EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CI). POESIS INTERNAȚIONAL 30

 ,,Toleranța este o formă de condamnare mai rafinată.” ( PIER PAOLO PASOLINI)

     Vă recomand, din nou, o revistă. Este vorba de ,, Poesis Internațional”, nr.30, revistă de poezie internațională editată de Casă de Editură  Max Blecher, Bistrița, 2022. Redactorul-șef al revistei este Claudiu Komartin, poet din noua generație, traducător și editor. Poeziile sale au fost traduse în limbile germană, bulgară,  sârbă, turcă, poloneză.

  În Editorial, Claudiu  Komartin ne informează că numărul 30 al revistei este dedicat regizorului, scriitorului italian de stânga, cu ocazia celebrării Centenarului Pasolini. În acest număr, în capitolul Dosar Pietro Paolo Pasolini sunt comentarii referitoare la cărțile și filmele sale cât și traduceri din poemele lui Pasolini. În capitolul Poezie sunt traduse poezii din literatura internațională, în capitolul Proză sunt traduse un fragment din ,, O nouă ultimă zi” de O. Nimigean, povestirea ,, Semnalul” de Vsevolod Garșin și este prezentat un fragment din ,,Câine negru, porumbel

P.P.Pasolini (1922-1975)

rătăcitor” de Radu Găvan.  În capitolul Cronică& Eseu sunt câteva eseuri  care merită citite. Pe mine m-a frapat cronica lui Emanuel Lupașcu la ,,Raport către Walt Whitman. Poeme LGBT+” de Răzvan Andrei, intitulată ,, Despre dumnezei CEO& îngeri gay”. Nu înțeleg înverșunarea cronicarului împotriva celor care nu sunt de acord cu modul de exprimare  și de manifestare publică a celor ce nu admiră literatura ,,queer” și pe care-i consideră ,,persoane adumbrite de către conservatorismul gregar a mentalității încă găunoase”. De ce ar trebui să mă las impresionat de mărturia de credință exprimată atât de vulgar de poetul Răzvan Andrei ? ,,Ne futem în cur. Sex anal, adică./Punctul G al bărbaților e-n cur./Ce nu-i de înțeles?/Avem păr la pulă și pe coaie și la cur (...) Ne futem în cur de parcă am scrie versuri:/ Asta-i mărturia de credință, depoziția, adevărul.” Pentru că nu pot ,,digera” o astfel de poezie am o mentalitate găunoasă ? Găunoșii sunt cei care scriu astfel de versuri, nu cei cărora nu le plac.

  În acest număr, mai găsim traduse în alte limbi poezii ale poeților români și la capitolul Note , câteva ,,note” ale lui Gheorghe Iorga  despre poetul persan Ahmad Șamlu și o poezie din volumul  ,, Aida în oglindă” , ale Magdei Cârneci  despre arestarea, condamnarea la moarte și eliberarea poetului palestian, în Arabia Saudită, Ashraf Fayadh și ale Luanei Stroe referitoare la Simona Popescu și Gellu Naum. De asemenea, nu ratați nici interviul luat poetului japonez Shuntaro  Tanikawa, personalitate care întruchipează japonezul tipic, așa cum îi percep eu pe japonezi. În acest număr, veți găsi și alte articole, poezii, fragmente de proză, pe care vă las pe dumneavoastră să le descoperiți.

  Lectură plăcută!

  Pe curând,

  Earnest

CÂTEVA TRADUCERI ALE SUBSTATIVELOR PROPRII DACICE

 

“Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt fără margini, toate câmpurile sunt comune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.” ( Pitagora,  ,,Legile morale și politice”)

      

Daci pe Columna lui Traian

    Istoricii antici cât și unele inscripții grecești și romane ne-au lăsat , ce-i drept, puține informații, privind toponimia, hidronimia sau onomastica dacică.

 Menționez că și dacii, ca majoritatea popoarelor, numeau  localitățile, munții, apele sau persoanele, după anumite caracteristici: așezarea lor în spațiul geografic, ocupațiile locuitorilor, trăsăturile fizice sau cele spirituale pe care ar fi vrut părinții să le  dobândescă copiii lor.

