E BINE DE ȘTIUT (XI). AVRAM IANCU (IV). AVRAM IANCU ÎN CONȘTIINȚA ROMÂNILOR

,,În conștiința poporului român, în conștiința conducătorilor săi, a istoricilor, scriitorilor, pictorilor, compozitorilor muzicali, Avram Iancu a rămas astfel ca un erou de epopee, ca un simbol al luptei de sacrificiu, pentru libertatea socială și națională a națiunii române.” 
                                                                                                                                     ( Vasile Netea)

Câmpeni, Avram Iancu.
Sculptor: C.Dumitriu Bârlad

    Avram Iancu ,,eroul de epopee” al poporului român este uitat de manualele de istorie, dar nu este uitat de unii oameni de cultură, dar, mai ales, de moții lui pentru sprijinirea cărora  a vrut să devină avocat, sa să-i apere de abuzurile fiscului austriac și ale nobilimii. Anual, pe 9 septembrie, se comemorează la Țebea trecerea spre cele veșnice a lui Avram Iancu. Este un bun prilej pentru politicieni să-și manifeste patriotismul, pentru artiști să-l cânte și pentru   cetățenii români de pretutindeni să se adune și, din păcate, pentru cârcotași să critice.
   Avram Iancu  a fost prima noastră personalitate căruia i s-a scris biografia încă din timpul vieții sale. Prima biografie i-a fost făcută de către Iosif Vulcan, în anul 1867, în revista ,,Familia”, urmată de de cea scrisă de Gheorghe Barițiu, publicată în anul 1872 în revista ,,Transilvania”. Prima carte  despre  Avram Iancu a fost scrisă de către prietenul său, Iosif Sterca Suluțiu, care a fost publicată în anul 1897. Marii noștri istorici au adunat documente, scrisorile revoluționarilor, concepând peste 200 de studii, cărți despre ,,Craiul Munților.” În anul 1900, folcloristul Simion Florea Marian a selectat creațiile populare în volumul ,,Poezii populare despre Avram Iancu”. Folcloriștii contemporani consideră că sunt, în zilele noastre, peste 800 de poezii, balade dedicate lui Avram Iancu, depășind numărul celor dedicate lui Ștefan cel Mare și Sfânt și  lui Mihai Viteazul.

 De asemenea, au fost scrise romane, piese de teatru, poezii de către marii noștri scriitori. Mihai Eminescu , în ,,Geniu pustiu”, are o minunată descriere a atmosferei din Munții Apuseni din timpul Revoluției de la 1848, povestită de personajul Toma Nour. În anul 1891, I.Pop Florentin a  scris romanul ,,Avram Iancu, regele Carpaților”, pe care l-a transformat în anul 1924, într-o tragedie în 5 acte. Însă, prima piesă de teatru despre Avram Iancu a fost scrisă în anul 1923( publicată în anul 1928) de către Gallia Tudor ,,Avram Iancu-Tragedie istorică în 4 acte și 7 tablouri”. Deși aceasta a avut referințe bune din partea lui Alexandru Davila, Brătescu Voinești, Liviu Rebreanu, Vasile Goldiș, a fost respinsă de Teatrul Național, în anul 1924-an aniversar Avram Iancu, neexistând la acea vreme o altă piesă de teatru dedicată acestuia.  În anul 1934, Lucian Blaga a scris drama ,,Avram Iancu”,care s-a jucat în același an, în iarnă,  la Cluj și apoi la București.  Acestor trei piese de teatru adăugăm: ,,Iancu la Halmagiu” de Paul Everac (1966), ,,Avram Iancu” de Mircea Micu (1978) și ,, Fluierul lui Iancu” de Nicolae Suciu (2022)

  Numeroși poeți i-au scris poezi, printre care îi amintim pe Octavian Goga, Ștefan Octavian Iosif, Miron Scrobate, Mihai Beniuc, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Ion Brad.

