CREDINTE SI TRADITII (I). POSTUL MARE

Maine incepe Postul Mare. Pe vremea cand oamenii erau cu adevarat mai credinciosi, traiau in aceasta saptamana intr-un timp mult mai purificat, aproape sacru, din moment ce, din punct de vedere bisericesc, Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor apartine Sarbatorii Pastilor. Potrivit Sfantului Ioan Crisostomos "aceasta saptamana se numea mare.... pentru ca in zilele acestea a savarsit Domnul nostru fapte mari". In aceste zile postul este mai aspru, de luni pana sambata, mancandu-se de regula doar paine, sare si fructe uscate, bandu-se doar apa. Sunt zile de intristare si adanca reculegere in amintirea patimilor lui Iisus Hristos. Erau scutiti de post calatorii, batranii si bolnavii, spunandu-se in popor ca "Baba calatoare n-are sarbatoare" si ca "Postul bolnavilor si rugaciunea betivilor Dumnezeu nu le tine seama". Sa retinem! Aceste sunt doar reflectii populare!
Potrivit traditiilor romanesti, in Saptamana Mare se comemorau si mortii fiecarei familii. Se credea ca mortii vin la toate deniile, intrarea lor facandu-se in biserica dupa plecarea viilor. Nimeni nu trebuie sa-i planga, pentru ca acum pot deveni agresivi. Pentru imbunarea lor si pentru ca acestia sa ne ajute si sa asigure protectia animalelor din gospodarii, se faceau numeroase pomeni si pomeniri, pomana fiind extrem de bine primita in aceasta perioada. In acelasi timp, pentru o mai buna comunicare cu aceste spirite si cu Divinitatea, trebuia ca sa se duca un trai exemplar, prin abstinenta si reculegere. Abstinenta nu este numai alimentara, ci si comportamentala si sexuala, altadata, considerandu-se ca aceasta tripla abstinenta apropie omul de sacru si-l departeaza de profan. De asemenea, in aceasta saptamana se curata casa, se ardea tot ce era vechi, se varuia, se cumparau haine noi, pentru ca totul se reinoia, pentru ca se astepta era izbavirii.
Desigur, in acest spirit, am putea sa incercam sa fim mai putin patimasi si sa ne iertam unii pe altii, precum Dumnezeu ne iarta noua mai toate greselile noastre si sa constientizam ca nu mostenim acest Pamant si ca trebuie ca sa-l lasam urmasilor nostri curat si roditor!
Sa auzim de bine,
Earnest

