ROMÂNCE CELEBRE (XI). MARIA CUȚARIDA CRĂTUNESCU (1857-1919)

       Maria Cuțarida Crătunescu 

„Numărul ce rezultă din titlurile academice acordate celor 825 de fete în decurs de 26 de ani vorbeşte îndeajuns în favoarea activităţii noastre intelectuale. Într-adevăr, din 1875, de la promovarea primei fete cu bacalaureat în România, numărul lor s-a ridicat până la 432 bacalaureate, 40 licenţiate în Litere şi 21 licenţiate în Ştiinţe, 12 doctorese în Medicină…, o doctoreasă în Drept de la Facultatea din Paris, şi o licenţiată în Drept, 319 profesoare de şcoală secundară de fete şi 2 licenţiate în Farmacie. Dacă la acest număr se adaugă cel al artistelor noastre şi al femeilor de litere fără titlu, acesta va fi destul de elocvent pentru a arăta cât de mare este la românce elanul entuziasmului pentru munca intelectuală. ( Maria Cuţarida Crătunescu) 

 Maria Cuţarida Crătunescu s-a născut la 10 februarie 1857, la Călărași, fiind descendentă a celebrului doctor Carol Davila . Și-a început studiile la București, la Liceul de Fete, le-a continuat la Zurich, unde a început să studieze medicina, pe care a terminat-o la Universitatea Monpellier. A obținut o bursă de 2400 de lei pe an, timp de 4 ani, de la Camera Deputaților a Parlamentului României, care a considerat că o femeie medic poate aduce servicii societății și că ar fi în dauna societății ca ea să-și întrerupă studiile. Cu acești bani, a reușit să-și dea și doctoratul în ginecologie, la Paris. Cu toate acestea, întoarsă în țară, din cauza mentalității epocii, după ce a trecut cu magna cum laude examenele de recunoaștere a studiilor, nu a fost primită ca medic la Spitalul Brâncovenesc. În schimb, i s-a oferit un post de medic secundar la Spitalul Filantropia, unde oferea consultații gratuite. Și-a deschis o clinică privată. În anul 1886, i s-a oferit postul de șefă a catedrei de igienă de la Azilul ,, Elena Doamnă", iar în anul 1891 postul de șefă la secția de ginecologie de la Filantropia. 

            De ce este Maria Cuțarida Crătunescu o româncă celebră?

            - a fost prima femeie medic și doctor în medicină din România; însă prin lucrarea ei de doctorat             ,,Despre hidroree și valoarea ei  semiologică în cancerul corpului uterin" a devenit prima femeie             cu această specialitate ,în sud-estul Europei;

           - a înființat prima creșă internă în România la Fabrica de Tutun din București, a pus bazele                    organizațiilor: ,,Leagănul" și ,, Societății Materna", care se dedicau ocrotirii copiilor nevoiași,                indiferent de religie, naționalitate, legitimitate;

          - a scris două lucrări recunoscute în lumea medicală internațională ,,Leucoreea" și ,,Leagănul";

          - a fost militantă europeană, pentru drepturile femeilor și ale copiilor, find invitată la diferite                    congrese, susținând , următoarele conferințe: în anul 1906  la Paris ,, Munca femeilor în                          România", iar în anul 1907 la Bruxelles și în anul 1911 la Copenhaga despre protecția copilului              și  măsurile  care trebuie luate, pentru   scăderea mortalității infantile.

            În timpul Primului Război Mondial, a lucrat la Spitalul Militar. După terminarea războiului, s-a            retras din viața medicalo-socială, pe motive medicale, părăsind această lume, la 10 noiembrie                 1919.

Pe curând, 

Earnest

PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XIV) SIMON SILAGHI ZUGRAVUL

Biserica din Vința

 

 

,,Fără istorie nu putem avea o identitate și orbecăim prin diverse părți ale lumii în căutarea unei identități, încercând să găsim niște rădăcini. De multe ori îmbrăcăm identități care nu ni se potrivesc, identități „second hand”, cum îmi place mie să le numesc, doar din dorința de a fi acceptați de ceilalți. Până nu învățăm sa ne acceptăm așa cum suntem, până nu învățăm valoarea propriei noastre identități și nu o exprimăm, nu o reflectăm ca atare, nu vom putea câștiga nici respectul celorlalți, care vin din alte culturi și alte tradiții".                   (Raluca Prelipceanu)   

