcavalul şi telemeaua, însă ca mâncare naţională sunt recunoscute brânza cu smântână cu mămăligă şi brânza de burduf ( caşcavalul l-au transformat austriecii în şvaiţer, iar telemeaua au transformat-o grecii în feta) La salate, în acel ghid, era tecută salata de vinete, însă aceasta nu este recunoscută ca mâncare naţională a românilor. Sarmalele din carne de porc, cu puţin orez, sunt declarate a fi mâncarea naţională a românilor din România şi din Republica Moldova, deşi cuvântul este de origine turcească, împrumutat deopotrivă de sârbi şi de greci.Numai că sarmalele nostre sunt altfel decât cele turceşti: le făceau şi dacii, dar fără orez şi fierte în vin. Ca desert, mâncarea naţională a românilor este plăcinta "poale în brâu".

 Având în vedere, că românii au început să călătorească prin alte ţări şi mai ales să petreacă sărbătorile pe alte meridiane, m-am gândit să vă spun câteva feluri de mâncăruri tradiţionale, pe care ar fi bine să le gustaţi, în pauzele dintre  vizita a două muzee sau între cumpărături.

  În Croaţia. este neaparat necesar să gustaţi zagorski strukli, care este un fel de ştrudel cu brânză, dar care este fiert înainte de a fi pus la copt şi se serveşte cu smântână. Aici puteţi încerca şi tocana istriană,  pe care şi-o revendică şi slovenii, cât şi italienii din Trieste, care are ca ingredinte: fasolea, varza acră, cartofii, sunca, costițele afumate şi usturoiul. La vecinii noştri maghiari. în afară de guylas, pe care  l-am învăţat şă îl facem şi noi, puteţi mânca lecso, care este o combinaţie de ardei, ceapă, roşii, untură, boia şi usturoi. Lecso îl puteţi mânca, de asemenea, şi în Cehia sau Austria. La bulgari vă puteţi desfăta cu baniţa, celebra lor plăcintă, făcută ca o învârtită, cu brânză de vaci, ouă şi iaurt sau cu Bob Chorba, o supă de fasole, cu ceapă, morcovi şi mentă. În Belorusia mâncaţi draniki,celebrele lor clătite din cartofi, care pot fi consumate ca desert cu sos de mere şi zahăr sau ca aperitiv, cu usturoi, ceapă, cimbru. În Rusia, pe lângă kasha, trebuie neapărat să mâncaţi piroşka, acele plăcinte minunate umplute fie cu carne tocată, somon sau cu varză ori ciuperci. În Polonia ,zurek-ul este  supa lor tradiţională: în acritul din făină de secară se fierb cârnaţii afumaţi şi cu şunca, servindu-se în ulcele din pâine. La ucraineni, serviţi cu încredere borşul  din sfeclă, făcut şi la noi în Moldova, dres cu smântână. Dacă mergeţi în Franţa, în afară de clătite şi madelin, francezii se laudă cu pot- au -feu, făcut din carne de vită cu legume: ceapă, morcovi, napi, praz, ţelină. Portughezii sunt mândrii de al lor bacalhau, o mâncare delicioasă din cod cu smântână, după cum islandezii cu hakari, o mâncare din rechin. Dacă tot suntem la peşte şi veţi prefera Asia, în Malaezia veţi putea mânca nasi lemak preparat din hamsii, castraveţi şi alte legume, ou fiert, orez fiert în lapte de cocos,  curry de miel şi un sos picant, iar în Japonia sushi. De asemenea, aici puteţi mânca. cu poftă sau fără poftă, depinde de gusturi, ramen, supa pe care o servesc obligatoriu în noaptea de Anul Nou.În Egipt, puteţi mânca pe strada acele felafel, biluţe prăjite, calde, preparate din năut sau fasole, iar la vecinii lor algerieni nu va lipsi cuşcuş-ul, alături de orice fel de mâncare. În ţările Americii Latine, toate restaurantele se mândresc cu nacional plato cu mâncăruri tradiţionale din carne cu garnituri de rădăcinoase şi banane..