ASTIA VOR SA NE OMOARE

Mi-am zis ca anul acesta trebuie sa uit motivul pentru care m-am apucat sa scriu pe blog: revolta. Astazi, cand am auzit o doamna in varsta, (usor iritata si total nemultumita), zicand, cand iesea din farmacie ,"astia vor sa ne omoare", mi-am amintit cat de revoltata am fost de ziua maghiarilor de pretutindeni, inabisindu-mi revolta in fata neputintei guvernantilor nostri de a lua atitudine, scriind despre aromanii din Albania. Nimeni nu le ia dreptul maghiarilor, care sunt demnitari in Romania, de a-si sarbatori Ziua Nationala, dar nimeni nu le aminteste de obligatia pe care o au de a respecta Ziua Nationala a Romaniei (nu i-am zarit pe 1 Decembrie inghesuindu-se la vreo manifestare!).La fel de revoltat am fost atunci cand am citit interviul lui Laszlo Tokes in "AS", in care afirma ca nu se lasa pana cand nu va salva Rosia Montana, in timp ce guvernantii nostri se straduiesc sa o vanda.
Si mi-am zis in seara aceasta: mai Earnest, mai lasa constiinta culturala la o parte si mai revolta-te public un pic, caci doar n-o sa te lege, pentru ca traiesti inca intr-un stat democratic, in care mai poti scrie ceva pe blog, chiar daca esti supravegheat!
Ma gandesc si acum la vorbele acelei doamne "astia vor sa ne omoare" si ma intreb, cine vrea sa ne omoare si cine este calaul? Probabil guvernantii au decis si Ministrul Sanatatii, Attila Cseke, a fost imputernicit cu meseria de calau ( stiati ca romanii in Evul Mediu nu au avut calai? Domnitorii nostri "importau" calai atunci cand trebuia executat vreun condamnat.) Oare ce personalitate mare este acest ministru? Oare cu ce s-a ocupat intre 19 ani, cand a absovit liceul si 23 de ani, cand a intrat la celebra Facultate de Drept de la Oradea, acreditata abia in anul 1999?( domnul ministru a terminat facultatea in anul 2000 si a fost consilier juridic dar nici intr-un caz intr-o unitate care sa aiba ceva in comun cu domeniul medical).
Acum imi vin in minte 2 argumente, care sustin afirmatia acelei doamne:
1. Ministrul a solicitat marirea impozitelor la alimentele nesanatoase, pentru a ne determina sa mancam sanatos. Domnule Ministru, daca alimentele sunt nesanatoase, nu ar fi mai bine sa le interziceti, sau este mai convenabil sa ne imbolnavim, cheltuind mai mult? M-am prins: sanatatea populatiei nu se impoziteaza, dar producatorii de alimente DA. De asemenea, boala costa! Atunci vine masura 2.
2.; Romanii consuma prea multe medicamente si pentru a stopa consumul de medicamente le scumpim! Oamenii bolnavi vor muri, statul scapa de plata pensiilor si noi raportam la forurile internationale ca a scazut consumul de medicamente, pentru ca avem o natiune sanatoasa!
Voi, cetateni onesti, imi veti spune: Earnest, te-ai tacnit de -a binelea! Ce minte bolnava si-ar omori natiunea? Iei in serios vorbele unei cucoane hipohondre, care sta toata ziua pe capul medicilor si al farmacistelor, inghitand hapuri dupa hapuri. Fii serios!Traim atat de bine, dupa cum am votat!
Pe curand,
Earnest

