MONUMENTE UITATE (XIX). BUSTUL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA DE LA MĂRĂȘEȘTI

,, A percepe este mai important decât a şti.” ( Alexandru Ioan Cuza)

   

Mărășești,
Alexandru Ioan Cuza (1908), sculptor T. Vidale

Anul acesta, pe 24 ianuarie, se împlinesc 165 de ani, de când, la București, a fost ales domn al Țării Românești, domnul ales în Moldova, Alexandru Ioan Cuza. Prin acest act, românii au pus Puterile în fața faptului împlinit, realizând Unirea celor două Țări Românești. Domnul Alexandru Ioan Cuza, prin reformele sale, care au avut un caracter atotcuprinzător, a consolidat Unirea și a deschis calea spre modernizarea societății românești. Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre cei mai iubiți conducători, mai ales de țărani, pe care i-a eliberat din șerbie și pe care i-a împroprietărit. 

    Din dragoste și respect pentru domnul care i-a emancipat, 40 de țărani , printre care și Vasile Măgdălinoiu, împreună cu primarul Niță Vasiliu, au hotărât, în ședința Comitetului Comunal, din 15 mai 1903, să ridice. la Mărășești. o statuie-bust lui Alexandru Ioan Cuza, al doilea monument  din țară în cinstea acestuia ( primul este bustul pe care Doamna Elena Cuza l-a comandat la Paris și pe care l-a donat, în anul 1882, unei școli primare din orașul Galați).
    Ce legătură a existat între țăranii din Mărășești și Alexandru Ioan Cuza?  Se știe că drumul de la Iași la București trecea prin Mărășești, pe actuala stradă, Alexandru Ioan Cuza. Pe 5 februarie 1859, diligența cu Alexandru Ioan Cuza, în prima lui călătorie ca domn de la Iași la București,  a poposit 5 zile la moșia boierului ( culmea! antiunionist) Costin Catargi, unde a locuit în palatul său ( urme ale acestuia și ale acareturilor se pot vedea în parcul orașului, pe care îl va deține, mai târziu, Negropontes, un adevărat Mecena al zonei). Cu această ocazie, țăranii i-au organizat sărbători obștești, cu caracter patriotic, unde Domnul le-a promis împroprietărirea. Probabil, legat de acest eveniment au hotărât cei 40 de țărani să-i ridice un monument. Primarul cu comitetul au ținut neapărat să o înștiințeze  pe Doamna Elena Cuza că au luat această hotărâre. Aceasta le-a răspuns, într-o scrisoare din  data de 20 ianuarie 1905, printre care le spunea: ,,"Domnule Preşedinte, La primirea scrisorii dumneavoastră şi a procesului verbal făcut de dumneavoastră şi locuitorii din comuna Mărăşeşti, sufletul meu a fost cuprins de o adîncă mângâiere, văzînd că poporul român nu dă uitării pe binefăcătorul lor. Primiţi, Domnule Preşedinte, atît dumneavoastră, cât şi toţi locuitorii iscăliţi în acest proces verbal, simţirile mele de recunoştinţă" Scrisoarea se încheia cu rugămintea, ca aceasta să nu se facă publică, cât timp ea este  în viață, ceea ce ne face să credem, că distinsa și discreta Doamnă se temea încă de atitudinea nefavorabilă a autorităților față de cum a rămas domnul în  memoria porului român. Monumentul a fost realizat cu banii dați de cei 40 de țărani și din subscripție, reușindu-se să se strângă 3000 de lei, însă toate cheltuielile se ridicau la 5000 de lei: 3,750 a costat bustul de bronz, realizat de cunoscutul sculptor de monumente funerare, Temistocle Vidale ( el a realizat, în anul 1923, Monumentul Eroilor de la Măneciu), cu pedestalul de marmură de Grecia, iar restul banilor au fost pentru inscripţie, facerea unui grilaj în jurul bustului şi alte cheltuieli. Cei 2000 de lei au fost dați de comună ( 600 de lei) și de județ (1400 de lei). Pe frontispiciul monumentului este următoarea inscripţie: "Lui Vodă-Cuza. Primul Domn al românilor şi părintele poporului. Ţărănimea din judeţul Putna. Recunoştinţă eternă." Pe partea stângă a soclului: ,,Unirea Principatelor. Secularizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea clăcaşilor. Chemarea poporului la viaţă publică". De asemenea, sunt inscripționate  câteva versuri de Vasile Alecsandri: ,,Sunt nume destinate/Ca numele tău mare/Să stea neclintite/Pe-a timpului hotare/Şi veşnic să răspândă/O Jalnică lumină/Pe seculii ce-n umbră/Trecând li se închina".

