BIBLIA(VI).DESPRE FRICĂ

            „ Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.” (Proverbe 14:27) 

       Astăzi, începe școala?! Mă întreb și eu cu ce sentimente se duc elevii la școală, cu ce sentimente și cu cât optimism părinții  își trimit copiii la școală sau cât de sigure sunt cadrele didactice și nedidactice din școli, că anul școlar se va încheia fără probleme de sănătate. Așadar, simt în atmosferă un puternic sentiment de frică mascat de un zâmbet încurajator ascuns sub masca protectoare.

       Dintotdeauna omului i-a fost frică. De aceea, marxiștii consideră că însăși religia a apărut dintr-un sentiment de frică a oamenilor, care nu-și puteau explica fenomenele naturii, originea Universului și a lor., creând zei creatori și zei pentru tot ce exista în jurul lor, pe care-i îmbunau cu ofrande și sacrificii. Mai mult, oamenii și-au creat zei și pentru propriile lor sentimente: iubire, ură, răzbunare, iertare.....și frică ( teamă). Menționez doar două nume de zei ai fricii: zeul grec Phobus ( în care-și are originea cuvântul fobie) și zeița filipineză Mananangal ( de unde vine denumirea unui om cu anumite dizabilități fizice). Fhobus era zeul fricii, care crea teroare ca urmare a războiului.Ultimul sacrificiu făcut acestui zeu, consemnat în documente, este acela săvârșit de Alexandru Macedon, în anul 331 î.e.n., înainte de bătălia de la Gaugamela. Documentele vremii spun că victoria sa împotriva lui Darius a fost rezultatul faptului  că Phobus i-a acceptat ritualul. Zeița Mananangal, sora zeului Silagan ( zeul ritualurilor de înmormântare adecvate),mergea pe poteci întunecate și pe cărări ascunse, fără cap, picioare ori mâini, cu scopul de a înspăimânta pe oameni, până la moarte.Usturoiul, boabele de muștar, păducelul, trandafirul sălbatic erau mijloacele de apărare ale oamenilor.

     De asemenea, nu este carte sfântă a religiilor doctrinare, care să nu  arate frica față de divinitatea creatoare ( de exemplu, în Coran se spune: ” Te sfătuiesc să ai frică de Allah, pentru că este capul oricărui lucru”). În ceea ce privește  Biblia, teologii au identificat patru categorii de frică.

1. Frica sfântă, care este dată de Dumnezeu și-l face pe om să respecte autoritatea Lui, să urască, să respingă orice formă de rău, ea find începutul sau principiul înțelepciunii, secretul neprihănirii. Dacă în Vechiul Testament se vorbește despre frica de Dumnezeu și de pedeapsa Acestuia pentru încălcarea Legii, în Noul Testament accentul este pus pe dragostea și iertarea lui Dumnezeu, deși există o zi de judecată. Teologii dau acestei frici o conotație morală, pentru că îl determină pe om să reflecteze la acțiunile sale și la atitudinea lui față de ceilalți creștini, făcându-l să fie mai bun.

2. Frica înrobitoare,care este o consecință naturală a păcatului și poate veni ca o pedeapsă. O astfel de frică a simțit-o Felix ( fost libert al Împăratului Claudius, ajuns procuror în Iudeea, cel în față căruia a fost judecat Sfântul Apostol Pavel), când l-a auzit predicând pe Pavel și este simțită de cei care-l resping pe Iisus. Deși nu este bună în sine, aceasta este folosită adesea de Duhul Sfânt, pentru convertirea oamenilor.