  Istoricul Nicolae Iorga, la începutul secolului al XX-lea, în călătoriile sale de studiu în Transilvania, l-a descoperit pe pictorul Simon Silaghi, unul dintre cei mai căutați zugravi și iconari de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Pictura acestuia a preocupat , de-a lungul anilor, numeroși critici de artă. Astfel, personalitatea acestuia a devenit cunoscută, în rândul cunoscătorilor sau iubitorilor de artă religioasă. Cea care l-a adus în atenția publicului este Raluca Prelipceanu ( specialistă în relații economice internaționale și absolventă a cursurilor de iconologie ale Institutului rusesc ,,Sfântul Serghie" din Paris), care a renunțat la postul obținut la Universitatea Evry, pentru ca să se ocupe de salvarea bisericilor din Munții Apuseni, interesând-o, în special, cele pictate de  zugravul Simon Silaghi. Dânsa a descoperit că renumitul zugrav ar fi pictat și a împodobit  cu icoane peste 60 de biserici, dublu cât se identificaseră până în prezent. De asemenea, a inițiat proiectul salvării picturii Bisericii Vința, din județul Alba, amenințată de inundarea cu steril de la barajul industrial de la Valea Șesei. De ce este atât de importantă această biserică? În primul rând, se păstrează foarte bine picura realizată de Simon Silaghi. În al doilea rând, a rezistat presiunii austriecilor de a deveni catolică sau greco-catolică. În această biserică, a fost adăpostit Crișan, după prinderea lui Horea și Cloșca. În anul 2018, a început extragerea picturii, iar în anul 2019, a fost  pusă, în Muzeul ASTRA-Sibiu, piatra de temelie de reconstrucție a bisericii.

     Simon Silaghi a trăit peste 80 de ani. S-a născut, într-o localitate necunoscută, în județul Sălaj, într-o familie de oameni înstăriți. care făceau parte dintr-o dinastie de cărturari rurali. A fost trimis să studieze la o Școala de Pictură de la Cluj, unde a fost influențat de stilul baroc, pe care l-a folosit, în special, în realizarea decorațiunilor de pe chenare sau pe fundalul picturilor. Însă o influență puternică asupra sa a avut-o  pictorul rășinărean Gheorghe Iacov ( despre școala de la Rășinari, am mai scris pe acest blog), care l-a inițiat în tradiția brâncovenească  Până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Simion Silaghi și-a  desfășurat activitatea  în zona Clujului și a Sălajului.Aici, a pictat bisericile din :Hida, Dezmir, Făureni, Fodora, Someșeni, Mănăstireni ș.a.)  Odată cu stabilirea sa în zona Munților Apuseni, la Abrud, pictorul a activat mai mult în această zonă, unde a primit o serie de comenzi de pictură murală și icoane. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, a pictat la bisericile de pe Valea Arieșului și de pe cea a Mureșului, colaborând cu Gavril Silaghi (probabil fiul său), cu Dimitrie Dimitriu din București și cu Anton Simion din Cluj.

Biserica din Birtin
Iisus Pantocrator

         Simion Silaghi a pictat in tempera, atât pe zid cât și pe lemn. A fost un bun portretist dar și un realizator de compoziții ample, cu multe personaje. Personajele sale reprezintă o varietate de caractere, realizate , unele în mișcare, altele cu chipuri deosebit de expresive, exprimând o mare diversitate de caractere. Folosește culorile sacre: bej-auriu, albastru-bleu, roșu, pe care le combină cu multă măiestrie.

