EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXIV). MIN JIN LEE, PACHINKO

n. 11 noiembrie 1968,
Seul, Coreea de Sud

,, Nu e ca și cum coreenii ar fi avut  multe șanse să obțină un job de rând. Sunt convins că a ales pachinko pentru că nu avea altă soluție. Probabil că e un om de afaceri excelent (. . .). Să zicem că tatăl tău ar fi putut să lucreze pentru Fuji sau pentru Sony, dar ei n-ar fi angajat un coreean, nu? Și mă îndoiesc că te-ar angaja pe tine acum, domnule Universitate Columbia. În multe locuri din Japonia, coreenii nu sunt angajați pe posturi de profesori, de polițiști sau de asistenți medicali. În Tokio, nici măcar nu poți închiria un apartament, deși câștigi bine. Suntem în 1989!"

                ( Kazu, personaj japonez, Pachinko, Min Jin Lee )    

    Min Jee Lin este o scriitoare coreeană, care trăiește în S.U.A.  Familia ei a venit în Statele Unite, în anul 1976, când ea avea șapte ani și a crescut în Elmhurst, Queens, New York. Părinții ei dețineau acolo un magazin de bijuterii en-gros. A urmat  Școala Superioară de Științe din Bronx, iar mai târziu a studiat istoria la Colegiul Yale din Trumbull College și dreptul la Georgetown University Law Center . A lucrat ca  avocat corporatist la New York, între anii 1993 și 1995, înainte de a renunța să se concentreze pe scriere. A locuit la Tokio timp de patru ani, între anii 2007 și 2011.  În prezent, Lee locuiește în Harlem , New York, împreună cu fiul ei, Sam, și soțul ei, Christopher Duffy, care este pe jumătate japonez. A ținut prelegeri despre scriere, literatură și politică la Columbia, Colegiul Amherst, Tufts, Loyola Marymount University, Stanford, Johns Hopkins (SAIS), Universitatea Connecticut, Boston College, Hamilton College, Harvard Law School, Universitatea Yale, Universitatea Ewha , Universitatea Waseda, Școala Americană din Japonia, Forumul Mondial al Femeilor, Centrul American din Tokyo al Ambasadei SUA și Societatea Asia din New York, San Francisco și Hong Kong. A publicat numeroase eseuri, recenzii, proză scurtă. și două romane ,,Mâncare gratuită pentru milionari" (2007) și ,,Pachinko" (2017), ambele, fiind traduse și în limba română.  

   Romanul  ,,Pachinko" ( pachinko este un joc mecanic interactiv originar din Japonia, activat cu bile de metal; majoritatea saloanelor pachinko din Japonia este controlată de coreeni ) a fost tradus în 30 de limbi și a a fost finalist la National Book Award for Fiction, al doilea pentru premiul Dayton Literary Peace, câștigător al Medici Book Club Award și considerat de  New York Times și de BBC  printre cele 10 Best Books of 2017. Președintele Barack Obama a selectat ​​acest roman pentru lista de lecturi recomandată, numind-o, „o poveste puternică despre rezistență și compasiune.”

  În România, romanul a fost publicat în anul 2019, de Editura Nemira, în traducerea din limba engleză de Cristina Nan.

  ,,Pachinko" este  povestea a trei generații ale unei familii de coreeni, care au emigrat din Coreea de Sud , colonie japoneză, în Japonia. Acțiunea  se desfășoară pe o perioadă lungă, între anii 1910 și 1989, în  Coreea (orașul Goyang), Japonia ( în orașele Osaka, Nagano, Yokohama, Tokio) și S.U.A ( în orașul New York). Unii comentatori ai romanului îl consideră ca fiind unul istoric. Eu îl încadrez în romanele sociale/sociologice, fiind o analiză sociologică a condiției coreenilor imigranți din Japonia. În ,,Mulțumiri", autoarea ne dezvăluie  că  i-a venit ideea scrierii acestui roman, în primul an de facultate, după ce a asistat la conferința unui misionar american în Japonia, care le-a vorbit despre zainichi ( japonezi-coreeni) și condiția acestora în Japonia. Forma actuală a romanului a fost definitivată între anii 2007 și 2017, după ce a locuit la Tokio, unde a luat legătura cu mulți imigranți coreeni.

