SĂRBĂTORI ȘI CREDINȚE (XIII).SÂNTION DE TOAMNĂ

Caravaggio, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, 1608
Catedrala din Lavaletta

 Sărbătoarea de astăzi, 29 august, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este considerată ultimul praznic al anului, pentru că pe 1 septembrie începe Anul Nou Bisericesc.

   În popor, există multe legende legat de Sfântul Ioan Botezătorul,  care constituie originile unor superstiții și credințe. De exemplu bucovinenii îl consideră patronul pruncilor, având grijă ca aceștia să nu moară nebotezați. Tot ei țin cu strictețe această sărbătoare, pentru ca să nu se îmbolnăvească de malarie sau de friguri. Această superstiție își are originea în una dintre numeroasele legende, care spune că împăratul Irod și-ar fi blestemat fiica, când a fost adus capul Sfântului Ioan, să tot joace. De atunci, fiica regelui tot joacă, întruchipând, în mentalitatea arhaică, malaria și frigurile. La  această sărbătoare sunt foarte multe interdicții: să nu tai cu cuțitul, să nu folosești mătura, să nu mînânci mere sau orice fruct sau legumă de culoare roșie, să nu mămânci varză, usturoi, să nu bei vin roșu.

   De asemenea, în această zi se ține post și se începe un post de două săptămâni, care nu este trecut în calendarul creștin ortodox. Cine , pentru ce și cum se ține acest post? Acest post se ține de femeile care au făcut avorturi, de părinții care și-au omorât copiii, care și-a blestemat copiii, de  criminali, hoți, de persoane pentru alții, de regulă pentru cei din familie. Se ține pentru iertarea acestor fărădelegi și constă într-un post aproape negru: se mănâncă doar o turtă de grâu sau de mălai, pe care trebuie să o coacă postitorul. La păcate mai ușoare, se poate mânca și struguri. Se doarme direct pe pământ și dacă se poate și fără așternut. Bineînțeles, se fac rugăciuni pentru iertarea de păcate și trebuie să fii smerit. Postul se termină, printr-o pomană dusă la biserică.

Pe curând,

Earnest

   

O VARĂ FIERBINTE

  Primăvara acestui an s-a încheiat fierbinte: alegerile europarlamentare au răsturnat prezicerile sondajelor . Unii comentatorii politici, unii sociologi și politicieni au cerut Guvernului să demisioneze. Nu am înțeles rațiunea: era vorba de alegeri europarlamentare, nu de alegeri interne, de succesul pe care acest Guvern l-a realizat la prima sa președinție la Consiliul Uniunii Europene. Cum să ceri unui Guvern să demisioneze, după ce a făcut performanță la U.E.?

   Gândeam atunci, că acea vâlvă va provoca mari tulburări în viața politică românească și ca va fi o vară fierbinte și la figurat. Și așa a fost. Să meționăm câteva evenimente, care au încălzit atmosfera.

1. Condamnarea și arestarea lui Liviu Dragnea. Se scăpa de o persoană incomodă pentru toată lumea: pentru investitorii străini, pentru politicienii opoziției, pentru comercianții români, cărora li se stricau afacerile importurilor, mai ales la produse alimentare, pentru băncile străine, pentru cei care se ocupau cu exportul forței de muncă etc.

2. Adopția Sorinei a aprins flacara. S-a protestat, s-a vorbit de corupția unor lucrători din unele instituții, televiziunile s-au întrecut în a realiza audiențe. Au fost dezbateri pro și contra. Puterea judecătorească a rămas neclintită și a considerat că adopția a fost legală , iar Sorina a plecat în S.U.A. și flacara s-a stins încet, încet.

3. Flacara s-a reaprins odată cu Fenomenul Caracal, dar de data aceasta nu mai era vorba de persoane corupte, ci de instituții neputincioase, de sistemul instituțional românesc. Situația devine gravă: anarhiștii au avut ce discuta. La un moment dat, se vorbea de inutilitatea instituțiilor. O luaseră razna! Culmea! Hastagiștii nu s-au agitat: nu au protestat! Oare liderii lor or fi implicați în traficul de persoane, de droguri, în violuri?