   Personalitatea lui Avram Iancu i-a captivat  și i-a inspirat pe numeroși compozitori. În anul 1924, cu prilejul aniversării nașterii lui Avram Iancu, Timotei Popovici a compus poemul simfonic ,,Craiul munților”, alcătuit din melodii populare pentru a putea fi cântat de toate vocile, din fluier, flaut,vioară, tulnic. Tot el a compus și ,,Hora lui Avram Iancu”. Preotul cărturar Iraclie Porumbescu ( tatăl lui Ciprian Porumbescu) a compus oda muzicală ,,Lui Avram Iancu”, care s-a cântat o vreme îndelungată,  iar Gheorghe A. Dinicu a compus ,, Cântecul lui Iancu- Arie populară”.Compozitorul și dirijorul N.Oancea a compus ,,Iancu și Murgu”.

 Artiștii plastici, pictori  ( Iscovescu; Mișu Pop au fost primii care i-au  realizat portretul) și sculptori ( I. C.Dumitriu Bârlad, Corneliu Medrea, Radu Moga, Ilie Berindei) au fost preocupați să contribuie, prin operele lor, la slăvirea și popularizarea eroului. 

  În timpul dualismului austro-ungar, nu a fost permis să se ridice  statui, placi memoriale care să amintească despre Avram Iancu. Toți cei care au inițiat strângerea de fonduri pentru astfel de opere au fost amendați, uneori chiar trimiși în instanțe pentru a fi judecați și li s-au confiscat sumele colectate. După 1 Decembrie, au fost reluate acțiunile de strângere de fonduri în vederea ridicării unor monumente dedicate lui Avram Iancu. Astfel, în anul 1924, sculptorul Dumitru Mățăuanu a realizat două plăci din marmură de Cararra și ,,Crucea lui Avram Iancu” (h= 1846 m.) din piatră de Câmpulung 

Cluj, Avram Iancu
Sculptor: Ilie Berindei

 de pe Muntele Găina, care a fost sfințită în prezența Regelui Ferdinand și a Reginei Maria care, din păcate, s-a deteriorat și a fost înlocuită cu alta, după anul 1989. În același an, la Baia de Criș s-a inaugurat Bustul lui Avram Iancu,turnat în bronz și placa comemorativă de  pe peretele casei unde a murit Avram Iancu, realizate de sculptorul Romulus Ladea. Însă , primul mare monument a fost comandat sculptorului Ioan C. Dumitriu Bârlad (realizat între anii 1925 și1926, turnat în bronz) pentru centrul orașului Târgu Mureș, alcătuit dintr-un soclu ( h=4 m), cu basoreliefuri pe părțile laterale și o statuie ecvestră (h=3, 25 m). Acest monument a fost demontat în anul 1940 și dus la Câmpeni, unde a fost remontat și poate fi admirat și astăzi, de localnici și de turiști, în toată  splendoarea sa. Dacă veți merge prin Transilvania, veți vedea nu numai în orașe, dar și în sate busturile lui Avram Iancu.

  Cel mai mare  monument dedicat lui Avram Iancu este cel de la Cluj,realizat în anul 1993 de sculptorul Ilie Berindei, din inițiativa primarului Gheorghe Funar. Mulți ,,cunoscători”îl consideră  printre cele mai urâte din Cluj, cerând chiar distrugerea lui. Eu cred că depinde cum privești monumentul și nu ar trebui să ne deranjeze faptul că este foarte înalt ( h=29,86 m.) Acesta este amplasat în Piața ,,Avram Iancu”, între Catedrala Ortodoxă și Teatrul Național ,,Lucian Blaga”, pe locul unui fost monument al eroilor sovietici. Soclul statuii, alcătuit din blocuri de piatră care simbolizează stâncile Munților Apuseni, se ridică din mijlocul unei fântâni arteziene. Lângă  baza socluluii sunt trei tulnicărese, iar în vârful soclului este statuia din bronz a lui Avram Iancu, care ține în mâna stângă o sabie, iar mâna dreaptă este întinsă către public, ca și cum ni s-ar adresa la calm și toleranță. Mesajul este clar, dar depinde de fiecare cetățean, cum îl înțelege.