Zalmoxis = Zeul Pământului ( zal=pământ, mox=zeu);

Zoran= Zorii Anului ( zori este cuvânt dacic, iar dacii spuneau la an tot an, la fel și la zi) este bazileul din secolul VII î.e.n.) din cetatea Cotnari, numită Fiolina = Floricica;

Dromichaites = Regele Drumului ( dromi=drum, het=rege, bazileu, secolul III î.e.n.); 

Zalmodegikos, bazileu  și preot din secolul III î.e.n, (zal, zales = pământ mo, mox= zeu, degikos=subsol);

Moskon = Forță, bazileul din secolul III î.e.n. din jurul coloniei grecești Calatis;

Burebista =Bur Puternic ( burii erau geții din Oltenia, care stăpâneau cetatea Buridava- Ocnele Mari;

Deceneus = Mult Timp/de Durată Preot ( numele său adevărat era Dendri= Așteptatul);

Dunărea la Cazane

Zair=Soartă ( a fost al doilea urmaș după Deceneus, ca rege al dacilor, cel care a început construirea Sarmizegetusei și a sanctuarului, pe care le-au terminat Decebal);

 Decebal = Mult Timp/deDurată Puternic ( numele său adevărat era Diuripanaeus, care nu era unul dacic și înseamnă Tare ca Piatra). Observăm că bostes= puternic îl găsim sub diferite forme : bista, bal.)

Danubius = Veșnic Curgător ( Dunărea);

Maris=Trecerea la Viață( Mureș);

Alutus= Cel de Acolo ( Olt);

Samus= Eu Insumi ( Someș);

Kogaion=Cel de Sus ( Munții Tazlău);

Karpathinum= Cel de Lângă ( Munții Carpați);

Zargidava = Cetatea Porumbelului Norocos (zar=noro, gi= porumbel), Brad;

Utidava= Cetatea cuțitului, Târgu Ocna;

Tamisidava= Cetatea pe care o văd ( tamisi=văzul meu), Răcătău;

Sarmizegetusa = Peste Punte Casa Mea ( sar=punte , mi= mea, seget= casă, usa o terminație, cum este astăzi ,,ești” la București, Ploiești, Comănești etc);

Cirindava= Cetatea Pasărea Zborului ( Pietrele Albe);

Zalindava =Cetatea Valea Durerii ( Piatra Roșie)

Germizara= Îmbătrânire ( Geoagiu);

Napoca=Iertare (Cluj);

Apulum=Capul în Jos ( Alba Iulia);

Ampelum= Zardanic  ( Zlatna);

Largumfile= Încăpător ( Roșia Montană, numită de romani Alburnus Maior);

Buba  =Eu sunt, cu semnificația  ,,Cunoaște-te pe tine însuți” erau numite Babele, loc sacru, care era poarta de intrare în templul de pe Bucegi. Se ajungea la templu prin Cheile Dâmboviței, după ce  pelerinii trebuiau să treacă, la purificare prin Peștera Dâmbovicioarei, numită Acro. Numele dac al Dâmboviței era Dori ( dor- cuvânt dacic pe care-l găsim în altă limbă indo-europeană, și anume în toate dialectele indiene);

   Acestea sunt câteva denumiri, pe care, astăzi, vi le-am transmis, cu regretul că nu vă pot spune sursa Dumneavoastră hotărâți, dacă  le luați sau nu în considerare.

  Pe curând,

  Oha ( La revedere, sensul fiind la daci ,,rămâi în calm, te sfătuim”)

 Earnest

DESPRE GREVĂ, PROFESORI, ELEVI, MINISTRESĂ

 ,,Cine stăpânește școala hotărăște asupra viitorului, asupra tendinței vieții si asupra vieții însăși.” (Adolph Diesterweg)

    Cunoscutul pedagog german Adolph Diesterweg, din secolul al XIX-lea, susținător al ideilor pedagogului elvețian J.H. Pestalozzi, a fost un mare reformator al pedagogiei, care a sesizat cât de important este cine ,,stăpânește școala”,  pentru că acea forță  politică ori religioasă decide viitorul. 