4. Ziua de 10 august a devenit Zi Națională pentru manifestanți. S-a comemorat, în liniște, un an de la ,, gazarea" protestanților pașnici. S-a uitat, ca și anul trecut, faptul că ar trebui pe 10 august să comemoreze eroismul românilor, care începuseră de pe 6 august 1917 să lupte pentru țară, la Mărășești, că în anul acesta mausoleele din Vrancea au intrat în patrimoniul mondial, că 6 august înseamnă și tragedia de la Hiroshima. Mai bine s-ar fi manifestat împotriva înarmării nucleare, s-ar fi luat atitudine față de faptul că Trump a ieșit din tratatul de dezarmare nucleară INF sau din Acordul Global pentru Climă. Să ne fi întrebat cu responsabilitate, ce ar însemna toată această politică americană pentru întreaga Planetă, decât să comemorăm un miting, unde nu a murit niciun erou! Se compară cu marea jertfă adusă pentru libertate și unitate națională la Mărășești sau cu coșmarul omenirii declanșat odată cu dezastrul de la Hiroshima?. Suntem total rupți de realitate!

5. Vizita ad hoc a Președintelui României în S.U.A. Ce am înțeles din această vizită de succes? S.UA. are probleme cu China și nu am priceput care este rolul nostru, că România, din cele 28 state membre N.A.T.O., se află pe locul 6, privind contribuția noastră la misiunile din Afganistan, ca și cum Afganistanul este marele pericol pentru România, că trebuie să modificăm legea privind exploatare a gazului din Marea Neagră, în favoarea firmelor străine. 

6. Lansările candidațiilor pentru cursa electorală a alegerilor prezidențiale au încins spiritele oratorilor. Cele mai fulminante discursuri le-au avut Iohannis, Orban, Rareș Bogdan, prin care îi convingeau pe români că nu le-au crescut salariile și pensiile, că nu se suvențiază agricultura, că nu avem școli ( sunt atâtea școli fără elevi), spitale, drumuri (infrastructura rurală a fost în mare parte refăcută , dar nu se ajunge la Viena pe autostradă, ca să facem shopping, ducând valută austriecilor care ne taie pădurile).

7. Iluminarea lui Tăriceanu, care, după o coabitare la guvernarea României  de 3 ani, a ajuns la concluzia că aceasta este impotentă ( măcar în viziunea lui nu este toxică). Această măsură mi-a demonstrat că prevederile unui astrolog român, de la începutul anului, au fost reale: scăparea lui Tăriceanu, arestarea lui Dragnea, trădarea lui Tăriceanu. Să vedem dacă se potrivește și ultima prezicere: Iohannis nu va fi Președinte, ci o persoană independentă, care va intra ultimul în cursa pentru alegerile prezidențiale. O fi vorba de Mircea Diaconu?

8. Discursul Președintelui Iohannis din fața ambasadorilor a fost mai fierbinte decât ziua de 27 august. Nu am crezut că voi auzi vreodată un astfel de discurs. În școli, se fac de către inspectoratele școlare inspecții de tip RODIS și MARODIS, când se aplică elevilor, părinților chestionare, privind relația profesor-elev, relația profesor- părinte, profesor-director. Înainte de inspecții, unii profesori, diriginți spun elevilor, ce ar trebui să răspundă la întrebările chestionarilor. Se întâmplă, ca elevii, de al Naibii, să spună invers, chiar dacă răspunsurile lor contrazic realitatea. Așadar, profesorul și fostul inspector școlar general Iohannis si-a intrat în atribuții, considerându-i elevii săi, pe ambasadori, spunându-le că la întrebarea cutare pusă de autoritățile țărilor unde își îndeplinesc misiunile diplomatice, să răspundă așa...! Doamne ferește! Oare nimeni nu i-a spus cât a fost de penibil?. Nu i-au spus, după cum nu i-au spus cât de mare a fost gafa de la Ziua Marinei față de marinarul care a leșinat! 

  Doamne, ce vară fierbinte! 

  Pe curând,

  Earnest

DESPRE ROZMARIN

,,Atunci când floarea albă de rozmarin uscat

Se-aşază pe cărarea pe care am umblat,

Atunci ştiu că şi toamna mi-aduce un septembre,

Ce nu mă va-ndura până-n miez de decembre."

