duminică, 28 iunie 2009

Orase - muzeu uitate (II): GHERLA



Rubens, "Coborarea lui Iisus de pe Cruce"

Monumentul "Mama si copilul" Muzeul de Istorie



De multe ori, in drumul nostru spre o localitate anume, unde avem treaba sau unde vrem sa ne petrecem concediul, traversam grabiti orase, pe care nu reusim sa le vedem, pentru ca suntem atenti la trafic sau pentru ca acele orase nu ne spun nimic sau le respingem dintr-un motiv sau altul. Un astfel de oras este Gherla, situat pe Somesul Mic, intre podisurile Somesan si al Transilvaniei, despre care stim ca este celebru prin penitenciarul detinutilor politici, care fabricau cu rabdare chibrituri, asteptand sfanta zi a libertatii. Putini stiu ca acest oras, sters din memoria culturala, probabil din cauza penitenciarului, este un oras-muzeu deosebit de frumos, daca stii sa-l privesti si daca ai rabdarea sa-l traversezi pe jos. Gherla este singurul oras din Romania construit de catre armeni, numindu-se intr-o perioada Armenopolis. Cum de au ajuns armenii sa construiasca un oras, in Transilvania? Comunitatile armenesti s-au constituit pe teritoriul tarii noastre, incepand cu secolul al X-lea, continuand pana in secolul al XVII-lea, ca urmarea a ocupatiilor succesive ale Armeniei de catre persani, turci, tatari. Domnitorii romani le-au acordat privilegii, pentru ca armenii erau negustoriii care faceau legatura intre Orient si Occident.Intre anii 1672 şi 1683, pe teritoriul Moldoveii au avut loc razboaiele turco-poloneze, avînd drept consecinţă emigrarea armenilor în Transilvania cu speranţa că vor reveni în Moldova, dupa terminarea razboaielor. Printre acestia au fost si cei 3.000 de familii armeneşti conduse de episcopul Minas Zilihtar al Sucevei, invitate de principele Mihail Apafi. Mihail Apafi, protestant, spera ajutor din partea armenilor in lupta sa impotriva catolicismului. Acesta le-a dat armenilor voie sa se stabileasca in diferite orase din Transilvania si chiar sa intemeieze un oras pe teritoriul vechii cetati a Gherlei. Trebuie sa mentionam ca acest oras este singurul din Romania construit dupa un plan anume. Planul apartine lui Oxendius Vazarescu. Gherla este un oras baroc si toate cladirile baroce se pastreaza din acea perioada, neintervenindu-se in arhitectura lor. Pacat insa, ca multe dintre cladiri nu sunt reabilitate, ceea ce da orasului un aspect prafuit.
Ce puteti vedea in Gherla, in afara cladirilor baroce? In primul rand, Catedrala armeneasca "Sfanta Treime", care adaposteste un tablou de Rubens , pe care locuitorii orasului l-au primit de la imparatul austriac, Francisc I, ca dar pentru imprumuturile repetate de bani, pe care acesta le facea de la armenii bogati din oras. Mai puteti vedea Muzeul de istorie aflat intr-o frumoasa cladire cu cariatide, Castelul-Cetate Martinuzzi, in stil renascetist, sculptura in lemn al lui Stefan Balas " Mama si copilul", care este un strigat artistic impotriva avorturilor, un parc foarte bine amenajat, cu arbori seculari.
Comunitatea armeneasca din tara ar trebui sa faca din acest oras un important centru turistic, sa investeasca in mesteguri traditionale armenesti ( prima bresla armeneasca din oras a fost a pielararilor), sa aduca in magazinele din Gherla (unde zac in rafturi produse turcesti si chinezesti) marfa armeneasca, pe care sa o gasesti doar in Gherla, pentru a face o atractie pentru turisti si din acest punct de vedere.
Daca v-am trezit interesul pentru orasul Gherla, in drumurile dumneavoastra in judetul Cluj, popositi pentru cateva ore si acolo si nu o sa va para rau. Si daca tot va oriti in oras, mai faceti un popas la 1 km. de Gherla, la biserica din lemn din Silivas, care desi este din secolul al XIX-lea, merita sa fie vazuta.
Earnest