   Pe data de 29 septembrie 1908, monumentul a fost inaugurat. La inaugurare  au participat delegații din  Panciu, Adjud, Odobești, Tecuci și din Bacău. 

  Fără a consulta autoritățile, cei 40 de țărani au invitat-o pe Doamna Elena Cuza. Răspunsul acesteia a fost, următorul;"Am primit scrisoarea dumneavoastră şi cetind-o am plâns cu lacrimi de recunoştinţă pentru. frumoasa  Dumneavoastră dovadă de recunoştinţă, adusă memoriei scumpului meu soţ şi bunului DOMN ROMÂN - .care şi-a iubit ţara şi poporul român mai presus de orice pe lume ... Aș dori ca  întreaga Românie să se pilduiască de măreaţa dumneavoastră faptă. Eu aş fi fost fericită să mă găsesc în mijlocul dumneavoastră la această frumoasă şi patriotică serbare, însă vârsta mea înaintată · şi slăbită de povara anilor nu-mi mai permit să-mi pot procura această mare fericire."

  Monumentul nu este uitat de locuitorii orașului sau de cei din județ.  Însă el nu este cunoscut de cetățenii românii,care vin să viziteze Mausoleul și să le aducă un omagiu de recunoștință eroilor înmormântați acolo. De aceea ,măcar din curiozitate, intrați în Mărășești și opriți-vă o clipă la statuia-bust a Domnului Alexandru Ioan Cuza. În oraș, mai puteți vedea alte două monumente,la care se adaugă și Monumentul ,,Pe aici nu se trece” de pe drumul E85 

Surse:

Gh.Popa, Unul din primele monumente ridicate lui Cuza la Mărășești ,în Hierasus, Botoșani, V,1983-8 (1), p. 479-486;

Monografia orașului Mărășești, ,,Cartea de Aur”, 2004.

Pe curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=vXLE2dGxiOA

    

   

ROMÂNCE CELEBRE (XIII) ECATERINA TEODOROIU ( 1894-1917)

   ,,

Ecaterina Teodoroiu
la 17 ani

...Tatăl meu era prizonier, iar doi din cei trei fraţi ai mei morţi în luptă. N-am plâns, dar am simţit în suflet atâta ură şi-atâta dor să fac ceva de seamă; o sete de sânge, de moarte, că m-am speriat singură de schimbarea ce s-a făcut în mine... Nu mai eram copilă, vream să lupt, să pot urma, să fiu alături de ostaşi..., şi să răzbun pe ai mei şi ţara. […] Am întâlnit, retrăgându-se cu trupele, pe ultimul meu frate; ne-am îmbrăţişat fără să ne spunem un cuvânt, doar o lacrimă îmi umezea ochii, pe care n-am şters-o, căci îmi era ruşine să mă vadă plângând. El a plecat în jos, eu înspre casa unei prietene, spre a o lua să mergem împreună. La podul Jiului însă, văd patrule germane observând poziţiile alor noştri; n-aveam nicio armă să trag în ei, dar am fugit înapoi strigând după ajutor; ei au tras o salvă după mine fără să mă atingă. Se-ncinge o luptă între gardiştii oraşului şi ei – eu căram muniţii – , sosind şi un grup de soldaţi, patrulele inamice au fost respinse peste munte, iar noaptea a fost linişte. A doua zi […], moare şi ultimul meu frate”. (fragment din ,,Memoriile de război” de Ecaterina Teodoroiu  pe care le-a început să le  scrie la redacția revistei ,,Viitorul țării” și care au fost publicate în  ,,Istoria presei militare” de Dan Gîju, Editura Biblioteca, 2012) 

     Ecaterina Teodoroiu, pe numele ei adevărat, Cătălina Vasile Toderoiu,

Târgu Jiu,
Casa Memorială

s-a născut pe 15 ianuarie 1894 ( ieri s-au împlinit 130 de ani de la nașterea sa),în satul Vădeni ( astăzi este în componența municipiului Târgu Jiu) și a murit pe 22 august 1917, în luptele de pe Dealul Secului, din sectorul pârâului Zăbrăuți,conducând un pluton al Regimentului 43/39 al Companiei a VII-a. Ecaterina Teodoroiu este a treia româncă, care a condus o oaste, după Doamna Chiajna și Panaghia Roșu, despre care am scris pe acest blog, pe postările Românce celebre ( În prima postare am scris despre Doamna Chiajna,iar în postarea șapte, intutulată Revoluționarele pașoptiste, am scris despre Palaghia Roșu). Palaghia și Cătălina erau învățătoare și s-au dovedit femei curajoase ,luptând pentru apărarea patriei. Cătălina a fost cercetaș, asistentă sanitară, soldat, fiind în cele din urmă comandanta unui pluton. Despre dânsa s-a scris mult, i s-au ridicat monumente, i s-a făcut un film artistic în anul 1979, în regia lui Dinu Cocea, unde artista Stela Furcovici a interpretat rolul Cătălinei, filme documentare (primul a fost realizat în anul 1930), pe care le puteți urmări pe YouTube, piese de teatru ( una scrisă de Nicolae Tăutu, alta de Vasile Chiriță),iar poeții Anișoara Iordache, Silviu Bacuiani, Nicolae Petrescu Redi, Radu Dan Alexandru i-au scris poezii. Asociația Cadrelor Militare Femei în Rezervă și Retragere, Cercetașii României îi poartă numele.

