luni, 27 decembrie 2010

PERSONALITATI NESTIUTE SAU UITATE(VI).GAVRIIL URIC




Gavriil Uric (1390-1442) a fost fiul gramaticului Petru Uric, scriitor de acte (urice) domnesti de la curtea lui Roman Musat si Alexandru cel Bun. Dupa ce a invatat la scoala de gramatici de la Manastirea Bistrita, ajunge cel dintai scriitor si gramatic la cancelaria Moldovei. Dupa ce tatal sau s-a facut monah cu numele de "Paisie Uricul" la Manastirea Bistrita, s-a calugarit in obstea Manastirii Neamt, dorind sa slujeasca din tinerete lui Hristos. Monahul Gavriil Uric este considerat cel dintai dascal, caligraf si scriitor de opere filocalice din Moldova. El a intemeiat la Neamt si Bistrita vestite scoli de caligrafi si miniaturisti, formand numerosi dascali, gramatici si scriitori de carti patristice si de cult. Ucenicii lui s-au raspandit, mai ales sub domnia lui Stefan cel Mare, in toate manastirile din Moldova, ca: Putna, Moldovita, Voronet, Probota, Tazlau si la cancelariile domnesti. El este, de asemenea, creatorul in Moldova a artei numite tetraevanglelie, arta a scrisului, in care continutul Evangheliilor este prezentat in forme de arta decorativa si portretistica. El si ucenicii lui au dat acestei arte un caracter original, imbinand elemente bizantine cu cele grecesti si elenistice, pe un suport traditional romanesc. Astfel, A.I. Sobolevski (membru al Academiei Ruse) considera ca: "Nimeni in Rusia nu a cunoscut maiestria mâinii caligrafului moldovean sau muntean, care ne-a lasat pe noi rusii, cu mult in urma din punct de vedere al artei caligrafice. Acum putem vedea ce importanta au avut românii, neam de origine latina, pentru cultura slava in general".
De la Gavriil Uric s-au pastrat 13 manuscrise din care 2 se pastreaza in bibliotecile din afara Romaniei, si anume "Sbornic" (1413) la Moscova si "Tetraevanghelul" (1429) la Biblioteca Bodleiana de la Oxford. Acesta din urma este cel mai valoros manuscris al lui Gavriil Uric, executat la cererea domnitei Marina, sotia lui Alexandru cel Bun si a fost conceput ca un exemplar de lux. Prin acest manuscris, Gavriil Uric a dovedit ca nu este un simplu copiator, ci un adevarat artist, creator al unui stil specific romanilor. Miniaturile lui ii reprezinta pe cei 4 evanghelisti, in culori pastelate, intruchipand sintetic trei componente:greco-elenistice, bizantine si traditionale romanesti. Influenta antica se vede in elementele decorative: coloane, portice, frontoane, bolti, cea bizantina in proportiile corpului, atitudini statuare, iar aceea traditionala in umanizarea evanghelistilor, acestia pierzandu-si in infatisare asprimea si severitatea ascetica, fiind mai relaxati si inseninati. Aceasta prezentare a sfintilor va constitui nu doar un model pentru discipolii miniaturisti ai lui Gavriil Uric, ci si pentru intreaga pleiada de pictori bisericesti ai stilului moldovenesc.
Dintre ucenicii lui, cel mai important a fost Theodor Marisescul, care a a trait in vremea lui Stefan cel Mare, creator de manuscrise valoroase, dintre care, unele, se pastreaza in bibliotecile de la Munchen, Moscova si Viena (ele este creatorul Tetraevanghelului Precistei din Bacau)
Bibliotecile amintite mai sus considera manunuscrisele romanesti achizitii valoroase, iar noi nici nu am auzit de creatorii lor. De aceea, mi-am propus ca pe acest blog sa reamintesc romanilor iubitori de cultura, valorile culturale romanesti.
Dragii mei cititori onesti, va doresc un an nou cu impliniri si vedeti daca lista pe care v-ati facut-o anul trecut a fost incheiata cu succes. A mea, publicata acum un an pe acest blog, este inca deschisa si sper ca in acest an sa reusesc s- o inchei.
Pe curand,
Erarnest

