24 IANUARIE 2025

                                                         ,, Hai să dăm mână cu mână
                                                            Cei cu inimă română.”

 

Astăzi, aflându-mă într-o neputință fizică totală, mi-am propus să stau cuminte: să nu gătesc, să nu scriu, nici măcar pe blog, dar m-a ,,trezit” acest mesaj de la prietena mea din facultate, Ghena: ,,Mă doare sufletul pentru nimicnicia  noastră de azi.” 

  Ieri, m-am bucurat pentru activitatea organizată la Biserica Precista, unde s-a făcut o pomenire pentru  corifeii Unirii de la 24 ianuarie 1859, unde eu am vorbit despre necesitatea Unirii, despre personalitatea PS Melchisedec și rolul lui în realizarea Unirii, iar  colonelul în retragere Stelian Petru Cojocaru a prezentat uniforma soldaților din armata înființată de domnul Alexandru Ioan Cuza, uniformă pe care au purtat-o  elevii de la Colegiul „Mihai Eminescu” și Colegiul „N. V. Karpen” Bacău, voluntari ai Asociației ,,Tradiții Militare Românești Bacău”. Au fost prezenți elevi de la Școala ,,Spiru Haret”, părinți,bunici. Au fost trei generații și mi-am zis: Biserica știe să adune oamenii și la sărbători naționale, nu numai la cele religioase.

  Dar, astăzi, m-a apucat o furie  totală, care mi-a adus aminte de tot ce s-a întâmplat în România, în ultima săptămână. În primul rând, m-a revoltat că cei care ne conduc merg împotriva mersului politic: în timp ce Mai Marile Lumii, Trump, ia măsuri pentru protejarea economiei S.U.A., pentru folosirea propriilor resurse, pentru suveranitatea statului american ( dacă nici statul american nu mai este suveran, mă întreb: cine mai este?  Sau se referea la acel Guvern suprastatal, care controlează totul în Lume?), Guvernul României întocmește o listă cu ce mai trebuie vândut: părți din acțiunile TAROM, Hidroelectrica, Fondul de Stat al Pădurilor, al Sării, C.F.R.  etc. Mai mult, se zvonește că Ungaria ar fi cumpărat  acțiuni din EON, privind distribuția curentului electric ( putea să o cumpere statul român), că vrea să pună mâna pe porturile Constanța și  Sulina și uite așa, visul lui Carol Robert D'Anjou se va îndeplini după 695 de ani! Ce-i aia suveranitatea statului și a poporului? Trebuie schimbată Constituția! Trump a oprit comerțul mărfurilor americane din Ucraina și a blocat navele lor în portul Constanța, a oprit ajutorul către Ucraina, iar noi ascultăm ordinul, privind sprijinirea Ucrainei, dat de NATO, la cerința lui Mark Rutte. Suntem nebuni? Să nu uităm nici faptul că s-a hotărât ca firmele de stat datoare ce nu-și plătesc datoriile până în martie pot fi scoase la vânzare. În baza acestui ,,principiu” scot ei la vânzare acțiuni din societățile enumerate, mai sus? Alte întrebări: cât a fost comisionul? Aceasta este stabilitatea, în baza căreia s-a realizat alianța dintre P.S.D. și P.N.L.? Unde sunt banii despre care atotștiutorul Gușe ( cam câteva mii de miliarde), ne informează că nu se mai găsesc. La început, mi-am zis că miliardele au fost date Ucrainei, dar, acum, am altă părere!

   Cum să nu mă înfurii, când la Realitatea Plus, de vreo câteva zile se vorbește despre primarul din Sinaia. Când Ecaterina Andronescu, invitată la o astfel emisiune, a spus că a crezut că va trebui să o întrebe despre reforma învățământului a lui Cuza, moderatoarea s-a răstit la dumneaei, spunând că are rezerve, privind Domnul Cuza. Bineînțeles, că doamna Andronescu i-a răspuns că despre acel primar, peste vreo sută de ani, nimeni nu va ști cine a fost și ce a făcut, dar nici moderatoarea nu s-a lăsat, replicând: nu ne interesează trecutul! Ce să mai spun  și de faptul că la aceeași televiziune, se dezbate, de câteva zile, subiectul Raisa. De ce stimată doamnă Alexandrescu, v-ați lăsat prinsă într-o astfel de capcană? Însă cea mai interesantă emisiune, pe 23 ianuarie, a fost organizată la Antena 3 de către Mihai Gâdea. Domnule Gâdea, mai bine ați fi chemat un istoric să vorbească despre Unire și Cuza, aducând trecutul în prezent, ca românul să poată găsi asemănările și deosebirile,între trecut și prezent, după 166 de ani. Dar nu, domnul Gâdea ne-a făcut un mare cadou, prezentându-ne un candidat la Președinția României: Nicușar Dan. Nu m-am uitat, pentru că nu am vrut să-i fac audiență și am vizionat  un film. Însă într-o pauză de publicitate, am prins câteva secvențe. Doamne, ocrotește-i pe români și dă-le minte și înțelepciune!  Nicușor Dan arăta ca un individ adus cu pluta pe Bistrița: mai dezbălăzat ca Marcel Ciolacu, cu o privire pierdută și obosită. Frazele pe care le-am auzit nu aveau logică: în prima propoziție spunea ceva, iar în a doua contrazicea ceea ce a spus în prima. Apoi, el nu știe să folosească niște termeni: a spus elemente în loc de obiective, dosare în loc de proiecte etc.