    Din anul 1938, casa familiei Teodoroiu, construită în 1884, a fost amenajată drept Casă Memorială „Ecaterina Teodoroiu.”

 

Târgu Jiu
Mausoleul ,Ecaterina Teodoroiu

 Dintre monumentele dedicate Ecaterinei Teodoroiu, cele mai impresionante sunt Mausoleul din Târgu Jiu și Monumentul ,,Biruinței” de la Tișița, pe care localnicii îl numesc ,,Pe aici, nu se trece!”

   Mausoleul Ecaterina Teodoroiu a fost ridicat în 1936, din inițiativa Ligii Femeilor din Gorj, fiind opera sculptoriței Milița Pătrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși Are o înălțime de 2,10 m., are forma de sarcofag, este realizat din travertin italian și este așezat pe un postament cu trei trepte. Exteriorul este decorat cu basoreliefuri, care înfățișează evenimente din viața eroinei. Aici, au fost depuse în anul 1936, osemintele Ecaterinei Teodoroiu, care fusese înmormântată la Fitionești, județul Vrancea.

  Monumentul ,,Biruinței”, a fost ridicat în anul 1934, din inițiativa și cu banii ziaristului Sextil Pușcariu, la Tișița, județul Vrancea. Monumentul este realizat din bronz, are o înălțime de 2,50 m.și o reprezintă pa Ecaterina Todoroiu cu sabia în mână, ridicată  deasupra capului.

Tișița
Pe aici, nu se trece!

Autorul acestui monument este cunoscutul sculptor Oscar Han, Monumentul se vede în toată splendoarea lui pe E85, la intersecția cu șoselele care vin dinspre Galați, la Est,  cu aceea dinspre Panciu, la Vest. În anul 1994, a fost ridicat, pe Aleea Personalităților din fața Mausoleului de la Mărășești bustul Ecaterinei Teodoroiu, realizat din bronz de sculptorul Florin Musta.

   Menționez că majoritatea monumentelor ridicate în cinstea Ecaterinei Teodoroiu au fost realizate în perioada interbelică. Așa știau strămoșii noștri să-și cinstească eroii!

  Din 1 decembrie 2021, a fost pusă în circulație bancnota de 20 de lei cu chipul ei. Din păcate, această bancnotă nu prea este în circulație. Unde o fi dispărut?

  Pe curând,

  Earnest

 

VAI DE CULTURA ROMÂNĂ !

,,Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră.”  ( Mihai Eminescu)

Onești, Mihai Eminescu 
Sculptor: Eremia Grigorescu

    Legea 238/2010 a declarat 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale, dată aleasă legat de ziua în care s-a născut poetul național Mihai Eminescu, care spunea : ,, Fiecare literatură naţională formează focarul spiritual naţional, unde concurg toate razele din toate direcţiunile vieţii spirituale, ea arată nivelul vieţii publice spirituale.”
 e
    Nu putem să nu legăm cultura română de limba română. Tot Mihai Eminescu spunea, refrindu-se la Grecia Antică, ceea ce este valabil pentru orice cultură, deci și pentru cultura română, că aceasta: ,,n-ar fi ajuns nicicând la dezvoltarea ei cea mare, dacă limba ei nu s-ar fi dezvoltat cu toate nuanţele dictate de natură şi împrejurări şi dacă această dezvoltare a limbii nu era paralelă cu dezvoltarea chiar a spiritului latin.”

  Cred că am început acest mileniu și acest secol prost, privind limba și cultura română. Tot mai mulți politicieni, ziariști pocesc limba română, începând cu punerea greșită a accentului pe numele persoanelor, pe localități și pe substantive comune, încât îmi trebuie câteva secunde ca șă înțeleg la ce localitate se referă sau  ce cuvânt este acela pe care l-au rostit din vârful limbii. Cât despre istoria țării, despre acea universală, despre așezarea unei localități nici nu mai îndrăznesc să vorbesc, pentru că este mare jale. Dau doar un exemplu: o reporteriță transmitea de la Oravița și spunea că este în județul Mehedinți, pe burtieră scria județul Hunedoara, numai că orașul se află în județul Caraș-Severin. La următoarea transmisie, a revenit, spunând că se află în județul Caransebeș, care este un oraș din județul cu pricina, nu județ.