marți, 21 decembrie 2010

NE INTOARCEM DE UNDE AM PLECAT



Imi amintesc ca an de an, in acesta perioada, Grupul de Dialog Social, Revista 22, Alianta Civica organizau dezbateri, mitinguri anti Iliescu, PDSR, apoi PSD, strigand ca revolutia a fost furata de neocriptocomunisti. Acum am citit un articol in Revista 22 intitulat "Memoria scurta a raului", in care se vorbea ca romanii, dupa cum arata sondajele, nu mai regreta atat de mult comunismul. Dragi cititori onesti, acest lucru nu trebuie sa ne mire, pentru ca atunci cand vine un rau se uita celalalt rau. Istoria se repeta, cand nu stii sa eviti capcanele pe care ti le intinde. Vai de poporul care sfideaza istoria!
Acum am inceput numaratoarea inversa a istoriei si ne intoarcem la anul 1989. Oamenii nu au ce manca, pentru ca nu au bani (atunci aveau bani, dar nu aveau ce face cu ei, pentru ca nu aveau ce cumpara). Mai mult, acum nu au nici locuri de munca, nici case (multi si-ar dori un amarat de apartament confort 3 ceausist, primit gratis de la statul dictatorial, de tip democratic socialist!?). Partid unic, fara membri este un fenomen pe care comunistii nu au fost in stare sa-l creeze; Parlamentul fara autoritate este totuna cu Marea Adunare Nationala, diferenta consta ca membrii ei nu erau remunerati si nu stateau in dezbateri 10 luni pe an ( faceau totul din datorie pentru tara si ridicau in unanimitate mana la vot). Dosare pentru inalta tradare fata de crezul si principiile societatii socialiste multilateral dezvoltate se faceau la toti cei care incercau sa vada altfel lucrurile; astazi se fac dosare pentru coruptie la cei pe care unii ii considera eventuali rivali. Si atunci, ma intreb, pentru ce si pentru cine s-a facut revolutia? Pentru strainii care au cumparat aproape pe nimic economia romaneasca, ca s-o faca total nefunctionala, pentru fostii tarani deveniti oraseni, carora li s-a dat pamantul inapoi ca sa ramana nelucrat, pentru baietii destepti care s-au imbogatit din specula, pentru doctorii care nu au cu ce si cum trata bolnavii, pentru profesorii care in fiecare an se adapteaza noilor cerinte ale programelor scolare, ca in final sa scoata generatii de tampiti, pentru ca sa intram in UE si in NATO, unde suntem dispretuiti, pentru libera circulatie in afara frontierelor, ca sa circule toti hotii si criminalii ca sa fim apoi cu totii stigmatizati?
Voi, cei atat de vigilenti si combativi altadata, de la Grupul pentru Dialog Social, de la Revista 22, de la Asociatia Eroilor Revolutiei sunteti acum, la 21 de ani de la revolutie, multumiti, impliniti in idealuri, ca nu mai este PSD-ul, Iliescu la putere, o duceti mai bine, simtiti ca traiti cu adevarat in democratie, intr-o tara apreciata in afara frontierelor? Cred ca multumirea, fericirea, prosperitatea va face ca astazi sa stati cuminti. Visul vi s-a implinit!
Sa traiti bine!
Pe curand,
Earnest