  Problemele abordate de autoare sunt aceleași pe care nigeriana Chimamanda Ngozi Adichie  ni le-a prezentat în romanul ,,Americana" Astfel, autoarea ne relatează despre discriminare rasială și religioasă, viața de familie, mentalități, stereotipuri, despre bogați și săraci, prostituție, homosexualitate, alcoolism, scene erotice, corupție, sinucideri, noonchi ( artă coreeană de abilitate subtilă de a asculta și a măsura dispoziția celuilalt). Sunt puține referiri istorice (spuse în treacăt), cum ar fi sărăcia din Japonia din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, despre crimele războiului, pe care Guvernul refuză să le recunoască, despre criza economică postbelică, despre Yakuza sau despre cele din vremuri mai îndepărtate ca răscoala  Jokio, consecință a executării fermierului Tada Kasuke și al altor 20 din Matsumoto, care au solicitat, pe vremea shogunatului Tokugawa, micșorarea taxelor ( sec. al XVII-lea) sau despre Sejong, regele Coreei, care în anul 1469 a creat alfabetul coreean.

   În încheiere, îl citez, pe un membru Yakuze, personajul Hansu: ,,O să am grijă de mine și de ai mei. Crezi că mi-aș încredința viața în mâinile câtorva politicieni? Cei de la conducere habar nu au de nimic, Iar cei care știu lucruri nu le pasă."

  Lectură plăcută!

  Pe curând,

  Earnest

    

    

VIRUSUL CATARAMĂ

,,La scară cosmică oamenii sunt un fel de viruşi."

( David Boia)

     Am citit un articol în revista Sănătatea, despre apariția unui nou virus, care provoacă hepatita de tip E. Acest nou virus este  transmis de şobolani. O serie de cazuri – cele mai multe dintre ele în Hong Kong – ,,au pus pe jar" experți în boli infecțioase care nu știu cum se transmite boala, relatează CNN. Cel mai recent caz,  al unui bărbat de 61 de ani, a fost descoperit în urmă cu  trei săptămâni, pe 30 aprilie, de cercetătorii de la Universitatea din Hong Kong. Boala, care poate provoca febră, icter și leziuni hepatice pe termen lung, este deosebit de periculoasă pentru pacienții cu sistem imunitar slăbit. Microbiologul Dr. Siddharth Sridhar, care a studiat cazurile fără precedent, consideră că ar putea exista alte sute de persoane infectate în mod involuntar. Pe lângă cazurile din Hong Kong, un raport din februarie 2019 sugerează că un bărbat din Canada a fost diagnosticat cu hepatită E. Pacientul, care a vizitat Africa, a mers la spital, având greață, icter sever și ficat inflamat. În mod îngrijorător, medicația folosită pentru tratarea tulpinii umane de hepatită E este mai puțin eficientă pe noua tulpină.

   Revenind în spațiul mioritic, unde majoritatea populației este îngrijorată de  virusul SARS COV 2, a apărut un alt virus, mai periculos ca toți virușii care au bântuit Terra: Virusul Cataramă. Celebrul om de afaceri și politician în căutarea neoliberalismului, deținător al unei averi care se măsoară în tablouri care valorează 2 milioane de euro, în plasamente, investiţii directe şi împrumuturi în diverse valute la mai multe persoane fizice şi societăţi de peste 32 milioane de lei, la care se adaugă terenuri și imobile, s-a transformat, peste noapte, în deținătorul adevărului absolut despre virusul SARS COV 2, devenind el însuși cel mai periculos virus al acestui popor. Timp de două săptămâni, toate posturile TV de știri ne relată falsul experiment Cataramă, privind infectarea benevolă cu virusul SARS COV 2. I se luau interviuri, în care cobaiul Cataramă ne făcea lași și lipsiți de patriotism, pentru că ne supunem regulilor de autoprotecție, pe care specialiștii le-au propus și Guvernul le-a aplicat, în modul înțeles de membrii lui. Ne vorbea despre eroismul soldaților români, care au luptat la Mărășești desculți și  în izmene ( probabil s-a referit la atacul  Regimentului 32 Infanterie  al „cămăşilor albe” din 25 iulie 1917).