    Dezvoltarea învățământului ar trebui să fie cea mai importantă preocuapare a tuturor guvernelor, dacă se vrea ca țara respectivă  să fie dezvoltată și suverană, ca cetățenii ei să fie capabili să înțeleagă ce este bine, corect pentru ei, pentru familia lor și pentru comunitatea în care trăiesc, pentru țara lor, dacă patriotismul mai reprezintă pentru ei o valoare.

   Din păcate, s-a format un Lume un curent  rezistent la tot ce ține de valori, iar rolul școlii s-a schimbat cu tot ce înseamnă dânsa: elevi, profesori, personal nedidactic și de întreținere, părinți, curriculum, clădire și materiale didactice. Se dorește  să se formeze o generație ușor de manipulat. Nu sunt manipulați doar elevii , prin diferite idei năstrușnice venite din vârful sistemului de învățământ, ci și profesorii  (mulți dintre ei au căzut demult în capcana manipulării), părinții , care,  unii dintre ei, sunt interesați doar de partea materială. Astfel, în fruntea minesterelor care se ocupă de învățământ se perindă fel și fel de persoane. Să ne amintim de celebra ministresă, profesoară de limba și literatura română, care a spus , ,pepsiglas” și că ,,aceste legi este viitorul”. Actuala ministresă, care vrea o Românie Educată, ne-a informat că școpul școlii este ca un absolvent de liceu trebuie să știe să completeze un formular la bancă, să folosească un program pe calculator și consideră că ar trebui scoase din programa școlară logica și filosofia. Eu îi propun să scoată din programele școlare și istoria, geografia, bilogia, chimia, fizica, religia, artele, iar elevii să învețe de dimineață până seară cum să completeze formulare, cum să se masturbeze, cum să-și schimbe sexul, să spună ce este după cum se simte, învățând  sunetele animalelor și multe alte lucruri înțelepte. Elevii nu trebuie să mai citească, pentru că nu-i ajută cu nimic dacă știu cine au fost  Ureche,  Cantemir, Alecsandri, Coșbuc, Goga, Eminescu, Creangă, Cargiale, Călinescu, Sadoveanu și alți mari scriitori ai acestei țări, nu trebuie să știe  pe marii domni și voievozi, pe muzicieni și pe pictori, pentru că aceștia nu-i ajută  să completeze formulare la bănci, după cum nu-i ajută nici Munții Carpați, Dumărea, Bistrița sau Oltul, ficatul, rinichii, inima și cum acestea funcționează . Oare logica îi ajută să fie coerenți în tot ce spun? Filosofia îi stresează, pentru că le ridică probleme de morală, adevăr și eroare, de sensul vieții și multe altele care  le crează coșmaruri și le spune pe șleau că Socrate se considera înțelept, pentru că știa că nu știa nimic. Cum vine treaba asta: să fii înțelept, fără să nu știi nimic?

     Eu am un prost obicei: la sfâșitul anului școlar le cer elevilor un feedback. Din cauza grevei, am reușit să obțin acest feedback la o singură clasă de a XII-a, profilul real, matematică-informatică. Dintre cei 30 de elevi, care mi-au dat feedback, doar trei dintre ei au considerat că filosofia nu-i ajută cu nimic în viitoarea lor meserie, acuzându-mă de faptul că nu i-am lăsat să învețe în această oră pentru bacalaureat sau că nu i-am lăsat să plece acasă. Unul dinre ei a considerat că această ,,strictețe este comunistă”, iar altă persoană a spus că filosofia ar trebui studiată în clasa a XI-a, pentru că ,, aș fi apreciat-o mai mult și aș fi reținut mai mult, dacă nu aș fi fost în clasa a XII-a”. Nu voi scrie aici aprecierile lor asupra modului de desfășurare a orelor sau ce au învățat sau cu ce au rămas. Spun că ceilalți 27 de elvi au considerat utilă această disciplină, pentru că este  interdisciplinară și că au aflat, cum au gândit marii oameni, din toate timpurile și spațiile, despre rostul oamenilor în viață, cum poți fi un om liber, cât de importantă este cunoașterea în devenirea umană etc.