marți, 14 decembrie 2010

SFINTI ROMANI (I). SFINTII LUNII DECEMBRIE



Daco-romanii şi apoi romanii au fost crestini evlaviosi. Din randul lor s-au remarcat crestini alesi de Dumnezeu daruindu-le har si puteri deosebite. Acestia au fost canonizaţi fie pentru faptul ca au fost martirizati pentru credinta lor, in vremea persecutiilor de la inceputul mileniului I, fie pentru minunile pe care le-au savarsit in viata si dupa trecerea in eternitate sau pentru contributia pe care si-au adus-o la organizarea bisericii, la apararea ortodoxiei şi la dezvoltarea invataturii crestine. Sapte dintre acesti sfinti romani sunt prazmuiti in luna decembrie.
Sfantul Mucenic Hermes daco-roman din cetatea antica Bononia (Vidin) a trait in secolul al IV-lea, a fost exorcist si a fost martirizat in vremea lui Diocletian.
Sfanta Mucenita Filofteia de la Curtea de Arges (n.1206 la Tarnovo-m.1218 la Tarnovo), vlaha sud-dunareana, omorata de tatal ei, pe camp, pentru faptul ca impartea mancarea care i se cuvenea, saracilor. Trupul ei a putut fi ridicat de pe camp, cand episcopul de Tarnovo a pronuntat numele bisericii Sfantul Nicolae de la Arges, unde a fost inmormantata. Este considerata patroana Munteniei.
Cuviosul Nicodim de la Tismana (n.1320 la Preslop-Serbia-m.1408 la Tismana(macedo-roman, inrudit cu despotul sarb Lazar si cu domnitorul Nicolae Alexandru, erudit renumit in epoca sa, intemeietor al Scolii de Miniatura de la Tismana, ctitor al manastirilor Vratna si Manastirita din sudul Dunarii si a celor din spatiul romanesc: Vodita, Tismana, Gura Motrului,Visina, Prislop. Renumit tamaduitor, a vindecat sute de oameni, printre care si pe fiica regelui Sigismund, bolnava de epilepsie.
Cuviosul Daniil Sihastrul (s-a nascut in apropierea Radautilor si a murit la Manastirea Voronet; pe piatra funerara nu sunt inscrisi anii nasterii si ai mortii). A trait in secolul al XV-lea, fiind renumit prin viata evlavioasa dar mai ales prin intelepciunea sa. A fost sfatuitorul lui Stefan cel Mare si "profesorul" Mitropolitului Grigore Rosca.
Sfantul Ierarh Petru Movila (n.1596 la Suceava-m.1647 la Kiev), fiul domnitorului Simion Movila, renumit erudit, intemeietorul Colegiului Lavra Pecervschi, viitoarea Academie Duhovniceasca de la Kiev, dupa modelul careia se va organiza Academia lui Vasile Lupu de la Manastirea "Trei Ierarhi", mitropolitul Kievului si autorul unor lucrari deosebite ca: "Molitfelnicul", "Evanghelia invatatoare", "Marturisirea ortodoxa". Pe frontispiciul lucrarilor sale, punea intotdeauna cele doua steme ale Moldovei si Munteniei.
Sfantul Ierarh Dosoftei (n.1624 la Suceava-m.1693 la Jolkiero, Polonia, azi in Ucraina), erudit de seama al Moldovei, traducatorul Psaltirii ("Psaltirea pre versuri tocmita"), Mitropolit al Moldovei, intemeietorul Scolii de Preoti de la Manastirea Probota, nevoit sa se retraga in Polonia datorita luptei sale antiotomane.
Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica (n.1730 la Silistra-m. 1806 la Cernica) a fost organizatorul vietii monahale a manastirilor Caldarusani şi Cernica, a fost calugar la Muntele Athos dar si la manastirile din Moldova :Dragomirna, Secu, Neamt.
Sa ne rugam lor,in acest decembrie atat de trist pentru multi romani, ca prin cuvantul lor, Dumnezeu sa ne ocroteasca, sa ne apere si sa ne dea intelepciunea de a gasi solutii la aceste vitrige vremuri.
Pe curand,
Earnest

