luni, 29 noiembrie 2010

BILANT



Zilele acestea se implinesc 6 ani de cand a fost ales, intr-un entuziasm total, un Presedinte jucator si 1 an de cand a fost reales, dar de aceasta data ca un Presedinte killer ("I-am ciuruit!"). De fiecare data, Presedintele nu s-a dezmintit si nu ne-a dezamagit. Pe mine, nu m-a dezamagit cu nimic, pentru ca nu l-am ales, deoarece am inteles ca in sloganul "Sa traiti bine", nu ma includea si pe mine, pentru ca acesta nu era completat si cu "daca munciti bine", iar eu fac parte, ca si altii, din categoria celor care muncesc bine doar pentru a supravietui (sloganul se adresa celor care traiesc din ce in ce mai bine, fara prea mult efort). De asemenea, am stiut ca lozinca "Jos coruptia!", era doar o lozinca, iar in ceea ce priveste regimul ticalosit, pe acea vreme eu nu il simteam ca fiind ticalosit, asa cum il simt acum.
Asadar, dupa multa chibzuinta, bilantul meu al celor 6 ani este acesta:
1.S-a constituit o noua nomenclatura, care se aseamana mai degraba cu camarila unei dictaturi regale, mult mai periculoasa decat nomenclatura regimului ceausist, pe care am putea-o denumi camarila republicano-dictatoriala.
2.S-a reusit sa fim invrajbiti unii impotriva celorlalti, sa ne intereseze ce este in ograda altora ca sa nu vedem ce este in Marea Ograda a Tarii.
3.Statul a reusit performanta de a nu mai putea plati pe profesori si medici, pentru ca se stie foarte bine ca o natiune instruita si sanatoasa nu poate fi manipulata.
4.S-a instaurat puterea semianalfabetilor cu diplome obtinute pe banda, a manelistilor si a purtatorilor flacarii violet, neplatitori de impozite si se denigreaza sistematic elita intelectuala neascultatoare si instigatoare, confundandu-se iluminarea cu instigarea.
5.Ne-am vazut visul cu ochii: putem pleca oriunde vrem, ca sa muncim, pentru ca suntem cu adevarati liberi.
6.Importam toate "bunatatile", la care romanii ravnesc si nu au posibilitatea sa le produca in tara lor: struguri din Africa de S-V, pere din Peru, rosii din Olanda, capsune din Spania, toate cu un gust deosebit si ecologice!
7.Am imprumutat bani de la FMI, fara sa stim unde s-au dus si care sunt investitiile. Mai mult ca sigur au fost cheltuiti cu pensiile trantorilor-asistati social si cu salariile bugetarilor, care mereu sunt in greva! Eu chiar cred ca s-au dus in buzunarele bugetarilor, dar in ale celor de sus, care au sustinut campania electorala si care trebuie rasplatiti nu numai cu functii bine platite, ci cu sustinerea unor afaceri, ale caror rezultate nu se vad. Coruptia s-a extins ca o caracatita, care nu mai poate fi controlata, iar minciuna sta cu Presedintele la masa, iar uneori se contopeste cu el.
8.Nu mai stim ce inseamna stat social, pentru ca ni s-au taiat toate drepturile de protectie sociala si nici ce inseamna stat de drept, pentru ca o minoritate este deasupra legii, care controleaza justitia si legislativul, nu mai stim ce inseamna separarea puterilor in stat si nici garantarea proprietatii. Reinvatam intr-un ritm rapid si o simtim pe pielea noastra, ce inseamna dictatura!
9. Am facut din culoarea portocalie un simbol national, pus cu neobrazare pe tricolorul national.
10. Statul national si unitar roman a devenit derizoriu, iar realitatea acestui stat va deveni in curand un trecut.
Dragi cititori onesti, va urez "La multi ani" cu ocazia Zilei Nationale si imi doresc sa refacem si sa traim cati mai multi ani intr-un stat national, unitar, de drept si social!
Pe curand,
Earnest