duminică, 21 iunie 2009

DESPRE PROSTUL GUST


Se stie ca in toate veacurile, filosofii si artistii au incercat sa defineasca uratul in opozitie cu frumosul. Umberto Eco a scris chiar "Istoria uratului", dand parca dreptate vrajitoarelor din Macbeth care stigau :"Frumosul e urat si uratul e frumos", daca pornesti de la ideea ca totul este relativ.
Daca uratul este definit in opozitie cu frumosul, asa putem defini si prostul gust in opozitie cu bunul gust. Dar ma intreb, cine stabileste bunul si prostul gust, pentru ca stim, ca acestea s-au schimbat de la epoca la epoca, de la popor la popor. Sa ne amintim, ca intr-o vreme se socotea de prost gust ca in dormitor romanasul de la oras sa-si puna pe pereti traditionalul covor romanesc si era de bun gust sa-l inlocuiasca cu carpeta de plus cu scene orientale sau spaniole, ceea ce astazi, o astfel de carpeta este socotita de prost gust. Eu cred ca niciodata, la noi in tara n-ar trebui sa fie socotite de prost gust covoarele nationale tesute cu modele romanesti, dupa cum, in tarile orientale n-ar trebui sa fie socotite de prost gust carpetele plusate, pentru ca ele reprezinta in spatiile lor traditia si identitatea populara, care, daca nu se transforma in kitsch, nu poate fi de prost gust. Parafrazandu-l pe Nietzsche, care in "Amurgul zeilor", spunea ca: "Omul se oglindeste in lucruri si considera frumos tot ceea ce ii rasfrange chipul...Uratul este inteles ca un semn sau ca un simptom al degenerescentei" si ca omul uraste "amurgul propriului sau model", as putea spune ca si prostul gust este un un semn sau un simptom al degenerescentei si ca acesta este amurgul modelului bunului gust. Credeti voi, dragi cititori onesti, ca in vremea lui Rembrandt toti oamenii au considerat de bun gust celebrul tablou "Lectia de anatomie" sau mai curand, contemporanii nostri au considerat de bun gust tabloul lui Picasso "Guernica"?. Bineinteles ca nu, pentru ca prezentau scene care nu corespondeau tematicii artei de atunci, dar ele au transmis idei, care nu erau de prost gust: unul transmitea nevoia de cunoastere a medicilor, celalalt experienta dezastrului unui bombardament.
Ce bine ar fi, daca prin tot ce este astazi de prost gust transmis prin mijloacele de informare in masa, s-ar transmite idei, poate am deveni mai intelepti. Dar ce este de bun gust si ce idei marete exista in mahalageala, pe care o face de zile in sir, pe diferite canale, Zavoranu in legatura cu Columbeanu ( ce m-a enervat cel mai mult a fost afirmatia OZ " ce se plimba ea, venita din "Fundul tarii", cu masinile de lux ?", ca si cum Bacaul este "Fundul tarii", ca si cum in orice "fund al tarii" n-ar exista civilizatie) sau injuriile pe care si le transmit in direct manelistii, vedete ale diferitelor televiziuni? Oare nu sunt de prost gust hainele cu care vin imbracate la o emisiune vedele de ocazie, care constituie modele pentru multi tineri sau pantalonii cu turul jos, cei flenduriti, cerceii din buze, nasuri, burice, pantofii-platforme, tatuajele de pe corp, emisiunile in care se vorbeste mult, fara sa se transmita vreo idee? Oare nu este de prost gust, cand un profesor de prestigiu ca Liiceanu il critica pe Paunescu pentru ca l-a cantat pe Ceausescu, cand el face acelasi lucru cu Basescu? Tot cult al personalitatii se cheama! Nu este de prost gust, cand ti se prezinta cati bani a cheltuit cutare manelist cu inmormantarea sotiei sau cati bani au cheltuit nu stiu ce personalitati temporare, la botez, nunta sau cumparaturi, cand tara este in criza si cand mii de oameni nu au ce manca? Si cate alte lucruri de prost gust nu vedem zilnic pe strada, in restaurante, cafenele, la locul de munca.....Oare acestea reprezinta un semn sau ca un simptom al degenerescentei si amurgul unei culturi si civilizatii, a unei estetici si etici care au devenit demodate? Ca sa vedeti un aspect al prostului gust in arhitectura, va invit sa navigati pe blogul http://cashidelucs.wordpress.com/. Dupa ce veti vedea toate acele "minunatii", intrebati-va si singuri: Bun gust, incotro?
Pe curand,
Earnest