   Viorel Cataramă m-a provocat, de aceea doresc să-l întreb, cum și-a manifestat el patriotismul.

1. Îmi amintesc, că într-o anumită perioada, timp de 20 de ani, se organiza la liceul pe care l-a absolvit,  C.N.,, Gheorghe Vrănceanu" din Bacău, Balul Cataramă unde omul de afaceri îi premia pe elevii olimpici și pe profesorii care-i pregătiseră. Mulți profesori și elevi au devenit simpatizanți și votanți ai PNL. Nu știu ce l-a ,,dezamăgit" pe politician, dar evenimentul nu mai are loc.

2. Pe patriotul Cataramă nu l-am văzut plantând vreun ștejar în Parcul  Memoriei Naționale – Mărășești sau să fi donat bani, pentru achiziționarea de puieți.

3. Pe patriotul Cataramă nu l-am văzut la celebrarea Centenarului Bătăliilor de la Oituz, în schimb, pe 1 Decembrie 2018,   a inaugurat la Bacău primul sediu de filială a partidului pe care l-a creat ( Dreapta Liberală), depunând, ce-i drept, o coroană de flori la Monumentul din Cimitirul Eroilor. Și cu aceasta și-a făcut datoria de patriot. 

4. Mă întreb, câți bani a donat refacerii sau întreținerii mausoleelor sau monumentelor ridicate pentru eroii care au oprit de trei ori trecerea Carpaților a armatelor germane și austro-ungare, prin trecătoarea Oituz,  de la Târgu-Ocna, Onești, Oituz ,Măgura, Palanca etc.?

5. Mă întreb, câți bani sau câte echipamente a donat , în calitatea lui de vicepreședinte la Crucea Roșie România?.

   În concluzie, Viorel Cataramă este un virus periculos, pentru că afirmațiile sale despre falsa pandemie, despre faptul că virusul SARS COV 2  nu reprezintă un pericol mare și nu  infectează rapid mii de oameni, influențează pe mulți indivizi cu mintea rătăcită sau pe cei din categoria  Ghiță Contra, care deja s-au dedat la petreceri nocturne în Parcul Herăstrău din București, unde au lăsat gunoaie sau prin alte locuri din țară, pe cei care visează la trândăveala pe terase, nu la examene sau la desfășurarea unor activități economice.

https://www.youtube.com/watch?v=InwO1ObFPPE

  Pe curând,

  Earnest

MORMINTELE SFINȚILOR APOSTOLI (II)

Catedrala ,,Sfântul Bartolomeu"
Frankfurt

 „Luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci dacă lumina care se află’n tine este întuneric, cu cât mai mult întunericul!” 

                                                             (Sfântul Apostol Bartolomeu)

    Cu speranța că în această vacanță nu veți părăsi teritoriul României, traseele propuse de mine, pe urmele mormintelor și moaștelor sfinților apostoli, vă vor duce (când va dispărea epidemia coronavirusului), nu numai în Italia, Turcia, Spania, Grecia, ci și prin Anglia, Germania, India unde veți mulțumi acestora pentru că ați scăpat sănătoși.