 Eu vă doresc călătorii frumoase şi poftă bună!

Pe curând, 

Earnest

DESPRE ROMÂNII "SLAB INSTRUIȚI"

 Aseară, l-am auzit pe jurnalistul, analistul politic și formatorul de opinii, Bogdan Chiriac, afirmând că în ultimii 30 de ani, românii au fost slab instruiți, de aceea , ei au opinii de stânga.

 Domnule Chiriac, să fim corecți: în majoritate, cei tineri ("instruiți slab" în ultimii 30 de ani) nu au opinii de stânga, deci e un nonsens ceea ce dumneavoastră ați afirmat. Țin să menționez, că în ultimii 30 de ani, școala, un important factor în educația și în instrucția copiilor și  tinerilor, și-a făcut treaba, dar cei care împiedică mult educarea și instrucția sunt unii reprezentanți din mass-media, care oferă de 26 de ani, în numele libertății presei, reviste frumos colorate, cu articole " fără substanță",  despre diferite VIP-uri, informații privind scandaluri amoroase etc,, emisiuni cu personaje, care vin în fața telespectatorilor, vorbindu-ne despre una, despre alta, în timp ce mestecă gumă, cu ochelari de soare și șepci puse invers, cu pantaloni flenduriți. Aceste personaje reprezintă modele pentru tânara generația și conversațiile lor, fără noimă, sunt clișee pe care, tineretul nostru le vor folosi în conversațiile lor. Astfel de reviste și emisiuni  le-au distrus tinerilor gustul pentru literatură bună și pentru un spectacol de calitate, interesul pentru învățătura și  pentru cultură, cultivându-le vulgaritatea, grosolănia și superficialitatea.

Ce să mai spunem despre facebook-iștii manipulatori, care se folosesc de cei "instruiți slab" sau de politicienii, care cred că toți cetățenii acestei țări sunt "instruiți slab"?! ( Deunăzi, la adunarea de prezentare a candidaților și a progemului, liberalii au folosit melodia din "Ultimul mohican". Aceasta nu înseamnă că organizatorii s-au gândit că tineretul frumos și liber este slab instruit și incult? Nu este un dispreț față de alegătorii lor? Care politician cu judecată la cap și-ar pune ca fond muzical, într-o adunare care a avut ca slogan INAINTE, un cântec care să sugereze sfârșitul? Ar face-o doar un politician, care îi crede pe alegătorii lui, niște neinstruiți, ușor de manipulat!). 

Este adevărat, că o parte dintre generațiile tinere sunt "instruite slab". Fără să fiu adeptul teoriei conspirației, consider că așa se vrea, nu numai în România, ci în întreaga lume. Diferența este că noi recunoaștem acest lucru, în timp ce occidentalii ascund acest fenomen. Educația și instrucția este scăpată demult de sub control și este greu să se corecteze ceea ce s-a distrus cu atâta entuziasm, în numele democrației și a libertății!

Eu sunt optimist și sper că adevăratele valori își vor recăpăta locul cuvenit în societatea aflată în permanentă schimbare!

Pe curând,

Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XX). ADRIAN NĂSTASE, BĂTĂLIA PENTRU VIITOR

     "Bătălia pentru viitor a României nu este tributară retoricii politice. Prezenul ne așează în fața unei alternative unice: a fi sau nu a fi în istorie! Dacă la dilema hamletiană vom răspunde  "absent", statutul de învinși nu ne va oferi, pentru o lungă și dureroasă perioadă de timp, decât trăirea tragică într-un spațiu pe care l-am numi, încă o dată, Neamul Valah."  