miercuri, 24 noiembrie 2010

INSTITUTII ALE STATULUI INTRE MANEA SI CULTUL PERSONALITATII



La inceputul acestei saptamani, m-am intalnit la intrare in bloc cu un vecin tulburat, care tocmai venise de la colegiul unde invata copilul lui si plin de revolta imi spune: "Nu stiu ce sa mai cred, Earnest, vecine. Vin de la "Vranceanu", pentru ca am avut treaba cu dirigintele baiatului si m-am blocat. Am vazut elevi fumand sau imbratisandu-se fara jena, pe la colturi, altii plecau din scoala la Internetul de pe strada Patrascanu. Ce se intampla cu generatia zilelor noastre?" "Lipsa modelelor, ii raspund" si m-am grabit spre masina, caci eram in intarziere.
Pe drum m-am gandit la tot ce se intampla in tara mea, de la cea mai inalta institutie, la cea mai mica si am ajuns la concluzia ca zicala "pestele de la cap se impute" este valabila in acesta situatie. Ce modele ale valorilor sa mai aiba tineretul, cand vede cum institutiile pendulează intre manea si cultul personalitatii? Presedintele tarii a acceptat sa-si faca propaganda pe o manea,(aceasta inseamna ca Presedintele considera ca acesta este nivelul poporului care il alege. Si atunci ma intreb:ce astepti de la un astfel de popor?), lui Fatuloiu i s-a compus o manea (asa ca traiasca taica evazionistii si camatarii si sa canti si sa dansezi alaturi de ei), pe Pinalti il apuca plansul cand aude cum guvernantii sunt corupti si cum unii sunt bogati si altii sunt saraci. De la Presedinte, coboram spre ministrii si vedem cum un primar destoinic o flatează pe doamna ministru si cum colegii de partid o numesc Soare ( doar Stefan cel Mare a fost numit de popor "mandru Soare", dar post mortem, iar in viata erau reprezentantii Soarelui doar faraonii) si doresc sa ia de la ea Lumina, asa cum crestinii iau de la Mantuitorul Iisus Hristos, in Nopatea Invierii. Cei care au cultivat cultul personalitatii in toate timpurilor si tuturor dictatorilor nu au indraznit sa-i compare cu Soarele sau cu Lumina dumnezeiasca.
Si atunci, ma intreb, acum cand scriu aceste randuri, care ne sunt modelele institutiilor? De ce tineretetul nu ar adora maneaua, de ce nu ar dori sa fie laudat pentru false merite, de ce ar mai frecventa scoala, de ce nu ar gandi ca smecherii pot trai mai bine decat cei care muncesc, daca ai sustinere in randul celor care trebuie sa vegheze la respectarea legii.
Pe curand,
Earnest

luni, 15 noiembrie 2010

DESPRE CRISTOIU



Am scris pe acest blog despre: onestitate, valori, prostitutie, urat, rusine, demnitate, neputinta etc. Acum m-am gandit sa scriu despre cristoiu, nu despre Cristoiu Ion, care in traducere din limba greaca inseamna" cel uns care alearga repede", ci despre cristoiu, ca substantiv comun sau adjectiv, care va intra în dicţionarul limbii romane, definind o atitudine sau o trasatura de caracter, o anumita persoana, care sa insumeze insusiri contradictorii. Cred ca psihologii vor trebui sa defineasca personalitatea de tip cristoiu, care va pendula intre anumite trasaturi, situaţii, care va avea anumite trairi si atitudini, toate cuprinse intre invidie si generozitate, intre talent si sarguinta, intre respect si sfidare, intre curaj si frica, intre orgoliu si umilinta, intre loialitate si tradare, intre cinste si necinste, intre invidie si indiferenta, intre egoism si altruism, intre bogat si fals sarac, intre corupt si incoruptibil, intre periculos si inofensiv, intre libertate si aservire, intre toleranta si violenta, intre perfidie si sinceritate, intre siretenie si naivitate, intre desteptaciune si prostie, pe care Dimitrie Cantemir, intr-o istorie ieroglifica recenta, l-ar pune dregator la doua curti, numindu-l, dupa dregatorie, Mielolup sau Vulpoiepure.
Pe curand,
Earnest