ROMANII DE DINCOLO DE FRONTIERA(II). AROMANII DIN ALBANIA SI ORASELE LOR: MOSCOPOLE SI CORCEA

Cei mai numerosi romani sud-dunareni sunt aromanii. Ei locuiesc in Grecia ( grecii nu-i recunosc ca etnie separata, ii numesc greci latinizati), in Bulgaria si in Albania. In Romania locuiesc 100.000 de aromani. Aromanii din Albania s-au ocupat in Evul Mediu cu oieritul, comertul si cu mestesugurile, in special cu tesutul covoarelor din lana. Ei au fost singurii carora turcii le permiteau sa faca comert in sudul Dunarii, acordandu-le aceleasi drepturi cu romanii nord-dunareni. In Albania au ridicat la rang de mari orase, localitatile Moscopole si Corcea. In Moscopole, ortodocsii aveau dreptul sa traga clopotele la slujbele religioase, in timp ce in celelalte biserici din Penindsula Balcanica, acest lucru era interzis de catre autoritatile otomane. Vechimea orasului coboara pe la anul 1300, iar in secolul al XVII-lea acest oras devine al doilea ca importanta economica si culturala din partea europeana a Imperiului Otoman, dupa Constantinopol. Orasul avea 60.000 de locuitori, in majoritatea aromani, avea 12 cartiere numite dupa biserici, 70 de biserici, dintre care 42 apartineau aromanilor, o universitate, numeroase biblioteci si banci, o tipografie, a doua din Imperiul Otoman, dupa aceea din Constantinopol. Moscopolitenii faceau comert cu Venetia, Viena, Moscova si au intemeiat numeroase colonii pe rutele comerciale spre aceste mari centre europene. Pentru aceste beneficii si drepturi pe care le aveau, turcii le solicitau un tribut foarte mare. Cu toate acestea, aromanii din Moscopole erau foarte bogati: aveau case mari din piatra placate cu marmura si cu doua niveluri, biserici bogate, cu picturi valoroase si catapetesme poleite cu aur. Bogatia lor cat si privilegiile pe care le aveau au atras invidia celorlalte popoare balcanice supuse de turci, culminand cu intrigi, care au dus la distrugerea orasului de catre trupele albaneze conduse de Ali Pasa, in anul 1788. A fost primul pogrom etnic, din perioada moderna, consemnat in istorie. O parte dintre aromani s-au refugiat in Coecea, altii au imigrat spre Viena, Budapesta si in Transilvania, contribuind la renasterea nationala a romanilor transilvaneni ( stamosii lui Andrei Saguna proveneau din aromanii din Moscopole). Orasul a fost distrus definitiv in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, in timpul luptelor partizanilor albanezi impotriva ocupatiei fasciste. Astazi Moscopole este un sat cu 700 de locuitori, dintre care 200 de aromani. Din impunatoarele biserici au ramas doar ruine. Doar celebra manastire Prodrom este deschisa, oficiindu-se slujbe o data pe an, cand se aduna aici aromani de pretudindeni.
Orasul Corcea va deveni, odata populat de aromani, un puternic oras comercial, fiind in perioada interbelica cel mai mare oras din Albania. In acest oras ,au fost intemeiate biserici si scoli aromane, find un bastiona al romanismului sud-dunarean. Papa Lambru a fost omorat cu pietre, in anul 1914, de greci, pentru patriotismul sau. In perioada comunista, localitatea decade. Dupa rasturnarea comunismului in Albania, aromanii din Corcea au dezvoltat economia de piata, devenind foarte bogati. In Corcea traiesc astazi 5000 de aromani. si in acest oras este singura biserica romaneasca din Albania. Singura durere a aromanilor este ca statul roman nu le apara drepturile, ca etnie in Albania, pe cale diplomatica. O parte dintre ei au rude in Romania si vorbesc foarte bine limba romana.
Dintre personalitatile aromane nascute in Moscople, amintim doua mari figuri religioase: Sfantul Naum din Moscopole si Maica Tereza.
Pe curand,
Earnest

DOAMNELOR NOASTRE, LA MULTI ANI!

Dragele noastre doamne, stiti ca prima poezie dedicata voua, ca mame, a fost facuta in antichitate, cu multi ani inaintea erei noastre, in Frigia, de catre satirul Marsyias? Nu pe aceasta am sa v-o scriu, ci una dintre cele mai frumoase poeme inchinate vreodata femeii. Este vorba de "Poemul fecioarei" scris de poetul brazilian Jorge de Lima (1895-1953) si tradusa prin anii 1970 de catre Baconsky.
"Generatiile feciarei sint tatuate pe pintecele neprihanit, pentru ca fecioara reprezinta viitorul. /Sunt curcubeie pa miini iar pe brate e tatuat Turnul Babel./ Fecioara are tatuat corpul de Dumnezeu pentru ca ea/ e samanta lumii ce va sa vina./ Nici un milimetru al trupului sau n-a ramas fara un desen/si fara plante viitoare./Nici un singur por nu e fara tatuaj: de aceea fecioara/e atit de frumoasa./ Haideti sa cititi fecioara, haideti sa aflam viitorul/ sa intelegeti. Straduiti-va/ ca nu sint podoabe, o, oamenii au vederea prea scurta./Priviti! sunt tatuaje./ Inlauntrul altor tatuaje, sint generatii din generatii./Cine a tatuat fecioara?"Dumnezeu a facut-o in ziua caderii?/in pacat./ Priviti sarpele tatuat pe pielea ei. Priviti ingerul./ Priviti o cruce tatuata pe pielea ei. Priviti, domnii mei,/caci e fara plata. E supremul spectacol,/ domnii mei. Va voi face sa patrundeti toate/ misterele, literele simbolice, pina si omega./ Veniti sa vedeti admirabila opera gravata/ pe trupul fecioarei istoria lumii, stratofera/ locuita, Tui-Oka-Lu, magul calatorind spre luna./Caci fecioara e intru totul admirabila. Veniti/ domnii mei: intrarea e libera. Imaginea/ inocentei, a voluptatii, a bunatatii, a crimei./ Reprezentari incredibie stau zugravite pe spatele/ei, pe git, pe obraji. Vor izbucni tulburari din/ aceste tatuaje. Clipa e grava, domnii mei. Vor izbucni mari revolte. E o mare tatuata pe trupul/ fecioarei, cu cele sapte zile ale facerii, cu potopul/ si moartea. Veniti, domnii mei, intrarea e libera./Azi, domnii mei, e spectacol in lume./Hai sa vedem fecioara tatuata, fecioara tatuata de Dumnezeu./ Ea e goala in acelasi timp invesmintata in tatuaje. Domii mei, fecioara se va dedubla in milenii./ In tatuajele ei sint intuitii, mistere, poeme./ De aceea spectacolul lumii e atat de bun. De aceea va atrage fecioara./ Veniti, domnii mei."
Pe curand,
Earnest

