EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXIII). ION FERCU, PRIN SUBTERANELE DOSTOIEVSKIENE

Ion Fercu
n.8.I.1952, Valea lui Ion, Blăgești, Bacău

 ,, Trăind tragic, eroii dostoievskieni îndrăznesc să creadă că Hristos nu poate oferi oamenilor decât o libertate care seamănă cu o nesfârșită Golgotă, cu o crucificare perpetuă, în vreme ce Anticristul  nu le poate oferi  decât tot o variantă de coșmar: liniștea și îndestularea unui prizonierat etern în care le este asigurată doar pâinea robiei. Această tragică dilemă, între neîmplinirea morală lumească și împlinirea imorală,  între nemulțumirea sacră și diabolica mulțumire, între chinul libertății sufletești și bucuria slugărniciei trupești, între visul nefericitului de a cuceri fericirea vieții de apoi și realitatea nefericită a unei vieți marchează destinul majorității personajelor dostoievskiene, care încearcă dezlegarea sa."

 (Ion Fercu, 

,,Libertatea și avertismentele sale", în ,,Prin subteranele dostoievskiene")

   Ion Fercu este absolvent al Liceului Pedagogic Bacău și licențiat în filosofie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, promoția 1977. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2006 ( de-a lungul anilor, a publicat poeme, eseuri, romane și a coordonat ,,Monografia orașului Buhuși.” )

  ,, Prin subteranele dostoievskiene” a apărut în anul 2018, la Editura Junimea, Iași. Lucrarea lui Ion Fercu , numită de Liviu Atonesei ,,eseu enciclopedic” , ,,o carte erudită și foarte bine scrisă” este concepută de autor în 9 părți, ultima parte, cuprinzând postfețe realizate de Leo Butnaru, Ștefan Munteanu, Petre Isachi, Viorel Savin, Dan Sandu, Bibliografie selectivă și Indice de nume.

    Nu voi face comentarii asupra acestei vaste lucrări, la care, cred, că Ion Fercu a trudit mulți ani, ci vă voi spune de ce eu v-o recomand.

1. În primul rând, această carte nu se poate citi oricând și oricum. Trebuie să ai răgaz  și acum,( slavă Domnului!), datorită pandemiei, avem timpul necesar și pentru sufletul nostru. Este cartea pe care trebuie să o citești în tihnă, uneori cu creionul în mână, alteori revenind asupra unor pasaje, meditând, nu la personajele dostoievskiene, ci la însuși creatorul acestor personaje, la preceptele unor filosofi, la care autorul face trimitere, de la Socrates la Țuțea, la alți scriitori sau la alte personaje, la care, probabil, nu ți-a venit niciodată în minte să le compari cu cele ale lui Dostoievski.

2. În al doilea rând, o recomand tuturor celor care nu l-au citit pe Dostoievski ( mă refer, în general, la generația tânără) ca să încerce să-l citească dar și celor care au citit câteva cărți de  ale sale, ca să citească și altele. De exemplu, pe mine m-a convins să citesc ,,Însemnări din subterană.” Și nu este vorba numai de Dostoievski, ci și de alți scriitori ori filosofi, la care Ion Fercu face trimiteri. Eu nu am citit ,,Zidul" de Jean Paul Sartre și-l voi citi.

3. În al treilea rând, o recomand celor care vor să pătrundă în ,,subteranele dostoievskiene", adică celor care vor să-l cunoască pe scriitor, pentru că profesorul de științe socio-umane îl analizează, indirect, prin corelații logice, prin personajele sale, prin frământările sufletești, prin întrebările pe care și le pun despre existența și menirea lor în această viață, prin acțiunile lor, prin prisma sociologului, care are în vedere mentalitatea oamenilor din diferite spații și epoci. Nici Dostoievski deci  nici personajele sale nu și-au putut depăși epoca și nu s-au putut detașa de mentalitatea oamenilor din acea perioadă, cu toată dorința, uneori cu voința lor, de a o face. În fiecare personaj al lui Dostoievski, găsim o părticică din sufletul, din trăirile  și  din gândurile ascunse ale scriitorului dar și secvențe din viața sa.

,, Eroii lui Dostoievski problematizează, persiflează, lasă loc șanselor devenirii uman-revoltate: ,,Vai, domnilor, cum să mai fie vorba de propria ta voință, când se ajunge la tabel și la aritmetică și când numai doi-ori-doi-fac-patru va avea căutare? Și fără voința mea doi ori doi fac patru. Mulțam de așa voință proprie.”(,,Însemnări din subterană.”) Dar ființa această care sfidează legile naturii este o ființă livrată eșecului. Cum putem justifica o asemenea atitudine... dostoievskiană? Este o întrebare la care răspunsul nu-l pot oferi nici cei care trăiesc în ordine dostoievskiană: ,, Totuși, de ce pune patimă, de asemenea, în distrugere și haos?, întreabă omul din subterană. Asta spuneți-mi-o!” (,,Ibidem”). Răspunsul este deschis; hamletian. Dar tu ființă, care ai contact, semnat de propria conștiință, cu firescul, cu libertatea absolută care nu poate vătăma pe nimeni (?), poți accepta acest pact cu limitele, cu hotarul, cu interdicția? Nu cumva cochetezi cu gândul că o asemenea atitudine este doar un spectacol pentru a potoli foamea ridicolului?”

(Ion Fercu, ,,Zidul” în ,, Prin subteranele dostoievskiene”)

Lectură plăcută și cu folos!

Pe curând,

Earnest