Bartolomeu (Vartolomeu) a propovăduit creștinismul alături de Filip și de sora sa, Mariamia). A fost crucificat de două ori, cu capul în jos. Prima dată la Hieropolis, iar a doua oară la Alban. În momentul crucificării lui odată cu Filip, s-a declanșat un cutremur. Crezându-l mort, după cutremur, a fost scos de pe cruce. Revenindu-și a plecat în India, apoi în Armenia unde a continuat activitatea sa misionară. La Alban, în Armenia, a fost crucificat, după care i s-a jupuit pielea de pe corp, iar în cele din urmă a fost decapitat, pentru că el, cu toate caznele la care a fost supus, continua să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu. Moaștele sale au fost duse la Urbanopolis, de acolo racla a fost aruncată în mare, ajungând în Insula Lipari ( regiunea Sicilia), de unde a fost dusă la cetatea Venenda ( Insula Dinarului).Astăzi, o parte din moaște se află la Biserica ,,Sfântul Bartolomeu" din Roma, capul său este păstrat în Catedrala ,,Sfântul Bartolomeu" din Frankfurt, iar un braț la Catedrala din Canterbury. Pisa se laudă că are o parte din pielea apostolului.

   Este patronul cizmarilor și al croitorilor.

India,Chennai-Madras
Biserica ,,Sfântul Toma"

Toma, „Geamănul” gr. Didymos, apelativ dat de gnostici ( numit și Toma Necredinciosul, pentru că, inițial, s-a îndoit de Învierea lui Iisus) a propovăduit în India, unde a înființat multe biserici. A fost omorât, la Calamina (astăzi Mylapore, suburbia oraşului Chennai-Madras),  după ce s-a încercat arderea sa, de cinci ostași, care l-au străpuns cu cinci sulițe deodată. În anul 165, moaștele Sfântului Apostol Toma au fost aduse la Edessa ( Mesopotamia, azi Urfa, în Turcia)). Cu aceasta ocazie, se presupune ca a apărut și lucrarea apocrifă siriacă, "Faptele lui Toma”. La începutul secolului al XIII - lea, moaștele au ajuns în insula Chios de unde, pe 6 septembrie 1258, moaștele au fost mutate în Apus, în prezent aflându-se în Bazilica ,,Sfântul Toma" din  Ortona, Italia. O parte din moaștele Sfântului Apostol Toma (un fragment din capul sfântului ) se păstrează în prezent la Mănăstirea  ,,Sfântul Ioan Teologul" din Insula Patmos. O falangă din degetul arătător poate fi cinstită în biserica ;;Sfânta Cruce" în Gerusalemme din Roma. În anul 1953, o părticică din moaştele sale a fost donată bisericii din Chennai-Madras, care îi poartă numele.

  Este patronul spiritual al arhitecților, zidarilor și pietrarilor. 

  I se atribuie textele apocrife ,,Evanghelia după Toma" și ,,Copilăria lui Iisus."

  Pe curând, 

  Earnest

MORMINTELE SFINȚILOR APOSTOLI (I)

"Dragostea acoperă mulţime de păcate."

       (Sfântul Apostol Petru)

    Sfinţii Apostolii ( de la grecescul  ,,apostolos”, „trimis”, de la ,,apostellein”, „a trimite”), iniţial în număr de 12, sunt primii şi cei mai de seamă ucenici, aleşi şi îndrumaţi de Domnul Însuşi să propovăduiască Evanghelia: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28:18-20).

   Cei 12 Sfinți Apostoli sunt:  Petru, Andrei, Iacob cel Mare, Ioan Teologul, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacov cel Mic, Iuda, Simon Zilotul, Matia.

M-am gândit să scriu despre locurile unde se află mormintele sau o parte dintre moaștele acestora, când am văzut că românii ( o parte dintre ei), după ce au stat în ,,vacanță” două luni, se gândesc să plece , din nou, în vacanță, pentru a se reface psihic, după autoizolare. Mi-am zis că dacă tot pleacă la terapie, să meargă pe la locurile sacre, unde să se roage, ca Sfinții Apostoli să transmită rugăciunile lor către Dumnezeu, ca să ne scape de pandemia coronavirusului.