    Cele mai frumoase expresii sunt cele care se vor ,,mijloace de stil”, ca : ,, temparatura s-a prăbușit”, ,,vine publicitatea peste noi”, iar uneori suntem îndemnați să ascultăm/vedem știrea următoare cu interjecția ,,haide să” sau ,,hai să”. Am scris de multe ori că Președintele nostru are un fix cu folosirea termenului televizor în loc de televiziune, dar nu este singurul. Un fost Ministru al Justiției ne spunea că el  a ,,ieșit de multe ori pe televizor și am arătat pericolul acestor prevederi”. Dar despre logica primului om în stat din propozițiile  următoare, ce părere aveți? ,,În privința intrării României în Spațiul Schengen s-au făcut mici progrese. Austria nu va vota intrarea României în Spațiul Schengen.” Zâna de la Justitie ne anunța foarte grav  că un anumit infractor ,,a fost adus de avion, după șaisprezece ani de fugit.”. O știristă ne dădea această informație: ,,Au fost descoperite treptele unde Iisus Hristos a vindecat orbul în Noul Testament,” iar alta relata:, Un șofer băut a adormit în mașina răsturnată după accident.”Eu nu am înțeles știrea: șoferul a adormit pentru că era beat și mașina s-a răsturnat sau că a adormit, liniștit, după ce mașina s-a răsturnat. Nu are importanță. Important este că șoferul băut  a crezut că are tot dreptul să-și conducă mașina,ca să ajungă acasă. ,,Un tânăr a refuzat să oprească la semnalul polițistului. Poliția a pornit în urmărirea acesteia” Cine era vinovat, tânărul sau mașina? Nu contează. Poliția și-a făcut treaba și de data aceasta. 

  Cele mai mari greșeli sunt făcute de reporteri, moderatori, privind  verbele a cheltui , a trebui, pe care nu știu să le conjuge la indicativ prezent și la toate verbele, pe care nu știu cum se conjugă la timpul conjuctiv prezent sau la diateza reflexivă. Unii nu știu să acorde adjectivele demonstrative acesta, aceasta cu substantivul: ,,acest garduri”, ,, acest primă fază”, ,,acestă precizare”, ,,acestea măsură”  sunt cele mai frecvente, la care se adaugă și folosirea incorectă a verbului a corobora și a adverbului decât și faimoasele aibe și țigare.

    De asemenea, sunt aduși la televiziuni pseudoistorici, care spun gogomănii, privind creștinismul, denigrează faptele istorice ale înaintașilor noștri, fiind lipsiți de respect față de toți cei care au făcut ceva pentru menținerea ființei naționale a poporului nostru. Personalitățile culturale valoroase sunt ignorate și sunt promovați impostorii. Interpreții de muzică populară nou creată poartă costume naționale, adevărate kitsch-uri, multe cu influențe ucrainene. Există foarte multă ură și dispreț pentru tot ce este valoros în cultura română.

   Eu sper în revenirea la normal, la programe școlare coerente și la profesori cu dragoste de profesia lor și cu dorința de a le arăta elevilor cum să deosebească o valoare de nonvaloare.

    Șă trăiască și să înflorească cultura română, iar limba română să rămână așa cum o carecteriza Mihai Eminescu :,,Limba românească este din acele cu dreaptă măsură; ea n-are consoane prea moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte: mai toate sunetele sunt medii şi curate.”

 

   Pe curând,

   Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=cx6nJq_GhlE

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CVIII).SIMONA ANTONESCU, CHIAJNA DIN CASA MUȘATINILOR

 ,, Atunci când ieși din curtea plină de căpitani și de oaste purtând făclii aprinse în mâini, Chiajna simți că nu mai are margini. Trupul său nu se termina acolo unde simțea pe piele răcoarea nopții de octombrie, ci cuprindea și Curtea Domnească aflată în fierbere, cerul cu stelele, întinzându-se până în taberele unde o aștepta oastea. Mersul său scotea aceleași sunete ca mersul bărbaților. Teaca sabiei se lovea ușor de carâmbul cizmei, pintenii zornăiau, cămașa de zale ploua mărunt în fiecare mișcare a ei. O plăcere. O mare bucurie. O dreptate întârziată, tocmai din această pricină mai dulce.” ( Simona Antonescu,  Chiajna, în ,,Chiajna din Casa Mușatinilor”) 