 Așadar, doamnă ministresă, mai sunt tineri care consideră că filosofia trebuie studiată în liceu. Ce aveți de gând să faceți cu învățământul românesc,cum vreți să-l reformați? Ce credeți că vor să obțină  profesorii prin această grevă? Doar salarii mai mari? Nu vă gândiți că o retribuție mai convenabilă devine o atracție pentru tinerii absolvenți bine pregătiți și pasionați de disciplina pe care au studiat-o și doresc să  transmită elevilor cunoștințele lor ? Nu vă gândiți că asigurarea securității în școli nu numai a elevilor, ci și a personalului  reprezintă tot o atractivitate pentru profesia de profesor? Ce este în mintea dumneavoastră de ministresă, privind România Educată? Cu ce idei ați venit din Arabia Saudită, ce ați discutat cu miniștrii din Tunisia , Maroc, Maurițiu, care să vă ajute pentru realizarea proiectului România Educată? Doamna ministresă, nu ați predat nicio oră într-o școală sau într-o facultate din specialitatea dumneavoastră de inginerie navală și navigație. Nu ați trecut prin niciun examen de grad didactic sau de obținere a unui titlu universitar. V-ați specializat în științe politice și pe acestea, probabil, le-ați predat ca profesor asociat. Una este teoria și alta este practica. Știți cât este de mare stresul unui cadru didactic, care nu este doar răspunzător de cum și ce îl învață pe elev  ci și de siguranța acestuia în școală? Dacă elevul nu promovează , nu trece cu bine examenele, dacă se droghează, fumează, consumă alcool, dacă se bate, înjură, își jignește colegii, de vină este școala! Singura rsponsabilitate în educație, în siguranța elevilor o are școala. Părinții, întreaga societatea, guvernele nu au nicio grijă. Lor le revin meritele, iar eșecul le revine școlii.

   Știți ce mi-a spus un părinte, când l-am chemat la școala, ca să-i spun ce năzdrăvenii face drăgălașul lui copil? ,, V-am dat un înger și-mi dați un diavol!”Acel  tată, în cei opt ani ai copilului în școală, venise pentru prima oară la școală. Nu răspunsese niciodată la adresele școlii, la invitații, la ședințe sau la telefoanele date de învățătoare sau de dirigintă. El știa că trebuie să-i dea băiatului, doar bani.

    Pe curând,

    Earnest

P.S. Pe ce mizați voi, guvernanților? 

Pe faptul că unii profesori nu au un alt venit decât salariul?  Pe faptul că într-o familie sunt ambii soți profesori, că nu au economii, pentru că nu au din ce să facă economii, că au copii și nu au ce le da de mâncare? Să vă fie rușine!

https://www.youtube.com/watch?v=YHeCw45I5fs

EARNEST VĂ RECOMANDĂ UN MUZEU (VI). COMPLEXUL MUZEAL CIPRIAN PORUMBESCU

 ,,Tătuţă, Măriorică, vegheaţi să nu mi se piardă cântecele. Ele trebuie să trăiască... căci eu, iată, mă sting. Le las în dar neamului meu.” ( Ciprian Porumbescu)

    Parlamentul României mai are grijă, destul de rar, să ne amintească marile noastre personalități, hotărând  ca anul 2023 să fie   numit ,,Anul Dimitrie Cantemir(1673-1723) și Ciprian Porumbescu (1853-1883)”, având în vedere că pe aceștia, deopotrivă, îi sărbătorim și îi 

Casa Memorială ,,Ciprian Porumbescu”

comemorăm.
    De aceea, m-am hotărât să vă recomand să vizitați Complexul Muzeal ,,Ciprian Porumbescu”, căci în curând va fi o microvacanță, datorată Zilei Internaționale a Copiilor și Sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh, denumită popular Rusalii.