Lanțurile Sfântului Apostol Petru

Petru este numele pe care Iisus i l-a dat lui Simon pescarul, fratele lui Andrei. De la el, s-au păstrat mai multe epistole, două dintre ele  fac parte din cele  şapte epistole soborniceşti ale Noului Testament. El a fost primul Papă, A murit crucificat, la Roma.  Așadar, la Roma veți vedea mormântul Sfântului Petru, în cripta de sub altarul principal al Catedralei San Pietro de la Vatican, capul său se păstrează în catedrala San Giovanni in Larerano, iar în bazilica "San Pietro in Vincoli" („Sf. Petru în lanțuri”), se păstrează, în tabernaculul de sub altar, presupusele lanțuri cu care Petru ar fi fost legat în închisoarea din Ierusalim, precum și lanțurile din „Carcera Mamertinică”.

Capul Sfântului Apostol Andrei

Andrei este ocrotitorul României și al Scoției, fiind cel care a propovăduit credința lui Iisus, pe teritoriul Daciei.El a fost cel dintâi dintre ucenicii lui Iisus, de aceea, i se spune Cel Întâi Chemat. A fost crucificat la Patras, unde i se păstrează capul,la Catedrala Sfântul Apostol Petru, fruntea se păstrează, cu mare evlavie, în Schitul Sfântul Apostol Andrei, de la Athos, iar în catedrala din Amalfi se află moaștele sale, furate în anul 1206, în timpul ocupaţiei Constantinopolului (a patra cruciadă), de  delegatul pontifical Pietro Capuano din Amalfi. 

Iacob cel Mare ( Iacov), fiul lui Zevedeu, este fratele Sfântul ui Apostol Ioan Teologul. Este ocrotitorul Spaniei. Tradiția spune că a propovăduit creștinismul printre iberici, în Galicia. A fost decapitat la Ierusalim. Moaștele sale  au fost mutate de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, la Mănăstirea Sfântul Mina din Alexandria, apoi la Santiago de Compostola, unde se află, în mare parte.De asemenea, în Italia se păstrează o parte dintre moaște: la Roma, în Biserica San Crisogono a Trastevere se află un braţ de-al sfântului Iacov, iar în Biserica San Giacomo in Augusta alte fragmente de os.

Mormântul Sfântului Ioan

Hieropolis
Mormântul Sfântului Filip

Ioan Teologul este singurul apostol care a murit de bătrânețe. El a propovăduit creștinismul, în provincia romană Asia. Dominițian l-a exilat  în insula Patmos, iar după moarte împăratului s-a retras la Efes, unde a scris Evanghelia și Apocalipsa. Mormântul său se află la Efes, pe colina Ayasuluk ( cetatea Selkuk), în cripta situată sub altarul bisericii ridicate în cinstea sa pe acest loc.

Filip a propovăduit în Grecia și în provincia romană Asia. Unele izvoare spun că ar fi propovăduit și în Dacia, el locuind, pe Insula Șerpilor.  A fost răstignit cu capul în jos ( la fel ca Sf\ntul Apostol Petru), la Hieropolis (Frigia). În anul 2011, la Pamukkale ( anticul Hieropolis), în Turcia, a fost descoperit mormântul Sfântului Apostol Filip. 

Lui Filip i se atribuie Evanghelia după Toma, una dintre evangheliile gnostice, interzise de biserica creștină.

  Pentru vacanța pe care v-ați planificat-o. v-am pregătit, astfel, câteva trasee în Turcia, Spania și Italia.