duminică, 5 decembrie 2010

LOCURI SACRE(II). IONA


Desi mi-am propus ca pe acest blog sa scriu numai despre Romania, nu ma pot abtine ca sa nu scriu despre un loc drag mie. Este un loc sacru, singuratic, unde timpul si viata pare ca s-au oprit, un loc fermecator prin frumusetea cadrului natural dar si prin "topografia" sacra asociata direct cu viata si faptele Sfantului Columba ("porumbel", in limba latina, traducerea numelui sau celtic Columcille, "porumbelul bisericii"; carturarii au remarcat ca in limba ebraica Iona inseamna, de asemenea, "porumbel").
Iona este o insula situata in largul coastei de vest a Scotiei, unde in anul 563 a venit din Irlanda, Columba (521-597) sa aduca lumina credintei crestine pictilor, pagani din Scotia, de origine celtica.
Columba se tragea din neam regesc si a primit o educatie crestina in scolile monastice (crestinismul a fost introdus in Irlanda prin predicile Sfantului Patrick, in secolul V). Dupa ce implineste varsta de 25 de ani, colinda tara in lung si in lat, predicand si ridicand sute de biserici si manastiri. La 42 de ani, dorind sa duca invatatura lui Hristos intr-o tara straina, pleaca cu 12 discipoli spre insulele Scotiei, intr-o barca din piei de animale, legate de un schelet de nuiele cu chingi din piele si izolata cu smoala. Ajuns in insula Iona, impreuna cu cei 12 calugari, timp de 2 ani, duc o viata austera, in rugaciuni, post si copiere de manuscrise, lucrand pamantul, vanand foci si ridicand o biserica din lemn , chilii inconjurate de un meterez de pamant si santuri (mai tarziu,in secolul X, aceasta asezare a fost distrusa de vikingi si calugarii au fost omorati), atragand spre insula ucenici, care vor contribui la faima si prosperitatea comunitatii.
Planul lui Columba era sa inceapa crestinarea in Scotia, cu pictii, crestinandu-l la inceput pe regele lor, Bruda, dupa care sa-i crestineze pe ceilalti locuitori: britani, angli si celtii irlandezi. A reusit tot ce si-a propus, sfidandu-i pe druizi, construind biserici si predicand Evanghelia. Intotdeauna se intorcea la Iona, unde ii indruma pe calugari, medita, se ruga si copia manuscrise. Se spune ca numai aici el avea viziuni mistice si puterea de a face minuni, iar pe dambul Cnoc an tStihein, era vizitat de ingeri.
Dupa moartea sa, insula si-a mai pastrat faima pana cand a fost pradata de vikingi. Mai tarziu, benedictinii au ridicat aici o manastire, care a existat pana la Reforma, cand manastirea decade. In anul 1874 au inceput lucrarile de restaurare, care mai continua si in zilele noastre, locul fiind in grija unor maicute, apartinand crestinismului irlandez. Vizitatorii sunt atrasi de constructiile medievale, dar simt sacralitatea acestor locuri la mormantul Sfantului Columba, peste care a fost ridicata capela numita "Sanctuarul Sfantului Columba", aflata la intrarea in manastire.. In anul 1997, s-a infiintat grupul "Prietenii Ortodoxiei din Iona".
Dragi cititori onesti, daca veti vizita Scotia, treceti si prin insula Iona si veti simti o atmosfera de miracol, iar daca veti innopta acolo, veti putea admira o bolta instelata pe care o vedeti doar la Observatorul Astronomic, dar niciodata in realitate.
Pe curand,
Earnest