Adrian Năstase,  " Bătălia pentru viitor"

 A venit rândul să vă recomand această carte, dedicată "tinerilor care trebuie să aibă curajul de a spera", acum, când o parte a tineretului român este debusolat de diferite curente și programe de dinaintea alegerilor, pe care le trâmbițează partide constituite ad hoc.

  Cartea "Bătălia pentru viitor, sezonul 2" a apărut la București, la Editura MondoMedia, în anul 2011 și cuprinde 12 capitole, Cuvânt înainte,  În loc de încheiere și Bibliografie ( au fost citate 198 de titluri ai unor analiști politici de pretutindeni și ai unor profesori universitari de studii politice de la universitățile românești și de la universitățile Oxford, Cambridge, Harvard sau de la universitățile din Londra, Paris, Bonn, Berlin, Budapesta, Geneva, NewYork, Ithaca, New Delphi ș.a.).Cartea nu este o pledoarie pentru social-democrație, ci o analiză obiectivă a realității românești postedecembriste, a politicilor pe care statul ar trebui să le abordeze, în contextul globalizării și a locului nostru în Uniunea Europeană.
  Le recomand acelor tineri, care nu prea știu cum funcționează un stat democratic să citească și să reflecteze asupra capitolelor : Drepturile omului-religie a speranței ( nu i-ar strica nici doamnei Ministru al Justiției să reflecteze asupra faptului că drepturile omului recomandate, prin Tratatul de la Lisabona din anul 2010, a fi respectate de toate statele membre UE, ca să înțeleagă și dumneaei că acestea au devenit o "religie", nu "un lux", pentru cetățenii europeni), Prezentul o frontieră mobilă-Calea spre Europa sau subcapitolele: Omul politic-o marfă ca oricare alta, Trecutul uitat și evitat, Mic tratat despre elite sau... de ce intelectualii sunt comozi?, Un pericol și mai mare decât retragerea statului: destructurarea statului ( aici să reflecteze, în special, cei ce sunt antisistem), Discursul ideologic, discurs secundar?,  Pactul politic: o soluție, o șansă, De la războiul ideologic, la războiul civilizațiilor, Fast-foodul informațional, Cauzele crizei economico-financiare, Zece priorități economice pentru România ( autorul ne propune: restructurarea instituțională, dezvoltarea infrastructurii transporturilor, dezvoltarea producției de energie electrică, dezvoltarea serviciilor turistice, modernizarea agriculturii, dezvoltarea rurală, trecerea la eco-economie, valorificarea resurselor umane, creșterea productivității și îmbunătățirea eficienții muncii, siguranța contribuabilui și a proprietății, competivitatea producției), Zece principii pentru o Românie socială ( autorul ne propune: drepturi și responsabilități pentru toți cetățenii, ocuparea deplină-baza viitorului, investiții în cetățeni, societatea solidară și incluzivă, un serviciu public pentru îngrijirea și educarea copiilor de vârstă mică, egalitatea în drepturi pentru femei și bărbați, dialogul social, un element indispensabil, diversitatea în integrare-o forță a României, o societate durabilă, capabilă să facă față schimbărilor climatice, România activă în Europa și în  lume pentru proprii cetățeni), Educație, democrație, dezvoltare, Spre o presă adevărat europeană.
 Vă doresc o lectură plăcută și eficientă pentru înțelegerea vremurilor în care trăim.
Pe curând,
Earnest

DISCUȚII BIZANTINE (I)

Dă-i Doamne, românului, lumină!

   Sintagma "Discuții bizantine" își are originea în disputele dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe din Constantinopol, privind limba în care să se oficieze slujbele religioase, în perioada în care Mohamed, numit apoi Cuceritorul, se pregătea să atace Constantinopolul, aceasta semnificând discuţii sterile pentru lucruri mărunte, certuri absurde, fără importanţă, într-un moment când sunt în joc probleme vitale, de prim ordin. Cam în aceeași situație ne aflăm și noi, românii, în prezent.