PERSONALITATI NESTIUTE SAU UITATE (V). TOMA DIN SUCEAVA

Intr-un document din anul 1541, Toma se intitula "pictor din Suceava, curtean al slavitului si maritului domn moldovean Petru Voievod". In alt document al epocii, se vorbeste despre scoala de pictura de la Suceava a lui Toma, unde s-au format majoritatea pictorilor care au "zugravit" bisericile din nordul Moldovei din vremea lui Petru Rares.
Ca in atatea alte cazuri din istoria artei medievale romanesti, nu stim despre artist prea multe lucruri decat ce ne destanuie arta sa. Toma si-a semnat picturile bisericii Manastirii Humorului si se presupune ca tot el a coordonat si lucrarile de la Manastirea Moldovita, pictorii Moldovitei fiind formati la scoala sa.
Analizand picturile Humorului, specialistii considera ca Toma era un maestru deosebit de instruit, cunoscator al traditiilor picturii romanesti, dar deopotriva interpret al unor procedee picturale proprii unor centre de arta straine. Probabil, prin calitatea sa de curtean al Petru Rares, l-a insotit pe acesta prin tara sau a fost alaturi de trimisii domnitorilor in misiunile diplomatice din Europa apuseana. Un fapt este neindoielnic: picturile Humorului poarta pecetea unei arte inalte, demne de orice valori ale epocii. S-a vorbit despre asemanarea cu Fra Angelico, cu Andrei Rubliov, cu maestri sienezi. Fiecare dintre aceste comparatii poate sa raspunda unor trasaturi particulare picturilor de la Humor, dar niciuna nu este definitorie, pentru ca arta lui Toma nu poate fi explicata decat in functie de propria-i originalitate raportata la puternicul fond traditional.
Toma pastreaza aproape neschimbata schema iconografica a bisericilor moldovenesti dar el va adanci continutul uman al expresiilor, va cauta efectul de stralucire si de podoabe a vesmintelor. Desi pastreaza traditia bizantina-paleologa, pictura sa se individualizeaza prin tratarea mai libera, mai nuantata a compozitiilor. Calitatea sa de bun portretist se evidentiaza in portretele tabloului votiv, in portretele ctitorilor dar mai ales in autoportretul sau, in care este infatisat in chip de calaret, care strapunge cu lancea un pasa turc. Este primul autoportret de pictor, identificat deocamdata din istoria picturii romanesti.
Coloritul picturilor sale ne ofera o sarbatoreasca orchestratie de culori, care se insotesc si se compun pentru a alcatui o incredibila desfasurare de imagini. Dominanta de rosu caramiziu, de rozuri suave si de alb, gama cromatica este restransa la putine culori:galben, ocru, cafeniu, verde, albastru si este modelata in acorduri calde si luminoase, urmarind atat accentele locale cat si unitatea de ansamblu a marilor suprafete.
Nu pot sa inchei, fara a mentiona sprinteneala eleganta a desenului, tipologia cultivata a personajelor, armonia compozitiilor, acordul desavarsit dintre detaliu si intreg.
Privind cu ochi de simplu turist frescele Manastirii Humorului, nu va puneti intrebarea: oare cu ce sunt mai prejosi creatorii nostri din secolul al XVI-lea decat cei occidentali? De ce stim mai multe desprei ei si atat de putin despre ai nostri? De ce manualele noastre de istorie, nu le pomenesc numele? Cine se face vinovat de ignoranta noastra?
Pe curand,
Earnest