  Ceea ce a pus colacul peste pupăză a fost îmbolnăvirea bruscă a lui Marcel Ciolacu, care s-a temut să participe la vreo Horă a Unirii, el care vrea să-și câștige popularitatea pe Tiktok, arătând că este un cetățean ca toți cetățenii români, cât de cât înstăriți, care-și permit  să mănânce sarmale, mititei, zacuscă, frigărui, papanași, să aibă multe cravate, pantofi cu talpă roșie.  Dar liberalul Bolojan a dat dovadă de curaj: s-a dus la Focșani, unde nu a fost primit cu entuziasm, ci a fost huiduit și făcut golan. Eu nu sunt de acord cu astfel de manifestări la o Sărbătoare Națională, totuși m-am bucurat că a primit o lecție din partea alegătorilor, pe care ar fi primit-o și șiretul de Ciolacu, dacă nu se îmbolnăvea subit.

   Nu pot încheia fără îndemnul lui Iohannis: ,, să celebrăm proiectul nostru național de unitate și să nu uităm că democrația și libertatea trebuie mereu apărate, iar drepturile și libertățile cetățenești respectate zi de zi pentru a nu cădea pradă populismului și extremismului” Măi, așa să fie? Nu înțeleg,  cum respectarea unui drept și a libertății te poate face pradă populismului și extremismului?  Cât despre unitate și democrație, tocmai domnia ta ne vorbești?

 Pe curând,

 Earnest

Trăiască România!

versuri Adrian Păunescu,

muzica Nicu Alifantis

https://www.youtube.com/watch?v=n1FMLFAJSw8

  

   

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (I)

 

                                           ,,El tremură ca alte dăți

Galați, ,ihai Eminescu” de 
Frederic Storck, 1911, 
prima statuie a poetului

În codri și pe dealuri,

Călăuzind singurătăți

De mișcătoare valuri;

                                                                Dar nu mai cade ca-n trecut
                                                                În mări din tot înaltul
                                                                – „Ce-ți pasă ție, chip de lut,
                                                                Dac-oi fi eu sau altul?

                                                               Trăind în cercul vostru strâmt
                                                               Norocul vă petrece,
                                                               Ci eu în lumea mea mă simt

                                                               Nemuritor și rece.”

   Astăzi, de Ziua Culturii Naționale, de ziua de naștere a poetului național, Mihai Eminescu, m-am gândit să deschid, din respect pentru cititorii mei și față de mine, o nouă serie de postări: ,,Un bob de istorie și de cultură” . Consider că trebuie să ne amintim o dată pe lună, de un eveniment din istoria și cultura noastră ( am separat cultura de istorie, deși aceasta face parte din istorie, pentru că, astăzi, este ziua ei), deoarece  multe evenimente istorice , unele poate fără o mare  importanță, au determinat schimbări economice, politice, sociale, juridice, diplomatice, iar cele culturale au determinat progresul, schimbarea mentalităților, formarea unor curente culturale, ideologice, politice.

   Ce să scriu eu despre Mihai Eminescu? Este prea mare pentru mine, pentru a-mi permite să-i comentez opera și viața! Atâta îmi permit să spun: Eminescu îmi este foarte drag ( acesta este cuvântul  potrivit prin care -mi pot exprima sentimentul față de el) , nu numai pentru creația lui literară și publicistică, ci și  pentru dragostea sa față de limba română, față de istoria poporului nostru, pentru demnitatea lui națională, dar, mai ales, pentru marea lui suferință, pe care și-o ardea în natură, singura care nu l-a trădat, singura care-i aducea alinare și care-l inspira. 

 Și acum, bobul de istorie și de cultură, pentru luna ianuarie

Pe 27 ianuarie 1388, Regele Poloniei Wladislaw al II-lea Jagello a împrumutat de la Domnul Moldovei Petru al II-lea Mușat suma de 3.000 de ruble de argint ( ceea ce reprezintă 493, 440 kg de argint fin sau 52 de kg aur ), punând zălog teritorii românești  ( stăpânite de geto-daci și unde s-a format, de-a lungul secolelor poporul român creștin ortodox) pe care Polonia le luase din secolul al XIII-lea de la români: Țara Șipenițului și Podolia, ambele teritorii aflate, astăzi, la Ucraina. Menționăm că Regele Poloniei era socrul Domnului Moldovei și acesta avea mare nevoie de bani pentru a continua războaiele cu Cavalerii Teutoni.Conform înțelegerii, Moldova își lua teritoriile, dacă, în timp de trei ani, Polonia nu-și plătea împrumutul. Marea și puternica Polonie nu avea bani, dar ,,săraca” Moldova îi avea. Bineînțeles, că Polonia nu și-a putut plăti datoria, ceea ce a dus la lungi tratative, acorduri, războaie între cele două state. De exemplu, Roman I a ocupat Șipenițul, pe care l-a obținut Austria, în anul 1774, prin Convenția de la Istanbul, încheiată în urma Războiului Austro-Turc. Era pentru prima oară, când Imperiul Otoman încălca capitulațiile. Alexandru cel Bun a revendicat teritoriul Pocuției, pentru că Polonia nu a respectat Tratatul de la Roman, din anul 1411, în care, din nou, Regele dator se angaja că va restitui restul datoriei, în următorii doi ani, renunța la Țara Șipenițului și dacă nu își plătea datoria, Pocuția rămânea Moldovei. Datoria nu și-a plătit-o Polonia,  iar  Ștefan cel Mare,  în anul 1490, a cucerit Pocuția. Însă, după moartea sa, Bogdan cel Orb a  pierdut Pocuția, iar între anii 1529 și 1530, Petru Rareș a ocupat-o, spunând Regelui Sigismund că este voința Sultanului Soliman Magnificul. Sigismund l-a întrebat, printr-o scrisoare, pe Soliman Magnificul, dacă este de acord cu trecerea Pocuției la Moldova, fapt care l-a determinat pe  Sultan să organizeze, mai târziu, în anul 1538, o campanie de pedepsire a lui Petru Rareș și de cucerire a Moldovei, mai ales că neastâmpăratul domn avea de gând să unească cele trei Țări Române, după cum îl informaseră sașii din Brașov. Știm că Petru Rareș nu a vrut să fie învins de turci, de aceea a părăsit tronul, iar vrednicul Sultan s-a răzgândit să transforme Moldova în provincie, mulțumindu-se cu vasalizarea ei, punându-l domn pe Petru Lăcustă ( primul domn care nu a fost ales de țară) și cu transformarea Tighinei în ,,raia” (kaza), numind-o Bender. Iată cum, un împrumut a determinat,  timp de 142 de ani,  relații încordate între Polonia și Moldova.  Problema a fost rezolvată, prin Pacea de la Paris din anul 1946, prin care teritoriul Bucovinei de Nord a fost dat URSS, iar Stalin l-a integrat în R.S.S. Ucraina.