3. Frica de oameni, care este o teamă reverențioasă și un respect față de oameni, cum este teama de stăpâni și magistrați, o groază de ei și de ce pot face. Ea este izgonită de dragostea adevărată față de Dumnezeu (astfel, mai avem speranța că putem scăpa de abuzurile stăpânirii și de judecata, uneori nedreaptă, a magistraților, care nu slujesc justiția, ci pe acei pe care numai ei îi știu)

4. Frica ca obiect al fricii, care vine asupra celor răi și zic eu, nu numai asupra lor. Pentru această frică aleg un eveniment din istorie, relatat în Vechiul Testament. Dumnezeu le-a promis israeliților țara unde locuiau canaaniții, trimițând asupra lor frica. Canaaniților le-a fost frică de israeliți și i-a făcut incapabili să lupte, fiind cu ușurință cuceriți. Credința israeliților  în promisiunea lui Dumnezeu le-a dat puterea de a învinge. Frica ca obiect al fricii este teama principală a  acestei perioade. Frica de virusul sars cov 2 îi face pe unii oameni să fie prudenți și să respecte regulile. Ceilalți oameni, care nu cred în puterea ucigătoare a acestui virus, nu respectă nicio regulă și vor fi învinși de boală. Oamenii aleg. Eu cred că nu frica ca obiect al fricii ar trebui să ne facă prudenți, ci propria conștiință ar trebui să ne responsabilizeze. Dar de unde atâtă conștiință?

    Eu le doresc profesorilor, elevilor, părinților și bunicilor multă sănătate, respect față de reguli, optimism, voința de a-i învăța și de a învăța, indiferent de condițiile date de culorile: verde, galben, roșu!

      Pe curând,

      Earnest

  

COVID-E ET IMPERA

 „Nu te lăsa ademenit să contrazici. Înţelepţii cad în neştiinţă, când se ceartă cu cei neştiutori.” (Goethe)

     Acum, vreo două săptămâni, o  prietenă îmi spunea că nu se mai  spune „Divide et impera” , ci „Covid-e et impera”. Are dreptate, pentru că pandemia COVID a împărțit Lumea în două tabere, ambele, având ca „suport ideologic”, teoria conspirației. O tabără spune că nu există COVID, că această boală este o găselniță a mai marilor Lumii, pentru a introduce regimuri dictatoriale și pentru a ține pe oameni sub control, iar cealaltă tabără spune că există COVID, că virusul care-l provoacă a fost creat în laborator și a fost  lansat în atmosferă, pentru ca populația Pământului să scadă, având în vedere creșterea acesteia și micșorarea resurselor. Indiferent din ce tabere fac parte oamenii,  efectul este același: nesiguranță, frică, revoltă.
     În România noastră, COVIDUL a mai adăugat ceva la împărțirea populației în tabere: răsturnarea Guvernului, începerea școlilor, alegerile locale și parlamentare.
1. Răsturnarea  sau menținerea Guvernului- Pro și Contra. A câștigat Contra. Ce-i drept, Guvernul a luat măsuri corecte, privind protejarea populației, ținând cont de sfaturile specialiștilor. În același timp, Guvernul a profitat de pandemie, nerespectând legile privitoare la mărirea alocațiilor, pensiilor, salariilor profesorilor. În schimb, este foarte activ în împărțirea banilor clientelei politice, în împrumuturi fără măsură, în împărțirea  Societății Hidroelectrica, pentru vânzarea ei la bucată, pentru vânzarea portului Constanța, Aeroportului „H.Coandă”, CEC și ce o mai fi de vândut. Mă întreb, dacă acordarea banilor de către UE, pentru autostrada Sibiu-Pitești, nu a fost condiționată de vânzarea portului Constanța. Cui îi pasă? Dacă s-ar afișa peste tot benere cu „Se vând...”, românașul le-ar citi, ar ridica din umeri și ar pleca mai departe și va lupta cu ardoare, pentru înlăturarea „ciumei roșii”, care de fapt este galbenă.
2. Începerea școlii. Când să înceapă, cum să înceapă și cine este responsabil? S-au lansat trei scenarii și responsabili sunt: autoritățile locale, directorii de școli, cadrele didactice și părinții. Guvernul are alte probleme, iar Ministresa Învățământului caută în dicționar și nu găsește cuvântul pepsiglas Cred că va propune înlăturarea vreunui academician, așa cum a făcut cu academicianul Zamfir.
3.Alegerile locale și parlamentate. Acestea sunt adevăratele probleme și principalele preocupări ale Guvernului. Dreapta este unită în scopul desființării PSD, iar mormolocii de pesediști sunt, în majoritate, misogini și fricoși. Nu au curajul să spună că programul lui Dragnea nu a putut fi terminat pentru că Guvernul a fost înlăturat, că Guvernul Dăncilă a avut creștere economică, a accesat fonduri europene, a pus agricultura pe picioare, a colectat bani, a mărit pensiile și salariile și , mai ales, și-a îndeplinit cu succes sarcinile președinției Comisiei europene. Nu numără greșelile de exprimare, gramaticale și de folosire greșită a unor cuvinte ale tuturor capilor liberali.
   Așadar, COVID stăpânește întreaga minte a românașilor, aducându-i fie într-o nepăsare totală fie într-o revoltă eșuată. Doresc tuturor românilor sănătate și Dumnezeu să le protejeze mintea și sufletul!
   Pe curând,
   Earnest