  Complexul Muzeal ,,Ciprian Porumbescu” se află în comuna Ciprian Porumbescu, denumire dată în anul 1953, în memoria compozitorului,  localității Stupca, un sat  de stupari (apicultori), întemeiat în  secolul al XIV-lea. Pentru prima oară

Muzeul Memorial ,,Ciprian Porumbescu”

am auzit despre acest sat, într-o vacanța de vară, când bunica mea mi-a dat să citesc romanul ,,Cânta la Stupca o viaoară” de Constantin Ghiban. Am căutat-o în bibliotecă și am văzut că afost publicată, în anul 1964. Nu știu dacă a mai fost reeditată, dar cred că ar trebui citită de elevi. Acești ar putea, de asemenea,  să vadă filmul, care se găsește pe Yu Toube. Generația mea știa din clasele primare despre Ciprian Porumbescu, pentru că învățam pentru defilarea de la 1 Mai ,, Cântec de mai”, bineînțeles nu cu versurile originale.

Ciprian Porumbescu,
sculptor Dimitrie Căileanu

 Lăsând amintirile la o parte, revin la Complexul Muzeal ,,Ciprian Porumbescu.” Comuna Ciprian Porumbescu este situată pe DN 17, între Suceava și Gura Humorului,  la 30 km de Suceava și la 18 km de Gura Humorului, pe un drum secundar, pe partea dreaptă,  pe DJ 178 G.

  Complexul muzeal cuprinde trei obiective: Casa Memorială, Muzeul Memorial și mormintele familiei Porumbescu din cimitirul satului.

Mormântul lui Ciprian Porumbescu

Casa Memorială se află în anexa fostei case parohiale, unde erau bucătăria de vară și cancelaria tătălui său, preotul Iraclie. Nu se știe în ce condiții a fost demolată clădirea principală.  Acest muzeu cuprinde  piese de mobilier vechi, fotografii și pianul Mărioarei, sora muzicianului.  Pe tavanul casei, pe una dintre bârnele de  lemn, de vede semnătura compozitorului încrustată cu un briceag, pe care acesta îl avea din copilărie.

   Muzeul Memorial se află într-un  fost conac boieresc, construit în secolul al XVIII-lea. În acest conac, în anul 1882, s-a ținut primul spectacol  al operetei „Crai Nou”, sub bagheta lui Ciprian  Porumbescu. În cele șase camere ale muzeului sunt expuse, pe lângă  fotografiile și mărturiile din ziare despre viața și opera compozitorului, obiecte care i-au aparținut: bagheta de dirijor, pianul și violoncelul, obiecte  din recuzita filmului ,, Ciprian Porumbescu” creat în anul 1972, de regizorul Gheorghe Vitanidis.

  Mormintele familiei Porumbescu se află în cimitirul din jurul bisericii. Primul este al compozitorului, după care urmează, în ordinele, mormintele fraților și ale părinților, astfel: Alexandru, Emilia  - mama - Eufrosina , Maria ( Mărioara), preotul  Iraclie  și Ștefan. Pe crucea mormântului lui Ciprian Porumbescu se află o  banderolă cu  tricolorul, iar pe cruce este scrisă ultima strofă din ,,Tricolorul”: ,, Iar când fraților mă voi duce/ De la voi ș-oi fi să mor / Pe mormânt, atunci să-mi puneți / Mândrul nostru tricolor.”

   Eu am vizitat acet complex, acum vreo zece ani. In curtea casei memoriale era o livadă , iar  în a muzeului era amenajat un parc bine îngrijit, unde se afla și cred că se mai află și statuia compozitorului, realizată în bronz  de sculptorul Dimitrie Căileanu, în anul 1985. 