Simona Antonescu (n. 1969, Galați)

 
   Simona Antonescu este absolventă a Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic din București. În interviurile sale, ne relatează că a fost pasionată de literatură, că a scris poezii din copilărie, că era membră a  cenaclului  literar din școală, că a dorit dintotdeauna să fie scriitoare sau ziaristă. S-a hotărât să scrie , pentru public, după ce băiatul ei a terminat liceul. Astfel, în anul 2015 a debutat cu romanul ,,Fotograful Curții Regale”, câștigător al Premiului de Debut al Editurii Carta Românească/Polirom și al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din  România și finalist la Festival du Premier Roman de Chambery. De atunci până în prezent, Simona Antonescu a publicat  cinci romane și, începând cu anul 2018, a publicat la Editura Nemira seria de cărți ,,Istoria povestită copiilor”( ,,Decebal”, ,,Litovoi”, ,,Menumorut”, ,,Mircea cel Bătrân”, ,,Vlad Țepeș”, ,,Iancu de Hunedoara”, ,,Regina Maria”, ,,Mihai I” )
    Romanul ,, Chiajna din Casa Mușatinilor” a apărut la Editura Polirom, în toamna acestui an.Este un roman istoric, scris în stilul lui Mihail Sadoveanu, cu multe descrieri de personaje  cu gândurile și cu frământările lor, descrieri de natură, de evenimente, reușind să ne aducă în atmosfera primei părți a secolului al XVI-lea din Suceava, București și Istanbul. Uneori, scriitoarea este alături de personaje, participând ca observator al timpurilor respective. 

Doamna Chiajna și Domnul Mircea Ciobanu
Tablou votiv, Biserica Domnească,
Curtea Veche, București

    Doamna Chiajna a Simonei Antonescu este diferită de Doamna Chiajna a lui Alexandru Odobescu. Scriitoarea o prezintă din copilărie, urmărind evoluția personalității ei ca fiică de domn și soție de domn, implicată în viața culturală și politică, înțeleaptă, curajoasă și instruită în tainele diplomației.

   De asemenea, pe lângă persoane reale, în roman ne apar personaje fictive, care demonstrează imaginația scriitoarei. Însă, eu consider că atunci, când descrii, ca scriitor, un eveniment istoric, trebuie să relatezi exact evenimentul respectiv, pentru că necunoscătorii cred că așa s-a întâmplat. De exemplu, Simona Antonescu ne descrie fuga Doamnei Elena și a copiilor în cetatea Ciceului, așa cum și-a imaginat-o, pentru că nu există documente, care descriu traseul fugarilor. Dar, există documente despre viața lor în cetate. Astfel, pârcălabul cetății nu era Manase, ci Simion Dracșin, care nu era deloc fidel lui Petru Rareș. El împreună cu Portarul Sucevei Mihu, cu boierul Trotușanu (personaje pe care scriitoarea le numește cu numele lor real) și cu Episcopul Atanasie de Vad- episcop moldovean pentru domeniile moldovene din Transilvania și care își datorau slujbele lui Petru Rareș, unelteau în taină, moartea domnului. Ciceul nu a fost atacat de Zapolya pe tot timpul iernii , locuitorii nu au suferit de foame, iar Petru Rareș nu a intrat în depresie. Zapolya le-a poruncit tezaurarului său , Gheorghe Martinuzzi, și Voievodului Transilvaniei, Emeric Balassa, să asedieze Ciceul. Aceștia și-au asezat tabara la câțiva kilometri de Ciceu, după care s-au îndreptat spre cetate. Petru Rareș, înțelept și diplomat cum era, a negociat cu ei, a dat Ciceul și Cetatea de Baltă lui Zapolya, și-a păstrat cetățile Bistrița și Rodna, el si familia sa rămânând la Ciceu, unde a găsit în beciurile cetății mulți bani ( documentele spun că ar fi cheltuit în Transilvania vreo 200.000 de florini, că locuitorii îi trimiteau în dar produse și că-l respectau. De asemenea, după ce-și recăpătă tronul, Petru Rareș nu reușește să-și aducă familia imediat de la Ciceu , după cum se spune în roman, ci după vreo trei luni, în urma unor negocieri, prin Regele Poloniei. Un lucru pe care mai vreau să-l precizez: în biserici, la slujbele religioase nu era permis ca domnul ,dregătorii sau orice altă  persoană să poarte arme. Mircea Ciobanu a intrat înarmat la propria nuntă ( exceptând câteva tablouri votive din bisericile din Țara Hațegului, unde cnezii sunt reprezentați cu sabia la brâu, în nicio biserică ortodoxă ctitorii nu sunt reprezentați, purtând arme). De asemenea, răpirea Marinei, după nuntă, a fost pusă la cale de însuși Doamna Chiajna, ea nu a fost răpită de Paleologul, care nici nu venise să o pețească, iar Petru cel Tânăr nu a murit în închisoare la Istanbul, ci a murit în urma unei boli.