  Despre viața și lupta sa au fost realizate câteva filme documentare și un film artistic: ,,Munții în flăcări” ( 1980), regia Mircea Moldovan, în rolul principal Vlad Rădescu și docudrama ,,Avram Iancu împotriva imperiului”( 2024), regia Neagu Theo Thorn, în rolul principal Horia Fedorca.

 Pe curând,

 Earnest

  Surse principale:

 Vasile Netea, Avram Iancu în conștiința poporului român, pe https//:bibliotecadigitală.ro

 Virgiliu Teodorescu, Simboluri de for public ale cinstirii lui Avram Iancu, în Acta Museii Porolissensi, XXVII,1998

 

 https://www.youtube.com/watch?v=ktbIWaFh66A
 Vali Șerban, ,,Avram Iancu”, versuri și muzică

 ,,

1 SEPTEMPRIE - ÎNCEPUTUL ANULUI NOU BISERICESC CREȘTIN

 

,,Dacă vrei să ai vreun folos de la Anul Nou, mulțumește Domnului pentru anul care a trecut.”

                                                                                                                        (Sf. Ioan Gură de Aur)

 Ceaslov ( nedatat), Iisus citind în Sinagoga 
din Nazaret din Cartea lui Isaia

  În anul 325, la Primul Sinod Ecumenic ținut la Niceea, printre multe alte hotărâri luate, privind stabilirea bazelor dogmatice și canonice ale creștinismului, s-a stabilit ca pe data  1 septembrie să înceapă  Anul Nou Creștin, care se încheie pe 31 august. Această dată a fost împrumutată de  la evrei care sărbătoreau atunci anul civil, potrivit Sinaxarului din Mineiul zilei de 1 septembrie. În prima zi din luna septembrie (Tișri), evreii aveau zi de odihnă şi aduceau Domnului ardere de tot.

   Ce însemna 1 septembrie pentru creștini, de s-a hotărât ca în aceasta zi să înceapă Anul Nou Bisericesc?

1. Pe 1  septembrie, conform tradiției Legii Vechi, Dumnezeu a început Creația Lumii: în această zi, El a creat cerul și pământul.

2. Pe 1 septembrie s-a încheiat Marele Potop, prin retragerea apelor, deci începea o nouă eră a Creației.

3. Pe 1 septembrie Iisus Hristos a intrat în Sinagoga din Nazaret și a citit din Cartea Profetului Isaia, următoarea profeție. ,,Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns și m-a trimis să duc săracilor vestea cea bună;  m-a trimis să proclam celor închişi eliberarea  şi celor orbi recăpătarea vederii; să vestesc un an de îndurare al Domnului.” , după care, ne spune Luca în Evanghelia sa ( 4, 17,19), a închis cartea ,,și a început să învețe, arătîndu-Se pe Sine că este adevăratul Mesia trimis oamenilor de Dumnezeu-Tatăl, spre mântuirea și înnoirea vieții, împlinindu-se astfel scriptura citită, și toți Îl mărturiseau și se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura Lui”. 

  În această zi, B.O.R. îl prăzmuiește pe Sfântul Dionisie Exiguul ( despre care am scris într-o postare din 8 septembrie 2018), cel care a împărțit istoria în două perioade: înainte de Iisus și după Iisus.

 În anul 1990, Patriarhul Ecumenic Dimitrie I al Constantinopolului a instituit ca 1 septembrie să fie Ziua Mondială a Rugăciunii pentru Ocrotirea Creației, printr-o  enciclică prin care invita pe toți  creştinii să se roage pentru protecţia mediului înconjurător. De asemenea, și Papa Francisc, prin enciclica din anul 2017 ”Laudato Si”,  a hotărât ca 1 Septembrie să fie Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației.

  Eu le doresc tuturor creștinilor care sărbătoresc Anul Nou Bisericesc și tuturor celor care sărbătoresc  Anul Nou  Civil, ceea ce-mi doresc și mie: întărirea credinței în forța Binelui, să trăiască în pace, sănătoși și cu speranța că Dumnezeu are grijă de fiii și fiicele Lui, dacă și ei își mărturisesc credința și recunoștința pentru fiecare zi pe care o trăiesc, cu necazurile și bucuriile din acea zi!