   

Pe curând,

Earnest

   https://www.youtube.com/watch?v=HLtd3IMPSp8

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (C). JHUMPA LAHIRI, INTERPRETUL DE MALADII

 ,, Acasă ( India), asta-i tot ce trebuie să faci. Nu toată lumea are telefon. Numai dacă îți ridici un pic vocea sau dacă îți exprimi necazul sau bucuria în vreun fel oarecare, un cartier întreg și jumătate din el vor fi venit să afle veștile și să dea o mână de ajutor cu pregătirile”
                                                                                                                                  (Sen, în ,,Doamna Sen”)

      Astăzi, de  ziua când B.O. R. omagiază femeile creștine, am ajuns la a suta carte, pe care v-o recomand. M-am gândit la o autoare americană, de origine indiană, pentru că  respectă religia creștină, deși este hindusă și care nu și-a uitat rădăcinile, putând fi  un exemplu pentru toate femeile românce, care, din diferite motive, s-au stabilit în alte țări. Cei rămași acasă nu le interzic să respecte religiile altor popoare, dar, cu siguranță, se întristrează când constată că și-au uitat limba și și-au pierdut rădăcinile. 

      Jhumpa Lahiri s-a născut pe 11 iulie 1967, la Londra, într-o familie de imigrați indieni, din Bengalul de Vest. Părinții ei s-au mutat în S.U.A. când ea avea trei ani. Tătăl  a fost bibliotecar la Universitatea din Rhode Island, iar mama s-a ocupat de creșterea copiilor, vrând ca aceștia să nu uite ,,moștenirea bengaleză”, lăsată urmașilor de către  strămoși. Lahiri a studiat literatura engleză, are trei mastere în limba engleză, scriere creativă, literatură comparată și un doctorat în Renaștere cu teza ,, Palatul blestemat: Palatul italian pe scena iacobeană (1603–1625)”. 

    Între anii 2015  și 2022 a fost profesoară de scriere creativă la Universitatea din Princeton, iar în prezent este profesoară  de limba engleză la Millicent C. McIntosh și director de scriere creativă la  Barnard College of Columbia University.

   Jhumpa Lahiri este cunoscută publicului cititor din România, din anul 2015,când Editura Nemira a publicat romanul ,, Distanța dintre noi”: De asemenea, aceeași editură a publicat în anul 2017 romanul ,,Porecla” ( ecranizat în anul 2006), iar în anul 2021, culegerea de proză scurtă, pe care , astăzi, v-o recomand.  Această culegere a primit , în anul 2000, Premiul Pulitzer pentru Ficțiune. ,,Înterpretul de maladii” cuprinde  nouă povestiri (printre care și cea care dă numele culegerii), ce au ca pesonaje principale imigranți indieni în S.U.A , la prima sau a doua generație. Majoritatea personajelor principale sunt femei, cu studii, care provin din familii înstărite din India, multe dintre ele poartă îmbrăcămintea tradițională, sari, și se comportă așa cum înșăși autoarea a declarat într-un interviu că  s-a simțit  cu „ o presiune intensă să fie între două lucruri, loială lumii vechi și fluentă în cea nouă”. Doamnele din povestirile ei sunt educate, majoritatea nostalgice, care își decorează casele cu obiecte indiene, care gătesc, în general, mâncare tradițională, cu amestecuri de carne , legume și fructe, la care noi nici nu ne-am gândit că le-am putea combina, ca de exemplu: spanac prăjit cu ridichi,  fasole verde cu nucă de cocos,  pește gătit cu stafide în sos de iaurt, tocană cu pește și banane verzi,  tocană de fasole verde cu sardine conservate, chiftele pane prăjite cu stafide, pui cu orez, migdale, stafide și coajă de portocală, felii de ceapă și de cartofi prăjite în aluat din făină graham. Bineînțeles, Lahiri nu le ,,iartă” pe acele  femeie americane, cu studii, dar lipsite de cultura ( una dintre ele a  a crezut că Bengali este o religie și  nu găsea India pe hartă), snoabe sau rasiste. De asemenea, amintește de războiul dintre Pachistan și India, de perioada dintre anii 1975 și 1977 din istoria indiană, când Indira Gandhi a declarat stare de urgență, descrie unele monumente din Boston  și din India ca Templul Soarelui din Konarak și multe alte aspecte din viața unor familii cu mentalitățile și tradițiile lor. Ultima nuvela a cărții ,,Cel de al treilea și ultimul continent” este inspirată din viața tătălui scriitoarei. Sfârșitul fiecărei povestiri este surprinzător, deși Lahiri strecoară, întâmplător, o frază, care te-ar putea duce cu gândul la cum se va termina povestirea.