P.S. Am auzit o știre:în  orașul Tîrgu Ocna, 20% dintre elevi nu au niciun mijloc pentru a putea învăța on line. Mă întreb, ce a făcut  Teodora Șotcan, pentru a rezolva situația? Nu am auzit să fi avut vreo intervenție în Parlament, ca membră a Comisiei   pentru Învățământ,, Știință și Sport și este în continuare pe listele parlamentare. Uite așa pierde PSD.
       

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXVII).SILVAIN GOUGUENHEIM, ARISTOTEL LA MUNTELE SAINT- MICHEL

Abația Muntele Saint Michel

Silvain Gouguenheim,n.6.VIII.1960                                                                          
 

,, Culturile nu se nasc dintr-o dată, ele se dezvoltă în timp și au, ca atare, o istorie și niște origini. Acestea nu se limitează deloc la o simplă perpetuare a acestor origini, deoarece ele continuă, le deviază și chiar se îndepărtează de acestea. A nega existența unor rădăcini echivalează cu negarea continuității societăților umane peste timpuri, altfel spus, faptul de a avea o istorie."( Silvain Gouguenheim, Aristotel la Muntele Saint- Michel)

     Silvain Gouguenheim este un istoric medievalist și eseist francez, profesor la Universitatea din Lyon. A fost, de asemenea, conferențiar la Universitatea Paris - 1 Pantheon-Sorbonne și membru al Laboratorului de Medievalistică Occidentală din Paris. Și-a dat doctoratul cu activitatea și opera mistică a călugăriței Hildegarde de Bingen, după care s-a specializat în ordinele militare călugărești din perioada Cruciatelor, în special de Ordinul Teutonilor.

      Cartea ,, Aristotel la Muntele Saint- Michel. Rădăcinile grecești ale Europei creștine" a fost publicată în anul 2008, tradusă din limba franceză în limba română de  Eduard Florin Tudor și editată de Nemira,în anul 2011. Recomand această carte nu numai celor cu pregătire universitară teologică, istorică sau filosofică, ci tuturor iubitorilor de cultură universală.

        Într-un interviu acordat traducătorului, istoricul ne informează că ideea acestei cărți i-a venit, când a constata că în cursurile universitare se menține ideea rolului pe care l-au avut arabii în Europa în transmiterea culturii grecești, ignorându-se contribuția  Bizanțului. În prefața ediției românești, Silvain Gouguenheim, sintetizează conținutul cărții, arătând rolul pe care l-a avut, începând cu secolul al XII-lea, Abația de la Muntele Saint-Michel, în traducerea operei lui Aristotel din limba greacă în limba latină.

       Această carte a divizat lumea academică și culturală: pe de o parte, cei care susțin transmiterea culturii grecești în Evul Mediu prin intermediul lumii bizantine și al traducătorilor sirieci ce au trăit în lumea islamică, iar pe de altă parte, cei care susțin  rolul savanților musulmani, în acest proces cultural. 