 Pe 15 ianuarie 1883 s-a înființat la Iași revista ,, Recreații științifice”. Această revistă a apărut lunar, până în anul 1888, la început în format de 32 de pagini, apoi de 24 de pagini, fiind fondată de către zece profesori de matematică, fizică, chimie, astronomie de la Universitatea din Iași și de la diferite școli prestigioase din oraș. Printre fondatori au fost Neculai Culian, membru corespondent al Academiei Române, cunoscut matematician și astronom, străbunicul istoricului religiei Ioan Petru Culianu și Constantin Climescu, membru al Academiei Române, matematician și Rector al Universității din Iași, între anii 1901 și1907. Scopul revistei a fost să facă educație științifică tineretului, ea fiind difuzată în toate teritoriile din România și în cele aflate încă sub ocupație străină. În revistă, au fost tratate subiecte variate de aritmetică, algebră, geometrie, geometrie analitică, trigonometrie, calcul diferențial și integral, istoria matematicii,  mecanică, topografie, cosmografie, astronomie, chimie, geografie și diverse.

Pe curând,

Earnest

Vă propun o clipă de meditație, pe binecunoscute versuri, aparținând lui Mihai Eminescu.

https://www.youtube.com/watch?v=45nsyDQhpvg
,,La mijloc de codru”, muzica Ion Mureșanu

https://www.youtube.com/results?sp=mAEB&search_query=sara+pe+deal
,,Seara pe deal”, muzica: Vasile Popovici

PENTRU POLITICIENI ȘI FORMATORII DE OPINII

 ,,Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc.” 
                                                                              ( Lamartine)

   Dragi politicieni și formatori de opinii, vă întreb, cu respect, ce ați făcut când erați elevi, în timpul orelor de istorie? Copiați temele la mate, fizică, română, limbi străine sau scriați scrisori de dragoste? Nu se poate să nu fi știut că prezentul este consecința trecutului. Dacă s-a greșit în trecut și nu se învață din greșeli, trecutul se repetă. De asemenea, dacă nu se învață din faptele bune care s-au făcut  și crezi că totul este depășit, riști să greșești mai mult. La rândul său, prezentul deschide calea spre viitor. Totul este atât de simplu, dacă ai un gram de înțelepciune și să nu te consideri că le știi pe toate. Știți care a fost principala acuzare adusă  lui Socrate de către Areopag?  Socrate a spus că el este înțelept, pentru că știe că nu știe nimic. Dar voi le știți pe toate!
     Vă prezint patru  fapte istorice, din istoria noastră, din care ați fi putut învăța.
1. Pe 7 octombrie 1842, curțile puterii suzerane și protectoare (Turcia era puterea suzerană, iar Rusia   era puterea protectoare), l-au înlocuit  pe Domnul Țării Românești Alexandru Dimitrie  Ghica ( 1834-1842), pentru că a încălcat Regulamentul Organic, care era Constituția țării. În zilele noastre, atât Curtea Constituțională, care veghează la respectarea Constituției, cât și Președintele țării au încălcat Constituția, iar majoritatea politicienilor și formatorilor de opinii ( în mare parte comentatori politici și jurnaliști) aduc argumente că este justă acțiunea Curții Constituționale. Ar trebui să ne bucure tăcerea Puterilor, pentru că tăcerea lor ne arată că suntem cu adevărat independenți! Sau nu suntem?

2. În anul 1907, se modifica Legea generală a pensiilor. Prin  Legea de modificare a pensiilor se desființau casele de pensii, fondurile lor, trecând la Casa Generală a Pensiilor,  De asemenea, prin modificarea art. 24, pensionarul putea cumula la pensie sa o nouă retribuție, de la stat, județ, comună sau de la orice unitate de administrație publică, fără să depășească însă, la un loc, suma de 200 de lei lunar.  Leul avea acoperire în aur, iar valoarea unui leu era aceeași cu a unui franc francez și cu cel elvețian ( exemple : 1 kg de pâine costa 27 de bani, iar 1 kg de carne de porc costa 1,25  lei , 1 l. lapte costa 41 de bani). Astăzi, 1 franc elvețian are valoarea de 5, 314 lei. ( 1 kg franzelă costă 10 lei, 1 kg carne porc între 18 și 28 de lei, 1 l lapte între 4,69 lei și 16 lei). 