 Pe curând, 

Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXVI).HENRY JAMES, O COARDĂ PREA ÎNTINSĂ

 ,,Oamenii sunt bogaţi când îşi permit să-şi împlinească visele.”
                                                                               (Henry James)

Henry James (1843-1916)

     Cartea pe care v-o recomand a apărut la Editura Edinter, în anul 1991, în traducerea Antoanetei Ralian. Nu știu dacă a mai fost reeditată. Eu am cumpărat-o, împreună cu Dan,  după cum scrie pe prima filă, pe dată de  13 noiembrie 1991. Menționez că volumul respectiv cuprinde și nuvela ,, Domnișoara Miller” Până atunci, noi citisem de acest autor, ,,Portret de femeie” și ,,Ambasadorii”.
 Henry James nu făcea parte dintre autorii mei preferați ( de fapt, nici acum), dar prin anii 70 ai secolului trecut, generația mea citea dintr-o mare ,,sete” de cultură. 

  Henry James  s-a născut pe 15 aprilie 1843, la New York  într-o familie de intelectuali. El a studiat Dreptul la  Universitatea Harward, dar s-a reorientat către studierea literaturii. Fratele său  este William James, părintele psihologiei americane care a studiat și el la Universitatea Harvard medicina, însă nu a exersat niciodată profesia de medic, reorientându-se către psihologie și filosofie.

 Henry James  a scris romane, nuvele, povestiri, cărți de călătorii, biografii, autobiografii și critică literară El  a locuit o perioadă la Paris unde s-a împrietenit cu Turgheniev, Zola, Daudet, Maupassant, Flaubert, stabilindu-se în Anglia, luându-și și cetățenie engleză. A primit din partea Regelui Eduard al VII-lea  Ordinul Meritului, cea mai înaltă distincție britanică pentru activitatea literară. Se stinge din viață pe 28  februarie1916, în urma repetatelor crize cardiace și a unei infecții pulmonare, la Rye. A fost înmormântat, conform dorințelor sale împreună cu ceilalți membrii ai familiei, în Massachusetts.

   Când am citit prima dată acest roman, l-am încadrat în romanele gotice de genul lui Walpole, pentru  că acțiunea se petrece într-un castel vechi din Essex, bântuit de fantomele fostei institutoarei, domnișoara Jessel, a celor doi frați, Flora și Miles, și a lacheului Quint. Acum, recitindu-l mi se pare mai mult un roman psihologic, având în vedere toate frământările povestitoarei, noua institutoare a celor doi frați, și influența periculoasă pe care cei doi foști angajați au avut-o  asupra psihicului copiilor, dar, mai ales, dominația pe care  spiritele lor voiau s-o mențină asupra lor.

   Vă recomand această carte, pentru că, din punctul meu de vedere, autorul ne transmite un mesaj de care trebuie să ținem seama: tragediile din viața copiilor sunt determinate, în primul rând, din lipsa de comunicare ( din teamă,  nesiguranță, neștiință sau din cauza mentalității, educației) privită sub toate aspectele:comunicare între adulți, comunicare între copii și adulți, între adulți și copii.

Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest

   

PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XIX).VASILE STROESCU (1845-1926)

 ,,Vasile Stroescu, om distins și modest, a făcut pentru neamul românesc mai mult decât orice om politic. El și-a pus viața și averea la temelia operei înălțării României Mari.” ( I.Lupaș)

 