       Dacă veți colinda Apusenii și veți trece prin localitățile Birtin ,Goiești, Păniceni, Fucșoara ( aici a realizat o pictură alegorică dispusă sub formă de cerc, reprezentând cele patru anotimpuri: flori și o ramură de stejar pentru „Primăvară“, un snop de spice și o creangă de cireș pentru „Vară“, fructe pentru „Toamnă“ și o ramură desfrunzită pentru „Iarnă“), Gârdu de Sus, Tomnatecul de Sus, Tomnatecul de Jos, Căraci , în apropiere de Țebea ( criticii de artă consideră că ansamblul pictoral de aici reprezintã opera de referință a lui Simion Silaghi), Ciungi ( aici a fost botezat Avram Iancu), Goiești, Lăzești, opriți-vă la una dintre bisericile din aceste localități și gândiți-vă la ceea ce a spus Raluca Prepliceanu, într-un interviu : ,, Orice biserică este vie și are o identitate, în strânsă legătură cu comunitatea căreia îi aparține, o identitate dată de secole de rugăciune, secole în care pe altarul ei s-a jertfit Hristos. Secole în care între pereții ei au fost celebrate botezuri, nunți și înmormântări, în care sute de oameni au primit cetățenia împărăției cerești. De aceea, primii creștini reprezentau în picturi biserica drept o tânără fecioară.“ Și tot această doamnă, care putea rămâne bine merci în Franța, așa cum fac mulți intelectuali români, cărora le miroase sub nas în România, a mai spus în acel interviu. ,, România are valori de care ar trebui să fie mandră, care nu sunt cu nimic mai puțin importante ca cele ale altor țări și ar trebui promovate ca atare. În afară de corupție, de distrugerile de întreprinderi, păduri, trafic de persoane, etc. există și multe lucruri frumoase care se întâmplă în țară și care au nevoie de susținerea oamenilor. Aș vrea de asemenea să înțelegem că trebuie să ne unim în jurul acestor valori, care până la urmă reprezintă identitatea noastră.“

  Pe curând,

  Earnest

        

DRUMUL DE LA BRAȘOV LA SIGHIȘOARA

Cetatea Feldioara

 ,, Destinația cuiva nu este niciodată un loc, ci un mod de a vedea lucrurile."

( Henry Miller)

    V-am propus, pe acest blog,  pentru vacanță un traseu de la Bacău la Brașov. Sperând că vă veți mai putea bucura de vacanță ( dacă nu se reintroduce starea de urgență), vă propun să vă prelungiți călătoria spre Sighișoara. De la Brașov la Sighișoara sunt 118 km., pe care îi parcurgeți, dacă nu faceți niciun popas, în 1h și 40 m.

    Întotdeauna le-am spus tuturor care călătoresc, inclusiv copiilor mei, că, înainte de a călători în străinătate e important să-ți cunoști țara și într-o călătorie trebuie să știi să privești. De aceea, eu niciodată nu mă grăbesc: privesc în jur, mă opresc, fac fotografii și vizitez tot ce se poate vedea în localitățile prin care trec.

Cetatea Rupea, sec. XIV

Hoghiz
Castelul Haller, sec.XVI

 Așadar, vă propun câteva popasuri, în drumul dumneavoastră către Sighișoara. Din Brașov, ieșim pe E60.  Din Depresiunea Brașovului, se trece peste râul Bârsa, având în partea dreaptă, Munții Perșani și în stânga, Munții Baraolt. Prima oprire o puteți face la Feldioara, localitate cunoscută de iubitorii de istorie, datorită victoriei din anul 1529 a lui Petru Rareș împotriva trupelor lui Ferdinand de Habsburg. Aici, se poate vizita, pe o colină, pe malul stâng al Oltului,  Cetatea Feldioara, ridicată în sec. al XIII-lea de Cavalerii Teutoni ( lucrările de reabilitare au fost finalizate, în anul 2017). Tot la Fedioara veți vedea Biserica Evanghelică construită pe temeliile unei bazilici din sec. al XIII-lea,  Biserica Ortodoxă, finalizată în anul 1788, cât și două monumente: Monumentul eroilor sași și Monumentul celor 39 de studenți sași căzuți în bătălia din anul 1612  împotriva lui Gabriel Bathory. La mică distanță de Feldioara, se află localitatea Rodbav. Aici, se află o Biserică fortificată evanghelică, din sec. al XIII-lea și o Biserica ortodoxă din anul 1780. Un alt popas, îl puteți face la Hoghiz, unde vedeți, pe din afară, trei așa-zise castele, ridicate în secolul al XVI-lea: Castelul Kalnoky, Castelul Haller și Castelul Guthman-Valenta. Castelul Haller este cel mai bine conservat și are un parc cu ștejari seculari. În el, a locuit, într-o perioadă, Gabriel Bathory. Un popas care merită să fie făcut este la Rupea ( Rumidava dacă sau Rupes-castrul roman), unde cetatea de refugiu din secolul al XIV-lea a fost reabilitată în perioada 2007-2013. Este una dintre cele mai minunate cetăți reabilitate, care merită să fie vizitată. Cetatea este pe un masiv de bazalt, dar s-au amenajat căile de acces spre cetate cât și o parcare. Din cetate se vede orașul. Nu v-ar lua mult timp să faceți și o plimbare prin oraș, unde veți putea vedea câteva clădiri vechi, monumente istorice. Ultima localitate, pe care o putem vizita din județul Brașov, este Bunești, unde  puteți vedea o biserică evanghelică, din anul 1337, care mai păstrează o frescă medievală.