1. Zilele acestea, în multe localități, ploile au făcut rafagii: zeci de oameni au rămas fără case, izolați, fără posibilitatea de a se aproviziona. Mass-media este îngrijorată și a făcut un caz național, iar Poliția a deschis un dosar penal, pentru împușcarea unui pui de urs, în Sibiu. De o săptămână se vorbește despre acest caz și nu se spune nimic despre măsurile pe care le-a luat Guvernul, pentru sinistrați. Îl vedem doar pe G.Becali, care s-a dus la Cuza Vodă, unde a organizat o acțiune de salvare, de curățare a nămolului din comuna respectivă și acordând  ajutoare pentru refacerea caselor avariate.

2. Iubitorii de animale s-au hotărât să organizeze o demonstrație de susținere a măsurilor de cercetare penală, privnd uciderea ursului, dar nu am văzut nicio fundație care să demonstreze pentru susținerea copiilor abuzați fizic ori violați, pentru înăsprirea pedepselor pentru viol sau pedofilie!

3. Guvernul român s-a hotărât să cumpere pentru a doua oară celebra statuie "Cumințenia Pământului",  și prin subscriție publică. Acțiunea a eșuat și atunci Guvernul a hotărât să plătească integral răscumpărarea statuii, urmând să recupereze, pe parcursul următorilor ani, banii prin subscripție publică. În acest timp, Casa Memorială a lui Brâncuși, de la Hobița este gată să se dărâme!

4. Guvernul tehnocrat nu a reușit să absoarbă niciun euro din fondurile europene, iar PNL organizează un miting de susținere a Guvernului, deși nu am văzut nicio rebeliune în țară sau vreo mișcare amplă care să ceară Jos Guvernul "competent"!

5. Președintele Turciei a încheiat un acord cu Președintele Rusiei privind realizarea proiectului de gazoduct TurkStream, care va transporta gaz rusesc în Europa pe sub Marea Neagră. Între timp, pe noi ne interesează ce candidat susține Putin în SUA, ca și cum aceasta ne-ar ajuta cu ceva. Deocamdată, noi suntem încă țară riverană la Marea Neagră, dar nu ne ia nimeni în seamă!

6. Se zvonește că actualul Guvern ar vrea să vândă străinilor o parte din acțiuni privind exploatarea sării, Hidroelectrica și  Aeroportul Otopeni, dar pe noi ne interesează faptul că nu știu ce primar a plagiat în lucrarea de doctorat. Este și plagiatul o problemă gravă, dar pierderea unei avuții, pe care doar statul ar trebui să o exploateze, cum este sarea, este mai importantă, dar tăcem!

7. Se spune că, pe șestache, Guvernul,contrar Codului Silvic,  ar fi permis celebrei firme austriece, Holzindustrie Schweighofer, să exploateze 40%, nu 30% din producția anuală din fondul forestier, iar noi, în acest timp, batem câmpii cu grație despre câte animale sălbatice ar trebui să se vâneze! Dacă n-or mai fi păduri, ce s-ar vâna?
  Și uite așa, de dimineață până seară, tăiem frunze la câini, pierdem esențialul. Nu vrem să știm ce se petrece cu adevărat în această țară. Suntem cârcotași, ne pierdem în bârfe mondene, pierdem timpul aiurea, ne este ciudă pe cei care sunt mai deștepți decât noi, denigrându-i. În acest timp, cei din jurul nostru își văd de treburile lor naționale, au demnitate națională, pun piciorul în prag.
  Ne-am pierdut înțelepciunea sau poate nu am avut-o niciodată?!
Pe curând,
 Earnest

SFINȚI IERARHI ERUDIȚI ROMÂNI (III).ANTIM IVIREANUL, MITROPOLITUL UNGROVLAHIEI (1650-1716)

„Nu este sărac cel care nu are  tată, ci cel care nu are învăţătură.”