  În rest, cartea, deși conține multe pagini (746 e pagini), este atractivă și merită citită.

  Lectură plăcută!

     Dragii mei cititori onești, vă doresc un An Nou îmbelșugat, care să vă aducă sănătate și bucurii. Să fie pace în Lume și între oameni bunăvoire!

     Pe curând,

     Earnest

E BINE DE ȘTIUT (VII). MOLDOVA ÎN VREMEA LUI PETRU RAREȘ

,,Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre este numai o lungă serie de lupte uriaşe răsboinice, ce a trebuit să le susţină cu multă vitejie şi devotament poporul român pentru apărarea ţerilor române, a naţionalităţii, limbii, religiunii şi libertăţilor sale.”
                                                                                                                  (Nicolae Densușianu)     

Petru Rareș
( 1527- 1538),(1541-1546) 

   Din nou, mă văd silit să dau niște răspunsuri unor istorici, care vor neapărat să ne arate că  strămoșii noștri (dacii și apoi românii)  au fost niște primitivi, care nu au creat nimic. Printre acești istorici, care sunt clienți ai televiziunilor, este și Andrei Pogăciaş. Printre multe alte minuni, ,,celebrul istoric” ne spune că dacii nu cunoșteau scrierea ( din păcate îl dezamăgesc cu informația că dacii aveau o scriere formată din litere și hieroglife, pe care au înlocuit-o cu alfabetul grecesc, apoi cu cel latin), că erau niște primitivi sălbatici, că nu a existat civilizația dacică ( dau doar un exemplu: Iordanes, citându-l pe Dio Chrysostomos, relata că  dacii erau superiori celorlalte popoare, egali aproape cu grecii și ,, niște oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filozofice când mai aveau puțin răgaz de războaie. Puteai să-i vezi pe unul cercetând poziția cerului, pe altul văzând eclipsele soarelui și cum, prin rotația cerului, soarele vrând sa atingă regiunea orientală este dus înapoi spre regiunea occidentală …” Nu mai trebuie să amintesc descoperirile arheologice, privind sistemul de fortificație, tezaurele de aur și de argint etc) Surprinzător este faptul că acest istoric are susținători, care îl roagă să mai vină pe la televiziuni, ca să-i învețe pe românași istoria adevărată. În ceea ce privește Epoca Medievală, el ne povestește cu multă siguranță că românii nu au avut arme și armuri ( ce să facă oștenii români cu armura, când ei se luptau cu turcii, care nu aveau armuri, care se mișcau repede și nu respectau ,,regula jocului”?) De asemenea, ne spune că în Evul Mediu, nu existau orașe în spațiul românesc, că românii nu aveau conștiință națională. Bineînțeles că nu aveau, căci niciun popor în Evul Mediu nu avea conștiință națională, ci conștiință de neam.

   Așadar, am ales câteva fragmente din doi istorici contemporani lui Petru Rareș, care-l contrazic pe ,,destoinicul” nostru istoric.

   Georg Reicherstorffer ( 1495-1554), umanist sas, diplomat la Curtea lui Ferdinand I, autor al cărții ,, Chorographia Moldovei”, trimis de acesta ca sol la Petru Rareș, scria printre altele , următoarele:

,,Moldova este plină de belșug, de toate bogățiile” , nu lipsea ,, nimic din cele ce ar putea fi de trebuință oamenilor:pământul câmpiilor este  foarte darnic în toate cele trebuitoare nevoilor zilnice și hranei, țara fiind cu mult  cea mai bogată în locuri de arătură, vii și vite precum și în lacuri și heleștee cu tot felul de pești aleși”; ,,munții înalți și frumoși, acoperiți cu păduri bogate și frumoase ascund mine de aur, argint și sare”. Apoi, el enumeră 16 ,,cetăți și orașe”, arătînd că mai sunt și altele unde se desfășoară o intensă viață economică, unde locuiesc alături de români și  sași, secui, maghiari, evrei cu religii diferite, adăugând ,,fără ca din cauza deosebirilor de rituri și  dogme să se certe între ei” (tragem concluzia, din cele arătate, că românii cultivau pământul, creșteau animale,  construiau cetăți- căci nu s-or fi ridicat singure-, aveau orașe unde se desfășura o activitate economică intensă, că se ocupau cu mineritul, pentru că minele nu stăteau la suprafață sau în subteran, ca să le vadă sasul și orice călător, fără a fi exploatate.)