luni, 8 noiembrie 2010

ADRIAN PAUNESCU. NU S-A VRUT DOLIU NATIONAL

Ma revolta intotdeauna lipsa de respect a unor oameni fata de anumite momente. Subiectivismul unora isi pune amprenta in  aprecierile pe care le fac asupra semenilor: ii apreciaza pe cei din jur in functie de relatiile personale. Asa s-a intamplat cu aprecierile pe care le-a facut, chiar in ziua inmormantarii poetului Adrian Paunescu, criticul de arta Andrei Cornea. S-a vazut multa, foarte multa rautate, dupa cum se vede rautatea lui Tismaneanu, Patapievici sau a celor care au scris astazi in "Romania Libera". Ii intreb pe acei, care au afirmat ca intelectualii nu-l considera pe Adrian Paunescu un mare poet, ce sunt Serban Cioculescu, Razvan Teodorescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Dan Berindei, Aurel Martin, Mircea Tomus, Ion Pop, Eugen Negrici s.a? Sunt cumva zidari, maturatori de strada sau valorosi critici literari, critici de arta si istorici?
Ma gandesc ca nici nu se putea decreta doliu national poetului, care a scris "Slugi la noi acasa" si care de pe patul de moarte se ruga sa se dea romanilor minima dreptate si ne ruga sa ne ingrijim inima si gandul.
A fost Paunescu poet de curte? Ii intreb, pe acesti domni, ce faceau parintii lor pe vremea cand tatal poetului era arestat politic, ce faceau ei, cand poetul l-a alungat in public pe Mos Gerila, aducandu-l inapoi pe Mos Craciun, cand ii invata pe tineri semnul libertatii, cand le vorbea acestora despre libertate si cultura in tranzitie? Au uitat ca el i-a redat poporului roman "Doina" lui Eminescu, i-a invatat pe tineri sa recite "Mistretul cu colti de argint", poezie interzisa ( dupa un an de zile de recitat in cenaclul "Flacara", aceasta a fost introdusa in programa scolara), i-a facut pe unguri sa cante alaturi de romani "Treceti romanii batalioane Carpatii"( astazi ne fac ei sa votam ca limba romana este limba straina la noi in tara), i-a invatat poeziile lui Essenin si Khayam si mai ales i-a facut sa cante "Viata noastra , ce ati facut cu ea?", i-a facut sa vibreze la Putna, Tebea si Alba Iulia. Oare nu el a pregatit acea generatie in adidasi si blugi sa iasa si sa-si ceara libertatea? Domnilor curati ca lacrima in vremea comunistilor, cate mesaje anticomuniste si anticeausiste ati scris sau ati rostit ca acelea care se afla in poeziile publicate in anii 80, "Rezervatia de zimbri", "Analfabetii", "Tacerea" s.a Cu voia sau fara voia voastra, Adrian Paunescu va ramane cel mai mare poet angajat la secolului al XX-lea. A scris poezie sociala, poezie national- patriotica, poezie pentru pace, poezie politica, dar a scris si poezie de dragoste. Si nu uitati, a fost un simbol al dreptatii si recunoasterii valorilor.
Bravo armatei romane, care l-a onorat cum se cuvine!
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!
Pe curand,
Earnest

luni, 1 noiembrie 2010

DE CE DUMNEZEU SI-A INTORS FATA DE LA NOI?