   Așadar, vă recomandat această carte pentru zilele sau serile de tihnă, când puteți citi o povestire, care să vă poate relaxa, chiar dacă vă duce spre reflectare.

   Pe curând, 

   Earnest

SFINȚI IERARHI ROMÂNI ERUDIȚI (VIII). SFÂNTUL IERARH SAVA BRANCOVICI, MITROPOLITUL TRANSILVANIEI

 ,,Bucuroși am face și noi aceea ce e spre umilirea Turcilor, dar fără de ajutorul altor creștini și monarhi și fără de voia și ajutorul lui Dumnezeu nimic nu-i cu putință, căci și noi suntem sub picioarele lor, de aceea și noi dacă am ști cu adevărat că va fi năvălire asupra procleților de Agareni, și noi am fi gata la aceea”. 

                                          ( Mitropolitul Sava Brancovici, Scrisoarea către Țarul Rusiei, 1668)

   

Sfântul Ierarh Sava Brancovici

  Sava Brancovici, cu numele de botez Simeon, a fost născut în orașul Ineu, județul Alba, în anul 1620, într-o familie de sârbi, urmași ai celor colonizați în comitatul Aradului, între secolele al XV-lea și al XVI-lea. Trăind într-o localitate cu multe naționalități, a învățat de mic să vorbească fluent și să scrie în limbile sârbă, română și turcă. De-a lungul anilor, a învățat și limbile maghiară, slavonă. A călătorit prin Ungaria, Serbia şi Bulgaria. După aceste călătorii, s-a dus şi la Mânăstirea Comana, la sud de Bucureşti, pentru a-și continua studiile, unde  era vlădică Longhin Brancovici, unchiul său. Însă, aflând de moartea tatălui său, s-a reîntors acasă, s-a căsătorit, având şi copii, care au murit de mici. La moartea protopopului de Ineu, ruda sa, Gheorghe Brancovici, credincioșii l-au rugat să fie protopop. În acest scop, a plecat la Târgoviște, unde a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Ștefan al Ungrovlahiei. Întors acasă, la Ineu, află că i-a murit soția, iar mama sa se călugărise. 

Ineu
Conacul .Sava Brancovici

În anul 1656, a murit Mitropolitul Simion Ştefan al Transilvaniei, iar  soborul întrunit la Alba-Iulia pentru alegerea unui nou mitropolit l-a găsit vrednic pe protopopul-văduv, Simeon Brancovici, ca să ocupe scaunul mitropolitan. De aceea, a plecat  la Târgovişte unde  a fost tuns în monahism cu numele de Sava, după care, tot aici, a fost  hirotonit arhiereu, în data de 16 septembrie 1656. El a fost Mitropolitul Transilvaniei între anii: 1656 și 1660, respectiv 1662 și 1678.
      În această perioadă, principii Transilvaniei, majoritatea de religie calvină, au dus o politică de calvinizare a ortodocșilor și catolicilor. Cel mai înverșunat dintre ei a fost Principele Mihail Apaffi ( 1661- 1690). Știm că una dintre măsurile reformaților era introducerea limbilor naționale în biserica. Pentru a stopa trecerea românilor la calvinism, Mitropolitul Sava a  convocat  soborul tuturor „juraţilor scaunului şi protopopi”, în mănăstirea-reşedinţă din Alba-Iulia, unde cei prezenţi, sub conducerea sa au luat o serie de hotărâri, care au ajuns până la noi sub forma a două „aşezăminte soborniceşti” Ele cuprind următoarele hotărâri: românizarea slujbelor bisericeşti („Cuvântul lui Dumnezeu să se vestească în limba noastră rumăneşte creştinilor în biserică şi unde va trebui şi va fi lipsă”); măsuri precise împotriva preoţilor care vor sluji tot în slavoneşte; „vestirea” sau „predicarea” cuvântului lui Dumnezeu să se facă nu numai în biserică, ci „unde va trebui şi va fi lipsă”, iar cărţile româneşti să se citească aici, dar „şi într-alte locuri unde va fi lipsă”; îndatorirea preoţilor pentru catehizarea copiilor în biserică, măsura care, de asemenea, se precizează,