(Lorena Georgiana Craia, ,,Colind timpuriu.")

Rozmarinul ( în limba latină ,,rozmarinus", înseamnă ,,roua mării") este o plantă  plăcut mirositoare cu flori indigo deschis, albe sau roșii, considerată sacră, în Antichitate, de către egipteni, evrei, greci și romani. În secolul al XVI-lea, în spitale se ardeau crenguțe de rozmarin, pentru  a  ucide germenii, iar printre tradițiile englezești de nunți de pe vremuri exista si cea potrivit căreia mireasa trebuia să ofere crenguțe de rozmarin mirelui, pe post de simbol al fidelității sale. Se considera că floarea de rozmarin este simbol al prieteniei și aducerii- aminte (,, Uite un rozmarin-asta ca să ne aducem aminte", ,,Hamlet", Actul 4, scena 5). Se credea că rozmarinul apără de deochi, de boli, de vrăji, de demoni, purtându-se  ca amulete . De asemenea, ca și lavanda, florile de rozmarin  se pun în șifoniere, împotriva moliilor.

  În zilele noastre, rozmarinul este folosit deopotrivă în industria alimentară și de gospodine ( un condiment potrivit pentru cartofi și carne), în industria parfumurilor și în medicină. 

   Ceaiul, uleiul, oțetul  de rozmarin sunt folosite în tratarea diferitelor boli de la reducerea tusei până la uciderea celulelor canceroase de la sân. Despre efectele vindecatoare ale rozmarinului găsiți suficiente informații pe Google. Eu doresc să vă informez despre ultimele rezultate ale cercetătorilor englezi prezentate la Conferinta anuală a British Psychological Society, referitoare la uleiul esențial de rozmarin. Aceștia au argumentat științific că uleiul esențial de rozmarin îi ajută pe oamenii clinic sănătoși să își amintească evenimente din trecut și să nu uite să realizeze anumite sarcini. Studiul acestora a scos în evidență și faptul că aceasta îmbunătățire a memoriei s-a produs indiferent de starea participanților. Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 66 de participanți împărțiți în două grupuri. Un grup a fost lăsat să aștepte într-o sală cu miros de rozmarin și un altul a fost rugat să stea într-o camera fără un miros aparte. După un anumit timp de așteptare, subiecții au fost rugați să realizeze o serie de teste de memorie ce includeau ascunderea unor obiecte, regăsirea lor mai târziu sau alte sarcini precum cele în care voluntarii trebuiau să își amintească să le dea cercetătorilor un anumit obiect într-un anumit moment. Descoperirile au scos la iveală faptul că uleiul esențial de rozmarin creștea cu peste 70% șansele ca subiecții să își amintească ce au de făcut în viitor. Cercetatorii au constatat ca participantii din grupul care a fost expus la mirosul de rozmarin nu numai că au rezolvat mai bine sarcinile, dar aveau si un nivel mai crescut de eucaliptol, un compus din uleiul esential de rozmarin despre care se știe că influentează sistemele chimice din corp, îmbunătățind funcțiile cerebrale. Studiile anterioare au sugerat și că unii compuși din rozmarin stopează producția unor enzime ce blochează funcționarea normală a creierului, lucru care ne ajută să fim mai alerți, îmbunătățindu-ne memoria pe termen lung.

   In noul studiu, oamenii de stiinta s-au concentrat asupra memoriei prospective, ce implica abilitatea de a ne aminti anumite evenimente ce urmeaza în viitor si de a ține minte să realizăm anumite sarcini în anumite momente prestabilite. Acest tip de memorie este deosebit de importantă pentru activitatea de zi cu zi a oricărei persoane. Ea acționează atunci când, de exemplu, cineva trebuie să își amintească să își ia medicamentele.

   Așadar, vă recomand să puneți câteva picături de ulei esențial de rozmarin în apă sau în candele speciale pentru aromoterapie, pentu a evita boala uităriii, a domnului A. Eu am început deja să-mi pun în fața calculatorului o astfel de candelă, Miroase plăcut și-mi alungă , de asemene,  țânțarii.