3. Pe data de 2 februarie 1929, Guvernul României ( Partidul Național Țărănesc) semna la Paris un contract de împrumut cu un grup de bănci internaționale ( ,,împrumutul de stabilizare”) în valoare de 100.740.750 de dolari ( 17.000,000.000 de lei), cu o dobândă reală de 8,98%. Guvernul național-țărănesc garanta cu veniturile Regiei Monopolurilor Statului, cu terenuri petroliere, cu fabricile de chibrituri, cu societatea telefoanelor, cu concesionarea construirii unor căi de comunicație ș.a.. Contractarea unui astfel de împrumut aducea după sine instituirea unui sistem de control al creditelor prin ,,consilieri tehnici” și ,,experți” străini care au acaparat pozițiile cheie dintr-o serie de instituții economice. În octombrie 1929, prin crahul de la Bursa din New York ( Joia Neagră) s-a declanșat Marea Criză Economică. Ce s-a întâmplat cu economia românească: totul s-a vândut! Și cu asta, ce-am făcut,  se întreba Tănase.  Dar voi, guvernanților, ce-ați făcut și ce aveți de gând să faceți?

4. În ianuarie 1935,în ziarul Ivestia ( în limba rusă ,,mesaje transmise”), cotidian rusesc întemeiat în anul 1917, Nicolae Titulescu ( atunci, era Ministru de Externe ) făcea următoarea declarație cu privire la poziția Micii Înțelegeri și Înțelegerii Balcanice : ,,Aceste înțelegeri precum și alianța noastră cu Franța alcătuiesc fundamentul politicii noastre externe. Amiciția între România și Uniunea Sovietică, dintre Uniunea Sovietică și Franța garantează funcționarea normală a tuturor acestor alianțe, care nu sunt îndreptate împotriva nimănui, ci din contră, constituie o garanție de pace din partea Europei în care țările noastre sunt situate.”  Această declarație nu-l face pe marele diplomat stalinist, pentru că știm că el era de formație conservator - democrat și naționalist. Ce-i drept,  contemporanii săi l-au considerat simpatizant al Uniunii Sovietice, dar ei nu au înțeles că Nicolae Titulescu știa cât era de periculos să izolezi două state: Uniunea Sovietică, care nu încheiase Pacea de la Paris ( 1919-1920) și Germania, care avea atâtea interdicții. Și a avut dreptate, căci cele două state au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, la 23 august 1939, care a dus la declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial. De aceea, vă sfătuiesc să nu mai sfidați Rusia, căci are cu cine să se alieze, în caz de război. Și nu uitați: dacă Hitler l-a trădat pe Stalin, rușii au reușit să-i înfrângă pe germani și să-și impună punctul de vedere la Tratatul de Pace de la Paris, din anul 1946.

   Așadar, politicieni și formatori de opinie puneți mâna pe cărțile de istorie și învățați din măsurile bune și nu repetați greșelile trecutului.

   Pe curând,

   Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXX).J.R.MOEHRINGER, SUTTON

 ,, Un lucru e sigur, puștiule, nimic nu s-a întâmpla cum trebuie pe vremea aia. Guvernul a interzis băutul, dar oamenii beau mai mult decât oricând. Femeile au primit dreptul să voteze, dar nu-l foloseau. S-a inventat radioul (...) și ne-au promis că va pune  capăt de singurătății. La naiba, i-a făcut pe oameni să se simtă  mai singuri. Oamenii stăteau într-o cameră, ascultau muzică de dans și piese de teatru și râsete și se simțeau mai singuri decât oricând. Nimic nu mergea ca la carte, nimic nu era ca în reclame. Atunci, a început  ca oamenii să devină cinici (...). Ai observat, puștiule, că între cale și jale singura deosebire e o amărâtă de literă? (...). O carte e singura scăpare din această lume căzută.”

                                                                                                          ( Willie  în conversație cu Fotograf)

   

M-am gândit să vă recomand o carte care nu te lasă să o abandonezi pe noptieră, pentru că vrea să fie citită pe nerăsuflate. Romanul ,,Sutton” de J.R. Moehringer a fost tradus în limba română de Paul Slayer Grigoriu și publicat de Editura Pandora, București, 2023, ediția a 2-a. 

  J.R. Moehringer s-a născut la New York City,  pe 7 decembrie 1964.  Tatăl său era un renumit D.J.-radio de muzică rock,  care a devenit  alcoolic și și-a părăsit familia. Copilăria lui a fost marcată de acest eveniment și îi asculta vocea tatălui la radio, cu speranța că se va întoarce acasă. A absolvit Universitatea Yale. Și-a început cariera ca jurnalist, ca asistent de știri, la New York Times,iar din anul 1994  a fost reporter la Los Angeles Times. Cariera de scriitor și-a început-o, în anul 2005, cu un roman autobiografic, după care s-a realizat un film,în regia lui George Clooney. În anul 1998, a fost pe lista finaliștilor la Premiul Pulitzer, pentru jurnalism, dar acest premiu l-a primit în anul 2000 pentru un reportaj pe care l-a realizat într-o comunitate izolată a urmașilor sclavilor, dintr-o vale a fluviului Arizona. El s-a remarcat ca autor de romane biografice, pentru că are talentul de a ,,intra în pielea personajelor”. De asemenea, el a fost scriitorul din umbră al cărții Prințului Harry, pentru care a primit, conform site-ul Page Six, suma de 1.000.000 $.