De aproape o saptamana ma framanta gandul motiunii de cenzura si ma intreb de ce Dumnezeu si-a intors fata de la noi? Suntem noi un popor mai necredincios decat alte popoare, mai Iude multiplicate, suntem mai criminali, mai hoti, mai rai decat altii? Motiunea s-a prezentat in Parlament in zi de sarbatoare, cand mii de oameni au venit in Bucuresti sa se roage la moastele Sfantului Dimitrie si la Sfanta Cruce. Dar in aceeasi zi, o parte dintre alesii neamului si-au vandut limba nationala, facand-o limba straina in propria tara, in care statul e garantat de Constitutie ca fiind national. In aceeasi zi, un "vrajitor" a pus violetul in slujba Diavolului, iar noi, toti, am luat in deradere acest lucru. (Van Ryjnberk comenta in studiile sale ca violetul exercita o influenta de la om la om prin sugestie, convingere si influenta hipnotica.) In noaptea aceleasi zile, inteleptii Guvernului, dupa lungi meditatii, au ajuns la concluzia si au hotarat ca religia este o ideologie, nu un sistem de credinte.
Niciodata in istoria Romaniei nu s-a intamplat, ca masele adunate sa protesteze sa nu reuseasca sa schimbe soarta tarii, asa cum au facut-o, de pilda, la 24 ianuarie 1859, cand au reusit sa impuna dubla alegere a lui Cuza.
De ce poporul roman este pedepsit atat de crunt, cu ce sunt vinovati urmasii nostri, care vor trebui sa plateasca datoriile facute de niste incompetenti? Ne asumam oare vreo vina? Suntem atat de apatici, incat nu ne mai pasa de nimic. De exemplu, nimeni din cei cu credinta nu a protesta de ani de zile la Sarbatorile Iasilor, cand langa Mitropoloie, unde se roaga unii cu evlavie, altii in fata Palatului Culturii se bantuie, pe bani publici, in aer liber,pe muzica, care de cele mai multe ori nu este de buna calitate. De asemenea, il lasam si unii chiar il aproba, pe profesorul Stan, care de altfel este bine pregatit in domeniul lui, sa vorbeasca despre prostia oamenilor care se roaga la niste oase. Inteleg ca religia lui, adventista,nu crede in simboluri, dar aceasta nu inseamna sa-i faci prosti pe cei care le respecta!
De ce sa se uite Dumnezeu la noi, cand taiem padurile de-a valma, pentru a ne imbogati ( stramosii nostri, inainte de a taia un copac ii cerea iertare), cand patronii de cluburi organizeaza in noaptea Invierii petreceri unde danseaza la bara fatuci dechizate in diavolite, cand ii sustinem si suntem de acord sa ramana la putere cei care incalca frecvent legea si Constitutia, , neluand in seama protestul invatatoarei Cristiana Anghel, care nu cere altceva decat ca legea sa se aplice?
Dumnezeu ne-a dat o sansa pe care cu sange generatia in adidasi si blugi a obtinut-o in ajunul Nasterii Domnului, dar......
Ce s-a ales de copiii acelei generatii? Majoritatea nu au dragoste de tara si de Dumnezeu; cluburile si barurile sunt casele lor pentru unii, calculatoarele sunt prietenii lor pentru altii, iar Dumnezeu exista pentru ceilalti doar atunci cand au nevoie de ajutor, uitand de cele mai multe ori sa multumeasca.
Tare as vrea sa cred ca Dumnezeu nu ne-a uitat si ne da atat cat putem indura, ca sa ne intarim in credinta, ca sa avem putere sa le ducem si sa le induram pe toate, ca sa ne spirirualizam si mai ales ca sa vedem unde am gresit si unde mai gesim.
Pe curand,
Earnest

duminică, 24 octombrie 2010

IASUL STUDENTIEI MELE(III) ALEXANDRU LAPUSNEANU SI IASUL

Iasul devine capitala Moldovei in anul 1564, in a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu. Spre deosebire de vechea capitala, Suceava, Iasii s-au bazat mai putin pe taria fortificatiilor din piatra, fiind in primul rand un oras al manastirilor. Lapusneanu (ctitor al multor locasuri sfinte in Moldova printre care amintim necropola sa domneasca Manastirea Slatina si Manastirea Pangarati, el insusi trecut in cinul monahal in ultimele zile ale vietii sale, cu numele de Pahonie) a contribuit la zestrea manastireasca a Iasilor, ridicand in codrii din sudul orasului manastirea de calugarite "Schimbarea la Fata", cunoscuta si sub numele de Socola. Manastirea a fost zidita din piatra si caramida, in stil moldovenesc, in preajma curtii domnesti, langa o vestita crescatorie de soimi ( in limba slavona soim se spune "socol"). Potrivit traditiei, prima stareta ar fi fost o fiica a domnitorului, domnita Sultana. In pomelnicul manastirii este trecut numele primei starete, Magdalina monahia. Sa fie aceasta domnita Sultana? Istoricii nu au gasit insa raspunsul la aceasta intrebare. De-a lungul istoriei, aceasta manastire a cunoscut numeroase transformari, care nu au schimbat stilul ei originar, reprezentand nu numai un locas de cult, ci si important centru cultural. In anul 1671 sunt amintite la manastire 5 calugarite "dascale", adica invatatoare, Maria Avramia, Lichenie, Malana, Mitrofana, care au fost izvor de invatatura atat pentru calugarite cat si pentru jupanitele din familiile boierestic, care voiau sa invete carte. In anul 1803, maicutele sunt mutate la Manastirea Agapia si sunt adusi aici calugarii de la Agapia, care prin hrisovul dat de domnitorul Moruzzi, la initiativa mitropolitului Veniamim Costache, intemeiaza primul seminar teologic in limba romana. La cest seminar, de prestigiu european, supranumit Sorbona Moldovei, a invata si Ion Creanga. Dupa ce seminarul se muta in Palatul Sturdza, in chilie calugarilor, in anul 1896, se va infiinta o Scoala de Arte si Meserii, iar in anul 1905 se va muta aici Spitalul de boli nervoase, coordonat de Al. Braescu. Putini stiu ca Mihail Sturdza a mutat resedinta domneasca la Socola, ridicand in locul conacului familiei sale, Palatul Belvedere, unde a fost amenajata o frumoasa gradina, cu sere, cu 180. 000 de ghivece de flori si multe fantani arteziene. Aceasta gradina a fost deschisa pubicului in anul 1836, precedand prima gradina botanica oficiala a lui Fatu, de la Rapa Galbena. Gradina a fost incendiata de 2 ori, in Primul si in al Doilea Razboi Mondial. Eroii razboiului sunt inmormantati in cimitirul manastirii, unde a fost ridicat un monument impresionant. Istoria Socolei lui Lapusneanu este insasi istoria Iasilor, oras cultural, cu perioade de glorie si decadere, dar care a ramas fara indoiala unul dintre cele mai importante centre culturale din aceasta parte a Europei. Acesta ar fi fost dorinta Lapusneanului, cand a mutat, la dorinta turcilor, capitala de la Suceava la Iasi?
Pe curand,
Earnest