   Pe curând,

   Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LIV). MASARU EMATO, MIRACOLUL APEI

(22 iulie 1943  Yokohama- 17 octombrie 2014 Tokio)

,,Sunetele naturii sunt într-adevăr nenumărate. Să ne gândim doar la sunetele diferite produse de apa unui pârâu care curge. La izvor, apa iese cu zgomot din pământ, apoi susură pe prund și se unește cu alte fire de apă, devenind un pârâu năvalnic, poate chiar un râu vijelios, care coboară în cascade. În cele din urmă, apa poate să formeze un râu larg, ce curge liniștit către mare. Cu fiecare schimbare subtilă a mediului prin care curge, sunetul apei se schimbă".                                                                 (Masaro Emato, ,,Miracolul apei")

   Din Antichitate până astăzi, în toate religiile  s-a sfințit și se  sfințește apa. Cercetătorii sovietici au demonstrat, acum 40 de ani, efectul rugăciunii asupra apei, Masaro Emato ne vorbește despre efectul pozitiv asupra apei al gândurilor și cuvintelor și că apa poluată poate fi curățată prin rugăciune și vizualizare pozitivă. Bineînțeles că sunt foarte mulți sceptici, care nu sunt de acord cu acest fapt, considerând că ipotezele  lui Emato sunt pseudoștințifice.                                                                                                                      Cine este Masaru Emato? Este un autor japonez, a absolvit Universitatea Municipală din Yokohama, specializându-se în Relații Internaționale, după care a urmat cursurile de medicină alternativă la Open International University,  din Calcutta, unde și-a luat doctoratul în această specialitate. Prima carte a publicat-o în anul 1999 (,,Mesajele ascunse din apă") și a devenit mai cunoscut în anul 2004, când a apărut în documentarul What the Bleep Do We Know!? (,,Ce naiba știm noi, de fapt!?"). În anul 2011 a venit și în România. Emoto a fost președinte emerit al International Water For Life Foundation, o organizație nonprofit cu sediul în Oklahoma City. Cartea pe care v-o recomand, ,,Miracolul apei", a fost tradusă din limba engleză de Mihai Popescu și a apărut la Editura Adevăr Divin, la Brașov, în anul 2007. Cartea conține o Introducere, 7 Capitole ( Relația dintre cuvinte și apă, Îmbunătățirea stării mentale cu ajutorul cristalelor, Să înțelegem vibrația și rezonanța, Să folosim rezonanța în viața zilnică, Cristalele de apă vă pot întări potențialul, Să trăim într-o lume cu apă curată: să ne găsim pacea și starea de bine, Iubirea, recunoștiința și salvarea lumii) și un Epilog. De asemenea, conține imagini cu cristale de apă asupra cărora s-au spus cuvinte frumoase sau urâte, alături de cristale de apă asupra cărora nu s-au transmis cuvinte, observându-se deosebirile dintre ele. Credeți sau nu credeți în puterea mantrelor sau a rugăciunilor asupra apei, este problema dumneavoastră, dar este o realitate credință că recunoștiința, iubirea, cuvintele bine alese pot schimba lumea și pot menține pacea!

Pe curând,                                                                                                                                                 Earnest

DESPRE IMNURI NAȚIONALE

Ziua Națională a Imnului României

  Astăzi, 29 iulie, este Ziua Națională a Imnului, sărbătorită în România din anul 1998 ( când s-au împlinit 150 de ani de la Revoluția din anul 1848, cânt s-a cântat prima oară, actualul imn, intitulat atunci ,, Un răsunet" ), instituită prin Legea nr. 99/1998, care stabilea, de asemenea, că acestă zi va fi  marcată de către autorităţile publice şi de către celelalte instituţii ale statului, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.

  Cuvântul „imn” derivă, în toate limbile moderne, din greaca veche, din cuvântul  ,,hymnos", care înseamnă „cântec de laudă”. Primele imnuri au fost închinate zeilor, apoi regilor, armatei și abia în secolul al XVIII-lea au fost închinate țării. 

  Cele mai vechi versuri folosite pentru un imn sunt cele ale noului imn japonez, "Împărăția Maiestății Sale" (1999), care au fost publicate pentru prima oară în anul 905 și puse pe muzică în anul 1880.