duminică, 14 iunie 2009

Monumente uitate (IV). Manastirea "Adormirea Maicii Domnului" din comuna Rachitoasa, judetul Bacau



Manastirea "Adormirea Maicii Domului" este situata in partea de vest a comunei Rachitoasa, pe platoul paraului Fundatura.
Comuna Rachitoasa isi trage numele de la rachita din care locuitorii, in epoca medievala, impleteau cosuri, mese, scaune. Comuna Rachitoasa este cea mai intinsa comuna din judetul Bacau, cuprinzand 15 sate si este situata pe colinele impadurite ale Tutovei, intre raurile Rachitoasa si Zeletin, intr-un peisaj de vis. Daca in perioada interbelica, pe aici treceau negustorii cu marfuri, care veneau dinspre Basarabia, daca aici era singura orezarie a Moldovei, daca in perioada socialista aceasta regiune era cea mai importanta, privind fermele de cornute mari, astazi prin regiunea Zeletinului numita Valea Plangerii a judetului, datorita saraciei.,nu se mai petrece nimic. Dar cine este vinovat de aceasta saracie? Toti cei care au distrus, ceea ce tot ei au construit, numai pe motivul ca totul a fost rezultatul economiei socialiste. S-au nascut pe aceste meleaguri personalitati de vaza , 2 academicieni: Miltiade Filipescu - geolog si Ion Popescu-Zeletin - silvicultor. Dumnezeu i-a binecuvantat pe localnici cu paduri ( se afla in aceasta comuna rezervatia forestiera Padurea Cambur) si dealuri de o remarcabila frumusete, iar stramosii locuitorilor de aici i-au ridicat Domnului frumoase locasuri, dintre care se pastreaza 2 biserici din lemn, si anume, una in satul Rachitoasa si si alta in satul Oprisesti, construite intre anii 1640 si 1650 si Manastirea Adormirea Maicii Domnului". Aceasta manastire este ctitoria marelui spatar Ilie Ianacki (Enache) Tufescu, poreclit "Frige-Vaca" si a sotiei sale, Teofana, fiica domnitorului Mihai Racovita. Ea a fost ridicata intre anii 1697 si 1704. In testamentul sau, spatarul Ilie a lasat scris: "Cine s-ar amesteca a strica a noastra tocmeala si asezare ce am facut, sa fie triclet si proclet, afurisit adica". Insa, fiul sau Grigore, nepricepandu-se a o gospodari, a inchinat-o Muntelui Athos. A fost secularizata in urma reformei de secularizare a averilor manastiresti inchinate locurilor sfinte, data de Alexandru Ioan Cuza. Inainte de secularizare, s-a petrecu in aceasta manastire mare minune in postul Pastelui din anul 1856, in luna martie, in timpul slujbelor. Acesata minune este inscrisa cu litere chirilice, pe un tub de aur: "Minune. Ce s-au petrecut in Rachitoasa cu aprinderea de 3 ori a unei lumanari la icoana Sfantului Ioan Botezatorul in luna martie 1856. Prima oara 20, miercuri noaptea spre joi. A doua oara 26, marti noaptea spre miercuri. A treia oara 28, joi spre vineri. S-au dovedit adevarat. Apoi nu s-au mai aprins." Oare aceste lumanari voiau sa prevesteasca ceeea ce se va intampla cu aceasta manastire? Nu se stie unde au plecat cei peste 100 de calugari, dupa 1872, cand manastirea a fost transformata in asezamant social, in vremea lui Carol I, fiind pe rand leprozerie, azil pentru batranii saraci bolnavi psihic, penitenciar, iar in anii socialismului devine camin de batrani. Manastirea Rachitoasa este ultima din Romania, care si-a recapatat statutul, in anul 2006, cand batranii au fost mutati in noul camin din comuna.
Manastirea este construita in stil baroc moldovenesc, pe plan triconic cu pridvor semicircular pe latura vestica si cu un mic pridvor pe latura sudica. Are 3 turle, care se aliniaza pe pronaos, naos si pridvor. Incinta este dreptunghiulara cu ziduri si turnui rotunde, iar poarta este strajuita de turnul clopotnita. Nu se cunosc autorii picturii. Doar cateva icoane poarta numele calugarilor care le-au facut.
Va invit sa vizitati aceste locuri si va promit ca va voi mai relata si alte locuri minunate, din judetul nostru.
Pe curand, Earnest
 P.S. Îi anunț pe cititorii acestui blog, că Mănăstirea Răchitoasa a fost reabilitată Este o frumusețe, iar măicuțele sunt harnice și primitoare! Făceți-vă drum la această mănăstire și vă veți hrăniți spiritual!