   Romanul ,,Sutton” este unul biografic, în care autorul ne prezintă viața marelui spărgător de bănci american, Willie Sutton (1901-1980), așa cum a presupus Moehringer. Autorul ne informează că în anul 1969,în Ajunul Crăciunului, când Sutton a fost eliberat definitiv din închisoare ( Sutton a fost arestat de patru ori și a evadat de trei ori) a acordat un singur interviu unui Reporter și unui Fotograf TV. Cu Reporter și Fotograf s-a plimbat cu mașina prin New York, poposind prin locurile importante din viața sa și din activitățile sale de spărgător de bănci, prilej cu care Willie și-a amintit secvențe din viața sa, dar le-a povestit numai ce a crezut el de cuviință. Reportajul realizat de cei doi, Reporter și Fotograf, este considerat de autorul romanului ca fiind superficial și cu multe neadevăruri,ceea ce l-a determinat să cerceteze presa timpului și să scrie biografia lui Sutton, așa cum el  a dorit.

    Scrierea romanului a fost pentru autor un prilej de a studia istoria S.U.A. din perioadele de Crize Economice, din perioadele de Depresie, din punct de vedere social, politic, cultural. Sutton a fost un copil bun, ca fiu și ca elev, care promitea că va termina studiile universitare, dar anturajul și societatea l-au făcut spărgător de bănci, el devenind un erou al cartierelor săracilor irlandezi catolici, pentru că, în acele vremuri, oamenii nu iubeau pe bancheri, considerându-i singurii vinovați de crizele economice, de declanșarea celor două Războaie Mondiale, de șomaj, de sărăcie, ei fiind cei care spălau banii traficanților și finanțau industria de armament .

Sutton a fost un autodidact ( citea literatură, chiar și tratate de psihologie, filosofie; l-a citit și pe Socrate, dar Reporter și Fotograf, care nici nu auziseră de unii scriitori și filosofi, nu i-au spus că Socrate nu a scris, pentru că ei nu știau nimic din cultura universală, ei știau doar cultura anilor 60 și atât), un spărgător de bănci, care și-a stabilit singur strategia unei spargeri,  care nu a tras niciodată un foc de armă. Într-o conversație cu ,,PSI” ( psihologul dintr-o închisoare), când Willie l-a întrebat dacă el este un om rău  și dacă merită să fie arestat, acesta i-a spus  că merită, pentru că - indiferent de alienarea de mamă și tată, de abuzul fraților, de sărăcia lucie, de convulsiile economice, de iubirea imposibilă pentru Bess, dar, mai ales, inteligența sa strălucită, abilitatea, intuiția cât și faptul că este un bun povestitor  inspirat  și creator hotărât, empatic, carismatic, seducător- toate acestea l-au făcut periculos.

  Sutton și-a ajutat prietenii, pe unii dintre ei i-a făcut colaboratori, iar unii dintre ei l-au trădat. De fiecare dată, când era liber și-a propus să devină un om cinstit, să renunțe la meseria de spărgător de bănci, să muncească cinstit, așa cum a făcut tatăl său, el considerând că munca este destinul omului,dar de fiecare dată s-a întâmplat să ajungă din nou sărac, fiind mereu concediat, deși el era un lucrător sârguincios și corect. Trecutul îl urmărea.

   Lectură plăcută!

   La mulți ani și sper să ne întâlnim, pe blog, la anul, în pace!