  Primul imn compus ca imn național a fost cel olandez " Wihelmus", care a fost scris între anii 1568 și 1572 și redevenit imn al Olandei în anul 1932.
  Cele mai vechi imnuri naționale , care nu au fost schimbate, sunt :  ,, Dumnezeu să ne  salveze Regele/ Regina"  (Anglia, 1745),  ,,Marșul Regal" ( Spania, 1770), ,, La Marseillaisse" ( Franța, 1795, versurile și muzica, L. de Lisle)
   De-a lungul istoriei, majoritatea țărilor și-au schimbat imnurile, ca urmare a instaurării unor noi  regimuri sau a obținerii independenței. Multe imnuri sunt influențate din muzica populară, altele au folosit muzica unor compozitori renumiți. De exemplu, imnul Austriei este pe muzica lui Mozart, al Germaniei pe a lui Haydn, al Albaniei pe a lui Ciprian Porumbescu,  iar al Statului Papal pe ce a lui Gounod, iar altele au folosit versuri ale unor poeți celebri, ca imul național din Bangladesh ,, Bengalul meu de aur" pe versurile lui R.Tagore, al Indiei "Salutați conducătorul tuturor minților", tot pe versurile lui Tagore, care a compus și muzica, al Republicii Moldova ,,, Limba noastră e o comoară", pe versurile lui Mateevici.  Țara care și-a schimbat cel mai recent imnul este Italia, care, în anul 2017, a declarat imn național cel compus în secolul al XIX-lea, în timpul mișcării revoluționare Risorgimento  intitulat ,,Cântecul Italiei".
  Imnul S.U.A. ,, Banner-ul cu stele"  fost scris de Francis Scott Key , în timpul bătăliei de la Fort McHenry în războiul din 1812 și a fost declarat imn național  prin Rezoluția Congresului semnată de Președintele Herbert Hoover,  la 3 martie 1931 ( 3 martie este și Ziua Națională a Imnului S.U.A.)
   În ceea ce privește imnurile României, probabil, țara noastră a avut cele mai multe imnuri naționale, și anume 7.
,, Hora Unirii"  ( 1856-1862), versuri Vasile. Alecsandri, muzică Alexandru.Flechtenmacher
,, Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor" (1862 -1884), fără versuri, muzica Eduard Hübsch  (în perioada comunistă dar şi în prezent este folosit ca Marș de întâmpinare al Armatei României, la primirea demnitarilor străini și a politicienilor de rang înalt ai țării).  
,, Imnul Regal"  (1884-1944), versuri: Vasile Alecsandri , muzica: Eduard Hübsch 
,, Zdrobite cătuşe "(1948 – 1953) ,versuri: Aurel Baranga,   muzica: Matei Socor

,, Te slăvim, Românie" (1953 – 1977) , versuri: Eugen Frunză şi Dan Deşliu,  muzica: Matei Socor
,, Trei culori" (1977 – decembrie 1989), versiunea originală este  cântecul ,,Tricolorul", muzică şi versuri Ciprian Porumbescu. În anul 1977, textul a fost modificat de Nicolae Ceauşescu
,, Deşteaptă-te,  române!" (,,Un răsunet)" (decembrie 1989-prezent), versuri Andrei Mureșanu, muzica Anton Pan.
 Pe curând,
 Earnest

DESPRE SUPERSTIȚII (XVII). FLORILE (VII)

,,Mi-am pus busuioc în păr, măi

Busuioc

Să pot avea pe vino-ncoa'

Să fiu ochioasă, năbădăioasă

Să se-mbulzească şi să mă iubească băieţii."

   

   În luna iulie, înfloresc și se strâng multe plante ale căror flori sunt folosite în diferite ritualuri sau în vindecarea unor boli. În legătură cu acestea s-au creat mituri, legende, superstiții sau credințe.

    Busuiocul folosit în ritualurile creștine, la sfințirea apei, pentru că se spune despre el că a crescut pe locul unde Împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce, a înlocuit, treptat, isopul folosit în practicile iudaice (etimologia cuvântului o găsim în grecescul ,,basileus", care înseamnă ,,rege"). Este o plantă purificatoare dar în același timp o plantă medicinală, mirodenie, iar uleiurile obținute din busuioc sunt folosite, de asemenea, în industria cosmetică și a parfumurilor.