luni, 8 iunie 2009

DESPRE FALSII ELITISTI SI IFOSELE LOR

Mare sarbatoare este astazi si mare sarbatoare a fost si ieri, cand au avut loc alegerile. Cei care au castigat ar putea spune ca peste ei a pogorat Sfantul Duh. Dar peste cei care au votat de 2 ori sau peste cei care au tot pus stampile, cine a pogorat? Este pacatul lor, dar cel mai mare pacat, cred eu , ca l-au savarsit falsii elitisti, unii dintre ei formatori de opinii, care au indemnat oamenii sa nu mearga la vot. Acum, se da bine daca nu mergi la vot, adica daca spui ca nu ai pe cine vota, daca esti suparat pe toata lumea, de la parlamentari la opinca. Dar TU cetatean al acestei tari, care te situezi undeva intre parlamentar si opinca, ce faci? Va spun eu ce faci: te dai elitist si te lauzi , in cercul de prieteni sau pe unde apuci, ca n-ai votat. Bravo, este treaba ta dar nu mai fi carcotas si indura tot ce se intampla in aceasta lume, a noastra sau a lor, a marilor lumii. Oricum, imi veti zice, "cu votul meu sau fara el, a iesit tot cine a trebuit".
Dragi cetateni onesti, eu vreau sa va imaginati o discutie intre parlamentarii europeni tete a tete intre Becali si Macovei sau intre Vadim si Eba, prima avand ca subiect coruptia, a doua credinta.
Dar sa revenim la falsii elitisti, care ne-au indemnat sa nu mergem la vot. Ei sunt aceasi care ne-au indemnat acum cativa ani sa votam ca personalitate a mileniului 2 pe Carol I, pentru ca nu a existat un roman, care sa merite aceasta recunoastere. Noroc ca au votat si basarabenii si a iesit Stefan cel Mare. Falsii elitisti cred ca se da, de asemenea, bine, daca esti monarhist. Republica este pentru plebe, monarhia este pentru nobilime. Care nobilime? Cu ce argumente il sustineau falsii elitisti pe CarolI? Unul era ca a devenit ortodox si ca a invatat limba romana, nementionand faptul ca il obliga Constitutia. Alt argument a fost ca a infaptuit independenta, ca si cum aceasta n-ar fi fost declarata in Parlament de catre Kogalniceanu si obtinuta, pe campul de lupta de catre romani. Doar nu s-a luptat singur, la Sud de Dunare, cu Osman Pasa? Ce au uitat elitistii sa spuna: ca regele nu era de acord ca regina Elisabeta sa fie inconjurata de oameni de cultura romani, ca de exemplu George Cosbuc, ca regina sa poarte costum national romanesc, ca Maria Sa s-a opus amenajarii unei camere romanesti la Peles, ca a murit, in urma unui atac de apoplexie facut ca urmare a refuzului politicienilor romani, de a intra in razboi alaturi de Puterile Centrale, ca Majestatea Sa, care a trecut la ortodoxism, in mod abuziv a inchis Manastirea Bisericani (ctitorie al lui Bogdan cel Orb), pe care a transformat-o in Penitenciar, iar dupa aceea in Sanatoriu, mutand Penitenciarul, in alt monument, Manastirea Pangarati ( ctitorie al lui Alexandru Lapusneanu), ca a adus un arhitect francez pentru reabilitarea unor monumente deosebite din Romania, pe care le-a transformat sau le-au daramat si le-a reconstruit din temelii, inspirandu-se din arhitectura traditionala. Daca nu s-a priceput sa le consolideze, de ce l-a chemat? Putea sa darame si sa reconstruiasca si arhitectii romani. Deci, arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy a intervenit pe Manastirea Argesului, pe care Paul de Alep o numea in sec. 17 "una dintre minunile Lumii", a intervenit pe turla si frescele interioare ale Bisericii Trei Ierarhi din Iasi, pe Biserica Domneasca Sfantul Dumitru din Craiova si a daramat si a reconstruit Biserica Domneasca Sfantul Nicolae din Iasi si Mitropolia din Targoviste.
Pentru toate aceste merite, falsii elitisti sustineau ca singura persoana care merita sa fie socotita personalitatea romanilor pentru mileniul 2 este regele CarolI. Noroc ca tara asta nu este formata numai din falsi elitisti!
Sa auzim de bine,
Earnest