https://www.youtube.com/watch?v=YOTbJTW5wAM

E BINE DE ȘTIUT ( XIV). AVRAM IANCU (VII).CUM A MURIT

https://www.google.com/search?q=furdui+iancu+colind+lui+avram+iancu&rlz

    Mă întreb, adeseori: oare, Acolo,  Avram Iancu nu este mai trist ca atunci când a plecat?  Nu se întreabă, de ce moții lui pentru care a luptat, alături de strămoșii lor, s-au înstrăinat? Ce a mai rămas din idealurile lor naționale și sociale? Buciumencile și colindul lui Furdui Iancu? 3723 de moți au părăsit definitiv  țara, în ultimii 10 ani. Vitejii lui moți au suportat stăpânirea maghiară, cea austriacă și cea austro-ungară, dar și-au păstrat identitatea națională: au îndurat, au luptat și au învins. Mulți români migrează sezonier, dar se întorc acasă, își construiesc case moderne, încep o mică afacere, își trimit copiii la școală, dar cei care au plecat definitiv nu vor mai fi niciodată români ca și urmașii lor care nu vor ști cine a fost Avram Iancu, nu vor  cânta nicio colindă românească, nu vor  cânta ,,Mulți Ani Trăiască”,  nu vor ști ce este dorul și să spună  ,,Te iubesc!” 
  După cum am scris pe acest blog, Avram Iancu, când a înțeles că Împăratul l-a păcălit, a refuzat tot ceea ce i-a oferit Curtea de la Viena, funcție,  decorație. Biografii lui, care i-au fost contemporani, ne relatează că a intrat în depresie și s-a retras în munți, străbătându-i fără țintă, însoțit fiind de fluier și flaut. Moții știau când se apropie de satul lor, recunoscându-i  cântecele: îl găzduiau bucuroși, îl omeneau. Era un pribeag, în țara lui, pe care a iubit-o atât de mult! Se spune că s-a apucat de băut, dar niciodată nu l-au văzut clătinându -se: mergea drept, demn, însă vorbea puțin. A îmbătrânit brusc. Uneori, dormea pe prispa casei gazdei, spunând că-i place să privească cerul. Axente Sever spunea următoare despre Avram Iancu, în acele vremuri: ,, ..decadența lui de la 1852 încoace, pe care lumea  cea rea, care nu a vorbit cu Iancu de aproape, nu i-a cunoscut aspirațiile și dorințele  și nu și-a putut explica urmările, a botezat-o nebunie. M-am întâlnit de multe ori cu el, după crezuta nebunie. L-am avut șase săptămâni de oaspete în casa mea. Nu mi-a vorbit în nici o întâlnire și petrecere o singură vorbă smintită, nu am observat în toată purtarea lui  cel mai mic semn de sminteală. Și dacă-i reprobam câteodată plecarea lui spre beția la care căzuse, el îmi răspundea: ,,Lasă-mă, frate, că numai așa pot înăbuși durerea și amărăciunea din mine!”  Publicistul maghiar Samuel Borbely, în manuscrisul ,, Povestiri despre Avram Iancu”, ne relatează că l-a întâlnit pe cel pe care oamenii îl numea ,, Împăratul Munților”, pe 6 martie 1965, la târgul de la Gura -Roșii, lângă Abrud. El considera că Avram Iancu ,,s-a văzut înșelat și el, și neamul său, a căzut într-o adâncă tristețe, adâncă melancolie. Și ca să nu-și  simtă atât de mult durerea s-a apucat să bea vin, rachiu, orice băutură, fără alegere”. De asemenea,  publicistul ne spune cum arăta, atunci: ,,Se apropie de noi, cântând din fluier, un om înalt de un stânjen ( în Transilvania un stânjen măsura 1,896 m, n.n. ), de statură dreaptă  (...) Fața sa - și așa răvășită cum este -ne lasă să  bănuim  că  era frumoasă când era în floare. Părul, în neorânduială, e tuns scurt la spate, până în vârful capului. Dacă te privește sau spune ceva, un zâmbet ciudat , amar i se ivește pe față și răspunde târziu, dar totdeauna scurt. Mai mult tace.” 

  La sfârșitul lunii august, a poposit în casa lui Avram Giurgiu, fost luptător în armata sa. Fiul acestuia, Petre,  era student bursier la Școala Superioară de Agricultură din București , care a povestit că nu a a observat nimic anormal la Avram Iancu, decât o tuse grea, care înceta, dacă bea mai mult vinars. I-a cerut  să-i ducă o scrisoare lui Laurian. Știa că în România domnea un neamț și i-a spus ironic să strângă din pădure rășină de brad, pe care s-o dea boierimii de la București, ca leac împotriva bătăturilor. În noaptea aceea, a cerut să doarmă afară pe o jumătate claie de fân, unde gazda i-a pus așternuturi, motivând că este vară și că poate privi stelele și să stea de vorbă cu ele.

    În seara zilei de 9 septembrie, a poposit în casa covrigarului  din Baia de Criș. I-a spus acestuia că vrea să doarmă pe prispă, pentru că simte tare rău. Dimineața, la ora 3, l-au găsit mort. Așa s-a sfârșit cel mai mare patriot pașoptist, care a fost înmormântat, după dorința sa, lângă  gorunul lui Horea, laȚebea. Autoritățile nu au îngăduit o largă participare, pentru că se temeau de o răzvrătire, dar au venit delegați din toate părțile Transilvaniei. Au slujit preoți ortodocși, greco-catolici, s-au bătut clopotele la toate bisericile de ambele confesiuni în întreaga Transilvanie, pentru că vestea s-a răspândit repede.

  Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

  Pe curând,

  Earnest

  P.S. Veți găsi pe link-ul, de mai jos,  un colind din Țara Moților. Peste câteva zile, vom sărbători Nașterea Mântuitorului omenirii Iisus Hristos și doresc ca toți cetățenii  români să conștientizeze semnificația acestei mari Sărbători.

  Vă doresc un Crăciun, care să vă aducă sănătate, bucurie și înțelegere în casa dumneavoastră, pace în suflet, în țară și în Lume!

https://www.youtube.com/watch?v=RO8yksJcK0M

IN MEMORIAM MIRCEA DIACONU ( 24.XII. 1949 - 14.XII.2024)

 „Candidatura la prezidențiale a fost un ACCIDENT. Nici nu mă vedeam în postura aia de prizonier.” ( Mircea Diaconu)