MONUMENTE PROTEJATE DE UNESCO (III). MANASTIREA MERA

Doar istoricii stiu ca nu departe de Podgoria Odobestilor, pe Valea Milcovului, la poalele Magurii, se afla singurul monument vrancean inscris pe lista UNESCO si singura constructie voievodala a familiei Cantemir ramasa in picioare. Este vorba despre Manastirea Mera, ctitorie al lui Constantin si Antioh Cantemir. Aceasta manastire a fost construita cu scopul de a fi necropola domneasca a dinastiei Cantemirestilor, insa aici a fost doar reinhumat in anul 1706 de catre Antioh, tatal sau ,Constantin. Trupul sau nu a avut ragaz de odihna in acest locas, deoarece 1716, in urma unui razboi ruso-turco-austriac, manastirea a fost ocupata de austrieci, mormantul a fost batjocorit, iar osemintele domnitorului aruncate in apa Milcovului. Civilizatii de austrieci nu s-au multumit doar cu distrugerea monumentelor din Transilvania, au distrus tot ce au apucat si prin Moldova (despre dezastrele savarsite de ei va voi realita si cu alte ocazii).
Prima biserica din lemn a fost ridicata in anul 1688 de catre Constantin Cantemir, in partea de nord a actualei manastiri. Fiul sau, Antioh Cantemir (1695-1700; 1705-1707), decide sa ridice o adevarata manastire, zidind actuala biserica din piatra, clopotnita monumentala, ziduri de aparare, turnuri, chilii şi o impresionanta Casa Domneasca, pe trei nivele, cu beciuri si pivnite, ale caror ruine se vad si astazi. Tot in partea de Nord a manastirii se afla un puternic izvor de apa dulce care a fost amenajat, mai tarziu, cu un bazin subteran, din piatra si caramida si chiar un tunel care, conform legendelor, ar iesi la apa Milcovului si un alt tunel ar merge pana in padurile apropiate, spre Magura Odobestilor, langa «drumul nemtilor». Sursa de apa i-a permis, de fiecare data, sa reziste asediilor.
Biserica din piatra este un monumental edificiu , de plan triconic, cu turla scunda si larga pe naos, spre vest fiind incheiata cu un pridvor cu coloane din caramida. Fatadele sunt decorate cu pilastri, amintind de biserica Manastirii Golia, iar ancadramentele, de traditie gotica, au baghete incrucisate. Biserica a fost pictata si ca in majoritatea situatilor, nu se stie autorul picturilor. Din pictura originala, se pastreaza tabloul votiv, reprezentand portretele celor doi dominitori.
Manastirea a avut momente de prosperitate dar si momente de decadere. Dupa dezastrul provocat de austrieci, turcii i-au poruncit domnitorului Mihai Racovita sa-i darame zidurile cu tunurile.Nici tatarii nu au ocolit-o, jefuind-o, nu o data, de odoare şi podoabe. Mera a ajuns un asezamant bogat, cu mari proprietati în Odobesti si Focsani. Sub fanarioti a fost inchinata Manastirii grecesti Vatoped. La inceputul secolului al XIX-lea asezamantul ajunsese sa domine toată Valea Milcovului, avand sate intregi de clacasi (Sindrilari şi Andreiasu). Dupa secularizarea averilor manastiresti, calugarii pleaca si devine bierica parohiala, ceea ce este si astazi , desi functioneaza intr-un ansamblu manastiresc, de curand organizat. Desi biserica a fost restaurata in doua etape: in anii 70 si 90 ai secolului trecut, trebuie remarcat ca multe din elementele complexului sunt în pericol, cum este catapeteazma din lemn de tei, veche de trei secole, care risca sa cada peste credinciosi. Aceasta ar trebui conservata intr-un muzeu, dar in Vrancea nu exista o camera atat de mare in muzeu, unde ar putea fi depusa.
Poate v-am trezit interesul pentru acest monument si veti avea curiozitatea sa-l vizitati, atunci cand veti poposi prin celebrele podgorii odobestene, care inca nu au fost distruse.
Pe curand.
Earnest