Saschiz
Biserica Fortificată, sec. XV

Bunești
Frescă din Biserica fortificată

De la Bunești intrați în Podișul Târnavelor, în județul Mureș. Dacă vă este foame, vă propun să luați masa la Hanul Cetății din Saschiz. Porțile sunt prea mari, pentru banii pe care-i dai, iar mâncarea este foarte gustoasă. Din han vedeți pe deal, cetatea Saschiz, iar în sat unul dintre monumentele intrate în Patrimoniul UNESCO, Biserica Fortificată , ridicată în secolul al XV-lea, în memoria lui Stefan I.

  De aici, până la Sighișoara nu mai sunt decât 21 km.

 La Sighișoara, vă așteaptă cetatea, alt monument aflat în Patrimoniul UNESCO, unde vă puteți plimba în voie, pe străzile cetății, să vă urcați în Turnul cu Ceas, să mergeți pe Scara Leproșilor către Biserica din Deal, Liceul German sau prin Tunelul Femeilor. Mai puteți vedea Casa lui Vlad Dracul, celelalte turnuri, care au fost reabilitate și alte clădiri încărcate de istorie.

Pe acest traseu, pe care vi l-am propus, vă veți putea bucura, de asemenea, de un peisaj frumos.
O călătorie plăcută, vă doresc!

  Pe curând,
  Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXVI). MARC LEVY, ȘI DACĂ E ADEVĂRAT?...

Marc Levy
n.16 oct. 1961, Boulogne-Billancourt, Franța

,, O parte din arta de trăi depinde de capacitatea noastră de a ne combate neputința. Asta e ceva greu, pentru că neputința dă naștere deseori fricii."

 Lauren, (pesonajul principal în ,,Dacă e adevărat", de Marc Levy)

  Marc Levy , scriitor și scenarist francez, este cel mai vândut autor francez din toate timpurile. Născut în Franța, trăiește, în prezent, la Londra. De asemenea, a locuit și în S.U.A. , între anii 1984 și 1990,unde a creat firmele: Spectrum Hollobyte și Rainbow Image. La Paris, împreună cu doi prieteni , a fundat una dintre cele mai importante firme de arhitectură din Franța, Societatea Eurythmic-Cloiselec.

   Cariera scriitoricească o începe în anul 1998, când scrie pentru fiul său, Louis, romanul, pe care vi-l recomand astăzi, ,,Și dacă e adevărat?..." A fost tradus în 36 de limbi și ecranizat de Steven Spielberg.

   În România, romanul a fost publicat de Editura Trei, în anul 2011, în traducerea lui Vasile Zincenco. Menționez că această editură a publicat , de-a lungul anilor, 16 romane scrise de Marc Levy.

       Propun spre lecturare această carte atât celor care ard de nerăbdare să se ,,relaxeze" pe plajele de aici și de pretutindeni cât și celor care, în înțelepciunea lor, rămân acasă.

     Povestea de dragoste dintre doctorița Lauren și arhitectul Arthur ține de fantastic, dar este convingătoare și seducătoare. Lauren a suferit un accident de mașină și în perioada morții sale clinice, sufletul îi bântuie  apartamentul, pe care mama sa l-a închiriat arhitectului Arthur. Arthur este singura persoană, care o poate vizualiza și auzi. Cei doi trăiesc ca un cuplu. Lauren îl urmează la serviciu, pe stradă, în restaurant. Autorul creează scene amuzante cu Arthur care pare că  vorbește singur, gesticulând, trezind suspiciuni celor din jur, care îl bănuiesc că ar avea probleme psihice. Dincolo de comicul de situație creat în multe secvențe ale romanului, trebuie să apreciem discuțiile celor două personaje despre viață și sensul ei, despre temeri, speranțe și despre ceea ce ne este dat să trăim. Sunt reflecții ale celor doi, pe care merită să le reținem, cum ar fi . ,,Toate visele au prețul lor", ,,O mamă care moare înseamnă o bibliotecă ce arde",  ,, Una din calitățile fundamentale pentru a trăi în doi este generozitatea", ,, Tuturor le este frică de cotidian, ca și cum ar fi o fatalitate ce dezvoltă plictiseala, obișnuința", ,,Viața este minunată, Arthur, ne dăm seama însă  de asta doar când se retrage în vârful picioarelor, dar viața se gustă după pofta din fiecare zi.", ,,Un bărbat care pleacă nu întoarce niciodată capul." s.a. 
  Prin câte aventuri trec cele două personaje și cum se termină romanul, îl veți afla singuri.
  Lectură plăcută!
  Pe curând,
  Earnest