   Cartea nu este ușor de citit. Conține numeroase nume de savanți musulmani, persani ori sirieci, necunoscuți nouă, citează studii care nu se găsesc în bibliotecile universitare românești. Astfel, aflăm lucruri noi sau alte puncte de vedere. De exemplu, eu știam că limba arabă s-a răspândit și a fost impusă în teritoriile cucerite, prin religie, dar am aflat că s-a impus prin administrație și că arabii au manifestat, la început, toleranță religioasă în spațiile cucerite. Așa se explică, numeroșii savanți arabi de religie creștină. Astfel, între secolele VII și XI au fost 20 de savanți arabi creștini, dintre care 14 au fost deopotrivă medici,preoți, traducători ( 1 a fost și filosof), 3 traducători, 2 filosofi, 1 matematician filosof. Istoricul recunoaște rolul arabilor în transmiterea cunoștințelor în domeniul medicinei, matematicii și contribuția acestora, subliniind faptul că arabii nu au fost interesați de filosofia greacă (falsafa), de dreptul sau de organizarea statului,după modelul grec, pentru că ei aveau filosofia (Kamal) și dreptul (figh) islamic, conform învățăturilor din  Coran.

        Din punctul meu de vedere, istoricul exagerează rolul pe care l-au avut Carol cel Mare și împărații Imperiului Roman de Neam German în răspândirea culturii grecești, afirmând că însuși Carol cel Mare a realizat traduceri din limba greacă. Sunt istorici francezi, care spun că marele împărat franc era neștiutor de carte, dar a fost interesat de învățământ și a înființat Școală Palatină. Probabil s-a școlit la această prestigioasă școală, dar nu cred că ar fi ajuns la o cunoaștere atât de bine a celor două limbi, încât să traducă opere filosofice, având în vedere faptul că a fost preocupat de cucerirea și de organizarea teritoriilor cucerite. Cronicile ne relatează că el însuși a condus marile bătălii, aflându-se pe câmpul de luptă. Mă întreb, când o fi avut timp să traducă?

        Vă asigur că veți afla multe lucruri interesante din epoca respectivă și comparații între creștinism și islamism, de aceea vă doresc lectură plăcută și spornică!

        Pe curând,

        Earnest

ROMÂNCE CELEBRE (XI). MARIA CUȚARIDA CRĂTUNESCU (1857-1919)

       Maria Cuțarida Crătunescu 

„Numărul ce rezultă din titlurile academice acordate celor 825 de fete în decurs de 26 de ani vorbeşte îndeajuns în favoarea activităţii noastre intelectuale. Într-adevăr, din 1875, de la promovarea primei fete cu bacalaureat în România, numărul lor s-a ridicat până la 432 bacalaureate, 40 licenţiate în Litere şi 21 licenţiate în Ştiinţe, 12 doctorese în Medicină…, o doctoreasă în Drept de la Facultatea din Paris, şi o licenţiată în Drept, 319 profesoare de şcoală secundară de fete şi 2 licenţiate în Farmacie. Dacă la acest număr se adaugă cel al artistelor noastre şi al femeilor de litere fără titlu, acesta va fi destul de elocvent pentru a arăta cât de mare este la românce elanul entuziasmului pentru munca intelectuală. ( Maria Cuţarida Crătunescu) 

 Maria Cuţarida Crătunescu s-a născut la 10 februarie 1857, la Călărași, fiind descendentă a celebrului doctor Carol Davila . Și-a început studiile la București, la Liceul de Fete, le-a continuat la Zurich, unde a început să studieze medicina, pe care a terminat-o la Universitatea Monpellier. A obținut o bursă de 2400 de lei pe an, timp de 4 ani, de la Camera Deputaților a Parlamentului României, care a considerat că o femeie medic poate aduce servicii societății și că ar fi în dauna societății ca ea să-și întrerupă studiile. Cu acești bani, a reușit să-și dea și doctoratul în ginecologie, la Paris. Cu toate acestea, întoarsă în țară, din cauza mentalității epocii, după ce a trecut cu magna cum laude examenele de recunoaștere a studiilor, nu a fost primită ca medic la Spitalul Brâncovenesc. În schimb, i s-a oferit un post de medic secundar la Spitalul Filantropia, unde oferea consultații gratuite. Și-a deschis o clinică privată. În anul 1886, i s-a oferit postul de șefă a catedrei de igienă de la Azilul ,, Elena Doamnă", iar în anul 1891 postul de șefă la secția de ginecologie de la Filantropia. 