duminică, 31 mai 2009

IMAGINATIA SCRIITORILOR SI REALITATEA


Cand eram mic si citeam operele lui Jules Verne legate de viitor, spatiu, aer şi calatorii în adancurile marilor, imi spuneam ca nu au trecut nici 100 de ani si oamenii au construit submarine, au calatorit pe Luna, fiind posibile toate lucrurile si faptele pe care si le imagina scriitorul. Toate acestea au fost, sper eu, in folosul omenirii si al progresului. Maturizandu-ma, am citit si altfel de opere, ca acelea ale lui Aldous Huxley, George Orwell, Guy Debord, Flora Montcorbier si nu m-am bucurat, vazand ca imaginatia lor a devenit realitate mult mai repede decat ne asteptam.
In anul 1932, Aldous Huxley publica "Le Meilleur des mondes", roman de anticipatie, a carei actiune se desfasura in jurul anului 2500. Societatea pe care si-o imagina scriitorul este asemanatoare cu cea din zilele noastre: tehnica domneste ordinea, s-au facut progrese in genetica, ajungandu-se la clonare, sexualitatea nu mai reprezinta decat un joc, copiii detesta cartile si florile, deoarece cartile ar putea trezi spiritul critic, iar iubirea pentru natura n-ar favoriza consumul de piata.
In anul 1949, George Orwell publica si el o carte de anticipatie, la fel de celebra "1984". Desi cartea era vizibil inspirata din modelul comunist, autorul trasa contururile unei evolutii care afecta si societatile liberale. Supravegherea universala exercitata prin Big Brother si tele-ecranele lui pentru a informa politia gandirii se vor vedea de acum inainte in actiune prin "observatorii" specializati, ascultatoarele imense ale Internetului. Este incurajata delatiunea, iar terorismul intelectual functioneaza pentru a neutraliza orice gandire incorecta. Nu vedeti, dragi cetateni onesti, nicio asemanare?
Mai tarziu, in anul 1967, Guy Debord in "La Societe du spectacle" ne dezvaluia teoria lui asupra spectacolului, adica minciuna prin simulacru si imagine.
Insa cea mai valoroasa lucrare, pe care v-as sfatui sa o cititi, este "L'Age d'Homme", subtitlul "Communisme de marche" aparuta in anul 1999 si scrisa de Flora Montcorbier. Nimeni inainte de Montcorbier ( doar Evdiev in "Homo sovieticus", dar el era KGB-ist), nu a fost capabil sa inteleaga curiosul deznodamant al razboiului rece, etapa capitala in marea dezordine, la care asistam astazi. Daca comunismul de altadata voia sa fabrice "omul nou", comunismul de piata fabrica " homo aeconomicos" al viitorului, zombi, omul nihilismului, golit de continut, posedat de spiritul de piata si de Umanitatea universala. Zombi se multiplica sub ochii nostri. El este fericit "pentru ca spiritul de piata ii sufla ca fericirea consta in satisfacerea tuturor dorintelor sale". Incapatanatii care nu recunosc beneficiile sistemului se pot astepta la soarta Irakului, incepand cu anul 1991 sau a Serbiei in anul 1999.
Ce anticipeaza Flora Montcorbier ca va fi, va sfatuiesc sa aflati singuri. Eu ma tem ca imaginatia ei sa devina realitate!
Sa auzim de bine si va doresc sa votati pe cei care credeti ca vor putea in UE sa stopeze manipularea genetica, prejudecatiile beneficiilor marii industrializari, distrugerea naturii si fabricarea lui zombi uninversal.
Earnest