MANUSCRISE RARE (III). IATRICA DE AETIUS DIN AMIDA

Aetius din Amida ( 502-575)

 În perioada de decădere a Imperiului Roman de Apus, când triburile migratoare cotropeau Italia, centrul cultural al imperiului a devenit insula Sicilia, care a intrat sub administrația Imperiului Roman de Răsărit ( Bizantin) Aici, au existat școli și primele mănăstiri creștine, unde se traduceau din limba greacă în limba latină cărți de medicină și  de filosofie de către profesorii greci, chemați pentru a organiza aceste școli și monahismul. Cu timpul, se formează o  diaspora creștină orientală, care se mărește, începând cu secolele al VII-a lea și a VIII-lea când  creștinii orientali s-au refugiat în Sicilia, ca urmare  a cuceririi arabe și a impunerii islamismului sau a alungării iconodulilor de către împărații iconoclaști.
   Astfel, din această perioadă, cât și din perioadele care au urmat până la cucerirea arabă a Siciliei ( 902), s-au păstrat în arhivele din Palermo și Messina manuscrise deosebit de valoroase.
  Un astfel de mauscris  descoperit la Messina este Iatrica de Aetius din Amida, copiat în secolul a X-lea.

 Iatrica (Tetrabiblos), sec.X

   Aetius era din Adina, un important oraș din Mesopotamia ( astăzi, Diyarbakir, din Turcia) și a studiat la Alexandria, unde exista cea mai importantă școală de medicină, din acea perioadă.  Enciclopediile ne informează că a fost  printre primii medici creștini, fiind deopotrivă farmacist și fizician, numindu-l ,,medic de curte”, medic regal” sau ,, asistent medical la curtea Împăratului Iustinian”. La Constantinopol, ar fi fost doctorul personal al Teodorei, find numit, în unele documente, obstretician. El avea colegi femei și ucenice care asistau la operațiile sale, pe care le-a pregătit atât în domeniul medicinei cât și în cel farmaceutic. De la Constantinopol a plecat, vizitând minele din Ierihon ( Cisordania) și Soli ( Cipru), stabilindu-se, în cele din urmă, în Sicilia. Aici, a scris celebra enciclopedie de medicină Iatrica, numită de traducători Tetrabiblos, pentru că cele 16 cărți ale lui Aetius au fost grupate în 4 volume.  Enciclopedia sa cuprinde multe informații medicale preluate de la Galenus și de la Oribasuis ( medicul împăratului și filosofului neoplatonician, Iulian Apostatul), dar și de la Aspasia, una dintre colegele sale de la curtea lui Iustinian ( în cartea 16, ne spune, în multe capitole, că tratamentele sunt preluate de la aceasta ca în: „Cum să aibă grijă de femeia însărcinată ,”„ Cum să îngrijești femeia însărcinată care este bolnavă,"  ,,Cum să se aibă grijă de o femeie după o embriotemie, ”,, Cum să suprimezi scurgerea menstruală”). Astfel, enciclopedia sa  nu este doar un document de conservare pentru fragmentele de lucrări pierdute, ci și o mărturie majoră a transferului de idei medicale în Antichitatea Târzie dintre Occident și Orient.