   Pe curând,

   Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXIII). ION FERCU, PRIN SUBTERANELE DOSTOIEVSKIENE

Ion Fercu
n.8.I.1952, Valea lui Ion, Blăgești, Bacău

 ,, Trăind tragic, eroii dostoievskieni îndrăznesc să creadă că Hristos nu poate oferi oamenilor decât o libertate care seamănă cu o nesfârșită Golgotă, cu o crucificare perpetuă, în vreme ce Anticristul  nu le poate oferi  decât tot o variantă de coșmar: liniștea și îndestularea unui prizonierat etern în care le este asigurată doar pâinea robiei. Această tragică dilemă, între neîmplinirea morală lumească și împlinirea imorală,  între nemulțumirea sacră și diabolica mulțumire, între chinul libertății sufletești și bucuria slugărniciei trupești, între visul nefericitului de a cuceri fericirea vieții de apoi și realitatea nefericită a unei vieți marchează destinul majorității personajelor dostoievskiene, care încearcă dezlegarea sa."

 (Ion Fercu, 

,,Libertatea și avertismentele sale", în ,,Prin subteranele dostoievskiene")

   Ion Fercu este absolvent al Liceului Pedagogic Bacău și licențiat în filosofie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, promoția 1977. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2006 ( de-a lungul anilor, a publicat poeme, eseuri, romane și a coordonat ,,Monografia orașului Buhuși.” )

  ,, Prin subteranele dostoievskiene” a apărut în anul 2018, la Editura Junimea, Iași. Lucrarea lui Ion Fercu , numită de Liviu Atonesei ,,eseu enciclopedic” , ,,o carte erudită și foarte bine scrisă” este concepută de autor în 9 părți, ultima parte, cuprinzând postfețe realizate de Leo Butnaru, Ștefan Munteanu, Petre Isachi, Viorel Savin, Dan Sandu, Bibliografie selectivă și Indice de nume.

    Nu voi face comentarii asupra acestei vaste lucrări, la care, cred, că Ion Fercu a trudit mulți ani, ci vă voi spune de ce eu v-o recomand.

1. În primul rând, această carte nu se poate citi oricând și oricum. Trebuie să ai răgaz  și acum,( slavă Domnului!), datorită pandemiei, avem timpul necesar și pentru sufletul nostru. Este cartea pe care trebuie să o citești în tihnă, uneori cu creionul în mână, alteori revenind asupra unor pasaje, meditând, nu la personajele dostoievskiene, ci la însuși creatorul acestor personaje, la preceptele unor filosofi, la care autorul face trimitere, de la Socrates la Țuțea, la alți scriitori sau la alte personaje, la care, probabil, nu ți-a venit niciodată în minte să le compari cu cele ale lui Dostoievski.

2. În al doilea rând, o recomand tuturor celor care nu l-au citit pe Dostoievski ( mă refer, în general, la generația tânără) ca să încerce să-l citească dar și celor care au citit câteva cărți de  ale sale, ca să citească și altele. De exemplu, pe mine m-a convins să citesc ,,Însemnări din subterană.” Și nu este vorba numai de Dostoievski, ci și de alți scriitori ori filosofi, la care Ion Fercu face trimiteri. Eu nu am citit ,,Zidul" de Jean Paul Sartre și-l voi citi.

3. În al treilea rând, o recomand celor care vor să pătrundă în ,,subteranele dostoievskiene", adică celor care vor să-l cunoască pe scriitor, pentru că profesorul de științe socio-umane îl analizează, indirect, prin corelații logice, prin personajele sale, prin frământările sufletești, prin întrebările pe care și le pun despre existența și menirea lor în această viață, prin acțiunile lor, prin prisma sociologului, care are în vedere mentalitatea oamenilor din diferite spații și epoci. Nici Dostoievski deci  nici personajele sale nu și-au putut depăși epoca și nu s-au putut detașa de mentalitatea oamenilor din acea perioadă, cu toată dorința, uneori cu voința lor, de a o face. În fiecare personaj al lui Dostoievski, găsim o părticică din sufletul, din trăirile  și  din gândurile ascunse ale scriitorului dar și secvențe din viața sa.