   Românii și italienii cred că busuiocul este o plantă aducătoare de noroc, fetele punându-și flori de busuioc în păr sau în sân, pentru a fi iubite, în timp ce grecii consideră că această plantă aduce ghinion, Englezii cred că busuiocul este plantă care induce liniștea mintală, iar indienii ( este planta sacră a lui Vișnu și Krișma) pun o crenguță de busuioc pe trupul celui mort, pentru a-i asigura acestuia drumul în Rai.

Crin imperial

    Crinul , conform unor mituri, a apărut din lacrimile Evei, atunci când aceasta a fost alungată din Grădinile Edenului. În iconografia creștină, Arhanghelul Mihail este reprezentat uneori cu un crin în mână ( Buna-Vestire) cât și Sfântul Iosif ( neprihănirea soției sale). De aceea, se spune că este semn rău să distrugi florile de crin, pentru că aduci nenorociri asupra fecioarelor din familia ta. Se spune că oferă protecție împotriva diavolului și îi țin la distanță pe vrăjitoare și pe strigoi, de aceea, e bine să cultivăm , în grădinile noastre, aceste plante. Creștinii catolici sfințesc această plantă de ziua Sfântului Anton de Padova, considerând-o simbol al curăției.

     Coada-șoricelului este prima plantă pe care a atins-o pruncul Iisus. Drept urmare, are puterea de a alunga spiritele rele. La antici, coada-șoricelului era numită iarba lui Venus și, datorită acestei asocieri, este folosită în descântecele pentru atragerea dragostei. Numele ei științific este Achillea millefolium, găsându-și originea în numele eroului Achille, care a descoperit-o și a folosit-o în tratarea rănilor soldaților și millefolium, care descrie frunzele penate și păroase.

     Gălbenelele  sunt, de asemenea, plante medicinale, folosite deopotrivă în industria cosmetică. Despre ele, se spune că le purta la piept Fecioara Maria ( în limba engleză, ele se numesc marigold). La englezi există superstiția că nu trebuie să le culegi sau să te uiți prea mult la ele, pentru că devii dependent de alcool. Însă, la multe popoare, ele se găsesc în buchetul miresei, pentru a păstra iubirea îndelungată și fidelitatea.   

Lavandă

   Lavanda, lavare în limba latină, înseamnă spălare. Planta dispune de proprietăți antibacteriene foarte puternice, care au fost valorificate încă din Antichitate. Datorită parfumului ei, care ascunde mirosurile neplăcute, este folosită în ritualurile magice de purificare, iar bețișoarele de lavandă sunt folosite în ritualurile budiste, inducând un somn liniștitor. De asemenea, atât englezii, cât și japonezii le folosesc ăn Parlament,  la  dezbaterile parlamentare, pentru a calma spiritele.

     Pelinul era planta pe care strămoșii noștri daci o foloseau în toate ritualurile, considerând-o cea mai purificatoare plantă, pe care o aruncau în flăcările tuturor ritualurilor, o foloseau în ritualurile de purificare a casei, iar la solstițiul de iarnă, fierbeau vinul roșu cu pelin, pe care-l beau pentru liniștirea spiritului din om și pentru purificarea trupului.

Salvie roșie

     Salvia era planta afrodisiacă a geto-dacilor. În noaptea nunții, tinerilor căsătoriți li se dădea să bea un ceai puternic de salvie, pentru a se asigura că cei doi miri vor fi pe deplin fericiți! Dincolo de faptul că este una dintre plantele folosite  în multe tratamente în medicina naturistă, despre salvie sunt o mulțime de superstiții pozitive: ține departe deochiul, sporește fertilitatea, absoarbe toate energiile  și influențele negative, iar dacă scrii pe o frunză a ei o dorință și apoi o trimiți în Univers, dându-i foc, dorința și se va îndeplini, dar cu condiția să crezi cu suficientă tărie în acest ritual. Atenție însă: aduce ghinion, dacă  cultivi tu o salvie în grădina ta: trebuie să o aduci de la altcineva!

   Nu știu dacă toate aceste superstiții sau credințe despre  plantele de mai sus sunt reale, dar cert este că ele au efect benefic în tratarea unor afecțiuni și sunt folosite cu succes în industria cosmetică și a parfumeriei.