                                                    Antim Ivireanul

Anul acesta, pe 27 septembrie, s-au împlinit 300 de ani de la uciderea Mitropolitului Antim Ivireanul, pe drumul exilului spre Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai (trupul său a fost aruncat în râul Marița, la Tungea, în apropiere de Adrianopol). 

 Biserica Ordodoxă Română l-a canonizat în anul 1992, pe data de 21 iunie, fiind prăzmuit pe 27 septembrie și a hotărât ca anul 2016 să fie și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești.

 După unii biografi ai marelui erudit, acesta ar fi fost de origine română, strămoșii săi, stabilindu-se în Georgia, în Iviria, unde desfășurau activități comerciale. Aceiași biografi susțin că Antim Ivireanul, înainte de a veni în Muntenia a stat câțiva ani la Iași și arta tipografiei ar fi învățat-o de la Mitropolitul Moldovei, Dosoftei. Spre deosebire de acesta și de ceilalți înaintași ai săi, Coresi, Varlaam, Damaschin, care au tradus şi au tipărit în limba română scrierile religioase, Antim Ivireanul a compus opere literare legate de realitatea românească, fiind „ ctitor de limbă”. El a înlocuit în biserică, în zilele marilor sărbători, „Cazaniile” cu predicile în limba română („Didahii”), prin care transmitea credincioşilor valorile creştine şi realiza „o comunicare a sufletelor”, bazându-se, după cum remarcă A. Tănase, „pe adâncimea psihologică, pe darul observaţiei realiste, pe expresia patetică ce muşcă sufletele”. El a fost deopotrivă xilograf, miniaturist, sculptor, arhitect, topograf, traducător, creator de limbaj bisericesc în limba română. În calitate de  egumen al Mănăstirii Snagov, de Episcop de Vâlcea și de Mitropolit al Ungrovlahiei a tipărit 63 de cărți în limbile română, slavonă, greacă, arabă, cărți bilingve. greco-arabă, slavo-română și una slavo-româno-greacă. El a înțeles că predicile și  cărțile sunt căile cele mai sigure de învățătură morală și religioasă, a înțeles că poporul nu poate fi învățat, dacă nu sunt învățați slujitorii bisericii, boierii, domnitorii care trebuie să fie modele pentru oamenii de rând. El a fost un bun cunoscător al societății românești din acele vremuri și prin Didahii, încearcă să înlăture toate metehnele românilor, făcându-i responsabili față de faptele lor, făcându-i să înțeleagă fărădelegile pe care le înfăptuiesc. Nu-i amenință cu chinurile Iadului, ci îi conștientizează (. „Să nu lunecăm cu firea spre lucrurile cele deşarte ale lumii, pentru că sunt toate trecătoare şi mincinoase. Să ne ferim de ucideri, de curvii şi de preacurvii, beţii şi de apucături. Să nu ţinem pizmă rea să ne vindem cu pâra, unul pe altul, cu cruzie de inimă şi cu nemulostivniciia, pentru ca să ne păgubim şi să ne sărăcim unul pe altul.”)

  Antim Ivireanul nu a fost doar un teolog erudit, ci și un cunoscător al istoriei  și filosofiei, după cum reiese din  cronograful (lucrare unică în cultura noastră) „Chipurile Vechiului şi Noului Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiţi ce se află în Sfânta Scriptură şi în Biblie şi în Evanghelie şi adunare pe scurt a istoriilor ce s-au făcut pe vremea lor ”, care cuprinde 23 de file de text şi 503 de portrete diferenţiate prin fizionomie şi veşminte, realizate de preotul Nicola, tipărit la Târgovişte în anul 1709 şi descoperit, dintr-o întâmplare, la Kiev, de către Ştefan Berechet. Această lucrare este o îmbinare între istoria biblică şi cea profană, prezentându-ne faptele de la Facerea Lumii, la vieţile  profeţilor, regilor, împăraţilor, patriarhilor, relatându-ne despre ocuparea Ierusalimului de către Nabuconosor, despre căderea Troiei, despre Darius, Alexandru Macedon, Cleopatra, Întemeierea Romei, despre Zoroastru, profeţia Sibililor, Euripide, Sofocle, Platon, Aristotel. Toate înfrângerile şi decăderile popoarelor care se considerau nemuritoare sunt explicate prin căderea în păcat, care a atras justiţia divină, ca o măsură nu numai punitivă dar şi pilduitoare. Indirect, Antim Ivireanul ne transmite mesajul că dacă nu învățăm nimic din faptele bune sau rele ale înaintașilor noștri, ne ducem singuri pe calea pierzaniei.Și să nu uităm că a fost un înverșunat luptător antiotoman, un apărător al creștinismului față de toate religiile!