            De ce este Maria Cuțarida Crătunescu o româncă celebră?

            - a fost prima femeie medic și doctor în medicină din România; însă prin lucrarea ei de doctorat             ,,Despre hidroree și valoarea ei  semiologică în cancerul corpului uterin" a devenit prima femeie             cu această specialitate ,în sud-estul Europei;

           - a înființat prima creșă internă în România la Fabrica de Tutun din București, a pus bazele                    organizațiilor: ,,Leagănul" și ,, Societății Materna", care se dedicau ocrotirii copiilor nevoiași,                indiferent de religie, naționalitate, legitimitate;

          - a scris două lucrări recunoscute în lumea medicală internațională ,,Leucoreea" și ,,Leagănul";

          - a fost militantă europeană, pentru drepturile femeilor și ale copiilor, find invitată la diferite                    congrese, susținând , următoarele conferințe: în anul 1906  la Paris ,, Munca femeilor în                          România", iar în anul 1907 la Bruxelles și în anul 1911 la Copenhaga despre protecția copilului              și  măsurile  care trebuie luate, pentru   scăderea mortalității infantile.

            În timpul Primului Război Mondial, a lucrat la Spitalul Militar. După terminarea războiului, s-a            retras din viața medicalo-socială, pe motive medicale, părăsind această lume, la 10 noiembrie                 1919.

Pe curând, 

Earnest

PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XIV) SIMON SILAGHI ZUGRAVUL

Biserica din Vința

 

 

,,Fără istorie nu putem avea o identitate și orbecăim prin diverse părți ale lumii în căutarea unei identități, încercând să găsim niște rădăcini. De multe ori îmbrăcăm identități care nu ni se potrivesc, identități „second hand”, cum îmi place mie să le numesc, doar din dorința de a fi acceptați de ceilalți. Până nu învățăm sa ne acceptăm așa cum suntem, până nu învățăm valoarea propriei noastre identități și nu o exprimăm, nu o reflectăm ca atare, nu vom putea câștiga nici respectul celorlalți, care vin din alte culturi și alte tradiții".                   (Raluca Prelipceanu)   

  Istoricul Nicolae Iorga, la începutul secolului al XX-lea, în călătoriile sale de studiu în Transilvania, l-a descoperit pe pictorul Simon Silaghi, unul dintre cei mai căutați zugravi și iconari de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Pictura acestuia a preocupat , de-a lungul anilor, numeroși critici de artă. Astfel, personalitatea acestuia a devenit cunoscută, în rândul cunoscătorilor sau iubitorilor de artă religioasă. Cea care l-a adus în atenția publicului este Raluca Prelipceanu ( specialistă în relații economice internaționale și absolventă a cursurilor de iconologie ale Institutului rusesc ,,Sfântul Serghie" din Paris), care a renunțat la postul obținut la Universitatea Evry, pentru ca să se ocupe de salvarea bisericilor din Munții Apuseni, interesând-o, în special, cele pictate de  zugravul Simon Silaghi. Dânsa a descoperit că renumitul zugrav ar fi pictat și a împodobit  cu icoane peste 60 de biserici, dublu cât se identificaseră până în prezent. De asemenea, a inițiat proiectul salvării picturii Bisericii Vința, din județul Alba, amenințată de inundarea cu steril de la barajul industrial de la Valea Șesei. De ce este atât de importantă această biserică? În primul rând, se păstrează foarte bine picura realizată de Simon Silaghi. În al doilea rând, a rezistat presiunii austriecilor de a deveni catolică sau greco-catolică. În această biserică, a fost adăpostit Crișan, după prinderea lui Horea și Cloșca. În anul 2018, a început extragerea picturii, iar în anul 2019, a fost  pusă, în Muzeul ASTRA-Sibiu, piatra de temelie de reconstrucție a bisericii.