Vasile Stroescu

Vasile Stroescu, un adevărat Mecena al culturii române, s-a născut în Basarabia, în Ținutul Hotinului, la Trânca, pe 11 noiembrie 1845, fiind cel de la 15-lea copil al moșierilor  Ion Vasile Stroescu și Porfira Guțu. A studiat Dreptul la Universitățile din Moscova, Sankt Petersburg și Berlin. După terminarea studiilor a călătorit prin Europa, după care, începând cu anul  1867 a activat ca judecător la Tribunalul din Hotin, unde l-a cunoscut pe Alexandru Haşdeu, tatăl scriitorului și istoricului B.P. Haşdeu. A fost judecător până la moartea tatălui său, în 1875, când a renunţat la carieră şi s-a stabilit în satul Brânzeni,  o proprietate pe care o moștenise , situată la  25 km de Trânca. Aici, pe o suprafață de de 2 ha a făcut un parc dendrologic cu arbori rari, aduși  din toată Lumea. În câțiva ani, a reușit să sporească averea la 25.000 ha cultivate cu cereale, viță-de-vie, livezi, dar și pășuni pentru animale, organizând mari ferme de vaci, oi, porci și ,în special, de cai. A fost cel mai mare comerciant de animale din Basarabia: caii săi erau căutați de cavaleria rusească, oile erau vândute în sudul Rusiei pentru brânză, carne , lână și piei de astrahan, vitele și porcii erau exportați în Germania, iar fructele și vinurile  erau solicitate pe piețele Moscovei și Sankt Petersburgului. Astfel, a acumulat o mare avere, de care au profitat și țăranii de pe moșiile sale, pe care i-a organizat în cooperative de producție și consum, după modelul elvețian.

Conacul ,,Vasile Stroescu” din Brânzeni

A ridicat biserici la Şofrincani, Zăicani, Pociumbăuţi, Trinca, şi spitalele de la Trânca şi Brătuşeni. Conacul boieresc de la Brînzeni, îl va dărui, ulterior, pentru înfiinţarea unei şcoli de agricultură, care , astăzi, adăpostește un internat psihoneurotic.
   De asemenea, a făcut multe donații în România. În anul 1902, printr-o scrisoare adresată Ministrului de Instrucţie Publică din România, Vasile Stroescu „roagă” să primească suma de 200 000 lei pentru construirea de şcoli în satele sărace din judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ şi Dorohoi, construindu-se din acest fond şapte şcoli primare cu dotările necesare, unei bune funcţionări. Între anii 1906 și1908 a donat 300.000 de ruble pentru ridicarea unei catedrale la București, capitala tuturor românilor. fiind astfel primul donator al Catedralei Mântuirii Neamului. Însă , cele mai multe donații le-a dat în Transilvania, și anume, pentru Banca ,,Albina”, de unde țăranii se împrumutau cu bani pentru a-și cumpăra pământ, Consistoriului Mixt din Blaj, Fondului Cultural al Românilor Ortodocși din Sibiu, ASTRA, pentru ridicarea de școli sătești și biserici. De asemenea a dat bani pentru ridicarea Școlii  Civile de Fete de la Arad, pentru construcția Liceului de Fete de la Beiuș, a construit școli sătești în Maramureș. 

   A fost membru fondator al Partidului Național din Moldova (1917) și  membru al Parlamentului României între anii 1919 și 1926 din partea Partidului Țărănesc, unde a contribuit la elaborarea Constituției din anul 1923. Pe 24 mai 1910, a fost ales membru onorific al Academiei Române ,, Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale.”

  A murit la București, pe 13 aprilie 1926, și a fost înmormântat cu funeralii naționale la  Cimitirul ,,Sf. Vineri”, pe Aleea Teilor.

,,Carte şi iar carte, şcoli şi iară şcoli, biserici şi iară biserici – prin ele ne vom ridica sufletul şi vom fi stăpâni pe cunoştinţe, bogăţii ce nu se pot fura şi nu se pot gâtui”, spunea Vasile Stroescu.

Pe curând,

Earnest

Sursa principală:

Sever Dumitrașcu, Florin Sfrengeu, Vasile Stroescu, în Zargidava, nr. VII, Bacău, 2008

E BINE DE ȘTIUT(X). AVRAM IANCU (III).CASA MEMORIALĂ ȘI MUZEELE ,,AVRAM IANCU”

 ,,Prieteni, când intrați în ,,Casa Iancului” din Vidra sărutați nuielele leagănului atârnat în grindă. Poate sărutul de dragoste și recunoștință al celor mulți va mai ostoi arșița  înfrângerilor, a dezamăgirilor, a părerilor de rău ce i-au chinuit inima și cugetul, deși, ca și Bălcescu a pătimit doar pentru dreptate și libertate și s-a jertfit pentru ca ele să vină mai devreme pentru poporul lui ca și pentru toate popoarele lumii.” ( Dumitru Almaș)