duminică, 24 mai 2009

EDUCATIA, BANII SI POLITICA


Se spune la TV, indiferent de cine guverneaza, ca nu sunt bani pentru educatie. Eu as spune ca nu sunt bani pentru resursele umane si materiale din sistemul de invatamant, nu pentru educatie, in sensul ad literam al cuvantului educatie. De cati bani aveau nevoie Socrate sau Aristotel, cand isi duceau discipolii in agora Athenei si ii invatau sa fie buni cetateni? De nincio drahma. Si faceau o educatie profunda. Imi veti spune: "Ai ticnit, Earnest, astazi sunt alte vremuri, am evoluat! Numai cu bani poti face educatie". Sunt sigur, ca ati inteles ce am vrut eu sa spun. Educatia, care incepe odata cu nasterea individului si se termina odata cu moartea lui, care consta, in primul rand, in cultivarea bunului simt, a onestitatii, a credintei, al respectului de sine, in formarea deprinderilor, atitudinelor si cultivarea talentelor, nu costa niciun ban. La ce-ti folosesc toate diplomele, pozitia sociala pe care ai castigat-o datorita acestor diplome, banii castigati, daca nu ai scrupule, bun simt, daca nu ai deprinderea de a fi onest, daca nu iei atitudine impotriva marlaniei, vulgaritatii, minciunii etc. Privesc oameni cu bani (unii au diplome obtinute prin invatatura serioasa), care nu sunt educati. Intra in restaurante in pantaloni scurti, tinand de zgarda un caine de rasa, vorbesc cu mancarea in gura, gesticuleaza cu furculita sau cu cutitul in mana, scuipa pe strada, injura la semafor stand lefaiti intr-o masina luxoasa, ti se adreseaza mestecand guma ( probabil ca sa nu-i simti duhoarea de parvenit), cu ochelarii de soare pe ochi ( ca sa nu-i prinzi expresia privirii). Atunci ma intreb, banii te educa?. Probabil, te educa intr-un spirit anume: al folosirii unei anumite marci de masina, al imbracarii hainelor de la anumite firme, al consumarii anumitori feluri de mancare si bautura, a petrecerii concediilor in locuri exotice si costisitoare, a sfidarii celor care citesc si te invata, a celor care te vindeca si a altora, pe care nici nu-i cunosti, dar ii sfidezi pentru ca nu sunt la inaltimea ta.
Am vazut atatia marlani cu bani si cu diplome obtinute la timp, incat imi pare rau pentru banii pe care statul roman i-a investit in ei. Imi amintesc, ca l-am vazut pe SS, fostul Candidat la Primaria Bacaului, imbracat in smoching, incaltat cu ghetre, cu ochelari de soare pe ochi, mestecand guma si cu doua lumanari de nas in mana, stand in fata Catedralei, vorbind tare, fara sa spuna nimic important. Trebuia doar sa se faca auzit, pentru ca era nas. Acesta era inginer, om de afaceri si politician, dar needucat! A propos, stiti ce se barfeste in cafenelele politice din Bacau? Ca fiica lui SS s-ar fi cuplat cu baiatul lui H. Tanarul acesta are gusturi dubioase, daca stam sa vedem cu cine a fost cuplat pana acum, sau este unealta lui taticu in jocurile politice? Imi vine sa cred varianta vehiculata demult, prin aceleasi locuri, cum cei doi, SS si H, sunt creatorii dosarelor lui Nastase, sub directa indrumare a stim noi cui. Baiatul cu pricina este educat, fatuca mai putin, ca si cele de dinainte, dar banii si politica primeaza educatia. Oare ce intelegem prin a prima.
Ganditi voi, dragii mei cetateni onesti!
Earnest