     Simon Silaghi a trăit peste 80 de ani. S-a născut, într-o localitate necunoscută, în județul Sălaj, într-o familie de oameni înstăriți. care făceau parte dintr-o dinastie de cărturari rurali. A fost trimis să studieze la o Școala de Pictură de la Cluj, unde a fost influențat de stilul baroc, pe care l-a folosit, în special, în realizarea decorațiunilor de pe chenare sau pe fundalul picturilor. Însă o influență puternică asupra sa a avut-o  pictorul rășinărean Gheorghe Iacov ( despre școala de la Rășinari, am mai scris pe acest blog), care l-a inițiat în tradiția brâncovenească  Până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Simion Silaghi și-a  desfășurat activitatea  în zona Clujului și a Sălajului.Aici, a pictat bisericile din :Hida, Dezmir, Făureni, Fodora, Someșeni, Mănăstireni ș.a.)  Odată cu stabilirea sa în zona Munților Apuseni, la Abrud, pictorul a activat mai mult în această zonă, unde a primit o serie de comenzi de pictură murală și icoane. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, a pictat la bisericile de pe Valea Arieșului și de pe cea a Mureșului, colaborând cu Gavril Silaghi (probabil fiul său), cu Dimitrie Dimitriu din București și cu Anton Simion din Cluj.

Biserica din Birtin
Iisus Pantocrator

         Simion Silaghi a pictat in tempera, atât pe zid cât și pe lemn. A fost un bun portretist dar și un realizator de compoziții ample, cu multe personaje. Personajele sale reprezintă o varietate de caractere, realizate , unele în mișcare, altele cu chipuri deosebit de expresive, exprimând o mare diversitate de caractere. Folosește culorile sacre: bej-auriu, albastru-bleu, roșu, pe care le combină cu multă măiestrie.

       Dacă veți colinda Apusenii și veți trece prin localitățile Birtin ,Goiești, Păniceni, Fucșoara ( aici a realizat o pictură alegorică dispusă sub formă de cerc, reprezentând cele patru anotimpuri: flori și o ramură de stejar pentru „Primăvară“, un snop de spice și o creangă de cireș pentru „Vară“, fructe pentru „Toamnă“ și o ramură desfrunzită pentru „Iarnă“), Gârdu de Sus, Tomnatecul de Sus, Tomnatecul de Jos, Căraci , în apropiere de Țebea ( criticii de artă consideră că ansamblul pictoral de aici reprezintã opera de referință a lui Simion Silaghi), Ciungi ( aici a fost botezat Avram Iancu), Goiești, Lăzești, opriți-vă la una dintre bisericile din aceste localități și gândiți-vă la ceea ce a spus Raluca Prepliceanu, într-un interviu : ,, Orice biserică este vie și are o identitate, în strânsă legătură cu comunitatea căreia îi aparține, o identitate dată de secole de rugăciune, secole în care pe altarul ei s-a jertfit Hristos. Secole în care între pereții ei au fost celebrate botezuri, nunți și înmormântări, în care sute de oameni au primit cetățenia împărăției cerești. De aceea, primii creștini reprezentau în picturi biserica drept o tânără fecioară.“ Și tot această doamnă, care putea rămâne bine merci în Franța, așa cum fac mulți intelectuali români, cărora le miroase sub nas în România, a mai spus în acel interviu. ,, România are valori de care ar trebui să fie mandră, care nu sunt cu nimic mai puțin importante ca cele ale altor țări și ar trebui promovate ca atare. În afară de corupție, de distrugerile de întreprinderi, păduri, trafic de persoane, etc. există și multe lucruri frumoase care se întâmplă în țară și care au nevoie de susținerea oamenilor. Aș vrea de asemenea să înțelegem că trebuie să ne unim în jurul acestor valori, care până la urmă reprezintă identitatea noastră.“

  Pe curând,

  Earnest

        

DRUMUL DE LA BRAȘOV LA SIGHIȘOARA

Cetatea Feldioara

 ,, Destinația cuiva nu este niciodată un loc, ci un mod de a vedea lucrurile."