Mircea Diaconu s-a născut în Ajunul Crăciunului și a trecut Dincolo, în Postul Crăciunului. S-a născut la Vlădești, județul Argeș într-o familie de intelectuali, preoți și învățători, unde a primit o frumoasă educație religioasă și națională. S-a căsătorit cu Diana Lupescu, de asemenea, actriță, care provenea tot dintr-o familie de intelectuali, care primise și ea o astfel de educație. O singură dată am stat față în față cu Mircea Diaconu, în Bacău, la Gala Învățământului, când m-am dus s-o salut pe Diana cu care am fost colegă de liceu ( doar în clasa a IX-a), dar colegă și de cenaclu, găzduit de mama ei, la Biblioteca Casei de Cultură.
Mircea Diaconu a fost un actor mare. Îți dai seama cât de mare este un actor, atunci când vezi că face dintr-un rol mic, un rol mare. Amintiți-vă de interpretarea pe care a făcut-o lui Brânzovenescu dintr-o ,,Scrisoare pierdută”, în regia lui Liviu Ciulei. A avut câteva replici, dar mimica sa a vorbit mai mult ca o sută de replici. Am vizionat de multe ori această secvență și mi-am spus ;, Mircea Diaconu ești un mare actor!” Ce-i drept, l-am văzut de mai multe ori în filme. Mi-a plăcut rolul doctorului din ,,Mere roșii”. De curând, am revăzut filmele : ,,Actorul și sălbaticii”, ,,Metamorfoze”, ,,Filip cel Bun”, ,, Vacanță tragică”, ,,Vânătoarea de vulpi”, ,, Campioana.” Nu m-am plictisit să revăd filmele ,, Buletin de București”, ,,Căsătorie cu repetiție” sau acelea cu ardelenii în SUA. Indiferent dacă a avut rolurile principale sau secundare, el le-a interpretat cu mare măiestrie.

I-am urmărit interviurile, comentariile sale politice, emisiunile pe care le făcea dimineața, împreună cu Diana, iar între anii 1994 și 1999 au organizat ,,D’ale Bucurestilor, carnaval la 1900”, când, timp de trei zile, te puteai întâlni, în zona Palatului Voievodal de la Curtea Veche, pe Calea Victoriei, în Piața Unirii și pe străduțele  Centrului Vechi, cu  cu textele și personajele lui Caragiale, Tănase, Alecsandri sau Mușatescu.

  Mircea Diaconu a fost și un politician liberal implicat, dar mereu dezamăgit de liberalii lui, pentru că a fost un utopic și nu putea să-și dezamăgească alegătorii. La Ministerul Culturii nimeni nu era interesat de Constantin Brâncuși și de salvarea monumentelor românești care ,,mureau în picioare”. Le-a demonstrat liberalilor că românii îl vor, reușind să fie ales europarlamentar, fără să fie susținut de vreun partid. I-am ascultat deseori cuvântarea din Parlamentul U. E. ,,Statul de drept în România”. Un astfel de discurs patriotic, pe care eu îl consider demn și curajos. l-a mai ținut mult hulita Viorica Dăncilă. Am fost mândră de cei doi și mi-am zis că România nu a murit încă.

  S-a vorbit mult despre căsătoria lui, despre dragostea pentru Diana. S-au iubit, pentru că au avut aceeași educație, aceleași idealuri, au crezut într-o Românie prosperă, democratică ( altfel, n-ar fi participat la Revoluția din decembrie 1989), și-au crescut copiii în aceleași principii. Doi actori talentați, culți, harnici,  cu valori morale și principii de nezdruncinat, care nu puteau trăi decât în dragoste și credință.

   Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace! Acolo, te vei întâlni cu strămoșii tăi , care te vor primi cu dragoste,  pentru că nu i-ai dezamăgit, te vei întâlni cu toți profesorii tăi și cu  actorii cu care ai colaborat,  făcându-ne viața mai frumoasă.

 Pe curând,

 Earnest

P.S. Ce credeți că au găsit interesant să scrie cei de la Cancan despre Mircea Diaconu? Ce pensie avea actorul. Ăștia mor de grija pensiilor mari ale celor care au lăsat ceva, în urma lor, și anume, un model de viață demnă, domnilor cancaniști.

DEZBINARE ȘI MANIPULARE

 ,,Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăți din cauza ambiției.” ( Aristotel)

  Primul înțeles al cuvântului dezbinare este învrăjbire. Cum poți învrăjbi o comunitate umană mare, cum este, de pildă, națiunea română, care, în multe situații, ne arată că nu mai este națiune, ci doar un popor, deci fără conștiință națională? Simplu! Prin manipulare. Ce este manipularea? Influențarea unei persoane, a unei colectivități  sau comunități prin diferite mijloace, fără a constrânge, care impun anumite atitudini.
  Cum se poate manipula? Prin dezinformare, prin zvonuri, prin interpretări răutăcioase, deformând afirmațiile unora.

  Așadar, suntem în campania celui de al doilea tur de scrutin, privind alegerile prezidențiale și a început dezbinarea și manipularea. După  renumerarea voturilor  în țara, s-a constatat că Marcel Ciolacu a fost pe locul 2. Curtea Constituțională a considerat că nu mai trebuie să se aștepte și voturile din afara țării, pentru că se va bulversa activitatea economică. Eu, pesedist, mă întreb de ce Marcel Ciolacu a spus de două ori, în timpul campaniei, că el nu știe dacă va câștiga turul 1. Așa și-a susținut și încurajat,  electoratul? Atunci, Onorata Curte de ce a mai hotărât să se renumere voturile? De ce Marcel Ciolacu  s-a grăbit să înceapă negocierile cu Elena Lasconi înaintea turului 2, ca și cum celălalt  candidat nu ar conta? De ce vorbește despre dosare penale? De ce se cere de catre Elena Lasconi mitinguri Pro Europa, ca și cum nu am fi în Europa?