Pe curând,

Earnest

ROMÂNIA ȘI LEGEA JUNGLEI

 De câte ori m-am înfuriat, am scris pe acest blog,pentru mine, pentru a mă elibera de energii negative dar și pentru cei care mă citesc, despre: "România o țară bananieră?", "Românii și dictatura", "Despre democrație", "Despre patriotism", "Pseudocultura", "România o mahala cu o populatie porno și de tâmpiți", "Aștept vremea când în țara mea...", "Despre identitate", "Lege și fărădelege", "Despre demagogie și demagogi", "Nu învățăm nimic din istorie" etc. Însă, oricât de revoltat am fost, nu am trecut niciodată prin starea actuală, aceea de a mă simți că trăiesc într-o junglă. La școală, am învățat că jungla este o pădure tropicală sau subtropicală deasă, greu de străbătut, cu numeroase tufișuri și liane, situată adesea în regiuni mlăștinoase. În junglă supraviețuiește cel mai puternic, de aceea și expresia "legea junglei", înseamnă "legea celui mai puternic". Ce ne facem, când cei puternici se schimbă mereu iar când le este luată puterea se sfâșie între ei, când armele lor sunt: denunțul, autodenunțul, dosarele reale ținute în sertare sau fabricate ad hoc și manipularea maselor largi de oameni?. Ne încurcăm în legi, așa cum ne-am încurca în lianele junglei, ne afundăm în denunțuri, intrigi ca și cum am fi înghițiți de mlaștinile junglei. Nu știm de partea cui este dreptatea, pentru că, după ce suntem intoxicați cu știri bombă , aflăm că totul a fost o înscenare, că denunțătorul a fost pus să spună ceva despre cineva, despre care habar nu avea. Aflăm că universitarii, rectorii, cei care pregătesc intelectualitatea românească sunt niște plagiatori, că până și cei care luptă împotriva corupției sunt și ei plagiatori. Toți politicienii sunt corupți, dar de fapt nu ei sunt corupți, ci alții, vinovăția stabilindu-se în funcție de cine deține puterea. Vin alegerile, trebuie eliminați toți cei care mai au habar de politică, în mare parte presupuși corupți. Avem nevoie de oameni noi (vă mai amintiți ideologia ceaușistă a omului nou?), curați. Întrebarea pe care mi-o pun eu este, ce înseamnă să fii curat? Să ai o minte închisă sau o minte deschisă? Să fii puternic sau slab și ușor de manipulat, de cei care stau în spatele tău, ca să te ajute să treci printre lianele și mlaștinile junglei unde vei fi aruncat, în numele unei idei pe care nu o înțelegi.? Să aperi sistemul, adică ordinea creată prin instituții și legi sau să fii antisistem, aplicând legea junglei?. Cine va conduce această țară? Cel în pieptul căruia mai bate o inimă de patriot sau una de trădător snob?. Sunt mai revoltat ca niciodată din cauza mizeriei morale în care ne-am afundat, din cauza incapacității de a judeca singuri  ceea ne este mai bine pentru noi, de faptul că nu vedem că trăim într-o junglă din care nu mai putem ieși, pentru că ne-am rătăcit și nu mai găsim cărarea spre lumină.