( Henry Miller)

    V-am propus, pe acest blog,  pentru vacanță un traseu de la Bacău la Brașov. Sperând că vă veți mai putea bucura de vacanță ( dacă nu se reintroduce starea de urgență), vă propun să vă prelungiți călătoria spre Sighișoara. De la Brașov la Sighișoara sunt 118 km., pe care îi parcurgeți, dacă nu faceți niciun popas, în 1h și 40 m.

    Întotdeauna le-am spus tuturor care călătoresc, inclusiv copiilor mei, că, înainte de a călători în străinătate e important să-ți cunoști țara și într-o călătorie trebuie să știi să privești. De aceea, eu niciodată nu mă grăbesc: privesc în jur, mă opresc, fac fotografii și vizitez tot ce se poate vedea în localitățile prin care trec.

Cetatea Rupea, sec. XIV

Hoghiz
Castelul Haller, sec.XVI

 Așadar, vă propun câteva popasuri, în drumul dumneavoastră către Sighișoara. Din Brașov, ieșim pe E60.  Din Depresiunea Brașovului, se trece peste râul Bârsa, având în partea dreaptă, Munții Perșani și în stânga, Munții Baraolt. Prima oprire o puteți face la Feldioara, localitate cunoscută de iubitorii de istorie, datorită victoriei din anul 1529 a lui Petru Rareș împotriva trupelor lui Ferdinand de Habsburg. Aici, se poate vizita, pe o colină, pe malul stâng al Oltului,  Cetatea Feldioara, ridicată în sec. al XIII-lea de Cavalerii Teutoni ( lucrările de reabilitare au fost finalizate, în anul 2017). Tot la Fedioara veți vedea Biserica Evanghelică construită pe temeliile unei bazilici din sec. al XIII-lea,  Biserica Ortodoxă, finalizată în anul 1788, cât și două monumente: Monumentul eroilor sași și Monumentul celor 39 de studenți sași căzuți în bătălia din anul 1612  împotriva lui Gabriel Bathory. La mică distanță de Feldioara, se află localitatea Rodbav. Aici, se află o Biserică fortificată evanghelică, din sec. al XIII-lea și o Biserica ortodoxă din anul 1780. Un alt popas, îl puteți face la Hoghiz, unde vedeți, pe din afară, trei așa-zise castele, ridicate în secolul al XVI-lea: Castelul Kalnoky, Castelul Haller și Castelul Guthman-Valenta. Castelul Haller este cel mai bine conservat și are un parc cu ștejari seculari. În el, a locuit, într-o perioadă, Gabriel Bathory. Un popas care merită să fie făcut este la Rupea ( Rumidava dacă sau Rupes-castrul roman), unde cetatea de refugiu din secolul al XIV-lea a fost reabilitată în perioada 2007-2013. Este una dintre cele mai minunate cetăți reabilitate, care merită să fie vizitată. Cetatea este pe un masiv de bazalt, dar s-au amenajat căile de acces spre cetate cât și o parcare. Din cetate se vede orașul. Nu v-ar lua mult timp să faceți și o plimbare prin oraș, unde veți putea vedea câteva clădiri vechi, monumente istorice. Ultima localitate, pe care o putem vizita din județul Brașov, este Bunești, unde  puteți vedea o biserică evanghelică, din anul 1337, care mai păstrează o frescă medievală.

Saschiz
Biserica Fortificată, sec. XV

Bunești
Frescă din Biserica fortificată

De la Bunești intrați în Podișul Târnavelor, în județul Mureș. Dacă vă este foame, vă propun să luați masa la Hanul Cetății din Saschiz. Porțile sunt prea mari, pentru banii pe care-i dai, iar mâncarea este foarte gustoasă. Din han vedeți pe deal, cetatea Saschiz, iar în sat unul dintre monumentele intrate în Patrimoniul UNESCO, Biserica Fortificată , ridicată în secolul al XV-lea, în memoria lui Stefan I.