  Despre populația Moldovei , umanistul sas spune că sunt români , care  ,,sunt de o seminție italică, ce se trage, după cum zic ei, din vechii romani” ( deci aveau conștiință de neam).

   Cronicarul polonez Martin Bielski ( 1495-1675) scria despre armata lui Petru Rareș, următoarele:

,, Puștile lor sunt bune, care le putuse verifica bătaia la Obertyn, dar cam grele.”  Petru Rareș avea o artilerie ușoară alcătuită din tunuri mici, de fier ,,montate câte șase sau câte opt, la un loc, pe două roticele ușoare, încât nimic nu poate fi mai trebuincios pentru infanterie, pe care le duce după sine, oriunde merge, le întoarce precum vrea și, înconjurându-se cu ele în marș, nu se teme nici de un atac de cavalerie.” Artileria grea era formată din ,, tunuri de câmp - camprestrales- destul de rudimentare ca fabricație, dar eficiente, cărora li s-au adăugat , prin victoria de la Feldioara,  vreo 48-50 de tunuri mari de bronz, pentru asedii -murales-, care până atunci  lipsiseră armatei moldovene”.

   Așa că, eu îl sfătuiesc pe acest istoric să mai citească și să nu mai emită păreri, care  tulbură minților celor care nu  cunosc istorie și cred ceea ce li se spune.

  Pe curând,

  Earnest

MONUMENTE UITATE (XVIII).SINAGOGA DIN LEMN DIN PIATRA NEAMȚ

 ,,Simplitatea este cea mai mare sofistificare.”
                                    (Leonardo da Vinci)

Sinagoga de lemn din Piatra Neamț

  Sinagoga ,,Baal Sem Tov”din Piatra Neamț este singura sinagogă construită din lemn din Estul  Europei. Am trecut-o la postările ,,Monumente uitate” pentru că, deși a fost reabilitată, trecută pe lista monumentelor și în circuitul turistic, puțini știu despre existența ei, exceptând o parte dintre israeliții din România și dintre locuitorii din județul Neamț.
   Sinagoga ,,Baal Sem Tov” a fost ridicată pe locul unei alte sinagogi de piatră ( secolul al XVI-lea), în baza hrisovului din 19 aprilie 1766  semnat de domnul Grigore III Ghica, nefericitul domn,care a fost mazilit

Urna Sfântă unde se păstrează
Tora

și apoi decapitat, pentru că a protestat împotriva cedării Imperiului Habsburgic a Bucovinei de către Imperiul Otoman, încălcându-se capitulațiile care prevedeau, printre altele, că Imperiul Otoman nu vor înstrăina teritoriile românești ( menționăm că mazilirea lui a fost cerută de către Imperiul Habsburgic). Sinagoga poartă numele lui Baal Sem Tov, (,,cel cu nume bun”),cognomen al lui Israel ben Eliezer, întemeietorul hasidismului (acest curent a apărut în comunitatea israeliților din  Polonia, în urma pogromului înfăptuit de către hatmanul Bogdan Hmelnițki, prin  care se se îndemna ca israeliții să se unească în jurul unui lider spiritual învățat, numit țadic, care să-i învețe sensul lumii și să-i conducă spre scânteile divine), pentru că se spune că acesta ar fi trăit într-o perioada în  Munțiii Ceahlău și că în ziua de Sabath cobora ca să se roage în această sinagogă.

     Sinagoga are o înălțime de cinci metri, este construită pe o temelie înaltă de  piatră, din bârne groase de brad, învelită în interior și în exterior cu taban. Forma de navă a acesteia și tehnica de îmbinare a bârnelor ne arată că la ridicarea ei au contribuit meșterii care au construit bisericile din lemn de pe Valea Bistriței. Intrarea în sinagogă se face, coborând pe trepte , într-o galerie  cu două etaje, la nord, unde stăteau bărbații și cu un singur etaj, la vest, destinat femeilor, având, de asemenea,  o galerie mai mică, la sud, pentru copii.În fostul balcon al femeilor este amenajat un muzeu, unde sunt expuse, printre alte obiecte, următoarele vestigii de cult:  o perdea cu șapte triunghiuri și cu inscripţii cusute din anul 1767, Urna Sfântă -Aron ha Kodeș-sculptată în lemn masiv de Şaraga Iţchok ben Moische, dispusă în trei etaje, fiecare nivel, fiind aşezat pe coloane rotunde acoperite cu bronz şi argint, 

Bima cu pupitrul de unde se citește Tora

datând din anul 1835, suluri de Tora, ( în perioada interbelică existau paisprezece Tora), vase rituale, cărţi de rugăciune și alte obiecte ritualice. Altarul este suflat cu aur și are o vechime de 250 de ani.Tradiția spune că israeliții din Piatra Neamț l-ar fi ascuns în sinagogă pe Petru Rareș, care  era urmărit de turci.