 M-am gândit, dacă tot v-am recomandat Mănăstirea Oașa și călătoriți prin județul Alba, să vă recomand  să vizitați Casa Memorială  și  cele două  muzee  dedicate lui Avram Iancu.
 Casa Memorială din comuna Avram Iancu ( fosta comună Vidra  de Sus)

Casa Memorială din Incești (1801)

 din satul Incești, a fost organizată ca muzeu în anul 1924. La inaugurarea ei a participa și Regele Ferdinand. În această casă s-a născut Avram Iancu: ea a fost construită de părinții lui,pe temelie de piatră, din bârne de brad bătuți cu șipci, tencuiți și văruiți în alb. Casa este în ,,stilul moțesc” cu acoperișul în patru ape foarte înalt ( de două ori mai înalt ca pereții casei) și țuguiat, ca zăpadă să cadă repede de pe șindrilă, cu prispă,pritvor și cu două încăperi, una în care locuia familia, iar cealaltă era pentru oaspeți. În muzeu, se află obiecte personale ale lui Avram Iancu, printre care și leagănul, testamentul, unul dintre fluierele sale, pe care și le făcea singur, arme  etc. În curte, au fost ridicate de către ASTRA ( menționăm, că mica sa avere a fost dată acesteia) câteva anexe:  o bisericuță, o bibliotecă și una de  expoziții etnografice, care cuprinde obiecte de la portul moțesc la cele de uz casnic și gospodăresc. Se preconizează, ca în acest an, să sculpteze portretul lui Avram Iancu în stânca supranumită „Mâțul”, din spatele casei. Un bust al lui Avram Iancu se află lângă Căminul Cultural .Acesta a fost realizat în anul 1968, din bronz, de către sculptorul Romul Ladea.

Muzeul ,Avram Iancu” din Câmpeni

Muzeul ,,Avram Iancu” din Câmpeni este  amenajat în casa unde și-a desfășurat activitatea Cartierul General al armatelor lui Avram Iancu. Această clădire a fost construită în jurul anului 1840, în stilul arhitectonic mocănesc,în formă de V. Muzeul s-a înființat în anul 1989. Muzeul cuprinde patru săli privind istoria acestor meleaguri.Sala a patra este dedicată revoluției de la 1848-1849. În această sală este macheta tunului din lemn de cireș ,,Decebal”, pe care Avram Iancu l-a folosit în bătăliile din timpul revoluției și  multe documente printre care și o parte dintre scrisorile pe care și le trimiteau revoluționarii cu înformații legat de lupte și de deplasarea trupelor secuiești, maghiare și austriece În aceeași clădire cu muzeul, se află și Biblioteca orașului. Muzeul din Câmpeni oferă vizitatorilor o serie de activități interactive și active special concepute pentru copii.Atelierele de creație, jocurile educative, filmele și vizitele ghidate adaptate vârstei le permit copiilor să cunoască într-un mod plăcut viața lui Avram Iancu.

Casa-Muzeu ,,Avram Iancu ” de la Baia de Criș a fost organizată în anul 2003  în casa brutarului Ion Stupină zis și Lieber, pe prispa căreia a murit,  în dimineața zilei de 10 septembrie 1872, ,,Crăișorul Munților”. Casa are două încăperi: în prima încăpere  este prezentată activitatea revoluționară a lui Avram Iancu, iar în a doua încăpere sunt expuse piese de etnografie locală. Multe dintre obiectele de etnografie expuse aici „poartă amprenta tricolorului românesc; astfel, sub tabloul reprezentând pe Avram Iancu, este expusă o pătură de lână, ţesută în cele trei culori naţionale, pe care eroul a stat când a participat la un eveniment la Ţebea. Tot ca unicat amintim cele două tablouri care îl înfăţişează pe Iancu în întregime îmbrăcat în straie moţeşti, tablouri foarte puţin mediatizate. Nu lipseşte tradiţionalul tulnic, primit de la un nepot de-al Iancului.”

 Vă doresc vizitări plăcute în județul Alba, care să vă aducă plăceri spirituale și să vă îmbogățească sufletul cu mândrie patriotică!