duminică, 3 mai 2009

DESPRE PRIMEJDIE


Primejdia, cuvant de origine slavona ( pericol este cuvantul de origine latina, dar primejdie suna mai amenintator, din punctul meu de vedere), este imprejurarea sau situatia in care o persoana sau noi toti suntem amenintati sa ne pierdem linistea, securitatea sau chiar existenta. Eu imi imaginez primejdia asa cum isi imagina Seneca, in dialogul De ira, mania, ca " avand ochii arzand, cu suierat, urlet geamat si tipat(....) infricosatoare, imbibata de sange, plina de cicatrice si vanatai din propriile-i lovituri, cu un mers nebunesc, invaluita intr-o ceata adanca, alergand de colo-colo, devastand (...) , dorind sa se pravaleasca pamanturile, marile, cerul, deopotriva dusmanoasa si dusmanita". Mania lui Seneca seamana cu primejdia mea. Ea se apropie si singura solutie este sa luam masuri, s-o impiedicam sa ne devasteze!
Putem opune nonvalorii , valoarea; rautatii, binele ; urii, dragostea; lasitatatii, demnitatea; nerusinarii, rusinea; razboiului, pacea; minciunii, adevarul; nedreptatii, dreptatea; dictaturii, democratia etc. Putem sa indiguim apele si sa impiedicam inundadatiile, putem construi bine si nu ne vom teme de cutremure, putem reimpaduri muntii si nu se vor pravale muntii peste noi, putem sa ne rugam si sa-l induplecam pe Dumnezeu. Dar nu vom putea niciodata sa impiedicam cea mai mare primejdie: MANIPULAREA. Suntem manipulati cu nerusinare de catre politicieni, oameni de afaceri, bancheri, cersetori, oameni de stiinta, de creatorii de moda, prin vorbe mieroase, prin zvonuri, prin teorii despre crize si bunastare, despre functionarea economiei, despre epidemii si E-uri, despre tendinte. Zilnic ni se serveste portia de manipulare si zilnic ne incarcam cu iluzii si deziluzii, cu sperante si desartaciuni, cu promisiuni si neimpliniri, cu elixiruri ale tineretii, cu medicamente miraculoase, care ne slabesc, ne vindeca de angoase si de aviare si de porcine. Credem tot ce ni se spune, fara sa selectam informatia. Aplaudam, injuram, in functie de cine ne manipuleaza mai bine, nu in functie de judecata noastra. Imbracam haine care nu ne vin bine, numai ca sa fim la moda, ne incaltam cu pantofi incomozi, ca sa "dam bine", ne batem joc de parul nostru, dupa care regretam cand nu-l mai avem, ne extaziem in fata unui tablou, numai ca apartine unui pictor celebru, chiar daca nu-l intelegem, laudam un film numai pentru ca a luat Oscarul si spunem ca ne place o carte, care nu ne-a placut, doar din snobism si cate nu facem, pentru ca suntem manipulati din toate partile, iar noi jucam, dupa cum vrea papusarul. Dar cine este sau cine sunt papusarii Lumii?
Poate stiti voi, cititorii mei onesti, pentru ca eu doar ii banuiesc!
Earnest