   Menționăm că această sinagogă este situată foarte aproape de ctitoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Biserica ,,Sfântul Ioan”, nerespectându-se distanța impusă de canoanele bisericești, aceea de 150 de stânjeni ( 300 m.), care trebuia să o despartă de o biserică creștină. 

   Închei această postare cu unul dintre  aforismele, aparținând lui Baal Sem Tov, afișate în muzeu: ,,Nu contează câte porunci îndeplinești, ci în ce spirit le îndeplinești”.

    Pe curând, 

    Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ UN MUZEU (VIII). OUL LUI BRÂMCUȘI DIN CRAIOVA

 ,,Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.”

                                                                           ( Constantin Brâncuși)

Craiova, Muzeul de Artă și
Oul lui Brâncuși/Prisma ,, Brâncuși”

      A început ,,Sezonul Târgului de Crăciun”. Marile orașe se întrec în organizarea unor târguri deosebite.

    Românii ,,cu stare” se grăbesc să meargă și în acest an la Viena, căci așa ,,dă bine”. Am văzut, și în acest an, că Olguța Vasilescu a organizat, din nou, un târg deosebit la Craiova și speră să urce în clasamentul târgurilor ( anul trecut a fost pe locul III). De aceea, mi-am propus să vă invit la acest târg, pentru că se ajunge mai repede ca la Viena, costă mai puțin, pentru a vă bucura că și în România se poate. În optimismul meu, m-am gândit că dacă tot ajungeți la Craiova ( care este un oraș foarte frumos; eu am fost de trei ori și vă spun că merită să-l vedeți), mergeți și la ,,Oul lui Brâncuși”, un muzeu dedicat marelui sculptor oltean.

   După cum v-am promis, când am început cu postările, privind recomandarea unui muzeu, vă prezint muzee unice fie prin tematică, fie prin ingeniozitatea realizării sau a construcției clădirii.

Oul lui Brâncuși, Sală de expoziție

 ,,Oul lui Brâncuși” sau Pavilionul /Prisma ,,Brâncuși” este amplasat în curtea Muzeului de Artă ( Palatul ,,Jean Mihail”). este o construcție unică în lume. Proiectul acestei construcții aparține arhitectului Dorin Ștefan pe care l-a prezentat Consiliului Județean Dolj, în anul 2014, iar construcția acestuia a început în anul 2015 și  s-a finalizat în anul 2022. Construcția a costat 250.000 de lei din fonduri europene.

  Arhitectul Dorin Ștefan, ne relatează într-un interviu că ideea acestei construcții i-a venit chiar de la Brâncuși. Prin anii 30 ai secolului trecut, Maharajahul Yeshwant Rao Holkar II a fost în atelierul lui Brâncuși din Paris și a cumpărat “Pasărea în văzduh”, propunându-i sculptorului să-i ridice în India un templu, în amintirea soției sale, realizat din marmură și având forma unui cub. Brâncuși ar fi dorit ca acesta să fie Oul Ancestral. El a făcut împreună cu inginerul Georgescu schițe ( care se păstrează),  reprezentând un ovoid uriaș. Arhitectul Dorin Ștefan  a dorit să realizeze, în memoria sculptorului, acest ovoid uriaș, care să reprezinte ,,ascensiunea omului spre Univers”. 

   Clădirea este formată din două părți: una de suprafață, care reprezintă o performanță tehnică și una subterană, care este muzeul propriu-zis. Partea de suprafață are o înălțime de 12,6 m., este realizată din bucăți de sticlă prinse cu un silicon special ( gros=5 cm, L=12 m., l=3m.), pe o structură tot din sticlă, așezată pe arcuri speciale, pentru a face față unui eventual cutremur, mișcându-se fără a cădea, indiferent de magnitudine. Subsolul se întinde pe o suprafață de 1200 m.p., este din beton și are ateliere de discurs și de creație, săli de spectacole, de conferințe, de proiecție și de expoziție. În clădire se intră prin subsol și de acolo cu un lift de sticlă de o persoană ( ieși din întuneric în lumină și poate te gândești la ascensiune, ne propune arhitectul) se urcă în clădirea de sticlă în interiorul căreia se vede reprodusă  la scară mare  celebra operă „Măiastra“ și , de asemenea, întreaga panoramă a orașului.

  Poate v-am convins, cu această sumară descriere, să vizitați acest muzeu, când sunteți în trecere prin Craiova, dacă nu vă duceți la Târgul de Crăciun.

  Pe curând,

  Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=cEgXa6_slY4