luni, 18 octombrie 2010

DESPRE NEPUTINTA

Neputinta este faptul de a nu avea forta, posibilitatea, capacitatea de a realiza ceva sau de a actiona. Neputinciosul este persoana care este lipsita de puterea, de capacitatea, de libertatea, de posibilitatea de a realiza ceva sau de a actiona si care se consuma inutil. A fi neputincios este o stare, care rezulta din neputinta, pe care eu o consider una dintre cele mai ingrozitoare ale spiritului omenesc. In neputinta sa, omul se simte parasit, rupt de lume, ignorat, isi plange de mila si asteapta ca altul sa-l salveze. El nu are niciodata solutii, da vina pe soarta, pe stramosi, pe familie. Se afunda in mlastina vietii, nu se lupta pentru ca el considera ca o face degeaba. Uneori, neputinciosul este incapatanat in neputinta sa: nu vrea sa-si recunoasca neputinta, atragandu-i si pe cei din jurul sau alaturi de el.

Neputinta se afla in toate straturile societatii: de la cei de sus, pana la cei de jos si se intinde ca o pecingine. Cel mai grav este atunci cand milioane de oameni depind de neputinta altora. Uitati-va la guvernanti cat sunt de neputinciosi, cum dau vina pe mostenirea celorlalte guvernari, pe criza economica mondiala si persista in neputinta lor cu inversunare si incapatanare. Nu inteleg, ca bine le-ar fi si lor si noua, daca ar pleca acasa, inainte ca istoria sa-i consemneze in Cartea Neagra a ei, ca au pierdut sansa pe care poporul le-a dat-o, atunci cand au promis fapte pe care doar putinciosii le-ar fi putut implini! Priviti comunitati intregi, care se zbat in neputinta, nu din lipsa de libertate, ci din incapacitatea de a-si alege liderii, care sa-i coordoneze. Dumnezeu i-a fericit cu locuri minunate, stramosii lor i-au multumit Lui pentru aceste daruri, ridicandu-i biserici, iar ei stau inghititi de colbul de pe ulite, asteptand sa vina cineva ca sa-i salveze. Am colindat prin multe locuri prin tara, dar nicaieri nu am vazut doua comunitati mai sarace, cu oameni mai neputinciosi, ca acelea de la Grajdeni din judetul Vaslui si de la Viscri din judetul Brasov. In prima, sta semeata ctitoria lui Petru Rares, ridicata de acesta in anul 1527, pe locul unde a primit vestea ca boierii l-au ales domn, in a doua sta cocotata trista, pe o colina, biserica-fortificata din secolul al 13-lea, monument inscris in patrimoniul universal. Oamenii din aceste comunitati nu stiu sa profite de pelerinajul si de turismul care se organizeaza la ei acasa, iar alesii nu stiu sa promoveze zonele, sa puna la punct infrastructura, sa incurajeze lansarea si dezvoltarea agroturismului.

Dragi cititori onesti, stiti ca noi toti suntem neputinciosi, pentru ca nu intelegem imnul tarii “Desteata-te, romane!”

Pe curand,

Earnest