,, Eroii lui Dostoievski problematizează, persiflează, lasă loc șanselor devenirii uman-revoltate: ,,Vai, domnilor, cum să mai fie vorba de propria ta voință, când se ajunge la tabel și la aritmetică și când numai doi-ori-doi-fac-patru va avea căutare? Și fără voința mea doi ori doi fac patru. Mulțam de așa voință proprie.”(,,Însemnări din subterană.”) Dar ființa această care sfidează legile naturii este o ființă livrată eșecului. Cum putem justifica o asemenea atitudine... dostoievskiană? Este o întrebare la care răspunsul nu-l pot oferi nici cei care trăiesc în ordine dostoievskiană: ,, Totuși, de ce pune patimă, de asemenea, în distrugere și haos?, întreabă omul din subterană. Asta spuneți-mi-o!” (,,Ibidem”). Răspunsul este deschis; hamletian. Dar tu ființă, care ai contact, semnat de propria conștiință, cu firescul, cu libertatea absolută care nu poate vătăma pe nimeni (?), poți accepta acest pact cu limitele, cu hotarul, cu interdicția? Nu cumva cochetezi cu gândul că o asemenea atitudine este doar un spectacol pentru a potoli foamea ridicolului?”

(Ion Fercu, ,,Zidul” în ,, Prin subteranele dostoievskiene”)

Lectură plăcută și cu folos!

Pe curând,

Earnest

BIBLIA (V). DESPRE IERTARE

,,Iartă și vei fi iertat"

(Luca, 6:37)

  În fiecare an, în noaptea Învierii, oamenii se îmbrățișează și își cer iertate. Ce este iertarea și despre iertare ne vorbește Biblia.
   Teologii cunoscători și interpretori ai Bibliei ne explică sensurile și semnificația iertării.

 În Vechiul Testament, iertarea ne este exprimată prin trei cuvinte explicate de teologi, astfel:
1. Ispășirea care este legat de jertfă. De exemplu, când este vorba de a ierta, se înțelege că s-a făcut ispășire. ,, Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile  noastre de la noi" (Ps. 103:12)
2. A ridica, a purta se referă la faptul că păcatul este ridicat de păcătoși și îndepărtat imediat. Se ridică prin căința păcătosului.
3. Iertarea lui Dumnezeu care trebuie privită  cu recunoștință, respect și uimire, pentru că ea este un har uluitor, deoarece păcatul merită pedepsit. Psalmistul spune: ,, La Tine este iertarea (...) ca să fii temut." ( Ps.130:4)
     În Noul Testament, iertarea este exprimată, astfel:
1. A trata cu har;
2. A trimite departe, a elibera, a dezlega;
3 A ierta.
    Ce trebuie să înțelegem din cele trei sintagme? În primul rând, păcătosul iertat trebuie să ierte pe alții. În al doilea rând, iertarea trebuie acordată din toată inima. Cel mai important este că iertarea este dată de Iisus Cristos și trebuie să fie ca ea. Iisus Cristos insistă asupra acestui fapt, cum ar fi în ,,Pilda slujitorului nerecunoscător."
  Iertarea este în legătură cu Iisus Cristos, ea bazându-se pe lucrarea de ispășire, înfăptuită prin moartea ispășitoare a Mântuitorului. Iertarea ține de credință, de pocăință, care trebuie privite ca mijloace prin care ne însușim harul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne-a dat acest har, de a ierta, de ce-l ignorăm? De ce Inchiziția l-a ignorat sute de ani? În rugăciunea ,,Tatăl nostru" cerem iertare, astfel: ,,și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri." Tocmai acest ,,precum" este uitat și ne credem mai puternici ca Dumnezeu. Unde este înțelegerea și iubirea aproapelui?
    De aceea, dacă în acest an nu putem să ne îmbrățișăm și să cerem iertare unul altuia și să iertăm, să o facem cu gândul, din tot sufletul și poate noi, împreună cu ceilalți, vom deveni mai buni și vom conștientiza că am primit harul iertării.
   Vă doresc un Paști liniștit, iar Lumina Sfântă să vă pătrundă în casele voastre și să vă aducă sănătate și înțelepciune!
   Hristos a înviat!
   Pe curând!
   Earnest




























































































