  Pe vremea cruciatelor, când nu mai existau curajoși ca să pornească în numele Crucii împotriva Semilunii, au fost organizate două cruciate ale copiilor, care își aveau originea în cultul inocenților, în credința că prin puritatea lor, copiii pot răscumpăra de la Dumnezeu vinovăția maturilor ( se constituise chiar instituția episcopus puerorum). Kipling ne arată clar cum Mowgli, un copilaș isteț face față legii junglei.

Așadar, lideri de partide scăpați o dată pentru totdeauna de obsesia corupției, de teama dosarelor și a denunțurilor și puneți pe listele electorale copii, instituind un Parlament al Copiilor, curat, inocent, care vă va răscumpăra vinovățiile sau presupusele vinovății, care se vor maturiza pe parcursul legislaturii și pe care  voi n-o să-i băgați la închisoare doar pentru vina de a se fi lăsat manipulați.

Pe curând, 

Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XIX). AUGUSTIN BUZURA, RECVIEM PENTRU NEBUNI ȘI BESTII

"În general, la noi, conducătorii fac ce le dictează alții, deși se dau independenți, puternici, deștepți (...). Unii sunt conștienți de asta, alții-nu(...).Unii sunt un fel de marionete care se dau mari în fața proștilor (...).Uneori este paralizantă lăudăroșenia că sunt slugi, unelte. A conduce, ar însemna, printre altele, a gândi și a răspunde, ori ei, șefii de ieri, de azi și poate de mâine, nu gândesc, nu răspund, din lene, din prostie, din inerție, dar dau vina pe alții. Mereu alții sunt de vină, altora le datorăm toate nenorocirile (...). ... e bine să fii atent la slugi,  cu ele trăim, ele ne urmăresc, ele  taie în carne vie" 

 (Toma din  "Recviem pentru nebuni și bestii ")

 L-am cunoscut pe Augustin Buzura, prin anii 80 ai secolului trecut, la un cenaclu și l-am reîntâlnit la Saloanele Dragosloveni. Era după apariția romanului "Refugii". Am discutat mult despre ce se mai scrie la sud de Dunăre, despre Stanev, Kadare, Selimovic. Era deschis, comunicativ și-l vedeam atunci ca un medic cu talent literar, pe care-l citeam cu multă ușurință. Nici nu mă gândeam în acele vremuri că va deveni unul dintre scriitorii români tradus în multe limbi, că va reprezenta cultura română de pe cea mai înaltă poziție. Dacă în anii antidecembriști nu trezea invidia și interesul sporit al criticilor, astăzi este ținta de atac al unora. Tovarășul Băsescu a reușit să-l înlăture din funcția de președinte I.C.R., când era în concediu medical, după ce suferise o intervenție chirurgicală.

 Romanul pe care vi-l recomand, "Recviem pentru nebuni și bestii", a fost scris în anul 1999  și a cunoscut multe ediții în S.U.A., China, Franța, Spania, Germania, Suedia, Slovenia, Ungaria. Vă recomand ediția de la Editura SemnE, din anul 2008, ilustrată cu lucrări de Corneliu Baba. "Quinzaine litteraire" consemna în anul 2001, despre acest roman că este emoționant, copleșitor, extrem de bulversant.

  Eu consider că "Recviem pentru nebuni și bestii"este  una dintre cele mai complexe creații literare postdecembriste. Este drama jurnalistului anti și postdecembrist, care nu poate face compromisuri, pentru că se pune în slujba adevărului. Dureros este faptul că nimic nu s-a schimbat în România postdecembristă, în privința libertății de exprimare, că foștii sunt unii dintre actualii, care te controlează, care te defaimă, care îți fabrică dosare. Acest roman ne demonstrează că Augustin Buzura este un mare creator de tipologii de personaje și un narator excelent.

Lectură plăcută!

Earnest