Pe curând,

Earnest

P.S.Mai este o Casă Memorială ,,Avram Iancu ”în Târgu Mureș.

LOCURI SACRE (XII). MĂNĂSTIREA OAȘA

 „Oașa este experiență, este trăire, viață, relație interpersonală. Mănăstirea Oașa se cere înțeleasă mai degrabă cu sufletul decât cu rațiunea, mai degrabă cu trăirea decât cu gândirea.”
                                                                                                                             ( Starețul Pantelimon)

Biserica Mănăstirii Oașa

  Zilele acestea, la ,Biserica ,,Precista” din Bacău cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”, ca în fiecare an la mijlocul  postului Adormirii Maicii Domnului, a fost adusă icoana făcătoare de minuni ,,Maica Domnului Trihirussa” ( cu trei mâini). Vineri, când am fost la Biserica,,Precista”, la Școala de  Vară, erau în curtea bisericii câteva tarabe cu iconițe, tămâie,cărți și mir și, astfel, am aflat  că deja fusese adusă icoana.  După ce m-am închinat la icoană, mi-am făcut treaba la Școala de Vară, iar la plecare mi-am cumpărat  o sticluță cu mir. Ajunsă acasă, am citit pe  etichetă că mirul a fost făcut la Mănăstirea Oașa cu untdelemn de la Icoana Maicii Domnul ,,Pantanassa.”  Mărturisesc că nu știam nimic despre această mănăstire și nici despre respectiva icoană. De aceea, m-am informat și am hotărât, să vă recomand să mergeți la această mănăstire dacă, în acest concediu, veți ajunge în județul Alba.

   Eu am văzut județul Alba de trei ori și am vizitat tot ce credeam că trebuie văzut: chei, peșteri,cetăți, biserici, mănăstiri, muzee, dar nu știam de existența Mănăstirii Oașa.

Biserica Mănăstirii Oașa, detaliu

Mănăstirea Oașa

   Biserica Mănăstirii Oașa este ctitoria  scriitorilor Ioan Pop și Mihail Sadoveanu care,în anul 1943,  au ridicat pe Valea Frumoasei o biserică din lemn. Aceasta a fost strămutată pe actualul amplasament în anul 1983 ( pe valea râului Sebeș, la poalele Munților Șureanu, în apropiere de lacul de acumulare Oașa) , odată cu amenajarea lacului de acumulare construit pe Valea Frumoasei (barajul Oașa).  În anul 1990, biserica a fost sfințită din nou, iar în jurul ei s-a rânduit o mănăstire de măicuțe și cu  ajutorul primit de la Compania de Construcții „Hidrotehnica” au fost ridicate: corpul de chilii, în stil brâncovenesc, cu etaj, stăreția, trapeza și clopotnița. Deoarece, la această mănăstire se ajunge greu, măicuțele au părăsit-o, în anul 1998. Ulterior,  în acest loc, s-a așezat o obște de călugări intelectuali, de diferite profesii. Data oficială de întemeiere a acestei noi obști monahale este 1  iunie 2000.

   Biserica Mănăstirii Oașa este construită din lemn,  pe o fundație de piatră, având forma de cruce, este acoperită cu șindrilă și are o singură turlă. Biserica  a fost pictată, în frescă, între anii 1985-1986, de către pictorul Liviu Dumbravă din Gura Humorului ( el a mai pictat bisericile mănăstirilor de la: Izvorul Mureșului, Sihăstria Putnei, Secrieș-Moldovița și alte biserici în Dolhasca, Băișești)

  

În ceea ce privește Icoana ,,Maica Domnului Pantanassa” ( vindecatoarea de cancer), aceasta se află la Mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos, ridicată de către Constantin cel Mare și îngrijită, în perioada ocupației otomane, de către domnii români: Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Constantin Racoviță.

  Așadar, să vă fie tuturor de folos  pelerinajul la Mănăstirea Oașa și mirul de acolo. 