 

MONUMENTE RESTAURATE/REFĂCUTE (II).CASTRUL ROMAN DE LA POROLISSUM

Porolissum
Poarta Praetoria

 Direcția Județeană de Cultură a Județului Sălaj este permanent preocupată de promovarea turismului, prin refacerea, cu fonduri proprii, a monumentelor și clasificarea acestora pe lista tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO. Au început cu Biserica de lemn de la Fildu de Sus, care, alături de alte șase biserici, a înscris-o în proiectul ,,Circuitul bisericilor de lemn din Transilvania de Nord-județul Sălaj"(despre această biserică și despre proiect am scris pe acest blog).

Castrul de la Buciumi

   A urmat al doilea  proiect, finalizat în anul 2019, privind înscrierea pe lista tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO a celor șase castre romane din județ: Porolissum, Buciumi, Brusturi-Romita, Românași, Tihău-Surduc, Sutoru. Castrele Porolissum și Buciumi au fost, parțial, reabilitate. Proiectul a cuprins, de asemenea, reabilitarea șoselor și podurilor care duc la aceste obiective, iluminatul ambiental, grupuri sanitare, iar la Buciumi instalarea unui lift vertical de acces la castru, acesta devenind singurul castru  cu lift,din lume.

  Castrul roman de la Porolissum ( Moigrad , comuna Mirșid)) a fost construit lângă o așezare dacică.

Toponimul Porolissum, de origine dacică, înseamnă "loc de trecere", "trecătoare" și este în strânsă legătură cu prezenţa în vecinătate a trecătorii "Poarta Meseșeană" - importantă cale de acces între spaţiul pannonic şi cel transilvan, având, de asemenea,  o deosebită importanţă strategică şi militară, încă din Antichitate. Construcția castrului a început în anul 106. De-a lungul anilor, castrul s-a dezvoltat într-o importantă așezare urbană, fiind reședința Daciei Porolissensis, care a dobândit statutul de municipium, în perioada împăratului Septimius Severus (193-211). Castrul propriu-zis se întinde pe o suprafață de 6,9 ha. și au fost descoperite în interiorul acestuia: locuințe, băi publice, trei temple ( Templul lui Jupiter Optimus Maximus Dolichenus-zeu rezultat al fenomenului interpretattio romana, Templul zeiței Nemesis- care printre atributele sale sunt și acelea legat de lumea amfiteatrelor, putând influența soarta celor care se confruntă frecvent cu moartea, cum sunt soldații și gladiatorii, Templul lui Liber Pater-zeul vegetației, al viței-de-vie) și un amfiteatru. Amfiteatrul de la Porolissum este cea mai mare construcție publică de pe teritoriul  provinciei Dacia Romana, având 6000 de locuri, cu o arenă ce măsoară 66,5×52 metri  În acest amfiteatru, se organizau lupte de gladiatori, vânători de animale, acrobaţii, jocuri scenice şi chiar execuţii publice. 

   Anual, la Porolissum, în luna iulie, se organizează un festival, care evoca, prin diferite spectacole, Epoca Daco Romană.

   Nu știm, dacă aceste monumente vor trece evaluarea intrării lor în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru că arhitectul, care a realizat proiectul de reabilitatare a castrului roman Porolissum, nu arespectat normele minimale de restaurare ( după părerea arheologilor, acesta nu are cunoștiințe temeinice de arhitectură romană, pentru că în România nu mai există o școală de restaurare a monumentelor antice). Trei mari greșeli au fost constate : zidul castrului este prea înalt în raport cu Poarta Praetoria, zidul original era din piatră vulcanică, asemănătoare cu bolovanii de râu, iar  pentru completarea zidului a fost folosită piatră de carieră și gradenele amfiteatrului falsifică monumentul.

   Indiferent dacă aceste monumente vor intra sau nu în patrimoniul mondial, ele merită să fie vizitate. 

   Pe curând,

   Earnest