luni, 29 noiembrie 2010

BILANT



Zilele acestea se implinesc 6 ani de cand a fost ales, intr-un entuziasm total, un Presedinte jucator si 1 an de cand a fost reales, dar de aceasta data ca un Presedinte killer ("I-am ciuruit!"). De fiecare data, Presedintele nu s-a dezmintit si nu ne-a dezamagit. Pe mine, nu m-a dezamagit cu nimic, pentru ca nu l-am ales, deoarece am inteles ca in sloganul "Sa traiti bine", nu ma includea si pe mine, pentru ca acesta nu era completat si cu "daca munciti bine", iar eu fac parte, ca si altii, din categoria celor care muncesc bine doar pentru a supravietui (sloganul se adresa celor care traiesc din ce in ce mai bine, fara prea mult efort). De asemenea, am stiut ca lozinca "Jos coruptia!", era doar o lozinca, iar in ceea ce priveste regimul ticalosit, pe acea vreme eu nu il simteam ca fiind ticalosit, asa cum il simt acum.
Asadar, dupa multa chibzuinta, bilantul meu al celor 6 ani este acesta:
1.S-a constituit o noua nomenclatura, care se aseamana mai degraba cu camarila unei dictaturi regale, mult mai periculoasa decat nomenclatura regimului ceausist, pe care am putea-o denumi camarila republicano-dictatoriala.
2.S-a reusit sa fim invrajbiti unii impotriva celorlalti, sa ne intereseze ce este in ograda altora ca sa nu vedem ce este in Marea Ograda a Tarii.
3.Statul a reusit performanta de a nu mai putea plati pe profesori si medici, pentru ca se stie foarte bine ca o natiune instruita si sanatoasa nu poate fi manipulata.
4.S-a instaurat puterea semianalfabetilor cu diplome obtinute pe banda, a manelistilor si a purtatorilor flacarii violet, neplatitori de impozite si se denigreaza sistematic elita intelectuala neascultatoare si instigatoare, confundandu-se iluminarea cu instigarea.
5.Ne-am vazut visul cu ochii: putem pleca oriunde vrem, ca sa muncim, pentru ca suntem cu adevarati liberi.
6.Importam toate "bunatatile", la care romanii ravnesc si nu au posibilitatea sa le produca in tara lor: struguri din Africa de S-V, pere din Peru, rosii din Olanda, capsune din Spania, toate cu un gust deosebit si ecologice!
7.Am imprumutat bani de la FMI, fara sa stim unde s-au dus si care sunt investitiile. Mai mult ca sigur au fost cheltuiti cu pensiile trantorilor-asistati social si cu salariile bugetarilor, care mereu sunt in greva! Eu chiar cred ca s-au dus in buzunarele bugetarilor, dar in ale celor de sus, care au sustinut campania electorala si care trebuie rasplatiti nu numai cu functii bine platite, ci cu sustinerea unor afaceri, ale caror rezultate nu se vad. Coruptia s-a extins ca o caracatita, care nu mai poate fi controlata, iar minciuna sta cu Presedintele la masa, iar uneori se contopeste cu el.
8.Nu mai stim ce inseamna stat social, pentru ca ni s-au taiat toate drepturile de protectie sociala si nici ce inseamna stat de drept, pentru ca o minoritate este deasupra legii, care controleaza justitia si legislativul, nu mai stim ce inseamna separarea puterilor in stat si nici garantarea proprietatii. Reinvatam intr-un ritm rapid si o simtim pe pielea noastra, ce inseamna dictatura!
9. Am facut din culoarea portocalie un simbol national, pus cu neobrazare pe tricolorul national.
10. Statul national si unitar roman a devenit derizoriu, iar realitatea acestui stat va deveni in curand un trecut.
Dragi cititori onesti, va urez "La multi ani" cu ocazia Zilei Nationale si imi doresc sa refacem si sa traim cati mai multi ani intr-un stat national, unitar, de drept si social!
Pe curand,
Earnest