 Cartea I constă dintr-un rezumat al teoriei lui Galen asupra medicamentelor simple, urmată de o discuție despre medicamentele derivate din plante. Cartea a II-a conține a doua parte a materiei medicale, și anume remedii de origine minerală și animală și se încheie cu medicamentele enumerate după efectul lor (de exemplu, „răcirea la al doilea grad”). Împreună, cele două cărți formează întreaga farmacologie a lui Aetius. Celelalte cărți cuprind descrierea unor boli și tratamente, ca de exemplu: bolile de ochi, gușă, gât, urechi, dantură, difterie, hemoroizi, boli femeiești, tonsilectomie ( îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor) etc. Ne dă și o rețetă de anticoncepționale: un amestec de aloe, mixandru sălbatic, ardei, șofran.
   Prima traducere din limba greacă în limba latină a fost realizată parțial, la Basel: în anul 1533 de către umanistul Iannus Cornarius și în anul 1535  de către medicul Iohannes Baptista din Verona.
  Pe curând,
  Earnest

MORMINTELE SFINȚILOR APOSTOLI (IV)

Racla Sf. Ap. Simon Zilotul
București, Biserica Podeanu

,,Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Și au tras sorți, și sorții au căzut pe Matia, și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli".

 (F. Ap. 1, 12-26).

 Sfântul Apostol Simon Zilotul ( Zelosul, ,,cel plin de râvnă") este numit și Natanaid, în Evanghelia lui Ion, dar este cunoscut, mai ales,  cu numele de Simon Canaanitul, după cum este numit în Evanghelia lui Matei. El este mirele din Cana Galileei, unde Iisus a transformat apa în vin. După această minune, Simon și-a părăsit familia și L-a urmat pe Iisus. 

   Enciclopedia Catolică spune că el ar fi fost ,,fratele" lui Iisus, fiind fiul lui Iosif, dintr-o căsătorie anterioară sau vărul lui Iisus. O tradiție spune că ar fi Simeon , al doilea episcop al Ierusalimului.

  El a propovăduit în Mauritania, în provinciile romane Africa și Britania. În Britania, a fost tăiat în două cu un fierăstrău, în aceeași zi cu Tadeus și îngropat acolo. Osemintele sale se odihnesc alături de cele ale Sfinților Apostoli Tadeus și Petru, la Vatican, sub altarul ,,Sfântul Iosif". El este ocrotitorul căsniciilor și al celor născuți în Zodia Taur. Nu știm când și cine a adus moaștele sale, la Roma.

  La București, la Biserica Podeanu ( denumită după principalul ctitor, familia Podeanu, care a donat terenul pentru ridicarea bisericii, în anul 1930; menționez că biserica a fost pictată de D. Belizarie, care a pictat și Catedrala Patriarhală), aflată pe strada Dornei (în apropierea Pieței Chibrit, în cartierul Grivița) se află o particică din sfintele sale moaște. Moaștele Sfântului Simon Zilotul sunt acoperite de un baldachin construit, în anul 1996, după modelul celui aflat la Roma, într-una din catacombele unde se aflau moaștele Sfinților Chiril si Metodiu.

   Sfântul Apostol Iacov(b) (Iacov(b) cel Tânăr) era fiul lui Alfeu şi fratele lui Matei, vameşul şi evanghelistul. Când Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia cu trupul pe pământ şi alegea pentru a propovădui Evanghelia l-a ales pe acest Iacov(b). Acesta era  învățat și avea abilități extraordinare de a-și exprima ideile. El a fost misionar în Africa. A fost răstignit pe cruce, în Egipt, la Ostrakine. Nu se știe cum au ajuns osemintele sale la Ierusalim , unde se aflau în anul 374, dar se știe că Episcopul Eliodor de Altino, le-a adus la Veneția, într-o capelă închinată Sfântului Apostol Andrei ( distrusă). La Veneția, se mai aflau moaște ale sale în bisericile San Giacomo Maggiore ( distrusă)  și San Donato a Muraro ( unii consideră că aici ar fi de fapt moaște ale Sfântului Apostol Icov(b) cel Mare). Nu știm când moaște Sfântului Apostol Iacov(b) cel Mic, după distrugerea celor două biserici din Veneția, au fost aduse  la Roma, în Biserica celor 12 Apostoli, alături de moaștele Sfântului Apostol Filip.

Trier, Mănăstirea San Mathias
Mormântul Sfântului Apostol Matthias

   Sfântul Apostol Matias (Matias reprezintă forma prescurtată a prenumelui elenizat Mattathias, derivat din ebraicul Mattitiah, și înseamnă „Darul Domnului”) a fost înlocuitorul ales al lui Iuda Iscarioteanul. Condiția care i s-a impus: noul apostol trebuia să fi fost martor al învierii lui Iisus. Conform Faptelor Apostolilor, a fost ales în grupul Apostolilor (în cele 50 de zile dintre Înălțarea lui Iisus la cer și Pogorârea Sf. Duh) prin tragere la sorti (contracandidat: Iosif, zis Barsabbas Justus). La adunarea de alegere au participat 120 de creștini. 