   Manipulatorii ziariști cred că națiunea română este una formată din tâmpiți. Cum pot să spună că un Președinte poate să scoată România din UE sau din NATO? Intrarea României în UE s-a făcut prin Referendum și tot prin Referendum va ieși. Românii au fost și au votat pro sau contra și au văzut la TV că Regatul Unit al Marii Britanii a ieșit din UE, prin Referendum. De asemenea, cum pot spune că dacă va ieși președinte un candidat , România va intra în criză economică, că multinaționalele vor pleca din România, că vor fi mulți șomeri, sărăcie etc. Europa este în criză economică și dacă va continua războiul între Ucraina și Rusia, această criză se va accentua și oricum, multinaționalele se vor retrage din România. 

   Cea mai mare gogomănie pe care am auzit-o a fost a istoricilor, care au spus că Rusia ne-a invadat de vreo 14 ori.  Este vorba despre războaiele ruso-austro-turce care s-au desfășurat pe teritoriul țării noastre în timpul regimului fanariot. Noi eram vasali turcilor și obligația noastră față de Turcia și a aliaților ei (uneori Rusia, alteori  Austria)   era să punem la dispoziția lor teritoriul, hrana oștenilor, cailor, locuințele. Austriecii stăpâneau Transilvania și  Bucovina. Trimișii occidentali, observatori ai acestor războaie, spuneau că nu înțeleg cum românii mai trăiesc, după atâtea corvezi și obligații materiale la care erau supuși. De exemplu, în războiul ruso-austro-turc, rușii conduși de Alexandru Suvorov i-au alungat pe turci din țară, în urma bătăliei de la Focșani din anul 1789, iar austriecii, în retragerea lor, au dat foc Mănăstirii Sfântului Samuel ( românii chiar i-au ridicat o statuie măreață generalului rus, la începutul secolului al XX-lea),  iar în anul 1772, delegația de boieri români la Congresul de la Focșani cerea sprijinul  Puterilor pentru Unirea Principatelor Române și protectoratul Rusiei sau al Austriei pentru înlăturarea regimului otoman , iar prin Tratatul de la Kuciuk- Kainargi din anul  1774, art. 16,  Rusia a impus Turciei micșorarea tributului Țărilor Române ,  amnistierea locuitorilor, care au participat la război de partea Rusiei și scutirea lor de impozite pe timp de doi ani, restituirea pământurilor transformate în raiale. Am să vă dau  trei exemple, care ne arată, că  rușii chiar au invadat  teritoriul românesc:  în anul 1806, în războiul ruso-turc, încheiat cu pacea de la București din anul 1812, când Turcia a cedat  Basarabia, Rusiei și în timpul celor două revoluții, aceea din anul 1821, respectiv, din anul 1848. Dacă stăm și ne gândim, invadarea și rămânerea românilor sub ocupația rusă a dus la înlăturarea domniilor fanariote și la reinstaurarea domniilor pământești și la avantajele pentru români ale prevederilor Păcii de la Adrianopol. 

  Noi trebuie să fim corecți și să știm că niciodată vreo putere nu ne-a ajutat, decât dacă avea vreun interes. Istoricii ar trebui să scrie și despre invaziile austriece, nu numai despre cele rusești.

  Așadar, dacă se vrea ca să fie acuzat Călin Georgescu că ar fi rusofil, trebuiau să găsească alte exemple ca să arate cât de periculoasă este Rusia pentru România. 

  Eu îmi pun niște întrebări, la care, vă rog, și pe dumneavoastră să reflectați. De ce trebuie organizate niște mitinguri? Se vrea intimidarea alegătorilor? De ce le este frică politicienilor? Se tem că s-ar putea ca români să nu creadă în zvonurile, privind că Rusia ne va ataca, că vor pleca multinaționalele, că se va prăbuși economia, că se vor scumpi alimentele, energia, combustibilul, alimentele etc, că se va desființa proprietate privată, că va reînvia legionarismul, dacă va ieși președinte Călin Georgescu, ca și cum președintele poate face toate acestea, nu Guvernul și Parlamentul? Chiar atât de tâmpiți ne consideră zvoniștii manipulați de useriști și Lasconi? Oare Ciolacu crede  ca va fi Eroul Țării, aliindu-se cu USR, care a făcut un Plan de Reziliență, care ne-a dezavantajat? Nu-i rușine lui Ciolacu să-și trădeze electoratul? Vrea să-l aresteze pe Georgescu? Nu știe că cetățenii din SUA s-au deșteptat și nu mai  vor să susțină un război, care i-a băgat în criză, că nu mai vor valori morale răsturnate? Ce va face Ciolacu, dacă va câștiga Călin Georgescu?

Dragii mei cetățeni onești, votați conform propriei conștiințe, nu conform intereselor unor politicieni disperați că vor pierde niște avantaje! Alegeți PACEA, nu războiul! Nu este războiul nostru. Românii nu au drepturi naționale și religioase în Ucraina, dar noi nu ne-am amintit că pe 28 noiembrie 1918 Bucovina a hotărât să se unească cu România. Pe noi ne interesa cât de putiniști sunt auriștii și Georgescu.

 Pe curând, 

 Earnest 

P.S. Domnule Ciolacu, am aflat chiar acum, că a căzut Guvernul în Franța. A anunțat France 24. Nu vezi că te-ai aliat cu cei care sunt împotriva dorințelor popoarelor? Ești împotriva valului. Fii suveranist și iubește-ți cu adevărat, PATRIA!