miercuri, 24 noiembrie 2010

INSTITUTII ALE STATULUI INTRE MANEA SI CULTUL PERSONALITATII



La inceputul acestei saptamani, m-am intalnit la intrare in bloc cu un vecin tulburat, care tocmai venise de la colegiul unde invata copilul lui si plin de revolta imi spune: "Nu stiu ce sa mai cred, Earnest, vecine. Vin de la "Vranceanu", pentru ca am avut treaba cu dirigintele baiatului si m-am blocat. Am vazut elevi fumand sau imbratisandu-se fara jena, pe la colturi, altii plecau din scoala la Internetul de pe strada Patrascanu. Ce se intampla cu generatia zilelor noastre?" "Lipsa modelelor, ii raspund" si m-am grabit spre masina, caci eram in intarziere.
Pe drum m-am gandit la tot ce se intampla in tara mea, de la cea mai inalta institutie, la cea mai mica si am ajuns la concluzia ca zicala "pestele de la cap se impute" este valabila in acesta situatie. Ce modele ale valorilor sa mai aiba tineretul, cand vede cum institutiile pendulează intre manea si cultul personalitatii? Presedintele tarii a acceptat sa-si faca propaganda pe o manea,(aceasta inseamna ca Presedintele considera ca acesta este nivelul poporului care il alege. Si atunci ma intreb:ce astepti de la un astfel de popor?), lui Fatuloiu i s-a compus o manea (asa ca traiasca taica evazionistii si camatarii si sa canti si sa dansezi alaturi de ei), pe Pinalti il apuca plansul cand aude cum guvernantii sunt corupti si cum unii sunt bogati si altii sunt saraci. De la Presedinte, coboram spre ministrii si vedem cum un primar destoinic o flatează pe doamna ministru si cum colegii de partid o numesc Soare ( doar Stefan cel Mare a fost numit de popor "mandru Soare", dar post mortem, iar in viata erau reprezentantii Soarelui doar faraonii) si doresc sa ia de la ea Lumina, asa cum crestinii iau de la Mantuitorul Iisus Hristos, in Nopatea Invierii. Cei care au cultivat cultul personalitatii in toate timpurilor si tuturor dictatorilor nu au indraznit sa-i compare cu Soarele sau cu Lumina dumnezeiasca.
Si atunci, ma intreb, acum cand scriu aceste randuri, care ne sunt modelele institutiilor? De ce tineretetul nu ar adora maneaua, de ce nu ar dori sa fie laudat pentru false merite, de ce ar mai frecventa scoala, de ce nu ar gandi ca smecherii pot trai mai bine decat cei care muncesc, daca ai sustinere in randul celor care trebuie sa vegheze la respectarea legii.
Pe curand,
Earnest

luni, 15 noiembrie 2010

DESPRE CRISTOIU



Am scris pe acest blog despre: onestitate, valori, prostitutie, urat, rusine, demnitate, neputinta etc. Acum m-am gandit sa scriu despre cristoiu, nu despre Cristoiu Ion, care in traducere din limba greaca inseamna" cel uns care alearga repede", ci despre cristoiu, ca substantiv comun sau adjectiv, care va intra în dicţionarul limbii romane, definind o atitudine sau o trasatura de caracter, o anumita persoana, care sa insumeze insusiri contradictorii. Cred ca psihologii vor trebui sa defineasca personalitatea de tip cristoiu, care va pendula intre anumite trasaturi, situaţii, care va avea anumite trairi si atitudini, toate cuprinse intre invidie si generozitate, intre talent si sarguinta, intre respect si sfidare, intre curaj si frica, intre orgoliu si umilinta, intre loialitate si tradare, intre cinste si necinste, intre invidie si indiferenta, intre egoism si altruism, intre bogat si fals sarac, intre corupt si incoruptibil, intre periculos si inofensiv, intre libertate si aservire, intre toleranta si violenta, intre perfidie si sinceritate, intre siretenie si naivitate, intre desteptaciune si prostie, pe care Dimitrie Cantemir, intr-o istorie ieroglifica recenta, l-ar pune dregator la doua curti, numindu-l, dupa dregatorie, Mielolup sau Vulpoiepure.
Pe curand,
Earnest