Scrisoare lui Sava Brancovici
către Aleksei Mihailovici

 acum, pentru prima oară, în scris; înlăturarea superstiţiilor, îndeosebi a celor legat de cultul morţilor; întărirea vieţii religios-morale a păstoriţilor săi, care erau îndatoraţi să vină la biserică duminica şi de sărbători, să înveţe ,,Tatăl nostru”, ,,Crezul” şi ,,Cele 10 porunci”, să se împărtăşească de patru ori pe an, să respecte pe preoţi, să-şi trimită copiii la biserică ş.a. 

    În anul 1668, împreună cu fratele său, cărturarul și diplomatul Gheorghe Brancovici, pleacă la Moscova. În drum , s-a  oprit la Cracovia, unde a fost primit de Regele Poloniei, Ioan Cazimir, iar la Moscova Țarul Aleksei Mihailovici, l-a primit cu multă prietenie. Scopul vizitei a fost pentru a cere ajutorul țarului pentru susținerea ortodoxiei în Transilvania și a  planului răscoalei popoarelor din Balcani împotriva Imperiului Otoman. A lăsat o scrisoare la Cancelaria Țarului, în care arăta, printre altele, că nu știe care este poziția Poloniei, privind Imperiul Otoman și-și arăta îngrijorarea, scriind : ,,Auzim și despre aceea că Turcii vor răsboi și au voie să ajute Cazacilor și atunci nici nouă nu ne va fi bine.” A obținut de la Țarul Aleksei un  ajutor bănesc substanţial și a dobândit   privilegiul ca la fiecare șapte ani, el şi urmaşii săi în scaunul vlădicesc, să poată merge în Rusia după milostenie. Datorită acestei călătorii, s-a declanșat asupra sa persecuții din partea Principelui Mihail Apaffi şi ale conducătorilor confesiunii calvine. Cu toate acestea, la începutul anului 1670, Mitropolitul Sava a plecat într-o călătorie în Ţara Românească, unde a obţinut o danie anuală de 6000 de bani, iar anul1672, a sfinţit două aşezăminte bisericeşti, Mânăstirea Moisei din Maramureş, şi Biserica din Vlădeni, lângă Braşov, care fusese renovată.

   În anul  1680,  datorită unor intrigi calvine, Mitropolitul Sava a fost arestat, bătut şi judecat, iar averea sa, alcătuită în mare parte din cărţi, veşminte şi vase liturgice, a fost confiscată. Judecata s-a făcut conform „canoanelor calvine”, iar în urma ei, mitropolitul a fost întemniţat la Alba-Iulia. Aici, timp de trei ani, a suferit un aspru tratament, fiind bătut şi batjocorit. În anul 1683,la intervenția domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, din rațiuni politice, Mihail Apaffi l-a eliberat. Însă, bătrân şi bolnav, Mitropolitul Sava  a trecut la cele veşnice, prin aprilie 1683.

   Pe 21 octombrie 1955, a fost canonizat, pentru   statornicia sa în dreapta-credinţă şi de pătimirea îndurată pentru apărarea ei și s-a hotărât ca împreună cu înaintașul său în scaun, Ilie Ioreset, să fie cinstiţi ca sfinţi mărturisitori, în fiecare an, în ziua de 24 aprilie. Astfel, Sfântul Ierarh Sava Brancovici  nu este dor un ierarh erudit, ci și un alt martir al credinței ortodoxe din Transilvania.

Pe curând, 

Earnest

Notă: Sursa principală,.Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Sfântul Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei

    

  

LOCURI SACRE (IX). MĂNĂSTIREA GHIGHIU

 "Vai păcătosule, nu te lăsa descurajat, ci îndreaptă-te către Maria în toate cele ce-ți sunt de trebuință. Cheam-o în ajutorul tău, căci în așa fel este porunca divină, ca ea să dea ajutor în orice fel de trebuință." ( Sfântul Vasile cel Mare)