 

Pe curând,

Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXV).JAMES SUZMAN, MUNCA. O ISTORIE A MODULUI ÎN CARE NE PETRECEM TIMPUL

  ,,Ceea ce ne diferențiază evident de numeroase alte specii este măsura în care plictiseala generează creativitate. Ne distrăm cu jocuri sau obiecte, experimentăm, vorbim ( chiar dacă numai pentru noi înșine), visăm cu ochii deschiși, ne imaginăm lucruri și, până la urmă, ne ridicăm și găsim ceva de făcut. Surprinzător de puține cercetări științifice s-au făcut pe tema plictiselii, având în vedere cât de mult timp petrecem  plictisiți mulți dintre noi. Din punct de vedere istoric, plictiseala s-a dovedit un subiect de interes susținut doar pentru cei cu profesii solitare, precum filosofii și scriitorii. Unele dintre cele mai mari descoperiri ale lui Newton, Einstein, Descartes și Arhimede au fost atribuite plictiselii.  După cum a spus Nietzsche ( care a pus pe seama plictiselii meritul inspirației pentru unele dintre cele mai influente idei ale sale), ,,pentru gânditori și spirite sensibile, plictiseala este acel calm al sufletului, dezagreabil și static, care precede o călătorie fericită și vânturi vesele.”. ( James Suzman, Munca.....)

James Suzman este de origine evreiască. Strămoșii săi, din Lituania, s-au stabilit în Africa de Sud. Străbunica lui a fost Helen Suzman, celebra militantă antiapartheid, nominalizată de două ori la Premiul Nobel pentru Pace, iar bunica sa este cunoscuta actriță și regizoare Janet Suzman nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță, pentru rolul Impărătesei Alexandra Fedeorovna. James Suzman s-a născut la Johannesburg și locuiește acum la Cambridge.Este specialist în antropologie socială, cu un doctorat în această specialitate obținut la Universitatea din Edinburg. James Suzman a fost primul antropolog social care a lucrat în estul Omaheke al Namibiei, printre Ju/'hoansi de sud, unde a dezvăluit marginalizarea brutală a oamenilor San  ( căutătorii de hrană, grupați în trei neamuri, răspândiți în Botswana, Angola, Namibia, Africa de Sud, Zimbabwe) care și-au pierdut pământurile în fața crescătorilor de vite albe și a păstorilor Herero ( grup etnic bantu).
 Cartea pe care v-o recomand este un studiu de antropologie socială, publicată de autor în anul 2020, tradusă în limba română de Iulia Bertea-Nani și editată  de Publica, București, 2021.

   Antropologia socială se înscrie între științele auxiliare ale istoriei, fără de care istoricul nu ar putea scrie o istorie completă a unei perioade, dar nici antropologul social nu poate scrie, fără cunoașterea istoriei. După cum știm, antropologii sociali au studiat culturile și civilizațiile popoarelor contemporane, așa-zise primitive, oferind date pe care istoricii le-au folosit pentru înțelegerea și interpretarea semnificațiilor unor simboluri de pe  artefactele descoperite în locuințe, cimitire, altare, din perioadele străvechi, ale populațiilor care nu cunoșteau scrierea. Însă, James Suzman este interesat de alt aspect, și anume, să găsească  asemănări și uneori deosebiri între popoarele din Africa de Sud, în special, ale Ju/hoansilor- popoare căuătoare de hrană( culegători, vânători, pescari) cu popoarele producătoare de hrană din același spațiu istoric, dar și  cu popoarele civilizate din Antichitate și din Epoca Contemporană. Modul de abordare a  analizei sale este pe relația hrană-muncă-energie, privită prin ideologia materialistă, prin prisma teoriei evoluționiste, ignorând sau negând rolul religiei, mai ales , în exprimarea primelor forme de manifestare artistică. Acordă un spațiu destul de larg teoriilor unor antropologi, economiști, biologi, geologi, folosindu-se, de asemenea, de ultimele descoperiri arheologice, care au schimbat cronologia epocilor istorice străvechi. 

  Această carte abundă în idei, date care ne trezesc interesul și care ne pot scoate din plictiseală acestor zile toride.

  V-o recomand cu plăcere și vă doresc să vă fie de folos!

   Pe curând,

    Earnest