DESPRE PATRIOTISM

Prin anii 90, niște glumeți de la un post TV opreau oamenii pe stradă, punâdu-le diferite întrebări. Odată, au întrebat pe un student african, care este părerea lui despre faptul că Guvernul țării sale nu mai vrea sa importe iglu-uri, ci să le construiască în Africa. Africanul, care nu știa ce este un iglu, dar care știa că el a fost trimis să studieze în Europa, pentru ca atunci când se va întoarce în țara sa, va contribui la dezvoltarea ei, a răspuns fără să clipească:"Foarte bine! De ce sa importam iglu-uri? Ce, noi nu putem să facem iglu-uri?” Am râs cu lacrimi, neîntelegând în acel moment patriotismul africanului, datorat revoltei celui care reprezenta un popor exploatat, dar mai ales îndobitocit de binefacerile colonialismului european.

Îmi aimaginez, că peste câțiva ani, când vom fi cu adevărat o colonie a U.E și doar o bază militară NATO, când universitățile noastre vor fi transformate în MALL-uri, iar profesorii vor fi căutați cu lupa prin țară, pentru că vor fi specimene rare, când statul îi va trimite pe cei mai buni, cu bani grei, la studii în străinătate, un reporter glumeț de acolo îl va întreba pe studentul român, ce părere are despre faptul că Guvernul României nu mai vrea să importe bambus, ci vrea să cultive bambus. Românul, îndoctrinat, va răspunde:"Foarte bine! Ștejarii, brazii, fagii, ulmii au dispărut de mulți ani. Ce, noi, românii nu putem aclimatiza bambusul? Putem face orice, chiar dacă nu am făcut nimic, când mai puteam face ceva".

Acum ca și în viitor, îl voi cita pa Blaga :”Nici un popor nu e atat de decăzut încât să nu merite să te jetfești pentru el, dacă îi aparții”, permițându-mi să adaug: “chiar dacă a te jetfi înseamnă să faci o muncă de Sisif, construind iglu-uri în Africa sau cultivând bambuși pe crestele munților Carpați”.

Așa aș defini eu patriotismul!

Însă a vorbi astăzi despre patrie și popor înseamnă că ești desuet sau cazi în ridicul ori ai limbaj de lemn, deci ești comunist! Și apoi, pe cine mai intereseaza cine este Eminescu, Blaga, Decebal, Mihai Viteazu, Cantemir, Kogălniceanu, Brâncuși, Enescu, Conta, Poni, Coandă, Iorga și “toată șleahta lor de nebuni”, care au crezut în viitorul acestui popor! Ei nu-ti dau de mâncare, nu te imbraca, nu te distreaza; este greu sa le memorezi numele caci sunt multi si este si mai greu sa-i intelegi!

Asadar, nu este mai bine sa asteptam ziua cand vom cultiva bambus, pentru a ne permite sa fim patrioti?!

Sa auzim de bine,

Earnest