  De aici, până la Sighișoara nu mai sunt decât 21 km.

 La Sighișoara, vă așteaptă cetatea, alt monument aflat în Patrimoniul UNESCO, unde vă puteți plimba în voie, pe străzile cetății, să vă urcați în Turnul cu Ceas, să mergeți pe Scara Leproșilor către Biserica din Deal, Liceul German sau prin Tunelul Femeilor. Mai puteți vedea Casa lui Vlad Dracul, celelalte turnuri, care au fost reabilitate și alte clădiri încărcate de istorie.

Pe acest traseu, pe care vi l-am propus, vă veți putea bucura, de asemenea, de un peisaj frumos.
O călătorie plăcută, vă doresc!

  Pe curând,
  Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXVI). MARC LEVY, ȘI DACĂ E ADEVĂRAT?...

Marc Levy
n.16 oct. 1961, Boulogne-Billancourt, Franța

,, O parte din arta de trăi depinde de capacitatea noastră de a ne combate neputința. Asta e ceva greu, pentru că neputința dă naștere deseori fricii."

 Lauren, (pesonajul principal în ,,Dacă e adevărat", de Marc Levy)

  Marc Levy , scriitor și scenarist francez, este cel mai vândut autor francez din toate timpurile. Născut în Franța, trăiește, în prezent, la Londra. De asemenea, a locuit și în S.U.A. , între anii 1984 și 1990,unde a creat firmele: Spectrum Hollobyte și Rainbow Image. La Paris, împreună cu doi prieteni , a fundat una dintre cele mai importante firme de arhitectură din Franța, Societatea Eurythmic-Cloiselec.

   Cariera scriitoricească o începe în anul 1998, când scrie pentru fiul său, Louis, romanul, pe care vi-l recomand astăzi, ,,Și dacă e adevărat?..." A fost tradus în 36 de limbi și ecranizat de Steven Spielberg.

   În România, romanul a fost publicat de Editura Trei, în anul 2011, în traducerea lui Vasile Zincenco. Menționez că această editură a publicat , de-a lungul anilor, 16 romane scrise de Marc Levy.

       Propun spre lecturare această carte atât celor care ard de nerăbdare să se ,,relaxeze" pe plajele de aici și de pretutindeni cât și celor care, în înțelepciunea lor, rămân acasă.

     Povestea de dragoste dintre doctorița Lauren și arhitectul Arthur ține de fantastic, dar este convingătoare și seducătoare. Lauren a suferit un accident de mașină și în perioada morții sale clinice, sufletul îi bântuie  apartamentul, pe care mama sa l-a închiriat arhitectului Arthur. Arthur este singura persoană, care o poate vizualiza și auzi. Cei doi trăiesc ca un cuplu. Lauren îl urmează la serviciu, pe stradă, în restaurant. Autorul creează scene amuzante cu Arthur care pare că  vorbește singur, gesticulând, trezind suspiciuni celor din jur, care îl bănuiesc că ar avea probleme psihice. Dincolo de comicul de situație creat în multe secvențe ale romanului, trebuie să apreciem discuțiile celor două personaje despre viață și sensul ei, despre temeri, speranțe și despre ceea ce ne este dat să trăim. Sunt reflecții ale celor doi, pe care merită să le reținem, cum ar fi . ,,Toate visele au prețul lor", ,,O mamă care moare înseamnă o bibliotecă ce arde",  ,, Una din calitățile fundamentale pentru a trăi în doi este generozitatea", ,, Tuturor le este frică de cotidian, ca și cum ar fi o fatalitate ce dezvoltă plictiseala, obișnuința", ,,Viața este minunată, Arthur, ne dăm seama însă  de asta doar când se retrage în vârful picioarelor, dar viața se gustă după pofta din fiecare zi.", ,,Un bărbat care pleacă nu întoarce niciodată capul." s.a. 
  Prin câte aventuri trec cele două personaje și cum se termină romanul, îl veți afla singuri.
  Lectură plăcută!
  Pe curând,
  Earnest