  Asupra vieții și activității sale există foarte puține relatări.   Ar fi propovăduit în Palestina și Etiopia. Moare în jurul anului 63 și există trei versiuni în acest sens:

- după o misiune în Iudeea, este acuzat de Sanhedrin pentru delicte teologice, condamnat și omorât cu pietre, apoi decapitat cu sabia;

- decedat în chip natural.

- răstignit la Roma.

 Privind moaștele sale, sunt două variante: 

- ar fi păstrate în bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, dacă ar fi fost răstignit la Roma;

- se află în Biserica Mămăstirii San Matthias din Trier ( Germania), unde ar fi fost duse de către Elena (mama împăratului Constantin cel Mare) în secolul al IV-lea din Palestina. Un document din secolul al XII-lea afirmă că, cu ocazia unor lucrări de restaurare a bisericii San Eucharius , ar fi fost redescoperite osemintele lui Matias, care se află în prezent, după cum am scris mai sus,  în Biserica Mănăstirii San Matthias din Trier.

Pe curând,

Earnest

E BINE DE ȘTIUT (III). ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT, FILANTROP

Pătrăuți, tabloul votiv
Ștefan cel Mare și Sfânt, Maria Voichița, Bogdan III, Ana și Maria

   ,,Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să se răzbune şi să vie, în luna lui mai, cu capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să supună ţara noastră, care e poarta creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o pînă acum. Dar dacă această poartă, care e ţara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva – atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie."

 ( Scrisoarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt către Principii creștini, 25 ianuarie 1475)

       Românii, probabil și alte popoare, sunt cârcotași. Unii dintre semenii noștri au comentat și mai comentează sanctificarea domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, numit de papa Sixt IV ,, un adevărat atlet al credinței creștine", neștiind toate faptele sale bune, limitându-se, în comentariile lor, doar la faptul că domnitorul a avut copii în afara căsătoriei, deci a preacurvit ( menționez că el și-a recunoscut copiii, iar iubitele sale le-a avut între căsătorii).

    De aceea, m-am hotărât să spun că e bine de știut și faptul că Marele Ștefan a fost sanctificat și pentru faptele sale de filantropie, el continuând activitatea de filantropie începută de bunicul său, Alexandru cel Bun.

    În Evul Mediu din spațiul românesc, asistența săracilor și a bolnavilor era asigurată de Biserică. În acest sens, conform pr. prof. dr. Ioan Vicovan ea  a luat,, anumite măsuri pentru a avea o evidență cât se poate de precisă a acestora". Ștefan cel Mare și Sfânt a venit în sprijinul Bisericii, dând, în anul 1458, un uric prin care strângea pe săraci în jurul Bisericii, pentru ca aceasta să-i cunoască pe toți și nevoile lor, pentru a-i ajuta. Din acest document mai reiese că această activitate era organizată ierarhic: Mitropolit, protopop și ,, orânduitorul lui pe târg sau pe sate". În acest scop, domnitorul poruncește ca ei să se organizeze în bresle, sub protecția unui sfânt, astfel ei putând primi și unele privilegii. În anul 1480, el întărește constituirea breslei  calicilor ( leproșilor), fosta breaslă a mișeilor ( infirmilor), căreia i-au fost acordate unele privilegii. De asemenea ( am mai scris pe acest blog), Ștefan cel Mare și Sfânt a întemeiat, în anul 1487, la Pătrăuți, prima mănăstire de maici ( este cea mai veche mănăstire păstrată din vremea domnitorului și cea mai veche înscrisă în patrimoniul UNESCO), în cadrul căreia a fost organizată o bolniță ( loc de adăpostire și de vindecare a ostașilor răniți, în luptele pe care le purtase).El apare în documentele vremii, ca primul domnitor care s-a  preocupat  de sănătatea publică a ostașilor.  Astfel, principală poruncă a maicilor de la Mănăstirea Pătrăuți era să-i îngrijească pe răniți. Menționez că fiul său, Petru Rareș ( un domnitor mult drag mie), în anul 1525, a împroprietărit pe infirmii din războaiele purtate de Ștefan cel Mare și Sfânt și de urmașii acestuia.

   Pe curând, 

   Earnest