 Pe curând,

 Earnest

DESPRE SIMBOLURI (VIII). SIMBOLURI BUDISTE (II). STUPA

,, Omul devine ceea ce gândește" 

Sanchi Stupa

(Budha)

   Suntem în plină vară și, poate, unii dintre noi au posibilitatea sau dorința de a vizita Extremul Orient. Nu este itinerar turistic, fie în Occident fie în Orient, care să nu cuprindă și monumentele religioase. De aceea, m-am gândit, să vă prezint astăzi cel mai vizibil simbol budist: stupa.

   În limba sanscrită, stupa înseamnă movilă, morman. Stupa este o clădire specifică arhitecturii budiste, din care s-au dezvoltat în China, Japonia, Thailanda, Coreea, pagodele și în Tibet, Bhutan, chortenul. La început, toate aceste clădiri au fost construite din lemn ( de exemplu, în Japonia se mai păstrează tradiția construirii pagodelor din lemn), ca apoi să fie reconstruite din piatră.

   Primele stupe au fost cele opt cavouri tumulare unde au fost depuse părți din cenușa lui Budha și cele două, unde au fost depuse urna și tăciunii. Cu timpul, au fost ridicate stupe pentru depunerea cenușii rajahilor și maharajahilor, a călugărilor budiști și a relicvelor sfinților. Stupele au devenit locuri de închinăciune, temple, la fel și pagodele sau chortenul tibetan. Dintr-un simplu cavou, de forma unei movile, stupa câștigă un acoperiș distinctiv, ca cel al unui dom, uneori cu mai multe nivele, în special, la pagodă sau ia forma corpului lui Budha, ca la chortenul tibetan. În stupă sunt reprezentate cele patru elemente primordiale, astfel: Pământul-baza pe care este construită stupa, Apa-nivelele sale circulare, care reprezintă drummul cunoașterii, dintre planurile existenței, Focul- domul sau anda, Aerul-farfuria pe care este echilibrată. Unitatea dintre cele patru elemente primordiale este dată de cele patru porți de intrare, cele patru puncte cardinale ( știm că fiecărui punct cardinal îi corespunde un element primordial, despre care am scris pe acest blog). Să nu uităm apexul domului dominat de un vârf ascuțit, simbolizându-l variabil pe Budha, arborele Bodhi sub care Budha a atins iluminarea și axis mundi, care atinge eterismul ( eterul fiind un alt element primordial, pe care-l întâlnim în budism și nu trebuie confundat cu Aerul). Inelele (chatra) care înconjoară domul reprezintă elementele lumii superioare ( energia spirituală este emanată de la baza sa pământeană spre Rai).Așadar, stupa este întruchiparea arhitecturală a legii lui Budha: începuturile, cunoștințele, inițierea și înălțarea, fiind creată pentru meditație.

Chorten din Bhutan

Pagoda Soarelui
Guilin, China

  În ceea ce privește chortenul tibetan, acesta este reprezentat prin opt tipuri, fiecare reprezentând momente din viața lui Budha: Chortenul Lotusului- nașterea lui Budha, Chortenul Iluminării- iluminarea lui Budha sub arborele Bodhi, Chortenul Multor Uși și Porți- deschiderea ușilor către Dharma, indicând învățăturile lui Budha, Chortenul Coborârii din Împărăția lui Dumnezeu-întoarcerea lui Budha înapoi pe Pămând, după ce acesta a mers Dincolo ca să învețe Dharma, Chortenul Marilor Minuni sau al Cuceririi Tirthikasului-miracolele făcute de Budha, când a împlinit 50 de ani, prin care și-a dovedit spiritualitatea, Chortenul Reconcilierii ( are formă rectangulară)-eforturile lui Budha din regatul Magadha, pentru a rezolva conflictele dintre urmașii săi monahali, Chortenul Victoriei Complete (are doar trei trepte circulare)- prelungirea vieții lui Budha cu trei luni, când urmașii l-au rugat să mai rămână și Chortenul Nirvana ( în formă de clopot)-moartea lui Budha.

    Concediu plăcut!

    Pe curând,

    Earnest